ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 322/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 367 din 1

octombrie 2009 a Tribunalului Giurgiu s-a dispus, în baza art. 20 C. pen.

raportat la art. 174-175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., condamnarea inculpatului G.S. la pedeapsa de 8 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit.

a), b) C. pen.

S-a luat act că partea

vătămată G.S. nu s-a constituit parte civilă și a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 11.719,27 lei către Spitalul Clinic

de Urgență B.A. București, reprezentând cheltuieli de

spitalizare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a

confiscat sapa corp delict.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că în ziua de 14

februarie 2009, pe fondul unor vechi neînțelegeri familiale, inculpatul a

aplicat mai multe lovituri cu o sapă fratelui său, G.I., provocând

acestuia leziuni care au necesitat 75 zile îngrijiri medicale și au pus în

primejdie viața acestuia.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat apel inculpatul G.S., criticând-o pentru netemeinicie și

solicitând reținerea art. 73 lit. a) C. pen. și reducerea

corespunzătoare a pedepsei, fapta fiind comisă în condițiile

depășirii limitelor legitimei apărări.

Prin decizia penală nr. 225/ A

din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

S-a reținut de către

instanța de apel că nu pot fi reținute prevederile art. 73 lit.

a) C. pen. întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege,

respectiv că există o stare de legitimă apărare

dovedită în cauză. Mai mult, nici circumstanța atenuantă a

provocării nu poate fi reținută, întrucât certurile familiale

frecvente și amenințările reciproce nu pot constitui o provocare.

De asemenea, s-a apreciat că individualizarea pedepsei este corectă,

cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul G.S., reiterând criticile formulate în apel și

solicitând, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., reținerea circumstanței atenuante

prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen. și reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia

recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și

în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Solicitarea inculpatului de

reținere a prevederilor art. 73 lit. a) C. pen. nu poate fi primită.

Incidența acestei

circumstanțe atenuante presupune existența unei stări de

legitimă apărare, care să fie depășită printr-un

exces de apărare, iar această depășire să nu fie

determinată de existența unei stări de tulburare sau de temere a

persoanei care se apără, caz în care ar fi vorba de excesul

justificat, prevăzut de art. 44 alin. (3) C. pen., ce este asimilat

legitimei apărări.

Premisa o constituie, însă, în

toate situațiile, existența unei stări de legitimă

apărare, ori în speță, cum corect s-a constatat de ambele

instanțe, nu a rezultat din materialul probator o astfel de situație.

Între părți, existau

frecvent conflicte și este adevărat că între partea

vătămată și inculpat a existat un conflict înainte ca

partea vătămată să plece de acasă și chiar l-a

amenințat pe inculpat că-l va tăia.

Inculpatul a așteptat-o

însă, pe partea vătămată, când aceasta se întorcea

acasă pe bicicletă și a atacat-o cu o sapă, lovind-o în

zona capului și a membrelor inferioare și punându-i viața în pericol.

În aceste condiții, atacul

părții vătămate, consumat, în timp, cu mult înainte, nu mai

era un atac direct, material, imediat și injust la adresa inculpatului,

astfel încât, corect, s-a constatat că nu a existat o stare de

legitimă apărare și, prin urmare, nici un exces de apărare

care să atragă incidența art. 73 lit. a) C. pen.

În același sens, Înalta Curte

reține că și reindividualizarea pedepsei s-a făcut corect,

neexistând elemente care să justifice o reducere a acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

, art. 381

C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru

inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul

apărătorului desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.S. împotriva Deciziei penale nr. 225/ A din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și a arestării preventive de la 14 februarie 2009, la

29 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 29 ianuarie 2010.