ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3027/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94 din 12

februarie 2010 a Tribunalului Iași s-a dispus în baza art. 104 C. pen., internarea

într-un centru de reeducare a inculpatului minor

C.C.I.

(fiul lui I.

și C.

)

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 20 raportat la art. 174 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 din

același cod.

În baza art. 490 alin. (1) C. proc.

pen. s-a dispus punerea în executare deîndată a măsurii educative

luată și comunicarea către organele de poliție competente

în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor instanței.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen.

s-a dispus confiscarea unui cuțit folosit la săvârșirea faptei.

Inculpatul a fost obligat, în

solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.C. la plata

sumelor de: 3008,23 lei și 1200 lei despăgubiri civile și 20000

lei daune morale către partea civilă R.D.; 8757,66 lei către

Spitalul Clinic S.I. Iași și 511 lei către Serviciul de

Ambulanță Iași precum și la 3000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut în fapt că în noaptea de 18

aprilie 2008 în jurul orelor 23,00, în prezența a 5 persoane, după ce

a pătruns în curtea martorului B., inculpatul minor i-a aplicat două

lovituri cu cuțitul părții vătămate R.D. în zone

vitale provocându-i o plagă penetrantă abdominală cu

perforație colică și jejunală extramucoasă, hematom spațiul

mezenterico-colic stâng, hemoperitoneu mediu, plagă toracică

subscapulară stângă, hemotorax stâng, care i-au pus în primejdie

viața și au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile de

îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de

expertiză medico legală psihiatrică fapta a fost comisă cu

discernământ integru.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza declarațiilor părții

vătămate, certificatului

medico-legal din 07 mai 2008 eliberat de I.M.L. Iași, declarațiile

martorilor B.V.N., D.T., Z.N., M.G.C. și F.C., a procesului verbal de

cercetare la fața locului împreună cu planșele foto anexe, a procesului

verbal de identificare și ridicare a cuțitului folosit la săvârșirea

faptei, a

raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică aflat la dosar, probe

coroborate cu declarațiile inculpatului.

În

cauză a fost întocmit un raport de evaluare a inculpatului minor de

către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.

Având

în vedere modul și împrejurările concrete în care s-a comis fapta,

gradul de pericol social, urmările produse, poziția general

sinceră a inculpatului și vârsta acestuia de 15 ani și 2 luni,

obiceiul de a consuma alcool și anturajul pe care îl frecventează

și ținând seama de dezvoltarea intelectuală și morală,

instanța a considerat că luarea măsurii internării într-un

centru de reeducare cu executare deîndată este suficientă pentru

îndreptarea minorului.

Referitor

la soluționarea laturii civile instanța a apreciat că au fost

dovedite daunele materiale menționate solicitate de partea civilă R.D.

Având în vedere că această parte civilă a fost expusă unor suferințe

fizice și psihice instanța a considerat că pentru acoperirea

acestui prejudiciu se impune acordare unor daune morale de 20000 lei.

Tot

astfel s-au apreciat ca dovedite cu acte sumele solicitate de unitatea

spitalicească și de serviciul de ambulanță pentru transportul

și asistența medicală de specialitate acordată

părții vătămate.

Curtea

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin

Decizia penală nr. 118 din 1 iulie 2010 a respins apelurile declarate de partea

responsabilă civilmente C.I. și de inculpatul C.C.I. împotriva

hotărârii primei instanțe.

Pentru

a decide astfel instanța de control judiciar a considerat neîntemeiate

criticile formulate de către partea responsabilă civilmente în sensul

că trebuia adoptată altă măsură educativă și

de către inculpat în sensul că a comis fapta în legitimă

apărare.

De

asemenea, a fost apreciată ca neîntemeiată susținerea

apelanților în sensul că despăgubirile acordate sunt prea mari.

Astfel,

referitor la măsura educativă luată față de minor s-a

apreciat că ea este necesară pentru îndreptarea acestuia și că

daunele acordate reprezintă o corectă dezdăunare pentru partea

vătămată.

Privitor

la susținerea apelantului inculpat în sensul că a comis fapta în

legitimă apărare s-a reținut că inițiativa agresiunii

a avut-o numai inculpatul minor și că victima s-a apărat

față de atacul declanșat de făptuitor.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul minor C.C.I., care invocând

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc.

pen. a susținut că a comis fapta în legitimă apărare

impunându-se achitarea și în subsidiar că măsura aplicată

este prea severă cerând reducerea duratei ei.

Totodată

a mai susținut că daunele materiale sunt cuvenite doar în limita

sumei de 802,23 lei și că restul acestor despăgubiri ca și

daunele morale de 20000 lei nu se justifică.

Recursul declarat nu este întemeiat.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit

în mod concret situația de fapt și vinovăția inculpatului

minor în săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Probele administrate în cauză,

evocate mai sus, au confirmat că în noaptea de 18 aprilie 2008, în jurul

orelor 23,00, inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice pe

care le consuma, a observat-o pe partea vătămată R.D. căreia

i-a adresat injurii fără motiv. Partea vătămată și-a

continuat drumul și revenind în același loc a întrebat cine l-a

înjurat, inculpatul afirmând că el, după care a început să

amenințe victima cu cuțitul retrăgându-se în curtea

locuinței martorului B.V.

Partea vătămată a

încercat să îl dezarmeze pe inculpat dar nu a reușit, inculpatul

aplicându-i victimei două lovituri penetrante în zona toracică

și abdominală, producându-i leziuni grave care au necesitat 25-30

zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața victimei.

Din materialul probator al cauzei a

rezultat că inițiativa agresiunii a avut-o exclusiv inculpatul,

că nu a existat nici un act ori gest căruia să îi fie

conferită semnificația juridică a unui atac material direct,

imediat și injust din partea victimei în sensul art. 44 alin. (2) C. pen.,

căruia să îi răspundă inculpatul.

Prin urmare motivul de recurs

invocat nu poate fi primit.

educativă luată în baza art. 104 C. pen., față de minor de

internare într-un centru de reeducare, se constată că acesta este de

natură a asigura îndreptarea minorului, dobândirea

învățăturii necesare și a unei pregătiri profesionale,

potrivit cu aptitudinile sale.

Această măsură

deși este luată pe timp nedeterminat durează, potrivit art. 106 alin.

(1) C. pen., până la împlinirea vârstei de 18 ani, cu posibilitatea

prelungirii în condițiile alin. (2) al aceluiași text.

Având în vedere natura juridică

a acestei măsuri instituită în scopul reeducării minorului, nu

se poate dispune reducerea duratei acesteia cum s-a cerut în recurs.

dată laturii civile se constată că sumele acordate reprezentând

daune materiale și morale au fost corect stabilite.

Astfel, privitor la cheltuielile de

spitalizare și de transport cu ambulanța ele au fost pe deplin dovedite

cu deconturile întocmite de unitățile medicale părți civile

în cauză.

În legătură cu sumele

cerute de partea civilă drept daune materiale a rezultat din probele

cauzei că pentru a asigura cele necesare însănătoșirii,

părinții victimei au împrumutat suma de 1200 euro de la martorul M.V.

și 2200 lei de la martorul M.M. conform declarațiilor acestora.

Totodată, partea civilă a

dovedit cu acte și alte cheltuieli de 808,23 lei, sumă cu care

inculpatul a fost de acord.

Ca atare, aceste daune materiale au

fost probate.

Relativ la daunele morale se

constată că suma acordată de 20000 lei reprezintă o

compensare corespunzătoare pentru suferințele fizice și psihice

la care a fost expusă victima agresiunii.

Față de cele arătate,

sumele stabilite reprezintă o justă și integrală despăgubire

în sensul art. 998 C. civ. pentru prejudiciul pricinuit părții civile

și că nu există motive pentru înlăturarea ori diminuarea

lor.

Așa fiind criticile din recurs

în sensul greșitei stabiliri a despăgubirilor acordate nu pot fi primite.

invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se

constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din

oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192

alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul C.C.I. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va constata că măsura educativă

a fost pusă în executare

conform art. 490 C. proc. pen., în baza sentinței penale nr. 94 din 12

februarie 2010 a Tribunalului Iași.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

C.C.I. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel

Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Constată că măsura educativă a

fost pusă în executare conform art. 490 C. proc. pen., în baza sentinței

penale nr. 94 din 12 februarie 2010 a Tribunalului Iași.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200

lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 6 septembrie 2010.