ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 88/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 12 mai 2009 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul B.I. (fiul lui N. și V.) la 16 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale. S-a computat prevenția de la 20 mai 2008 la zi. S-a luat act că moștenitorii victimei nu s-au constituit părți civile. Inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Clinic de Urgență București „Floreasca” 30.994,45 lei despăgubiri civile și s-a luat act că Spitalul Videle nu s-a constituit parte civilă.

S-a confiscat de la inculpat o sapă cu care a exercitat acte de violență. Inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că la 17 mai 2008 inculpatul B.I., după ce a consumat băuturi alcoolice, a adresat cuvinte injurioase persoanelor pe care le întâlnea și vecinilor săi. Concubina inculpatului, M. (B.) I., a intervenit, încercând să aplaneze conduita agresivă a acestuia, dar a fost lovită, suferind leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale. Concomitent, a intervenit și tatăl concubinei – B.P. - care se afla în poartă și care l-a sfătuit pe inculpat să meargă în casă să se liniștească. Inculpatul a lovit victima cu coada unei sape în zona capului.

Datorită intensității loviturii și vârstei victimei aceasta s-a dezechilibrat, a căzut la pământ, iar inculpatul i-a mai aplicat o lovitură în cap cu sapa. Partea vătămată a fost transportată de urgență la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale. În urma loviturilor primite starea victimei s-a agravat și aceasta a decedat la 4 septembrie 2008. Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie a Serviciului de Medicină Legală a Județului Teleorman de la fila 79 dosar tribunal, moartea victimei B.P. s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute survenite pe fondul unei complicații apărute în evoluția unui traumatism cranio-cerebral. Între leziunile meningo-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate indirectă, moartea s-a datorat complicațiilor survenite în evoluția leziunilor meningo-cerebrale.

Prin Decizia penală nr. 192/ A din 5 octombrie 2009 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul inculpatului B.I. care a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de omor în lovituri cauzatoare de moarte, iar în subsidiar redozarea pedepsei. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care, în principal, a criticat-o pentru greșita încadrare juridică, iar în subsidiar, pentru pedeapsa prea severă. A solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. Recursul inculpatului nu este fondat. Ceea ce deosebește în mod esențial infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este atitudinea inculpatului față de rezultatul produs prin agresiune.

Dacă la infracțiunea de omor făptuitorul acționează cu intenția directă sau indirectă de a suprima viața victimei, la infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. făptuitorul acționează cu intenția de a vătăma integritatea fizică a victimei. Rezultatul mai grav, moartea victimei, în acest caz este culpuoasă, întrucât inculpatul nu acceptă acest rezultat. Prin urmare, latura subiectivă la infracțiunea prev. de art. 183 este caracterizată ca praeterintenție – intenție depășită. Cât privește modul de a stabili dacă un făptuitor acționează cu intenția de a ucide, practica a consacrat că este important în acest sens a cerceta zona corporală vizată de agresor, intensitatea loviturilor și instrumentul folosit în agresiune.

În prezenta cauză inculpatul a agresat victima, un bărbat în vârstă, lovindu-l repetat cu o sapă în cap, zonă vitală, ceea ce dovedește că a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui. Așa fiind, în mod corect instanțele au stabilit că încadrarea juridică corectă a faptei inculpatului este aceea de omor și nu loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Cât privește pedeapsa aplicată, Înalta Curte observă că aceasta este în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen. Pedeapsa de 16 ani închisoare este apropiată de limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, în condițiile în care inculpatul este recidivist. Față de pericolul social concret al faptei și făptuitorului pedeapsa astfel individualizată nu este prea severă.

Prin urmare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat. Se va computa arestarea preventivă din durata pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 192/ A din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 20 mai 2008, la 15 ianuarie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2010.