ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1260/2010

Asupra

recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 446 din 16

octombrie 2009, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul S.I. (fiul lui M. și

N.) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174

alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

A fost

aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

închisorii.

În temeiul art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării

preventive, de la 25 ianuarie 2009 la zi, menținându-se starea de arest a

inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen.

A fost

obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de

Ambulanță Județean Galați, în sumă de 1646,4 lei și către partea civilă

Spitalul Clinic de Urgență B.A., în sumă de 4103,6 lei.

S-a constatat

că partea vătămată S.G. nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat

inculpatul la plata chietuielilor judiciare către stat.

În esență,

s-au reținut următoarele:

În

după-amiaza zilei de 19 noiembrie 2008, prin fața locuinței părții vătămate S.G.

a trecut de mai multe ori autoturismul numitului S.M., condus de numitul S.D.,

cel dintâi fiind implicat în uciderea soțului părții vătămate, în urmă cu

aproximativ 10 ani. Acest fapt a fost apreciat de martorii S.N. și S.M. - fiii

părții vătămate S.G., ca fiind o sfidare, motiv pentru care au ieșit în uliță

și au făcut semn numitului S.D. să oprească mașina pentru a-i cere socoteală. La

poartă a venit și partea vătămată, fiind strigată de fiii săi și împreună l-au

înjurat pe S.D. și au lovit cu pumnii și picioarele în caroseria autoturismului.

între timp, S.D. s-a îndreptat către locuința inculpatului S.I., iar partea

vătămată S.G. a continuat să profereze injurii, fiind auzite de inculpat.

Acesta din urmă s-a apropiat de partea vătămată și fiii săi, cerându-le

socoteală pentru afirmațiile făcute, moment în care S.M. i-a cerut inculpatului

să nu se amestece, iar inculpatul l-a lovit cu pumnul în față. În aceste

împrejurări, partea vătămată și fiii săi au aplicat lovituri inculpatului, cu

pumnii și picioarele, conflictul fiind aplanat la intervenția rudelor

inculpatului, iar cu prilejul agresiunii, inculpatului i-a căzut proteza din

față.

În noaptea de

19/20 noiembrie 2008, din curțile locuințelor lor, familiile inculpatului și a

părții vătămate au continuat să-și profereze reciproc insulte și amenințări.

În dimineața

zilei de 20 noiembrie 2008, în jurul orelor 7,00 - 7,30, martora S.L., soția

inculpatului, a propus acestuia să meargă la partea vătmată pentru a cere

socoteală de agresarea inculpatului și pentru a cere bani în vederea reparării

prejudiciilor cauzate prin agresarea sa. În acest sens, inculpatul, însoțit de

S.B., martorii S.L., S.M., S.M. și S.T. au plecat spre locuința părții

vătămate. Inculpatul a luat asupra sa un târnăcop, S.B. o toporișca, S.M. o

rangă, iar ceilalți martori pietre. Ajunși în fața locuinței părții vătămate,

au început să strige la poartă, să lovească în gard și poartă cu obiectele

contondente și să arunce cu pietre. După ce partea vătămată și fiii săi au

ieșit în curte, cele două familii și-au proferat injurii și amenințări

reciproc, iar inculpatul a solicitat bani pentru repararea danturii.

Realizând că

ar putea degenera conflictul, partea vătămată s-a hotărât să meargă la martorul

S.V., bulibașă. Fiind observată de martora S.M., care a atras atenția asupra

prezenței acesteia în afara curții, inculpatul și făptuitorul S.B. au ajuns-o

din urmă, moment în care S.B. a lovit-o cu muchia toporiștii în zona umărului,

cauzându-i dezechilibrarea și căderea la pământ. În acest moment, inculpatul a

intervenit și a lovit-o pe partea vătămată cu muchia târnăcopului, în zona

capului, de 2-3 ori. La intervenția fiului părții vătămate, inculpatul și

familia sa au fugit către locuința lor.

Partea

vătămată a fost transportată la spital, iar prin certificatul medico-legal s-a stabilit

că a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile

îngrijiri medicale, care i-au cauzat o infirmitate fizică permanentă și i-au

pus viața în primejdie.

Curtea de

Apel Galați, secția penală, prin Decizia penală nr. 133 din 14 decembrie 2009,

admițând apelul inculpatului, a desființat, în parte, sentința atacată, numai

cu privire la latura civilă a cauzei și, rejduecand, a constatat acoperit

integral prejudiciul creat părților civile C.A.S.J. Galați în sumă de 1646,40

lei și Spitalul Clinic de Urgență B.A. București, în sumă de 4103,6 lei.

Totodată, a

menținut starea de arest a inculpatului și a dedus durata reținerii și a

arestării preventive de la 25 ianuarie 2009 la zi.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Prin recursul

declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, invocând temeiul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., ca urmare a

reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât există probe la dosar

că actele de violență au fost inițiate contra nepoților inculpatului, prin

adresarea de injurii, iar intenția sa a fost de aplanare a conflictului,

situație în care a fost agresat de partea vătămată și familia acesteia, care

i-au cauzat ruperea danturii. Totodată, a solicitat reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., ținându-se

seama de datele personale.

Recursul

inculpatului nu este fondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta

și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.

Pentru

reținerea circunstanței atenuante a provocării este necesar să se constate că,

în momentul săvârșirii faptei inculpatul se găsea într-o stare de puternică

tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori

într-o stare de emoție puternică, iar, pe de altă parte, că starea de tulburare

sau emoție a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin

violență, prin atingerea gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită

gravă. Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul

provocator și tulburarea sufletească sub stăpânirea căreia s-a săvârșit

infracțiunea și o proporție între ripostă și intensitatea tulburării sau

emoției, întrucât o ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul

tulburării sau emoției nu poate determina aplicarea acestei circumstanțe

atenuante.

Pentru

existența circumstanței provocării, este necesar ca infracțiunea să se fi

săvârșit sub imperiul unei stări de intensă tulburare sau emoție, adică în

intervalul de timp cât a dăinuit această stare sufletească.

Din

coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă că inculpatul a

săvârșit fapta pe fondul unui conflict mai vechi, care s-a redeschis în ziua de

19 octombrie 2008 și s-a desfășurat în două etape:

- în cadrul

celei dintâi, partea vătămată S.G. și fiii săi au inițiat proferarea de injurii

și au lovit cu pumnii și picioarele caroseria autoturismului aparținând

numitului S.D., iar inculpatul a intervenit pentru aplanarea conflictului,

situație în care a fost lovit cu pumnii și picioarele de către partea vătămată

și fiii acesteia, provocându-i căderea protezei dentare;

- în cadrul

celei de a doua etape a conflictului, care a avut loc a doua zi, inculpatul

împreună cu cinci membri ai familiei sale, s-au îndreptat spre locuința părții

vătămate, înarmați cu diverse obiecte contondente, ocazie în care partea

vătămată a fost urmărită de familia inculpatului. În această împrejurare,

partea vătămată a fost prinsă și lovită de S.B. cu muchia unei toporiști, cauzându-i

căderea la pământ, iar inculpatul l-a dat la o parte, afirmând că "dă-te

că eu o omor, mie mi-a dat dinții jos" și i-a aplicat două-trei lovituri

în zona capului, cu muchia unui târnăcop.

Raportat la

această stare de fapt, se constată că nu sunt întrunite cumulativ cerințele

pentru existența stării de provocare. Așa fiind, se constată că actul

provocator din partea victimei a existat, fiind determinat de intervenția

inculpatului într-un conflict și a constat în exercitarea unor acte de violență

asupra inculpatului (lovirea cu pumnii și picioarele și ruperea danturii), însă

acțiunea inculpatului nu a fost săvârșită sub imperiul stării de tulburare

sufletească și a constat într-o reacție exagerată, raportat la natura

conflictului. Astfel, pe de o parte, riposta sa a avut loc a doua zi și la

inițiativa soției sale, iar, pe de altă parte, s-a realizat după ce inculpatul

și membrii familiei sale s-au înarmat cu diferite obiecte contondente, cu care,

în cele din urmă a aplicat lovituri în zone vitale ale părții vătămate căzută

la pământ.

Or, în raport

de evoluția conflictului și de modul în care inculpatul a înțeles să riposteze

la actul provocator al părții vătămate (prin împrejmuirea casei acesteia și

determinarea părții vătămate să caute ajutor, moment în care a fost urmărită,

pusă la pământ și lovită cu muchia unei toporiște de către S.B., iar, apoi,

acesta fost dat la o parte de inculpat, care i-a mai aplicat victimei lovituri

în zona capului), nu poate fi reținută circumstanța atenuantă legală a provocării,

întrucât contextul nu are semnificația penală a săvârșirii faptei sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.

Nici critica

privind reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a), b), c) C. pen., ținându-se seama de datele personale ale inculpatului și de

acoperirea integrală a prejudiciului nu este întemeiată.

În raport de

gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în

care inculpatul a conceput și realizat tentativa la omor calificat (prin

lovirea victimei în zona capului, cauzând infirmitatea fizică permanentă a

acesteia, prin lipsă de substanță craniană), precum și de datele ce

caracterizează persoana acestuia, rezultă că instanțele au individualizat în

mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficiență criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen.

La

individualizarea pedepsei, instanțele au avut în vedere datele personale ale

inculpatului, care are antecedente penale și nu a avut un comportament

procesual sincer, însă, raportat la modalitatea de comitere a faptei, din care

rezultă că inculpatul a acceptat, chiar dacă nu a urmărit, posibilitatea

producerii rezultatului letal, au apreciat, în mod corect, că scopul educativ

și preventiv al pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unei pedepse, al

cărei cuantum a fost stabilit la minimul prevăzut de textul incriminator.

Neexistând

nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursul inculpatului S.I. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat S.I. împotriva Deciziei penale

nr. 133 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării

preventive de la 25 ianuarie 2009 la 1 aprilie 2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 1 aprilie 2010.