ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1887/2011

Asupra recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 744 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Iași, secția penală, s-au dispus următoarele: a) fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.M.V.: b) au fost condamnați inculpații: 1. C.R.C., fiul lui V. și E., la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

2. M.S.M., fiul lui C. și S., la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen., pentru tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților, cărora în baza art. 88 C. pen. Ie-a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 24 septembrie 2008 la zi.

3. C.M.V., fiul lui V. și D., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-176 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, căruia în baza art. 88 C. pen. îi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu data de 08 octombrie 2009 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.R.C.

a sumei de 20 lei, reprezentând contravaloarea unui cuțit tip sabie și a unei furci, obiecte ce au servit la comiterea infracțiunii. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.C., în nume propriu și pentru minorul A.D. și, în consecință: Au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 lei, reprezentând daune morale. De asemenea, au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părților civile: Spitalul Clinic de Urgențe P.N.O. Iași, suma de 2166,80 lei, Spitalul Clinic de Urgențe S.M. Iași suma de 5758,931 lei, Spitalul Clinic de Urgențe S.S.

Iași, suma de 3292,64 lei, iar părții civile Serviciul de Ambulanță Iași suma de 461 lei, reprezentând cheltuieli de transport și spitalizare a părților vătămate. Au fost obligați inculpații C.R.C. și M.S.M. la plata sumei de câte 1300 lei, cheltuieli judiciare către stat, în care este inclusă și suma de câte 600 lei, onorariu apărător din oficiu către Baroul Iași, ce va fi avansată din fondurile speciale ale M.J. A fost obligat inculpatul C.M.V. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Conform actului de sesizare a instanței, inculpații C.R.C. și C.M. sunt rude (unchi - nepot) și locuiesc în satul Rediu, comuna Scânteia.

Inculpatul M.M. are domiciliul într-o comună din județul Vaslui, însă nu locuiește efectiv acolo. Din declarația inculpatului C.R., rezultă că M.M. obișnuia să locuiască împreună cu el, cel puțin în lunile anterioare comiterii faptei ce face obiectul prezentei cauze. în comunitatea din care fac parte, inculpații și ceilalți membrii ai familiilor lor sunt percepuți ca persoane conflictuale, violente, predispuse la acte cu caracter antisocial, una din descrieri fiind în sensul că „ei fac legea în sat". Partea vătămată A.C. locuiește, de asemenea, în satul Rediu. Acesta deține o societate agricolă, timpul fiindu-i în mare parte afectat de activitatea în cadrul societății. Partea vătămată a declarat că, în repetate rânduri, s-a confruntat cu acte de sustragere a recoltelor din partea membrilor familiei C., dar pe care nu reușea să-i prindă deoarece acționau în grup iar numărul persoanelor cu care el făcea paza terenurilor era limitat.

Tot partea vătămată este cea care face referire la o situație tensionată cu familia C. generată de faptul că, în urmă cu 3 ani, audiat fiind în calitate de martor într-un proces penal în care era implicat un membru al acestei familii, nu a dat declarape în sensul în care i s-a sugerat și astfel, ulterior, direct sau prin intermediari, a primit amenințări că „va fi aranjat ori „că o să i se facă capătul". Chiar dacă a luat în serios aceste amenințări, lui A.C. nu i-a fost inspirată o stare de temere. Fratele părții vătămate - A.G. - deține, la intrarea în satul Rediu, un magazin mixt, amplasat peste drum de casa părților vătămate. Martorul locuiește în Iași, însă - în cea mai mare parte a zilei - este prezent la magazin.

La data de 19 septembrie 2008, A.G. a semnalat prezența celor trei inculpați, precum și a numitului C.I. (văr cu inculpatul C.M.) la magazin, în jurul orelor 18,00, când aceștia, după ce au consumat bere, au plecat spre satul Bodești - o localitate aparținând aceleași comune, la mică distanță de satul Rediu. Anterior, în jurul orelor 17,00, martorul C.C. a avut un conflict cu inculpatul M.S. care, drept reacție la afirmația mamei lui C.R. (aflată pentru scurt timp în compania grupului) - „ce caută țiganul acesta aici?", a primit o lovitură cu pumnul în tâmplă (implicat în mediatizarea conflictului, martorul a primit amenințări din partea fratelui lui C.R. că „va fi pus în cărucior" alături de victima minoră).

Apariția grupului respectiv în satul Bodești, la un magazin-bar este confirmată de martorii U.F. și T.M. Primul semnalează prezența grupului de 4 persoane în curtea barului - magazin (la acea dată nu știa numele lui C.M., dar îi cunoștea pe toți) agresând tinerii aflați la acea oră acolo, pentru a le fi dați bani cu care să-și cumpere bere. U.F. a fost lovit și el de inculpatul C.R. pentru că a refuzat să-i dea biciul pe care-l avea în mână. Martorul a fugit, abandonându-și încălțămintea la magazin. A revenit peste o oră, aflând că grupul a plecat spre Scânteia. U.F. a mai arătat că, în fața magazinului se afla căruța despre care crede că aparține lui C.I., în coșul acesteia văzând o sapă și o furcă.

Despre C.R., martorul a afirmat că ținea mâna dreaptă foarte întinsă, zărindu-se de sub mâneca hainei un mâner „ca de cuțit", de culoare albă. T.M. a recunoscut doar pe inculpatul C.R., afirmând că acesta se afla în compania altor 3 tineri, lângă o căruță pe care nu o mai văzuse și altădată. Inculpatul C.R. i-a cerut telefonul mobil, iar martorul i I-a dat imediat, explicând că i-a fost frică să refuze, mai ales că inculpatul era beat. Bunul respectiv nu i-a plăcut inculpatului, care i I-a restituit, lovindu-l cu palma peste față și cerându-i să plece din acel loc. În aceeași formație, inculpații au revenit în satul Rediu, oprindu-se din nou la magazinul lui A.G. Era ora 19,30 - 20,00, C.I. a fost cel care a intrat în magazin, de unde a cumpărat o sticlă de 2 litri cu bere, iar apoi s-a întors la grupul rămas în fața magazinului, în drum, lângă căruță.

Tot la magazin, pe porțiunea betonată de la intrare, se afla, la acea oră, martorul C.V. Pe rând, la magazin au mai venit martorii F.F. și S.M. (persoană cu defect psihofiziologic). Venirea inculpaților la bar a fost urmată de ajungerea acasă a părții vătămate A.C. care - după ce a lăsat mașina în fața porții - a intrat în curtea sa. A ieșit imediat, îndreptându-se spre magazin, de unde a cumpărat pâine. Urma să-l ia pe martorul F.F. la paza de noapte a culturilor. Atunci când a ieșit de la magazin, a trecut pe lângă inculpați. Inculpatul C.R. I-a prins de flanelă cu mâna stângă, abordându-l cu expresia „băi șmechere". Partea vătămată a remarcat poziția nefirească a mâinii lui drepte, moment în care inculpatul M.S.

I-a lovit cu pumnul întâmpla stângă. Imediat, inculpatul C.R. i-a aplicat o lovitură în spatele capului cu partea opusă a tăișului obiectului avut în mânecă (descris ca fiind o sabie cu lama de 60-70 cm), urmată de tăieturi repetate în zona abdomenului. Chiar și așa, partea vătămată a declarat că a încercat să-l dezarmeze, prinzându-l de mâna în care ținea „sabia", împingându-se unul pe celălalt spre gardul lateral al magazinului. Când aproape reușise să-i ia din mână acel obiect, inculpatul C.M. l-a lovit cu furca la baza capului, lovitura proiectându-l în genunchi, pe pietriș. Inculpatul C.R. a înfipt de câteva ori lama obiectului tăios în cutia craniană a părții vătămate și în spate. Când C.M.

pregătea o nouă lovitură, în spatele acestuia a sărit partea vătămată A.D. (în vârstă de 14 ani - fiul lui A.C.), alarmat de strigătele tatălui care-l chema în ajutor. Inculpatul l-a îndepărtat pe minor, lovindu-l cu o scândură ruptă din gard, moment în care C.R. i-a străpuns partea din față a toracelui cu acea lamă, executând o mișcare circulară spre spate/e toracelui. întrucât i-a fost secționat plămânul, partea vătămată minoră s-a sufocat căzând cu fața în sus. Deasupra lui a venit atunci inculpatul M.S. care i-a înfipt un corn al furcii în obraz, celălalt corn zgâriindu-i urechea. Prin fereastra barului, martora P.G. a perceput parțial conflictul observând când inculpatul M.S. a lovit pe partea vătămată A.C.

mai întâi cu pumnul în față iar apoi, cu o scândură în cap și spate. Deși ar fi dorit să intervină în timpul agresiunii la care au asistat în mod direct, martorilor C.V. și F.F., Ie-a fost teamă și au ezitat, mai ales că inculpapi i-au avertizat verbal să nu intervină. Abia la final, profitând de faptul că atenția inculpaților se îndreptase spre minor, martorul F.F. l-a ridicat pe A.C., ducându-l în curtea casei lui. Martorul C.V.striga în direcția inculpaților să-l lase pe A.D. - intervenție care a avut efect, pentru că minorul a reușit singur să se ridice și să vină spre Ciofu Vasile, zicându-i că nu putea respira. Martorul l-a sprijinit să intre în curte. Din urma lor a venit inculpatul M.S.care, lovind cu scândura în gardul casei, striga „că va spăla cuțitul în ei". Inculpații au pus în căruță scândura și furca, plecând spre comuna Scânteia.

Ulterior, a fost anunțat serviciul de ambulanță dar, văzând starea gravă în care se aflau victimele, martorii le-au urcat în mașina părții vătămate plecând spre Iași, (soția lui A.C.conducea autovehiculul). în timpul conflictului, gestionara de la magazin, P.G., a anunțat telefonic pe A.G., care - aflat în drum spre Iași - s-a întors la R.. Și inculpații, la rândul lor, au anunțat serviciul de ambulanță, fiind astfel nevoie de încă o mașină pentru a fi toți transportați la unitățile spitalicești din Iași. Polițiștii, anunțați prin dispeceratul 112, la ora 20,30, au găsit în centrul comunei pe inculpații C.R. și M.S., primind ajutor medical de la personalul unei ambulanțe. Au găsit și căruța aflată în imediata apropiere, iar la o distanță de 2 metri față de ambulanță, din șanț, au ridicat o scândură cu lungimea de 1,46 metri și lățimea de 11 cm, având 2 cuie într-un capăt și unul în celălalt capăt, loc în care s-a imprimat și o pată de culoare brun - roșcată.

Scândura a fost ridicată și, după ce s-a stabilit ulterior că provine din gr.l alăturat barului, a fost sigilată și formează corp delict atașat dosarului. A doua zi dimineață, de la locuința lui C.I. a fost ridicată și furca, găsită rezemată de gardul exterior, obiectul prezentând multe pete de sânge pe coada din lemn. Furca a fost ambalată, sigilată și constituie corp delict atașat dosarului. Cuțitul sau acel obiect tăios descris ca fiind o sabie, nu a fost găsit. Cu acel obiect s-a acționat în mod cert deoarece vârful acestuia s-a extras chirurgical din cutia craniană a părții vătămate A.C. - șise află în plic sigilat la fila 40 dosar. Partea vătămată A.D. fost internat la ora 22,30 în secția de chirurgie pediatrică a Spitalului S.M.

din Iași, cu stare generală foarte gravă dată de insuficiența respiratorie acută, cardio circulatorie și șocului hemoragie. Minorul a prezentat o plagă tăiată toracică penetrantă, cu interesarea plămânului drept și fractura coastei 6, o plagă tăiată pe fața posterioară a hemitoracelui stâng nepenetrantă sângerândă abundent, hematoame epicraniene, plăgi tăiate la urechea stângă și obrazul stâng pentru care s-a intervenit chirurgical, o echimoză pe fața externă a coapsei stângi de 7 cm diametru. A fost spitalizat până la data de 29 septembrie 2008. Conform concluziilor medico-legale, plăgile tăiate s-au produs prin loviri cu corp tăietor înțepător, iar restul cu obiecte contondente, a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale, cu precizarea că plaga penetrantă toracică dreapta cu hemotorax a fost de natură a-i pune în primejdie viața.

Partea vătămată A.C. a fost inițial internat la Spitalul Clinic cu politiaumatisme și plăgi penetrante multiple la nivelul toracelui, abdomenului, brațelor, feței, scalpului, fractură parietală dreaptă. La data de 20 septembrie 2008 a fost transferat la Spitalul de Neurochirurgie unde s-a intervenit chirurgical pentru extragerea unui corp străin din zona paramediană stângă a capului -vârf de cup'tde 3 cm - și pentru tratamentul celorlalte plăgi tăiate din care una cu pierdere de substanță de aproximativ 10 cm iar alte două de 7-8 cm. Conform concluziilor medico-legale leziunile s-au produs prin lovire cu corpuri contondente și corp tăietor - înțepător. A necesitat 30 - 35 zile îngrijiri medicale, leziunile fiind de natură a-i pune viața în primejdie.

După efectuarea cercetării judecătorești, pe baza întregului probatoriu administrat, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Între familia părții vătămate A.C., care deține o societate agricolă în zona satului R., comuna Scânteia, și familia inculpaților C. există o stare de tensiune generată, pe de o parte, de suspiciunea că aceștia ar sustrage, în mod repetat, recolte de pe terenurile depnute de partea vătămată, iar pe de altă parte, de împrejurarea că aceasta ar fi depus o mărturie într-o cauză penală în care era implicat un alt membru al familiei C. și nu ar fi denaturat adevărul așa cum i se sugerase, în prealabil. Pe fondul acestor neînțelegeri, în ziua de 19 septembrie 2008, partea vătămată A.C.

a fost abordată în fața magazinului mixt din satul R. de către inculpatul C.R., care se afla în acel loc împreună cu inculpații C.M. și M.S. pentru a consuma băuturi alcoolice. Astfel, în timp ce ieșea din magazin, partea vătămată A.C. a fost prinsă de inculpatul C.R. de pulover cu mâna stângă, acesta adresându-i-se cu apelativul „băi, șmechere". Partea vătămată nu a avut timp să reacționeze la acest gest întrucât inculpatul M.S.M. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în tâmpla stângă, iar inculpatul C.R. o altă lovitură cu partea opusă a tăișului unui obiect, tip sabie, pe care o purtase în mânecă în zona cefei, urmată de tăieturi repetate în partea mediană a corpului. Deși agresată în mod repetat de cei doi inculpați, partea vătămată a încercat să-l dezarmeze pe C.R.de obiectul tăietor, însă acest fapt nu a mai fost posibil ca urmare a interventiei inculpatului C.M.V.

care a aplicat victimei o lovitură puternică cu o furcă la baza craniului care a determinat căderea în genunchi a acesteia. în această poziție fiind, partea vătămată a fost lovită, în mod repetat, de inculpatul C.R. cu aceeași „sabie", pe care a înfipt-o de câteva ori în cutia craniană și în spate. În momentul în care inculpatul C.M. pregătea o nouă lovitură, în sprijinul părții vătămate a sărit fiul acesteia, în vârstă de 14 ani, A.D., care fusese alertat de strigătele de ajutor ale tatălui său. Inculpatul C.M. l-a îndepărtat pe minor din apropierea tatălui său, lovindu-l cu o scândură ruptă dintr-un gard alăturat barului, după care inculpatul C.R. i-a aplicat o lovitură cu același obiect tăios în zona toracelui, care a secționat plămânul și a provocat insuficiența respiratorie a minorului.

Asupra părții vătămate A.D. s-a năpustit și inculpatul M.S. care i-a aplicat o lovitură cu furca în față, un corn al acesteia intrând în obraz, iar celălalt i-a zgâriat urechea. Partea vătămată A.D. a fost internat la ora 22,30 în secția de chirurgie pediatrică a Spitalului S.M. din Iași, cu stare generală foarte gravă determinată de leziunile suferite: insuficiență respiratorie acută, cardio -circulatorie și șoc hemoragie. Minorul a prezentat o plagă tăiată pe fața posterioară a hemitoracelui stâng, nepenetrantă, dar sângerândă abundent și o plagă tăiată toracică penetrantă, cu interesarea plămânului drept, cu hemotorax, ce a necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile de îngrijiri medicale și a fost de natură a-i pune în primejdie viața.

Plăgile tăiate s-au produs prin lovire cu un corp tăietor înțepător, iar celelalte legiuni, respectiv hematoame, echimoze, fractură de coastă s-au produs prin lovire cu obiecte contondente. Partea vătămată A.C. a fost inițial internat la Spitalul Clinic, prezentând politraumatisme, plăgi penetrante multiple la nivelul toracelui, abdomenului brațelor, feței, scalpului și o fractură parietală dreaptă. Ulterior, la data de 20 septembrie 2008 a fost transferat la Spitalul de Neurochirurgie, unde s-a intervenit chirurgical pentru extragerea unui corp străin din zona paramediană stângă a capului - vârf de cuțit de 3 cm - și pentru tratarea plăgilor tăiate care au produs pierdere de substanță osoasă una de aproximativ 10 cm, iar alte două de 7 - 8 cm.

Certificatele medico - legale au concluzionat că leziunile s-au produs prin lovire cu corpuri contondente și obiect tăietor - înțepător și au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale. Inculpații C.R.C. și M.S. au fost examinați medico-legal, constatându-se că primul dintre ei prezintă contuzii și plăgi ce au necesitat pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri medicale, iar ultimul a acuzat un traumatism cranio-cerebral și luxația unui dinte, leziuni ce nu au necesitat internare medicală. Pentru leziunile cauzate inculpatului C.R.C., acesta a formulat plângere penală împotriva părții vătămate A.C. și a fratelui său A.G., ce au făcut obiectul cercetărilor penale, stabilindu-se că nu ei sunt autorii actelor de agresiune reclamate de inculpat.

Astfel, cercetările au stabilit că, față de locul unde sunt dispuse, leziunile prezentate de inculpatul C.R. pot fi autoprovocate sau pot fi rezultatul încercărilor de dezarmare a inculpatului de către victima A.C. - caz în care operează legitima apărare, ca și caz de înlăturare a caracterului penal al faptei. Inculpații au fost examinati din punct de vedere psihiatric, expertiza stabilind ca aceștia au acționat cu discernământ și nu prezintă afecțiuni psihice ce ar putea produce modificarea sau diminuarea acestuia. Totodată, expertiza a concluzionat că inculpații prezintă manifestări de iritabi/itate, irascibilitate, precum și tendințe heteroagresive verbale și fizice. S-a reținut că, audiați în ambele faze ale procesului penal, inculpații au prezentat mai multe variante de desfășurare a conflictului, susținând într-o primă variantă că doar inculpatul M.S.M.

ar fi agresat părțile vătămate și doar pentru a se apăra de actele de agresiune exercitate asupra sa de partea vătămată A.C. care l-a abordat, acuzându-l că are relații intime cu soția sa. C.R. a susținut că este doar victimă a conflictului, și nu agresor, iar C.M.V. a negat constant participarea sa la conflict, după caret a plecat din țară, dar nu pentru a se sustrage urmăririi penale, ci pentru a munci cu contract de muncă în Franța. Acesta a fost predat autorităților române în data de 8 octombrie 2009, urmare a executării mandatului european de aducere la îndeplinire a mandatului de arestare preventivă. În primă instanță, inculpatul M.S.M. a declarat că, în data de 19 septembrie 2008, în timp ce se afla cu C.R.C.

în fața magazinului alimentar din comuna R., a fost abordat de partea vătămată A.C., care l-a acuzat că întreține relații intime cu soția lui și l-a lovit cu capul în zona gurii de trei ori. întrucât inculpatul C.R. i-a cerut să nu îl mai lovească, partea vătămată s-a adresat fiului său și i-a spus să aducă furca de acasă, locuința familiei A. aflându-se vis-a-vis de magazin. Când a revenit cu furca, partea vătămată A.D. a aplicat inculpatului C.R.o lovitură cu acest obiect în zona capului, care l-a doborât în genunchi, după care A.C. l-a lovit cu cuțitul în picior. Când se pregătea să aplice o a doua lovitură cu cuțitul, inculpatul M.S. susține că a intervenit pentru a-l ajuta pe inculpatul C.R., și a rupt o scândură dintr-un gard aflat în apropiere, pe care a folosit-o împotriva părții vătămate A.C.

ce se îndrepta spre el. Inculpatul M.S. arată că a aplicat mai multe lovituri cu scândura până ce A.C. a scăpat cuțitul din mână, după care inculpatul a ridicat acest obiect de jos și l-a lovit de mai multe ori, în zona abdomenului, pe A.D. Cele două victime au plecat pe propriile picioare la locuința lor, iar inculpații au așteptat ambulanța pentru a-l transporta pe C.R.C. la spital, acesta fiind inconștient pe toată durata timpului în care M.S. a lovit cele două părți vătămate. S-a constatat că varianta susținută de inculpatul M.S. a fost însușită și de coinculpatul C.R. care a negat orice act de agresiune exercitat de acesta asupra celor două părți vătămate, afirmând că el este cel agresat, iar nu acesta din urmă.

De asemenea, s-a constatat că ambii inculpați au susținut că inculpatul C.M. nu ar fi participat activ la conflict, acesta sosind la locul incidentului după consumarea actelor de agresiune. Instanța de fond a apreciat însă că apărările inculpaplor nu pot fi primite, fiind sincere și reale, fiind contrazise de ansamblul probelor testimoniale, de declaratiile părților vătămate, dar mai ales de probele medico - legale existente în cauză. Astfel, varianta că inculpatul C.R.C. ar fi fost victima agresiunii exercitată de partea vătămată A.C. cu cuțitul a fost infirmată, în primul rând, de actul medico-legal emis în baza examinării clinice din ziua prezentării la Spitalul de Urgențe, ocazie cu care s-a stabilit că suspiciunea de secțiune tendon extensor a mâinii stângi, cu care inculpatul susține că a parat lovitura cu cuțitul aplicată de partea vătămată, nu a fost obiectivată clinic.

În privința celorlalte leziuni ce au făcut și obiectul plângerii penale formulată de inculpatul C.R.C. și, ulterior, al cercetărilor penale, organele de anchetă au stabilit că, față de modul în care sunt poziționate pe corp, acestea pot fi rezultatul unei autoagresiuni provocată pentru a justifica actele de violență exercitate asupra celor două părți vătămate sau a unei acțiuni de dezarmare a inculpatului de către acestea în timpul confruntărilor. Totodată, în opinia instanței de fond apărările inculpaților sunt contrazise și de declarapile martorilor C.C.C., P.G.A., C.V. și F.F., ultimii trei dintre aceștia fiind prezenți la locul și în momentul conflttului desfășurat între părțile vătămate și cei trei inculpap.

Astfel, martorul C.C.C. relatează că, deși nu a asistat efectiv la incidentul ce face obiectul acestei cauze penale, a fost prezent la locul conflictului cu puțin timp înaintea declanșării acestuia, respectiv în jurul orelor 19,00, când i-a văzut pe cei trei inculpați însoțiți și de numitul C.I., nepotul lui C.R.C., în timp ce consumau băuturi alcoolice în fața magazinului mixt din satul R., comuna Scânteia, județul Iași. Aceștia sunt cunoscuți în zonă ca fiind persoane foarte violente, care au agresat mai mulți locuitori ai comunei. La un moment dat, inculpatul M.S. a venit spre martor și fără nici un motiv i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în față, cu mare intensitate, fapt ce a determinat și aruncarea de pe cap a șepcii purtate.

Martorul văzând că aceste persoane sunt superioare numeric, și cunoscând comportamentul lor agresiv, nu a ripostat gestului violent, ci și-a continuat drumul către casă. Martora P.G., a relatat informații despre modul de desfășurare a primei părți a conflictului, menționând că a văzut din magazin, unde lucrează ca vânzătoare, cum partea vătămată A.C. a fost lovită de inculpatul M.S. cu o scândură și de inculpatul C.R. cu un cuțit. Aceeași martoră precizează în declarație că la locul conflictului se afla și martorul C.I. și inculpatul C.M. care avea în mână o furcă. Aceleași date și informații sunt prezentate în declarația dată și de martorul C.V.care, fiind în magazin pentru a consuma o bere, a auzit scandal afară unde se aflau inculpații C.R., C.I., M.S.

și o altă persoană al cărei nume nu îl știe și aplicau diverse lovituri cu obiecte și corpuri contondente părților vătămate. Martorul a perceput în mod direct dinamica incidentului și a arătat că inculpatul C.R. a lovit în mod repetat pe partea vătămată A.C. cu cuțitul în cap și în zona picioarelor. La o distanță de aproximativ 5 m se afla partea vătămată A.D., care era lovită de inculpatul M.S., de C.I. și de cel de-al treilea inculpat cu scândura, cu furca și cu cuțitul în zona toracică. Martorul a strigat la agresor să înceteze, pentru că este băiat tânăr și îl omoară, dar a fost amenințat de inculpatul M.S.cu cuțitul. Relatări complete despre incident a făcut și martorul F.F.I. care, auzind cum partea vătămată A.C.

striga după ajutor și le cerea inculpaților să nu-l mai lovească, a ieșit din magazin și l-a văzut pe inculpatul C.R. cum aplica victimei, în mod repetat, în zona capului, mai multe lovituri cu un cuțit, iar pe inculpații M.S.și C.M. lovind pe fiecare dintre cele două părți vătămate cu câte o scândură peste tot corpul. Cei doi martori, C.V. și F.F. au acordat primul ajutor victimelor, pe care le-au transportat în interiorul imobilului acestora, fapt ce a stârnit furia inculpaților care i-au amenințat pentru acest gest, lovind cu furca și scândura în poartă.

În final, coroborând elementele de fapt relevate de depozițiile martorilor cu concluziile medico-legale și conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului, instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților de a aplica celor două părți vătămate, în ziua de 19 septembrie 2008, mai multe lovituri, prin acțiuni care s-au completat reciproc, folosind corpuri tăietor înțepătoare și obiecte contondente care prin natura lor sunt apte de a ucide, întrunesc elementele constitutive ale tentativei de omor deosebit de grav, infracpune prevăzută de dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și 176 lit. b) C. pen. Deși au acționat împreună, săvârșind fiecare dintre ei acțiuni specifice elementului material al infracțiunii de omor deosebit de grav, în aceleași împrejurări, instanța de fond a apreciat că nu se impune și reținerea agravantei legale prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen.

întrucât rațiunea care a determinat instituirea acestei circumstanțe agravante constă în pericolul social sporit care decurge, în mod obiectiv, din cooperarea mai multor persoane la săvârșirea faptei, și care mărește forța de acțiune a făptuitorilor. Cu toate acestea, „săvârșirea faptei împreună" presupune nu doar o cooperare materială, ci și o coeziune subiectivă între făptuitori, fiecare având reprezentarea și voința colaborării cu ceilalți, în vederea producerii rezultatului infracțional specific. Or, în opinia instanței de fond, din modalitatea în care a debutat conflictul între părți, și din felul în care inculpații au participat la derularea acțiunilor violente exercitate asupra părților vătămate, se constată că probatoriul administrat nu confirmă existența unei conlucrări și în plan subiectiv între făptuitori, a unei participări conștiente a acestora cu scopul de a mări forța de acțiune sau potențialitatea infracțională.

Totodată, instanța de fond a apreciat că nu se impune nici schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă întrucât împrejurările reale în care a fost realizată acțiunea de agresare a victimelor sunt destul de concludente în a stabili că inculpații au acționat cu intenția de a suprima viața victimelor și nu doar de a le produce suferințe fizice. La această constatare s-a ajuns ca urmare a luării în considerare a tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei și anume: folosirea unor instrumente tăietor - înțepătoare apte de a suprima viața, respectiv cuțit, furcă, scândură, numărul deosebit de mare al loviturilor aplicate și zona corpului vizată - martorul F.F.

relatează că au fost peste 10 lovituri de cuțit aplicate în creștetul capului părții vătămate A.C., lovituri de o intensitate sporită, ce au condus la ruperea vârfului și extragerea chirurgicală a acestuia din cutia craniană, dar și de atitudinea inculpaților în timpul și după exercitarea actelor de violență, când aceștia strigau și amenințau cu moartea nu doar părțile vătămate, ci și pe cei veniți în ajutorul victimelor agresiunii. În opinia instanței de fond, toate aceste elemente de fapt converg către un singur rezultat, acela că inculpații au prevăzut moartea victimelor și au urmărit producerea acestui rezultat, care a fost în final evitat, ca urmare a îngrijirilor medicale acordate.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaplor, instanța de fond a avut în vedere atât gR.l de pericol social ridicat al faptei, relațiile sociale lezate și care vizează cel mai important drept atomului, dreptul absolut la viață, urmările grave produse sau care s-ar fi putut produce dacă nu se intervenea chirurgical, dar și persoana inculpaplor care au negat comiterea faptei, sunt cunoscup cu antecedente penale și, unul, în stare de recidivă, cum este cazul inculpaților C.R. și M.S., sau situapa inculpatului C.M. care a încercat să se sustragă de la judecată, părăsind teritoriul țării.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.C., în nume propriu, dar și pentru minorul A.D., în vârstă de 14 ani, care din cauza vârstei nu a dobândit capacitatea de exercițiu, este întemeiată doar în parte, fiind dovedite în proporție de 50% atât daunele materiale, cât și cele morale cauzate acestora prin activitatea ilicită desfășurată de inculpați. Astfel, în opinia instanței de fond este de necontestat că părțile vătămate au suferit traume fizice și psihice deosebite ca urmare a agresiunilor exercitate de inculpați și au rămas cu sechele post-traumatice care au afectat negativ participarea la viața socială, comparativ cu situația anterioară, în contextul în care leziunile au fost localizate în zone vitale ale corpului și au impus pentru vindecare intervenții chirurgicale și spitalizarea în clinici de specialitate.

Întrucât partea civilă a renunțat la efectuarea expertizei medico-legale de stabilire a duratei și gr.lui de afectare a capacității de muncă, instanța de fond a respins solicitarea acesteia de acordare a cheltuielilor efectuate cu angajarea unor persoane la societatea agricolă ce aparține părții civile, pentru a suplini lipsa acesteia pe perioada campaniei agricole, urmare a faptului că prejudiciul solicitat nu are un caracter cert. Cât privește daunele morale, instanța de fond a apreciat că suma de 30.000 lei, ce va fi acordată cu acest titlu, reprezintă o reparație suficientă a prejudiciului nepatrimonial cauzat părților vătămate, având în vedere că principala satisfacție morală este obținută, în principal, de soluția pronunțată în latura penală prin care s-a reținut vinovăția făptuitorilor și tragerea acestora la răspunderea penală.

La stabilirea existenței daunelor morale s-au avut în vedere și recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra care subliniază, printre altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat fără a constitui, însă, pentru aceasta o sursă de îmbogăpte fără justă cauză. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații M.S.M., C.R.C. și C.M.V. În apelul procurorului a fost criticată sentința pentru netemeinic/e sub aspectul individualizării pedepselor.

Pedepsele aplicate celor trei inculpați de 9 ani și, respectiv, 8 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni atât de grave, cum este cea de tentativă de omor deosebit de grav, nu sunt în măsură să realizeze prevenția specială și nici prevenția generală, gr.l de pericol social concret al faptei comisă de inculpați este foarte ridicat având în vedere atingerea importantă adusă valorii sociale ocrotită de lege, respectiv dreptul la viață. Relevante sunt și modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care a fost comisă fapta, natura obiectelor vulnerante, numărul și intensitatea loviturilor, regiunea corpului vizată și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce dacă nu se intervenea chirurgical.

Conflictul a fost declanșat de inculpatul C.R.C. asupra părții vătămate A.C., fiind urmat imediat de către inculpatul M.S.M. care a lovit partea vătămată cu pumnul în tâmpla stângă. în continuare, inculpatul C.R.C. i-a aplicat o lovitură în cap și mai multe lovituri cu un obiect tăietor în zona abdomenului. Când partea vătămată A.C. reușise aproape să-l deposedeze pe inculpatul C.R.C. de acel obiect tăietor a intervenit inculpatul C.M.V., acesta lovind partea vătămată cu o furcă la baza capului, lovitură ce a proiectat-o pe partea vătămată pe pietriș. Inculpatul C.R.C. a continuat acțiunea agresivă asupra acesteia și i-a înfipt de câteva ori obiectul tăios în cutia craniană și în torace. în momentul în care inculpatul C.M.V.

pregătea o nouă lovitură asupra părții vătămate A.C., în spatele inculpatului a sărit partea vătămată A.D. (în vârstă de 14 ani, fiul lui A.C.). Inculpatul C.M. I-a îndepărtat pe minor, lovindu-l cu o scândură ruptă din gard. în același timp inculpatul C.R. i-a străpuns partea din față a toracelui cu acea lamă, executând o mișcare circulară spre spatele toracelui. Întrucât i-a fost secționat plămânul, partea vătămată A.D. s-a sufocat, căzând cu fața în sus. Deasupra acesteia a venit inculpatul M.S. care i-a înfipt un corn al furcii în obraz, celălalt corn zgâriindu-i urechea. Modalitatea și împrejurările în care și-au dus la îndeplinire planul infracțional, agresivitatea și perseverența de care au dat dovadă, demonstrează că inculpații C.R.C., M.S.M.

și C.M.V. prezintă un pericol social ridicat. Acest aspect este confirmat și de faptul că în comunitatea din care fac parte, inculpații sunt percepuți ca persoane conflictuale, violente și predispuse la acte cu caracter antisocial. Inculpatul C.R.C. are antecedente penale în materia infracțiunilor de violență, fiind condamnat anterior la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni prev. de art. 180 alin. (2) și art. 181 C. pen., iar inculpatul M.S.M. este recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen. în finalul apelului, procurorul a solicitat aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege. Inculpatul C.R.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el este cel care a comis fapta.

În opinia apărării, din probe rezultă că inculpatul nu a fost implicat în niciun mod în lovirea părților vătămate. Inculpatul doar i-a dezarmat și i-a separat pe cei implicați în conflict. Conflictul dintre inculpați și partea vătămată s-a produs ca urmare a unui conflict mai vechi de la o suprafață de teren. Sângele găsit pe căruță aparține inculpatului C.R.C., și nu părții vătămate, întrucât aceasta a fost dusă la spital cu o mașină, și nu cu căruța. Martorii C.V., P.G. au declarat că l-au văzut pe inculpatul C.R.C. când a luat cuțitul din mâna inculpatului care lovea și nu că l-ar fi văzut pe acesta lovind. în cauză, în opinia apărării nu există dovezi certe de vinovăție a inculpatului. Inculpatul M.S.M.

a criticat sentința în sensul reducerii pedepsei aplicate întrucât el recunoaște în totalitate fapta comisă de și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală. A solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond. în opinia sa, rechizitoriul cuprinde greșeli cu privire la situația de fapt, respectiv la obiectele vulnerante folosite, sabia și, respectiv, la leziunile din zona abdomenului sau de la cutia craniană, la numărul de zile de îngrijiri medicale, raportat și la zilele de internare în spital a părții vătămate A.D., iar declarațiile martorilor sunt mincinoase. A susținut că inculpatul C.R.C.

a intervenit doar pentru a-i despărți, iar inculpatul C.M.V. nu a fost prezent la locul faptei. Inculpatul C.M.V. a criticat sentința sub aspectul reținerii vinovăției sale în comiterea infracțiunii. în opinia inculpatului, s-au încălcat dispozițiile procedural penale care reglementează dreptul său de apărare, în condițiile în care acesta nu a luat cunoștință înainte de pronunțarea sentinței de condamnare de probele dosarului care îl incriminau, că nu ar fi fost prezent la audierea nemijlocită a martorilor care îl acuză, și care susțin învinuirea, respectiv martorii C.V., F.F. și P.G.A., martori care l-au plasat la locul săvârșirii faptei.

A mai susținut că nu s-a sustras de la urmărirea penală, cum a reținut instanța de fond, că a plecat din țară înainte de începerea urmăririi penale împotriva sa, plecare ce fusese planificată anterior acestui moment, plecând la două zile după data de 17 septembrie 2009. A mai susținut că el „a luat procedura din stadiul în care se afla la momentul punerii în executare a mandatului european de arestare și prezentării sale la Tribunalul Iași", că nu i s-a adus la cunoștință dreptul său la readministrarea unor probe, sau că poate solicita termen de grefă pentru studierea dosarului. De asemenea, a menționat că apărarea sa (în sensul că nu a participat la conflictul dintre părțile vătămate și inculpații C.R.C.

și M.S., că a ajuns imediat după finalizarea conflictului, când a ajutat la transportarea părților vătămate cu căruța către dispensar) este confirmată de ceilalți doi coinculpați a căror poziție a fost aceeași de la început, și cu care nu a avut posibilitatea de a-și pune de acord declarațiile atâta timp cât acesta a plecat din țară înainte de începerea procesului penal. A susținut că toți martorii care arată că el s-ar fi aflat la locul conflictului, și că ar fi contribuit activ la vătămarea victimelor, sunt subiectivi, atitudinea acestora fiind determinată de relațiile diferite pe care le au cu partea vătămată, respectiv angajați ai acesteia sau prietena fratelui părții vătămate. Nu în ultimul rând, apărarea a menționat că părțile vătămate au susținut că inculpații aveau asupra lor și o sabie, pe care au folosit-o ca armă împotriva lor, deși o astfel de armă nu a fost găsită la fața locului și niciun alt martor nu o mai relevă, că martorul F.F.

exagerează declarând că inculpatul C.M.V. a aplicat peste 10 lovituri părții vătămate, întrucât certificatul medico-legal nu confirmă leziunile. S-a susținut că un argument în sensul că inculpatul C.M.V. nu a fost prezent la derularea conflictului este și acela că a fost singurul care nu a prezentat niciun fel de vătămări fizice. Or, participarea lui activă la incident, în sensul descris de martori și de părțile vătămate, ar fi determinat apariția unor zgârieturi sau echimoze așa cum au prezentat ceilalți inculpați. în opinia apărării, debutul conflictului nu poate fi imputat inculpaților, ci părții vătămate A.C., care l-a acuzat pe M.S. că are o relație cu soția sa, conflict care a început în incinta magazinului, prin lovirea inculpatului cu capul în bărbie de către partea vătămată (sentința fiind lacunar motivată în ceea ce privește momentul și modul de debut al conflictului).

În ce privește individualizarea pedepsei, s-a arătat că instanța de fond greșit a reținut că inculpatul s-ar fi sustras urmăririi penale, aspect nedovedit în cauză. De asemenea, a susținut apărarea că instanța de fond nu a stabilit cuantumul pedepselor în funcție de acțiunile concret violente reținute ca fiind exercitate de fiecare dintre coinculpați (inculpatul C.M.V. având o contribuție minimă la producerea vătămărilor părților vătămate, cuțitul a fost folosit de inculpatul C.R.C., producând leziuni ce au pus viața în pericol, cu scândura a lovit inculpatul M.S., singura acțiune violentă concretă ce se reține în sarcina inculpatului C.M.V. a fost aceea de a lovi pe partea vătămată cu o furcă la baza capului, lovitură care nu a fost de natură să pună în pericol viaja părții vătămate; nici partea vătămată minoră nu a fost agresată de inculpat).

In final, reținându-se circumstanțele atenuante nevalorificate de prima instanță (lipsa antecedentelor penale și conduita ireproșabilă în societate), s-a solicitat reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege. Prin Decizia penală nr. 25 din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpații C.R.C., fiul lui V. și E.; M.S.M., fiul lui C. și S., și C.M.V., fiul lui V. și D., aflați în Penitenciarul Iași. Instanța de apel a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus la zi durata arestului preventiv de la 17 decembrie 2009. Au fost obligați inculpații C.R.C. și M.S.M.

la plata sumelor de câte 700 lei cheltuieli judiciare către stat din care sumele de câte 200 lei către Baroul Iași reprezentând onorar apărător din oficiu vor fi avansate din fondurile speciale ale M.J., iar inculpatul inculpatul C.M.V. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: În apel au fost audiați martorii B.L. (f. 103), propus de inculpatul C.M.V., precum și martorii T.M. (f. 244) și U.F. (f. 204), ambii propuși de inculpatul C.R.C., în opinia instanței de apel cele relatate de acești martori nemodificând situația de fapt repnută de instanța de fond. De asemenea, prin adresa din 18 octombrie 2010 Comisia de avizare și control a actelor medico-legale I.M.L.

Iași a avizat concluziile expertizei medico - legale psihiatrice din 7 octombrie 2010 privind expertizarea psihiatrică a inculpatului C.R.C. în sensul că acesta avea discernământ la momentul comiterii faptei (f. 285 dosar). Prin raportul de expertiză medico - legală psihiatrică din 18 noiembrie 2010 a I.M.L. Iași s-a concluzionat că inculpatul C.M.V. prezintă diagnosticul „Tulburare de personalitate instabil emoțională" și în momentul comiterii faptei avea discernământ critic prezent (f. 307 dosar). Analizând sentința penală în raport cu motivele de apel formulate de procuror și inculpați, instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, probe care au fost complet și just apreciate, iar împrejurările și faptele reținute corespund probelor, probe completate în apel, și reprezintă adevărul cu privire la faptele și persoanele care fac obiectul judecății.

De asemenea, s-a apreciat că sentința penală este motivată în fapt și în drept, că sunt corect stabilite contribuțiile concrete materiale infracționale ale fiecărui inculpat în comiterea faptelor, precum și că probele pe care acestea se fundamentează au fost analizate în detaliu. Astfel, au fost audiați martorii care au fost prezenți la momentul săvârșirii faptelor, martori oculari, respectiv C.C.C., P.G., C.V., F.F.I. din depozițiile cărora rezultă acțiunile infracționale concrete ale inculpaților, împrejurările în care aceștia au comis faptele, contribuția materială activă a inculpatului C. R.C. în lovirea în mod repetat a părții vătămate A.C. cu cuțitul în cap și în zona picioarelor, precum și prezența inculpatului C.M.V.

la locul conflictului, de la debutul acestuia, cât și acțiunile agresive active exercitate de acesta asupra părții vătămate A.C., pe care l-a lovit cu furca la baza capului, proiectându-l în pietriș, și asupra părții vătămate A.D., pe care l-a lovit cu o scândură după ce acesta îi sărise în spate, venind în ajutorul tatălui său. Agresiunea a fost continuată de inculpatul C.R. care i-a străpuns toracele secționându-i plămânul. Inculpatul C.R.C. este cel care i-a înfipt cuțitul în cutia craniană părții vătămate A.C., fapt declarat de martori. Instanța de apel a apreciat că apărarea inculpatului C.R.C., în sensul că ar fi intervenit în conflict pentru a-l aplana, nu este suspnută de nici o probă, exceptând susținerea coinculpatului M.S.

care însă nu se coroborează în ansamblul probatoriu. Mei apărarea inculpatului C.M.V. nu a fost apreciată ca reală întrucât martorii oculari îl plasează la locul conflictului și îi descriu acțiunile agresive infracționale. Declarația coinculpatului M.S., în sensul că inculpatul C.M.V. nu se afla la locul conflictului, în același sens declarând și coinculpatul C. R., nu se coroborează cu probele cauzei (declarațiile martorilor, declarațiile părților vătămate). Astfel, reține instanța de apel că, potrivit declarației inculpatului C. R., și inculpatul M.S. ar fi intervenit în conflict pentru a-l apăra pe acesta, deși inculpatul M.S. recunoaște săvârșirea faptelor așa cum sunt expuse în rechizitoriu, recunoscându-și contribuția materială infracțională proprie.

Rezultatul agresiunii inculpaților asupra părților vătămate sunt obiectivate în leziunile cuprinse în rapoartele medico - legale de constatare (f. 65, 67 dosar urm. penală), partea vătămată A.C. suportând și intervenția chirurgicală pentru extragerea vârfului de cuțit de 3 cm din zona paramediană stângă a capului și tratarea plăgilor tăiate, iar partea vătămată A.D. suportând chirurgical toracotomie postero-laterală, evacuare hemotorax și sutura rupturii bronșiolare, etc. Durata internării în spital nu se suprapune peste zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cuprinse în actele medicale și nu sunt identice.

S-a mai constatat că instanța de fond a reținut ca obiecte vulnerante fobsite de inculpați în exercitarea agresiunilor asupra părților vătămate a unor instrumente tăietor-înțepătoare apte de a suprima viața, respectiv cuțit, furcă, scândură (fila 9 sentință), așa încât critica privind folosirea unei săbii care nu a fost găsită la locul faptei rămâne a fost apreciată ca fără fundament. În final, s-a menționat că nici criticile formulate de inculpapi C.R. și C.M. privind lipsa de vinovăție în comiterea faptelor nu se suspn, concluztonându-se că faptele comise de inculpații apelanți, și vinovăția acestora în comiterea infracțiunii, sunt pe deplin dovedite de probele cauzei, dincolo de orice dubiu, iar faptele și împrejurările comiterii acesteia, așa cum au fost reținute prin sentința atacată, corespund probelor și reprezintă adevărul, iar încadrarea juridică dată faptelor este legală.

Referitor la solicitarea inculpatului M.S. privind aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că dispozițiile invocate nu sunt aplicabile întrucât, pentru a beneficia de reducerea legală de pedeapsă prev. de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., declarația de recunoaștere și solicitarea ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală trebuie să aibă loc până la începerea cercetării judecătorești, cauza aflându-se în apel faza procesuală prevăzută fiind astfel depășită. În ce privește criticile formulate de inculpatul C.M.V., instanța de apel a reținut, alături de criticile privind nevinovăția sa analizate mai sus, următoarele: Inculpatul C.M.V.

a fost căutat la domiciliu începând cu 24 septembrie 2008, data începerii urmăririi penale față de acesta, și - apoi - la datele de 1 octombrie 2008, 5 octombrie 2008, 7 octombrie 2008, 13 octombrie 2008. împotriva acestuia, în baza mandatului de arestare preventivă, s-a emis mandat european de arestare executat prin predarea acestuia, de către autoritățile franceze la 8 octombrie 2009, autorităților judiciare române, dată la care a fost audiat, conform art. 152 C. proc. pen. La momentul căutării acestuia, 24 septembrie 2008, conform declarațiilor tatălui său inculpatul se afla în Iași, și a fost invitat la organele de anchetă.

Până la predarea inculpatului, acesta a fost legal citat în cursul cercetării judecătorești la ultimul domiciliu cunoscut, cu mandat de aducere cu executare efectivă și prin afișare la locul săvârșirii faptei, părinții inculpatului declarând că nu cunosc unde se află fiul lor, dispărut de acasă din septembrie 2008. Procedura penală s-a desfășurat la instanța de fond până la predare cu inculpatul lipsă, acesta fiind legal citat și probele fiind propuse și administrate în ședință publică, în procedura contradictorie, în prezența apărătorului inculpatului desemnat din oficiu, astfel încât dreptul său la apărare nu a fost încălcat. Cum Codul de procedură penală, în condiții de legală citare, prevede posibilitatea judecării în lipsa inculpatului, s-a procedat conform legii, iar după predarea acestuia și aducerea în fața instanței, el a preluat procedura penală din faza procesuală în care se afla.

La instanța de fond, după predarea inculpatului, ascultarea acestuia în temeiul art. 152 C. proc. pen., prin încheierea din 8 octombrie 2009,s-a acordat inculpatului C.M. termen de grefă pentru data de 29 octombrie 2009 (fila 410 dosar fond), dispoziție executată prin citarea acestuia pentru termenul de arhivă din 29 octombrie 2009 (fila 420 dosar fond). Așa fiind, în opinia instanței de apel judecata inculpatului s-a desfășurat conform dispozițiilor legale, în lipsa inculpatului, reprezentat însă de apărător desemnat din oficiu până la predarea sa autorităților judiciare române, probele au fost administrate și propuse în p