ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 88/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 55 din 12 mai 2009 a Tribunalului Teleorman a fost

condamnat inculpatul

B.I.

(fiul

lui N. și V.) la 16 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174

C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 7 ani după

executarea pedepsei principale.

S-a computat prevenția de la 20 mai

2008 la zi.

S-a luat act că moștenitorii

victimei nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul a fost obligat să

plătească Spitalului Clinic de Urgență București „Floreasca” 30.994,45 lei

despăgubiri civile și s-a luat act că Spitalul Videle nu s-a constituit parte

civilă.

S-a confiscat de la inculpat o sapă

cu care a exercitat acte de violență.

Inculpatul a fost obligat și la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut că la 17 mai 2008 inculpatul B.I., după ce a consumat

băuturi alcoolice, a adresat cuvinte injurioase persoanelor pe care le întâlnea

și vecinilor săi.

Concubina inculpatului, M. (B.) I.,

a intervenit, încercând să aplaneze conduita agresivă a acestuia, dar a fost

lovită, suferind leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile îngrijiri

medicale.

Concomitent, a intervenit și tatăl

concubinei – B.P. - care se afla în poartă și care l-a sfătuit pe inculpat să

meargă în casă să se liniștească.

Inculpatul a lovit victima cu coada

unei sape în zona capului.

Datorită intensității loviturii și

vârstei victimei aceasta s-a dezechilibrat, a căzut la pământ, iar inculpatul

i-a mai aplicat o lovitură în cap cu sapa.

Partea vătămată a fost transportată

de urgență la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

În urma loviturilor primite starea

victimei s-a agravat și aceasta a decedat la 4 septembrie 2008.

Potrivit concluziilor raportului

medico-legal de necropsie a Serviciului de Medicină Legală a Județului

Teleorman de la fila 79 dosar tribunal, moartea victimei B.P. s-a datorat

insuficienței cardio-respiratorii acute survenite pe fondul unei complicații

apărute în evoluția unui traumatism cranio-cerebral.

Între leziunile meningo-cerebrale și

deces există legătură de cauzalitate indirectă, moartea s-a datorat

complicațiilor survenite în evoluția leziunilor meningo-cerebrale.

Prin Decizia penală nr. 192/ A din 5

octombrie 2009 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul

inculpatului B.I. care a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei

din infracțiunea de omor în lovituri cauzatoare de moarte, iar în subsidiar

redozarea pedepsei.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care, în principal, a criticat-o pentru greșita încadrare juridică,

iar în subsidiar, pentru pedeapsa prea severă.

A solicitat schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Ceea ce deosebește în mod esențial

infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte este atitudinea inculpatului față de rezultatul produs prin agresiune.

Dacă la infracțiunea de omor făptuitorul acționează cu intenția directă sau

indirectă de a suprima viața victimei, la infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. făptuitorul acționează cu

intenția de a vătăma integritatea fizică a victimei. Rezultatul mai grav,

moartea victimei, în acest caz este culpuoasă, întrucât inculpatul nu acceptă

acest rezultat. Prin urmare, latura subiectivă la infracțiunea prev. de art. 183

este caracterizată ca praeterintenție – intenție depășită.

Cât privește modul de a stabili dacă

un făptuitor acționează cu intenția de a ucide, practica a consacrat că este

important în acest sens a cerceta zona corporală vizată de agresor,

intensitatea loviturilor și instrumentul folosit în agresiune.

În prezenta cauză inculpatul a

agresat victima, un bărbat în vârstă, lovindu-l repetat cu o sapă în cap, zonă

vitală, ceea ce dovedește că a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu

l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.

Așa fiind, în mod corect instanțele

au stabilit că încadrarea juridică corectă a faptei inculpatului este aceea de

omor și nu loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Cât privește pedeapsa aplicată,

Înalta Curte observă că aceasta este în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Pedeapsa de 16 ani închisoare este

apropiată de limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, în

condițiile în care inculpatul este recidivist.

Față de pericolul social concret al

faptei și făptuitorului pedeapsa astfel individualizată nu este prea severă.

Prin urmare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. Curtea va respinge recursul și-l va obliga pe

recurent la cheltuieli judiciare către stat.

Se va computa arestarea preventivă

din durata pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 192/ A din 5

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și a arestării preventive de la 20 mai 2008, la 15 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 ianuarie 2010.