ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3027/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 94 din 12 februarie 2010 a Tribunalului Iași s-a dispus în baza art. 104 C. pen., internarea într-un centru de reeducare a inculpatului minor C.C.I. (fiul lui I. și C. ) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 din același cod. În baza art. 490 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus punerea în executare deîndată a măsurii educative luată și comunicarea către organele de poliție competente în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor instanței. Potrivit art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuțit folosit la săvârșirea faptei.

Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.C. la plata sumelor de: 3008,23 lei și 1200 lei despăgubiri civile și 20000 lei daune morale către partea civilă R.D.; 8757,66 lei către Spitalul Clinic S.I. Iași și 511 lei către Serviciul de Ambulanță Iași precum și la 3000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că în noaptea de 18 aprilie 2008 în jurul orelor 23,00, în prezența a 5 persoane, după ce a pătruns în curtea martorului B., inculpatul minor i-a aplicat două lovituri cu cuțitul părții vătămate R.D. în zone vitale provocându-i o plagă penetrantă abdominală cu perforație colică și jejunală extramucoasă, hematom spațiul mezenterico-colic stâng, hemoperitoneu mediu, plagă toracică subscapulară stângă, hemotorax stâng, care i-au pus în primejdie viața și au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de expertiză medico legală psihiatrică fapta a fost comisă cu discernământ integru. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza declarațiilor părții vătămate, certificatului medico-legal din 07 mai 2008 eliberat de I.M.L. Iași, declarațiile martorilor B.V.N., D.T., Z.N., M.G.C. și F.C., a procesului verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele foto anexe, a procesului verbal de identificare și ridicare a cuțitului folosit la săvârșirea faptei, a raportul de expertiză medico-legală psihiatrică aflat la dosar, probe coroborate cu declarațiile inculpatului. În cauză a fost întocmit un raport de evaluare a inculpatului minor de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

Având în vedere modul și împrejurările concrete în care s-a comis fapta, gradul de pericol social, urmările produse, poziția general sinceră a inculpatului și vârsta acestuia de 15 ani și 2 luni, obiceiul de a consuma alcool și anturajul pe care îl frecventează și ținând seama de dezvoltarea intelectuală și morală, instanța a considerat că luarea măsurii internării într-un centru de reeducare cu executare deîndată este suficientă pentru îndreptarea minorului. Referitor la soluționarea laturii civile instanța a apreciat că au fost dovedite daunele materiale menționate solicitate de partea civilă R.D. Având în vedere că această parte civilă a fost expusă unor suferințe fizice și psihice instanța a considerat că pentru acoperirea acestui prejudiciu se impune acordare unor daune morale de 20000 lei.

Tot astfel s-au apreciat ca dovedite cu acte sumele solicitate de unitatea spitalicească și de serviciul de ambulanță pentru transportul și asistența medicală de specialitate acordată părții vătămate. Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 118 din 1 iulie 2010 a respins apelurile declarate de partea responsabilă civilmente C.I. și de inculpatul C.C.I. împotriva hotărârii primei instanțe. Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a considerat neîntemeiate criticile formulate de către partea responsabilă civilmente în sensul că trebuia adoptată altă măsură educativă și de către inculpat în sensul că a comis fapta în legitimă apărare. De asemenea, a fost apreciată ca neîntemeiată susținerea apelanților în sensul că despăgubirile acordate sunt prea mari.

Astfel, referitor la măsura educativă luată față de minor s-a apreciat că ea este necesară pentru îndreptarea acestuia și că daunele acordate reprezintă o corectă dezdăunare pentru partea vătămată. Privitor la susținerea apelantului inculpat în sensul că a comis fapta în legitimă apărare s-a reținut că inițiativa agresiunii a avut-o numai inculpatul minor și că victima s-a apărat față de atacul declanșat de făptuitor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul minor C.C.I., care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. a susținut că a comis fapta în legitimă apărare impunându-se achitarea și în subsidiar că măsura aplicată este prea severă cerând reducerea duratei ei.

Totodată a mai susținut că daunele materiale sunt cuvenite doar în limita sumei de 802,23 lei și că restul acestor despăgubiri ca și daunele morale de 20000 lei nu se justifică. Recursul declarat nu este întemeiat. 1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod concret situația de fapt și vinovăția inculpatului minor în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că în noaptea de 18 aprilie 2008, în jurul orelor 23,00, inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice pe care le consuma, a observat-o pe partea vătămată R.D. căreia i-a adresat injurii fără motiv.

Partea vătămată și-a continuat drumul și revenind în același loc a întrebat cine l-a înjurat, inculpatul afirmând că el, după care a început să amenințe victima cu cuțitul retrăgându-se în curtea locuinței martorului B.V. Partea vătămată a încercat să îl dezarmeze pe inculpat dar nu a reușit, inculpatul aplicându-i victimei două lovituri penetrante în zona toracică și abdominală, producându-i leziuni grave care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața victimei. Din materialul probator al cauzei a rezultat că inițiativa agresiunii a avut-o exclusiv inculpatul, că nu a existat nici un act ori gest căruia să îi fie conferită semnificația juridică a unui atac material direct, imediat și injust din partea victimei în sensul art. 44 alin. (2) C. pen., căruia să îi răspundă inculpatul.

Prin urmare motivul de recurs invocat nu poate fi primit. 2. Referitor la măsura educativă luată în baza art. 104 C. pen., față de minor de internare într-un centru de reeducare, se constată că acesta este de natură a asigura îndreptarea minorului, dobândirea învățăturii necesare și a unei pregătiri profesionale, potrivit cu aptitudinile sale. Această măsură deși este luată pe timp nedeterminat durează, potrivit art. 106 alin. (1) C. pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, cu posibilitatea prelungirii în condițiile alin. (2) al aceluiași text. Având în vedere natura juridică a acestei măsuri instituită în scopul reeducării minorului, nu se poate dispune reducerea duratei acesteia cum s-a cerut în recurs.

3. Privitor la soluția dată laturii civile se constată că sumele acordate reprezentând daune materiale și morale au fost corect stabilite. Astfel, privitor la cheltuielile de spitalizare și de transport cu ambulanța ele au fost pe deplin dovedite cu deconturile întocmite de unitățile medicale părți civile în cauză. În legătură cu sumele cerute de partea civilă drept daune materiale a rezultat din probele cauzei că pentru a asigura cele necesare însănătoșirii, părinții victimei au împrumutat suma de 1200 euro de la martorul M.V. și 2200 lei de la martorul M.M. conform declarațiilor acestora. Totodată, partea civilă a dovedit cu acte și alte cheltuieli de 808,23 lei, sumă cu care inculpatul a fost de acord.

Ca atare, aceste daune materiale au fost probate. Relativ la daunele morale se constată că suma acordată de 20000 lei reprezintă o compensare corespunzătoare pentru suferințele fizice și psihice la care a fost expusă victima agresiunii. Față de cele arătate, sumele stabilite reprezintă o justă și integrală despăgubire în sensul art. 998 C. civ. pentru prejudiciul pricinuit părții civile și că nu există motive pentru înlăturarea ori diminuarea lor. Așa fiind criticile din recurs în sensul greșitei stabiliri a despăgubirilor acordate nu pot fi primite. 4. Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C.I. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va constata că măsura educativă a fost pusă în executare conform art. 490 C. proc. pen., în baza sentinței penale nr. 94 din 12 februarie 2010 a Tribunalului Iași. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că măsura educativă a fost pusă în executare conform art. 490 C. proc. pen., în baza sentinței penale nr. 94 din 12 februarie 2010 a Tribunalului Iași. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2010.