ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1260/2010

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 446 din 16 octombrie 2009, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul S.I. (fiul lui M. și N.) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, de la 25 ianuarie 2009 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc.

pen. A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Galați, în sumă de 1646,4 lei și către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B.A., în sumă de 4103,6 lei. S-a constatat că partea vătămată S.G. nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat inculpatul la plata chietuielilor judiciare către stat. În esență, s-au reținut următoarele: În după-amiaza zilei de 19 noiembrie 2008, prin fața locuinței părții vătămate S.G. a trecut de mai multe ori autoturismul numitului S.M., condus de numitul S.D., cel dintâi fiind implicat în uciderea soțului părții vătămate, în urmă cu aproximativ 10 ani. Acest fapt a fost apreciat de martorii S.N. și S.M.

- fiii părții vătămate S.G., ca fiind o sfidare, motiv pentru care au ieșit în uliță și au făcut semn numitului S.D. să oprească mașina pentru a-i cere socoteală. La poartă a venit și partea vătămată, fiind strigată de fiii săi și împreună l-au înjurat pe S.D. și au lovit cu pumnii și picioarele în caroseria autoturismului. între timp, S.D. s-a îndreptat către locuința inculpatului S.I., iar partea vătămată S.G. a continuat să profereze injurii, fiind auzite de inculpat. Acesta din urmă s-a apropiat de partea vătămată și fiii săi, cerându-le socoteală pentru afirmațiile făcute, moment în care S.M. i-a cerut inculpatului să nu se amestece, iar inculpatul l-a lovit cu pumnul în față. În aceste împrejurări, partea vătămată și fiii săi au aplicat lovituri inculpatului, cu pumnii și picioarele, conflictul fiind aplanat la intervenția rudelor inculpatului, iar cu prilejul agresiunii, inculpatului i-a căzut proteza din față.

În noaptea de 19/20 noiembrie 2008, din curțile locuințelor lor, familiile inculpatului și a părții vătămate au continuat să-și profereze reciproc insulte și amenințări. În dimineața zilei de 20 noiembrie 2008, în jurul orelor 7,00 - 7,30, martora S.L., soția inculpatului, a propus acestuia să meargă la partea vătmată pentru a cere socoteală de agresarea inculpatului și pentru a cere bani în vederea reparării prejudiciilor cauzate prin agresarea sa. În acest sens, inculpatul, însoțit de S.B., martorii S.L., S.M., S.M. și S.T. au plecat spre locuința părții vătămate. Inculpatul a luat asupra sa un târnăcop, S.B. o toporișca, S.M. o rangă, iar ceilalți martori pietre. Ajunși în fața locuinței părții vătămate, au început să strige la poartă, să lovească în gard și poartă cu obiectele contondente și să arunce cu pietre.

După ce partea vătămată și fiii săi au ieșit în curte, cele două familii și-au proferat injurii și amenințări reciproc, iar inculpatul a solicitat bani pentru repararea danturii. Realizând că ar putea degenera conflictul, partea vătămată s-a hotărât să meargă la martorul S.V., bulibașă. Fiind observată de martora S.M., care a atras atenția asupra prezenței acesteia în afara curții, inculpatul și făptuitorul S.B. au ajuns-o din urmă, moment în care S.B. a lovit-o cu muchia toporiștii în zona umărului, cauzându-i dezechilibrarea și căderea la pământ. În acest moment, inculpatul a intervenit și a lovit-o pe partea vătămată cu muchia târnăcopului, în zona capului, de 2-3 ori. La intervenția fiului părții vătămate, inculpatul și familia sa au fugit către locuința lor.

Partea vătămată a fost transportată la spital, iar prin certificatul medico-legal s-a stabilit că a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, care i-au cauzat o infirmitate fizică permanentă și i-au pus viața în primejdie. Curtea de Apel Galați, secția penală, prin Decizia penală nr. 133 din 14 decembrie 2009, admițând apelul inculpatului, a desființat, în parte, sentința atacată, numai cu privire la latura civilă a cauzei și, rejduecand, a constatat acoperit integral prejudiciul creat părților civile C.A.S.J. Galați în sumă de 1646,40 lei și Spitalul Clinic de Urgență B.A. București, în sumă de 4103,6 lei. Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la 25 ianuarie 2009 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât există probe la dosar că actele de violență au fost inițiate contra nepoților inculpatului, prin adresarea de injurii, iar intenția sa a fost de aplanare a conflictului, situație în care a fost agresat de partea vătămată și familia acesteia, care i-au cauzat ruperea danturii. Totodată, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., ținându-se seama de datele personale.

Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată. Pentru reținerea circunstanței atenuante a provocării este necesar să se constate că, în momentul săvârșirii faptei inculpatul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoție puternică, iar, pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoție a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, prin atingerea gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator și tulburarea sufletească sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea și o proporție între ripostă și intensitatea tulburării sau emoției, întrucât o ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul tulburării sau emoției nu poate determina aplicarea acestei circumstanțe atenuante. Pentru existența circumstanței provocării, este necesar ca infracțiunea să se fi săvârșit sub imperiul unei stări de intensă tulburare sau emoție, adică în intervalul de timp cât a dăinuit această stare sufletească. Din coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a săvârșit fapta pe fondul unui conflict mai vechi, care s-a redeschis în ziua de 19 octombrie 2008 și s-a desfășurat în două etape: - în cadrul celei dintâi, partea vătămată S.G.

și fiii săi au inițiat proferarea de injurii și au lovit cu pumnii și picioarele caroseria autoturismului aparținând numitului S.D., iar inculpatul a intervenit pentru aplanarea conflictului, situație în care a fost lovit cu pumnii și picioarele de către partea vătămată și fiii acesteia, provocându-i căderea protezei dentare; - în cadrul celei de a doua etape a conflictului, care a avut loc a doua zi, inculpatul împreună cu cinci membri ai familiei sale, s-au îndreptat spre locuința părții vătămate, înarmați cu diverse obiecte contondente, ocazie în care partea vătămată a fost urmărită de familia inculpatului. În această împrejurare, partea vătămată a fost prinsă și lovită de S.B. cu muchia unei toporiști, cauzându-i căderea la pământ, iar inculpatul l-a dat la o parte, afirmând că "dă-te că eu o omor, mie mi-a dat dinții jos" și i-a aplicat două-trei lovituri în zona capului, cu muchia unui târnăcop.

Raportat la această stare de fapt, se constată că nu sunt întrunite cumulativ cerințele pentru existența stării de provocare. Așa fiind, se constată că actul provocator din partea victimei a existat, fiind determinat de intervenția inculpatului într-un conflict și a constat în exercitarea unor acte de violență asupra inculpatului (lovirea cu pumnii și picioarele și ruperea danturii), însă acțiunea inculpatului nu a fost săvârșită sub imperiul stării de tulburare sufletească și a constat într-o reacție exagerată, raportat la natura conflictului. Astfel, pe de o parte, riposta sa a avut loc a doua zi și la inițiativa soției sale, iar, pe de altă parte, s-a realizat după ce inculpatul și membrii familiei sale s-au înarmat cu diferite obiecte contondente, cu care, în cele din urmă a aplicat lovituri în zone vitale ale părții vătămate căzută la pământ.

Or, în raport de evoluția conflictului și de modul în care inculpatul a înțeles să riposteze la actul provocator al părții vătămate (prin împrejmuirea casei acesteia și determinarea părții vătămate să caute ajutor, moment în care a fost urmărită, pusă la pământ și lovită cu muchia unei toporiște de către S.B., iar, apoi, acesta fost dat la o parte de inculpat, care i-a mai aplicat victimei lovituri în zona capului), nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală a provocării, întrucât contextul nu are semnificația penală a săvârșirii faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții. Nici critica privind reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., ținându-se seama de datele personale ale inculpatului și de acoperirea integrală a prejudiciului nu este întemeiată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la omor calificat (prin lovirea victimei în zona capului, cauzând infirmitatea fizică permanentă a acesteia, prin lipsă de substanță craniană), precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanțele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanțele au avut în vedere datele personale ale inculpatului, care are antecedente penale și nu a avut un comportament procesual sincer, însă, raportat la modalitatea de comitere a faptei, din care rezultă că inculpatul a acceptat, chiar dacă nu a urmărit, posibilitatea producerii rezultatului letal, au apreciat, în mod corect, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse, al cărei cuantum a fost stabilit la minimul prevăzut de textul incriminator. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului S.I. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.I. împotriva Deciziei penale nr. 133 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 25 ianuarie 2009 la 1 aprilie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2010.