ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1887/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1887/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 744 din

17 decembrie 2009 a Tribunalului Iași, secția penală, s-au dispus următoarele:

a) fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată

de inculpatul C.M.V.:

b) au fost

condamnați inculpații:

lui V. și E., la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 3 (trei) ani

interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a

și lit. b) C. pen., pentru tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174-176 lit. b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

lui C. și S., la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea

exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a doua și lit. b) C.

pen., pentru tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174-176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350

C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților, cărora în baza art.

88 C. pen. Ie-a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și

arestării preventive începând cu data de 24 septembrie 2008 la zi.

lui V. și D., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea

exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174-176 lit. b) C. pen.

În baza art. 71

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350

C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, căruia în baza art.

88 C. pen. îi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive

începând cu data de 08 octombrie 2009 la zi.

În baza art. 118

lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.R.C. a sumei de 20

lei, reprezentând contravaloarea unui cuțit tip sabie și a unei furci, obiecte

ce au servit la comiterea infracțiunii.

În baza art. 14

și 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. a fost admisă, în parte,

acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.C., în nume propriu și pentru

minorul A.D. și, în consecință:

Au fost

obligați inculpații, în solidar, să plătească părții civile suma de 20.000 lei

cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 lei, reprezentând daune morale.

De asemenea, au

fost obligați inculpații, în solidar, să plătească părților civile: Spitalul

Clinic de Urgențe P.N.O. Iași, suma de 2166,80 lei, Spitalul Clinic de Urgențe S.M.

Iași suma de 5758,931 lei, Spitalul Clinic de Urgențe S.S. Iași, suma de

3292,64 lei, iar părții civile Serviciul de Ambulanță Iași suma de 461 lei,

reprezentând cheltuieli de transport și spitalizare a părților vătămate.

Au fost

obligați inculpații C.R.C. și M.S.M. la plata sumei de câte 1300 lei,

cheltuieli judiciare către stat, în care este inclusă și suma de câte 600 lei,

onorariu apărător din oficiu către Baroul Iași, ce va fi avansată din fondurile

speciale ale M.J.

A fost obligat

inculpatul C.M.V. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Conform actului

de sesizare a instanței, inculpații C.R.C. și C.M. sunt rude (unchi - nepot) și

locuiesc în satul Rediu, comuna Scânteia. Inculpatul M.M. are domiciliul într-o

comună din județul Vaslui, însă nu locuiește efectiv acolo. Din declarația

inculpatului C.R., rezultă că M.M. obișnuia să locuiască împreună cu el, cel

puțin în lunile anterioare comiterii faptei ce face obiectul prezentei cauze.

în comunitatea din care fac parte, inculpații și ceilalți membrii ai familiilor

lor sunt percepuți ca persoane conflictuale, violente, predispuse la acte cu

caracter antisocial, una din descrieri fiind în sensul că „ei fac legea în

sat".

Partea vătămată

A.C. locuiește, de asemenea, în satul Rediu. Acesta deține o societate

agricolă, timpul fiindu-i în mare parte afectat de activitatea în cadrul

societății. Partea vătămată a declarat că, în repetate rânduri, s-a confruntat

cu acte de sustragere a recoltelor din partea membrilor familiei C., dar pe

care nu reușea să-i prindă deoarece acționau în grup iar numărul persoanelor cu

care el făcea paza terenurilor era limitat. Tot partea vătămată este cea care

face referire la o situație tensionată cu familia C. generată de faptul că, în

urmă cu 3 ani, audiat fiind în calitate de martor într-un proces penal în care

era implicat un membru al acestei familii, nu a dat declarape în sensul în care

i s-a sugerat și astfel, ulterior, direct sau prin intermediari, a primit

amenințări că „va fi aranjat ori „că o să i se facă capătul". Chiar dacă a

luat în serios aceste amenințări, lui A.C. nu i-a fost inspirată o stare de

temere. Fratele părții vătămate - A.G. - deține, la intrarea în satul Rediu, un

magazin mixt, amplasat peste drum de casa părților vătămate. Martorul locuiește

în Iași, însă - în cea mai mare parte a zilei - este prezent la magazin.

La data de 19

septembrie 2008, A.G. a semnalat prezența celor trei inculpați, precum și a

numitului C.I. (văr cu inculpatul C.M.) la magazin, în jurul orelor 18,00, când

aceștia, după ce au consumat bere, au plecat spre satul Bodești - o localitate

aparținând aceleași comune, la mică distanță de satul Rediu. Anterior, în jurul

orelor 17,00, martorul C.C. a avut un conflict cu inculpatul M.S. care, drept

reacție la afirmația mamei lui C.R. (aflată pentru scurt timp în compania

grupului) - „ce caută țiganul acesta aici?", a primit o lovitură cu pumnul

în tâmplă (implicat în mediatizarea conflictului, martorul a primit amenințări

din partea fratelui lui C.R. că „va fi pus în cărucior" alături de victima

minoră).

Apariția

grupului respectiv în satul Bodești, la un magazin-bar este confirmată de

martorii U.F. și T.M. Primul semnalează prezența grupului de 4 persoane în

curtea barului - magazin (la acea dată nu știa numele lui C.M., dar îi cunoștea

pe toți) agresând tinerii aflați la acea oră acolo, pentru a le fi dați bani cu

care să-și cumpere bere. U.F. a fost lovit și el de inculpatul C.R. pentru că a

refuzat să-i dea biciul pe care-l avea în mână. Martorul a fugit, abandonându-și

încălțămintea la magazin. A revenit peste o oră, aflând că grupul a plecat spre

Scânteia. U.F. a mai arătat că, în fața magazinului se afla căruța despre care

crede că aparține lui C.I., în coșul acesteia văzând o sapă și o furcă. Despre

C.R., martorul a afirmat că ținea mâna dreaptă foarte întinsă, zărindu-se de

sub mâneca hainei un mâner „ca de cuțit", de culoare albă. T.M. a

recunoscut doar pe inculpatul C.R., afirmând că acesta se afla în compania

altor 3 tineri, lângă o căruță pe care nu o mai văzuse și altădată. Inculpatul

C.R. i-a cerut telefonul mobil, iar martorul i I-a dat imediat, explicând că

i-a fost frică să refuze, mai ales că inculpatul era beat. Bunul respectiv nu

i-a plăcut inculpatului, care i I-a restituit, lovindu-l cu palma peste față și

cerându-i să plece din acel loc.

În aceeași

formație, inculpații au revenit în satul Rediu, oprindu-se din nou la magazinul

lui A.G. Era ora 19,30 - 20,00, C.I. a fost cel care a intrat în magazin, de

unde a cumpărat o sticlă de 2 litri cu bere, iar apoi s-a întors la grupul

rămas în fața magazinului, în drum, lângă căruță. Tot la magazin, pe porțiunea

betonată de la intrare, se afla, la acea oră, martorul C.V. Pe rând, la magazin

au mai venit martorii F.F. și S.M. (persoană cu defect psihofiziologic).

Venirea

inculpaților la bar a fost urmată de ajungerea acasă a părții vătămate A.C. care

- după ce a lăsat mașina în fața porții - a intrat în curtea sa. A ieșit

imediat, îndreptându-se spre magazin, de unde a cumpărat pâine. Urma să-l ia pe

martorul F.F. la paza de noapte a culturilor. Atunci când a ieșit de la

magazin, a trecut pe lângă inculpați. Inculpatul C.R. I-a prins de flanelă cu

mâna stângă, abordându-l cu expresia „băi șmechere". Partea vătămată a

remarcat poziția nefirească a mâinii lui drepte, moment în care inculpatul M.S.

I-a lovit cu pumnul întâmpla stângă. Imediat, inculpatul C.R. i-a aplicat o

lovitură în spatele capului cu partea opusă a tăișului obiectului avut în

mânecă (descris ca fiind o sabie cu lama de 60-70 cm), urmată de tăieturi

repetate în zona abdomenului. Chiar și așa, partea vătămată a declarat că a

încercat să-l dezarmeze, prinzându-l de mâna în care ținea „sabia",

împingându-se unul pe celălalt spre gardul lateral al magazinului. Când aproape

reușise să-i ia din mână acel obiect, inculpatul C.M. l-a lovit cu furca la

baza capului, lovitura proiectându-l în genunchi, pe pietriș. Inculpatul C.R. a

înfipt de câteva ori lama obiectului tăios în cutia craniană a părții vătămate

și în spate. Când C.M. pregătea o nouă lovitură, în spatele acestuia a sărit

partea vătămată A.D. (în vârstă de 14 ani - fiul lui A.C.), alarmat de

strigătele tatălui care-l chema în ajutor. Inculpatul l-a îndepărtat pe minor,

lovindu-l cu o scândură ruptă din gard, moment în care C.R. i-a străpuns partea

din față a toracelui cu acea lamă, executând o mișcare circulară spre spate/e

toracelui. întrucât i-a fost secționat plămânul, partea vătămată minoră s-a

sufocat căzând cu fața în sus. Deasupra lui a venit atunci inculpatul M.S. care

i-a înfipt un corn al furcii în obraz, celălalt corn zgâriindu-i urechea.

Prin fereastra

barului, martora P.G. a perceput parțial conflictul observând când inculpatul M.S.

a lovit pe partea vătămată A.C. mai întâi cu pumnul în față iar apoi, cu o

scândură în cap și spate.

Deși ar fi

dorit să intervină în timpul agresiunii la care au asistat în mod direct,

martorilor C.V. și F.F., Ie-a fost teamă și au ezitat, mai ales că inculpapi

i-au avertizat verbal să nu intervină. Abia la final, profitând de faptul că

atenția inculpaților se îndreptase spre minor, martorul F.F. l-a ridicat pe A.C.,

ducându-l în curtea casei lui. Martorul C.V.striga în direcția inculpaților

să-l lase pe A.D. - intervenție care a avut efect, pentru că minorul a reușit

singur să se ridice și să vină spre Ciofu Vasile, zicându-i că nu putea

respira. Martorul l-a sprijinit să intre în curte. Din urma lor a venit

inculpatul M.S.care, lovind cu scândura în gardul casei, striga „că va spăla

cuțitul în ei".

Inculpații au

pus în căruță scândura și furca, plecând spre comuna Scânteia. Ulterior, a fost

anunțat serviciul de ambulanță dar, văzând starea gravă în care se aflau

victimele, martorii le-au urcat în mașina părții vătămate plecând spre Iași,

(soția lui A.C.conducea autovehiculul). în timpul conflictului, gestionara de

la magazin, P.G., a anunțat telefonic pe A.G., care - aflat în drum spre Iași -

s-a întors la R.. Și inculpații, la rândul lor, au anunțat serviciul de

ambulanță, fiind astfel nevoie de încă o mașină pentru a fi toți transportați

la unitățile spitalicești din Iași.

Polițiștii,

anunțați prin dispeceratul 112, la ora 20,30, au găsit în centrul comunei pe

inculpații C.R. și M.S., primind ajutor medical de la personalul unei

ambulanțe. Au găsit și căruța aflată în imediata apropiere, iar la o distanță

de 2 metri față de ambulanță, din șanț, au ridicat o scândură cu lungimea de

1,46 metri și lățimea de 11 cm, având 2 cuie într-un capăt și unul în celălalt

capăt, loc în care s-a imprimat și o pată de culoare brun - roșcată. Scândura a

fost ridicată și, după ce s-a stabilit ulterior că provine din gr.l alăturat

barului, a fost sigilată și formează corp delict atașat dosarului. A doua zi

dimineață, de la locuința lui C.I. a fost ridicată și furca, găsită rezemată de

gardul exterior, obiectul prezentând multe pete de sânge pe coada din lemn.

Furca a fost ambalată, sigilată și constituie corp delict atașat dosarului.

Cuțitul sau acel obiect tăios descris ca fiind o sabie, nu a fost găsit. Cu

acel obiect s-a acționat în mod cert deoarece vârful acestuia s-a extras

chirurgical din cutia craniană a părții vătămate A.C. - șise află în plic

sigilat la fila 40 dosar.

Partea vătămată

A.D. fost internat la ora 22,30 în secția de chirurgie pediatrică a Spitalului

S.M. din Iași, cu stare generală foarte gravă dată de insuficiența respiratorie

acută, cardio circulatorie și șocului hemoragie. Minorul a prezentat o plagă

tăiată toracică penetrantă, cu interesarea plămânului drept și fractura coastei

6, o plagă tăiată pe fața posterioară a hemitoracelui stâng nepenetrantă sângerândă

abundent, hematoame epicraniene, plăgi tăiate la urechea stângă și obrazul

stâng pentru care s-a intervenit chirurgical, o echimoză pe fața externă a

coapsei stângi de 7 cm diametru. A fost spitalizat până la data de 29

septembrie 2008. Conform concluziilor medico-legale, plăgile tăiate s-au produs

prin loviri cu corp tăietor înțepător, iar restul cu obiecte contondente, a

necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale, cu precizarea că plaga penetrantă

toracică dreapta cu hemotorax a fost de natură a-i pune în primejdie viața.

Partea vătămată

A.C. a fost inițial internat la Spitalul Clinic cu politiaumatisme și plăgi

penetrante multiple la nivelul toracelui, abdomenului, brațelor, feței,

scalpului, fractură parietală dreaptă. La data de 20 septembrie 2008 a fost

transferat la Spitalul de Neurochirurgie unde s-a intervenit chirurgical pentru

extragerea unui corp străin din zona paramediană stângă a capului -vârf de

cup'tde 3 cm - și pentru tratamentul celorlalte plăgi tăiate din care una cu

pierdere de substanță de aproximativ 10 cm iar alte două de 7-8 cm. Conform

concluziilor medico-legale leziunile s-au produs prin lovire cu corpuri

contondente și corp tăietor - înțepător. A necesitat 30 - 35 zile îngrijiri

medicale, leziunile fiind de natură a-i pune viața în primejdie.

După efectuarea

cercetării judecătorești, pe baza întregului probatoriu administrat, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Între familia

părții vătămate A.C., care deține o societate agricolă în zona satului R.,

comuna Scânteia, și familia inculpaților C. există o stare de tensiune

generată, pe de o parte, de suspiciunea că aceștia ar sustrage, în mod repetat,

recolte de pe terenurile depnute de partea vătămată, iar pe de altă parte, de

împrejurarea că aceasta ar fi depus o mărturie într-o cauză penală în care era

implicat un alt membru al familiei C. și nu ar fi denaturat adevărul așa cum i

se sugerase, în prealabil. Pe fondul acestor neînțelegeri, în ziua de 19

septembrie 2008, partea vătămată A.C. a fost abordată în fața magazinului mixt

din satul R. de către inculpatul C.R., care se afla în acel loc împreună cu

inculpații C.M. și M.S. pentru a consuma băuturi alcoolice.

Astfel, în timp

ce ieșea din magazin, partea vătămată A.C. a fost prinsă de inculpatul C.R. de

pulover cu mâna stângă, acesta adresându-i-se cu apelativul „băi,

șmechere". Partea vătămată nu a avut timp să reacționeze la acest gest

întrucât inculpatul M.S.M. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în tâmpla stângă,

iar inculpatul C.R. o altă lovitură cu partea opusă a tăișului unui obiect, tip

sabie, pe care o purtase în mânecă în zona cefei, urmată de tăieturi repetate

în partea mediană a corpului. Deși agresată în mod repetat de cei doi

inculpați, partea vătămată a încercat să-l dezarmeze pe C.R.de obiectul tăietor,

însă acest fapt nu a mai fost posibil ca urmare a interventiei inculpatului C.M.V.

care a aplicat victimei o lovitură puternică cu o furcă la baza craniului care

a determinat căderea în genunchi a acesteia. în această poziție fiind, partea

vătămată a fost lovită, în mod repetat, de inculpatul C.R. cu aceeași

„sabie", pe care a înfipt-o de câteva ori în cutia craniană și în spate. În

momentul în care inculpatul C.M. pregătea o nouă lovitură, în sprijinul părții

vătămate a sărit fiul acesteia, în vârstă de 14 ani, A.D., care fusese alertat

de strigătele de ajutor ale tatălui său. Inculpatul C.M. l-a îndepărtat pe

minor din apropierea tatălui său, lovindu-l cu o scândură ruptă dintr-un gard

alăturat barului, după care inculpatul C.R. i-a aplicat o lovitură cu același

obiect tăios în zona toracelui, care a secționat plămânul și a provocat

insuficiența respiratorie a minorului. Asupra părții vătămate A.D. s-a năpustit

și inculpatul M.S. care i-a aplicat o lovitură cu furca în față, un corn al

acesteia intrând în obraz, iar celălalt i-a zgâriat urechea.

Partea vătămată

A.D. a fost internat la ora 22,30 în secția de chirurgie pediatrică a

Spitalului S.M. din Iași, cu stare generală foarte gravă determinată de

leziunile suferite: insuficiență respiratorie acută, cardio -circulatorie și

șoc hemoragie. Minorul a prezentat o plagă tăiată pe fața posterioară a

hemitoracelui stâng, nepenetrantă, dar sângerândă abundent și o plagă tăiată

toracică penetrantă, cu interesarea plămânului drept, cu hemotorax, ce a

necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile de îngrijiri medicale și a fost de

natură a-i pune în primejdie viața. Plăgile tăiate s-au produs prin lovire cu

un corp tăietor înțepător, iar celelalte legiuni, respectiv hematoame,

echimoze, fractură de coastă s-au produs prin lovire cu obiecte contondente.

Partea vătămată

A.C. a fost inițial internat la Spitalul Clinic, prezentând politraumatisme,

plăgi penetrante multiple la nivelul toracelui, abdomenului brațelor, feței,

scalpului și o fractură parietală dreaptă. Ulterior, la data de 20 septembrie 2008

a fost transferat la Spitalul de Neurochirurgie, unde s-a intervenit

chirurgical pentru extragerea unui corp străin din zona paramediană stângă a

capului - vârf de cuțit de 3 cm - și pentru tratarea plăgilor tăiate care au

produs pierdere de substanță osoasă una de aproximativ 10 cm, iar alte două de

7 - 8 cm. Certificatele medico - legale au concluzionat că leziunile s-au

produs prin lovire cu corpuri contondente și obiect tăietor - înțepător și au

necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile de îngrijiri medicale.

Inculpații C.R.C.

și M.S. au fost examinați medico-legal, constatându-se că primul dintre ei

prezintă contuzii și plăgi ce au necesitat pentru vindecare 7-9 zile de

îngrijiri medicale, iar ultimul a acuzat un traumatism cranio-cerebral și

luxația unui dinte, leziuni ce nu au necesitat internare medicală. Pentru

leziunile cauzate inculpatului C.R.C., acesta a formulat plângere penală

împotriva părții vătămate A.C. și a fratelui său A.G., ce au făcut obiectul

cercetărilor penale, stabilindu-se că nu ei sunt autorii actelor de agresiune

reclamate de inculpat. Astfel, cercetările au stabilit că, față de locul unde

sunt dispuse, leziunile prezentate de inculpatul C.R. pot fi autoprovocate sau

pot fi rezultatul încercărilor de dezarmare a inculpatului de către victima A.C.

- caz în care operează legitima apărare, ca și caz de înlăturare a caracterului

penal al faptei.

Inculpații au

fost examinati din punct de vedere psihiatric, expertiza stabilind ca aceștia

au acționat cu discernământ și nu prezintă afecțiuni psihice ce ar putea

produce modificarea sau diminuarea acestuia. Totodată, expertiza a concluzionat

că inculpații prezintă manifestări de iritabi/itate, irascibilitate, precum și

tendințe heteroagresive verbale și fizice.

S-a reținut că,

audiați în ambele faze ale procesului penal, inculpații au prezentat mai multe

variante de desfășurare a conflictului, susținând într-o primă variantă că doar

inculpatul M.S.M. ar fi agresat părțile vătămate și doar pentru a se apăra de

actele de agresiune exercitate asupra sa de partea vătămată A.C. care l-a

abordat, acuzându-l că are relații intime cu soția sa. C.R. a susținut că este

doar victimă a conflictului, și nu agresor, iar C.M.V. a negat constant

participarea sa la conflict, după caret a plecat din țară, dar nu pentru a se

sustrage urmăririi penale, ci pentru a munci cu contract de muncă în Franța.

Acesta a fost predat autorităților române în data de 8 octombrie 2009, urmare a

executării mandatului european de aducere la îndeplinire a mandatului de

arestare preventivă.

În primă

instanță, inculpatul M.S.M. a declarat că, în data de 19 septembrie 2008, în

timp ce se afla cu C.R.C. în fața magazinului alimentar din comuna R., a fost

abordat de partea vătămată A.C., care l-a acuzat că întreține relații intime cu

soția lui și l-a lovit cu capul în zona gurii de trei ori. întrucât inculpatul C.R.

i-a cerut să nu îl mai lovească, partea vătămată s-a adresat fiului său și i-a

spus să aducă furca de acasă, locuința familiei A. aflându-se vis-a-vis de

magazin. Când a revenit cu furca, partea vătămată A.D. a aplicat inculpatului C.R.o

lovitură cu acest obiect în zona capului, care l-a doborât în genunchi, după

care A.C. l-a lovit cu cuțitul în picior. Când se pregătea să aplice o a doua

lovitură cu cuțitul, inculpatul M.S. susține că a intervenit pentru a-l ajuta

pe inculpatul C.R., și a rupt o scândură dintr-un gard aflat în apropiere, pe

care a folosit-o împotriva părții vătămate A.C. ce se îndrepta spre el.

Inculpatul M.S. arată că a aplicat mai multe lovituri cu scândura până ce A.C. a

scăpat cuțitul din mână, după care inculpatul a ridicat acest obiect de jos și

l-a lovit de mai multe ori, în zona abdomenului, pe A.D. Cele două victime au

plecat pe propriile picioare la locuința lor, iar inculpații au așteptat

ambulanța pentru a-l transporta pe C.R.C. la spital, acesta fiind inconștient

pe toată durata timpului în care M.S. a lovit cele două părți vătămate. S-a

constatat că varianta susținută de inculpatul M.S. a fost însușită și de

coinculpatul C.R. care a negat orice act de agresiune exercitat de acesta

asupra celor două părți vătămate, afirmând că el este cel agresat, iar nu

acesta din urmă. De asemenea, s-a constatat că ambii inculpați au susținut că inculpatul

C.M. nu ar fi participat activ la conflict, acesta sosind la locul incidentului

după consumarea actelor de agresiune.

Instanța de

fond a apreciat însă că apărările inculpaplor nu pot fi primite, fiind sincere

și reale, fiind contrazise de ansamblul probelor testimoniale, de declaratiile părților

vătămate, dar mai ales de probele medico - legale existente în cauză.

Astfel,

varianta că inculpatul C.R.C. ar fi fost victima agresiunii exercitată de

partea vătămată A.C. cu cuțitul a fost infirmată, în primul rând, de actul

medico-legal emis în baza examinării clinice din ziua prezentării la Spitalul

de Urgențe, ocazie cu care s-a stabilit că suspiciunea de secțiune tendon

extensor a mâinii stângi, cu care inculpatul susține că a parat lovitura cu

cuțitul aplicată de partea vătămată, nu a fost obiectivată clinic. În privința

celorlalte leziuni ce au făcut și obiectul plângerii penale formulată de

inculpatul C.R.C. și, ulterior, al cercetărilor penale, organele de anchetă au

stabilit că, față de modul în care sunt poziționate pe corp, acestea pot fi

rezultatul unei autoagresiuni provocată pentru a justifica actele de violență

exercitate asupra celor două părți vătămate sau a unei acțiuni de dezarmare a

inculpatului de către acestea în timpul confruntărilor.

Totodată, în

opinia instanței de fond apărările inculpaților sunt contrazise și de

declarapile martorilor C.C.C., P.G.A., C.V. și F.F., ultimii trei dintre

aceștia fiind prezenți la locul și în momentul conflttului desfășurat între

părțile vătămate și cei trei inculpap.

Astfel,

martorul C.C.C. relatează că, deși nu a asistat efectiv la incidentul ce face

obiectul acestei cauze penale, a fost prezent la locul conflictului cu puțin

timp înaintea declanșării acestuia, respectiv în jurul orelor 19,00, când i-a

văzut pe cei trei inculpați însoțiți și de numitul C.I., nepotul lui C.R.C., în

timp ce consumau băuturi alcoolice în fața magazinului mixt din satul R.,

comuna Scânteia, județul Iași. Aceștia sunt cunoscuți în zonă ca fiind persoane

foarte violente, care au agresat mai mulți locuitori ai comunei. La un moment

dat, inculpatul M.S. a venit spre martor și fără nici un motiv i-a aplicat

acestuia o lovitură cu pumnul în față, cu mare intensitate, fapt ce a

determinat și aruncarea de pe cap a șepcii purtate. Martorul văzând că aceste

persoane sunt superioare numeric, și cunoscând comportamentul lor agresiv, nu a

ripostat gestului violent, ci și-a continuat drumul către casă.

Martora P.G., a

relatat informații despre modul de desfășurare a primei părți a conflictului,

menționând că a văzut din magazin, unde lucrează ca vânzătoare, cum partea

vătămată A.C. a fost lovită de inculpatul M.S. cu o scândură și de inculpatul C.R.

cu un cuțit. Aceeași martoră precizează în declarație că la locul conflictului

se afla și martorul C.I. și inculpatul C.M. care avea în mână o furcă.

Aceleași date

și informații sunt prezentate în declarația dată și de martorul C.V.care, fiind

în magazin pentru a consuma o bere, a auzit scandal afară unde se aflau

inculpații C.R., C.I., M.S. și o altă persoană al cărei nume nu îl știe și

aplicau diverse lovituri cu obiecte și corpuri contondente părților vătămate.

Martorul a perceput în mod direct dinamica incidentului și a arătat că inculpatul

C.R. a lovit în mod repetat pe partea vătămată A.C. cu cuțitul în cap și în

zona picioarelor. La o distanță de aproximativ 5 m se afla partea vătămată A.D.,

care era lovită de inculpatul M.S., de C.I. și de cel de-al treilea inculpat cu

scândura, cu furca și cu cuțitul în zona toracică. Martorul a strigat la

agresor să înceteze, pentru că este băiat tânăr și îl omoară, dar a fost

amenințat de inculpatul M.S.cu cuțitul.

Relatări

complete despre incident a făcut și martorul F.F.I. care, auzind cum partea

vătămată A.C. striga după ajutor și le cerea inculpaților să nu-l mai lovească,

a ieșit din magazin și l-a văzut pe inculpatul C.R. cum aplica victimei, în mod

repetat, în zona capului, mai multe lovituri cu un cuțit, iar pe inculpații M.S.și

C.M. lovind pe fiecare dintre cele două părți vătămate cu câte o scândură peste

tot corpul.

Cei doi

martori, C.V. și F.F. au acordat primul ajutor victimelor, pe care le-au

transportat în interiorul imobilului acestora, fapt ce a stârnit furia

inculpaților care i-au amenințat pentru acest gest, lovind cu furca și scândura

în poartă.

În final,

coroborând elementele de fapt relevate de depozițiile martorilor cu concluziile

medico-legale și conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului,

instanța de fond a apreciat că faptele inculpaților de a aplica celor două

părți vătămate, în ziua de 19 septembrie 2008, mai multe lovituri, prin acțiuni

care s-au completat reciproc, folosind corpuri tăietor înțepătoare și obiecte

contondente care prin natura lor sunt apte de a ucide, întrunesc elementele

constitutive ale tentativei de omor deosebit de grav, infracpune prevăzută de

dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și 176 lit. b) C. pen.

Deși au

acționat împreună, săvârșind fiecare dintre ei acțiuni specifice elementului

material al infracțiunii de omor deosebit de grav, în aceleași împrejurări,

instanța de fond a apreciat că nu se impune și reținerea agravantei legale

prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. întrucât rațiunea care a determinat

instituirea acestei circumstanțe agravante constă în pericolul social sporit

care decurge, în mod obiectiv, din cooperarea mai multor persoane la săvârșirea

faptei, și care mărește forța de acțiune a făptuitorilor. Cu toate acestea,

„săvârșirea faptei împreună" presupune nu doar o cooperare materială, ci

și o coeziune subiectivă între făptuitori, fiecare având reprezentarea și

voința colaborării cu ceilalți, în vederea producerii rezultatului infracțional

specific.

Or, în opinia

instanței de fond, din modalitatea în care a debutat conflictul între părți, și

din felul în care inculpații au participat la derularea acțiunilor violente

exercitate asupra părților vătămate, se constată că probatoriul administrat nu

confirmă existența unei conlucrări și în plan subiectiv între făptuitori, a

unei participări conștiente a acestora cu scopul de a mări forța de acțiune sau

potențialitatea infracțională.

Totodată,

instanța de fond a apreciat că nu se impune nici schimbarea încadrării juridice

a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă întrucât împrejurările

reale în care a fost realizată acțiunea de agresare a victimelor sunt destul de

concludente în a stabili că inculpații au acționat cu intenția de a suprima

viața victimelor și nu doar de a le produce suferințe fizice. La această

constatare s-a ajuns ca urmare a luării în considerare a tuturor împrejurărilor

concrete ale cauzei și anume: folosirea unor instrumente tăietor - înțepătoare

apte de a suprima viața, respectiv cuțit, furcă, scândură, numărul deosebit de

mare al loviturilor aplicate și zona corpului vizată - martorul F.F. relatează

că au fost peste 10 lovituri de cuțit aplicate în creștetul capului părții

vătămate A.C., lovituri de o intensitate sporită, ce au condus la ruperea

vârfului și extragerea chirurgicală a acestuia din cutia craniană, dar și de

atitudinea inculpaților în timpul și după exercitarea actelor de violență, când

aceștia strigau și amenințau cu moartea nu doar părțile vătămate, ci și pe cei

veniți în ajutorul victimelor agresiunii.

În opinia

instanței de fond, toate aceste elemente de fapt converg către un singur

rezultat, acela că inculpații au prevăzut moartea victimelor și au urmărit

producerea acestui rezultat, care a fost în final evitat, ca urmare a

îngrijirilor medicale  acordate.

La

individualizarea pedepselor aplicate inculpaplor, instanța de fond a avut în

vedere atât gR.l de pericol social ridicat al faptei, relațiile sociale lezate

și care vizează cel mai important drept atomului, dreptul absolut la viață,

urmările grave produse sau care s-ar fi putut produce dacă nu se intervenea

chirurgical, dar și persoana inculpaplor care au negat comiterea faptei, sunt

cunoscup cu antecedente penale și, unul, în stare de recidivă, cum este cazul

inculpaților C.R. și M.S., sau situapa inculpatului C.M. care a încercat să se

sustragă de la judecată, părăsind teritoriul țării.

În ceea ce

privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă

exercitată de partea civilă A.C., în nume propriu, dar și pentru minorul A.D.,

în vârstă de 14 ani, care din cauza vârstei nu a dobândit capacitatea de

exercițiu, este întemeiată doar în parte, fiind dovedite în proporție de 50%

atât daunele materiale, cât și cele morale cauzate acestora prin activitatea

ilicită desfășurată de inculpați. Astfel, în opinia instanței de fond este de

necontestat că părțile vătămate au suferit traume fizice și psihice deosebite

ca urmare a agresiunilor exercitate de inculpați și au rămas cu sechele

post-traumatice care au afectat negativ participarea la viața socială,

comparativ cu situația anterioară, în contextul în care leziunile au fost

localizate în zone vitale ale corpului și au impus pentru vindecare intervenții

chirurgicale și spitalizarea în clinici de specialitate.

Întrucât partea

civilă a renunțat la efectuarea expertizei medico-legale de stabilire a duratei

și gr.lui de afectare a capacității de muncă, instanța de fond a respins

solicitarea acesteia de acordare a cheltuielilor efectuate cu angajarea unor

persoane la societatea agricolă ce aparține părții civile, pentru a suplini

lipsa acesteia pe perioada campaniei agricole, urmare a faptului că prejudiciul

solicitat nu are  un caracter cert.

Cât privește

daunele morale, instanța de fond a apreciat că suma de 30.000 lei, ce va fi

acordată cu acest titlu, reprezintă o reparație suficientă a prejudiciului

nepatrimonial cauzat părților vătămate, având în vedere că principala

satisfacție morală este obținută, în principal, de soluția pronunțată în latura

penală prin care s-a reținut vinovăția făptuitorilor și tragerea acestora la

răspunderea penală. La stabilirea existenței daunelor morale s-au avut în

vedere și recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra care subliniază,

printre altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în

cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare

victimei pentru prejudiciul nepatrimonial încercat fără a constitui, însă,

pentru aceasta o sursă de îmbogăpte fără justă cauză.

Împotriva sentinței

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații M.S.M., C.R.C.

și C.M.V.

În apelul

procurorului a fost criticată sentința pentru netemeinic/e sub aspectul

individualizării pedepselor. Pedepsele aplicate celor trei inculpați de 9 ani

și, respectiv, 8 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni atât de

grave, cum este cea de tentativă de omor deosebit de grav, nu sunt în măsură să

realizeze prevenția specială și nici prevenția generală, gr.l de pericol social

concret al faptei comisă de inculpați este foarte ridicat având în vedere

atingerea importantă adusă valorii sociale ocrotită de lege, respectiv dreptul

la viață. Relevante sunt și modul și mijloacele de săvârșire a faptelor,

împrejurările în care a fost comisă fapta, natura obiectelor vulnerante,

numărul și intensitatea loviturilor, regiunea corpului vizată și urmarea

produsă sau care s-ar fi putut produce dacă nu se intervenea chirurgical.

Conflictul a fost declanșat de inculpatul C.R.C. asupra părții vătămate A.C.,

fiind urmat imediat de către inculpatul M.S.M. care a lovit partea vătămată cu

pumnul în tâmpla stângă. în continuare, inculpatul C.R.C. i-a aplicat o

lovitură în cap și mai multe lovituri cu un obiect tăietor în zona abdomenului.

Când partea vătămată A.C. reușise aproape să-l deposedeze pe inculpatul C.R.C. de

acel obiect tăietor a intervenit inculpatul C.M.V., acesta lovind partea

vătămată cu o furcă la baza capului, lovitură ce a proiectat-o pe partea

vătămată pe pietriș. Inculpatul C.R.C. a continuat acțiunea agresivă asupra

acesteia și i-a înfipt de câteva ori obiectul tăios în cutia craniană și în

torace. în momentul în care inculpatul C.M.V. pregătea o nouă lovitură asupra

părții vătămate A.C., în spatele inculpatului a sărit partea vătămată A.D. (în

vârstă de 14 ani, fiul lui A.C.). Inculpatul C.M. I-a îndepărtat pe minor,

lovindu-l cu o scândură ruptă din gard. în același timp inculpatul C.R. i-a

străpuns partea din față a toracelui cu acea lamă, executând o mișcare

circulară spre spatele toracelui. Întrucât i-a fost secționat plămânul, partea

vătămată A.D. s-a sufocat, căzând cu fața în sus. Deasupra acesteia a venit

inculpatul M.S. care i-a înfipt un corn al furcii în obraz, celălalt corn

zgâriindu-i urechea. Modalitatea și împrejurările în care și-au dus la îndeplinire

planul infracțional, agresivitatea și perseverența de care au dat dovadă,

demonstrează că inculpații C.R.C., M.S.M. și C.M.V. prezintă un pericol social

ridicat. Acest aspect este confirmat și de faptul că în comunitatea din care

fac parte, inculpații sunt percepuți ca persoane conflictuale, violente și

predispuse la acte cu caracter antisocial. Inculpatul C.R.C. are antecedente

penale în materia infracțiunilor de violență, fiind condamnat anterior la

pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni prev. de art. 180 alin. (2) și art. 181

C. pen., iar inculpatul M.S.M. este recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C.

pen. în finalul apelului, procurorul a solicitat aplicarea unor pedepse

orientate spre maximul special prevăzut de lege.

Inculpatul C.R.C.

a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el

este cel care a comis fapta. În opinia apărării, din probe rezultă că

inculpatul nu a fost implicat în niciun mod în lovirea părților vătămate.

Inculpatul doar i-a dezarmat și i-a separat pe cei implicați în conflict.

Conflictul dintre inculpați și partea vătămată s-a produs ca urmare a unui

conflict mai vechi de la o suprafață de teren. Sângele găsit pe căruță aparține

inculpatului C.R.C., și nu părții vătămate, întrucât aceasta a fost dusă la

spital cu o mașină, și nu cu căruța. Martorii C.V., P.G. au declarat că l-au

văzut pe inculpatul C.R.C. când a luat cuțitul din mâna inculpatului care lovea

și nu că l-ar fi văzut pe acesta lovind. în cauză, în opinia apărării nu există

dovezi certe de vinovăție a inculpatului.

Inculpatul M.S.M.

a criticat sentința în sensul reducerii pedepsei aplicate întrucât el

recunoaște în totalitate fapta comisă de și solicită ca judecata să se facă în

baza probelor administrate la urmărirea penală. A solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și reducerea pedepsei sub

cuantumul stabilit de instanța de fond. în opinia sa, rechizitoriul cuprinde

greșeli cu privire la situația de fapt, respectiv la obiectele vulnerante

folosite, sabia și, respectiv, la leziunile din zona abdomenului sau de la

cutia craniană, la numărul de zile de îngrijiri medicale, raportat și la zilele

de internare în spital a părții vătămate A.D., iar declarațiile martorilor sunt

mincinoase. A susținut că inculpatul C.R.C. a intervenit doar pentru a-i

despărți, iar inculpatul C.M.V. nu a fost prezent la locul faptei.

Inculpatul C.M.V.

a criticat sentința sub aspectul reținerii vinovăției sale în comiterea

infracțiunii. în opinia inculpatului, s-au încălcat dispozițiile procedural

penale care reglementează dreptul său de apărare, în condițiile în care acesta

nu a luat cunoștință înainte de pronunțarea sentinței de condamnare de probele

dosarului care îl incriminau, că nu ar fi fost prezent la audierea nemijlocită

a martorilor care îl acuză, și care susțin învinuirea, respectiv martorii C.V.,

F.F. și P.G.A., martori care l-au plasat la locul săvârșirii faptei. A mai

susținut că nu s-a sustras de la urmărirea penală, cum a reținut instanța de

fond, că a plecat din țară înainte de începerea urmăririi penale împotriva sa,

plecare ce fusese planificată anterior acestui moment, plecând la două zile

după data de 17 septembrie 2009. A mai susținut că el „a luat procedura din

stadiul în care se afla la momentul punerii în executare a mandatului european

de arestare și prezentării sale la Tribunalul Iași", că nu i s-a adus la

cunoștință dreptul său la readministrarea unor probe, sau că poate solicita

termen de grefă pentru studierea dosarului. De asemenea, a menționat că

apărarea sa (în sensul că nu a participat la conflictul dintre părțile vătămate

și inculpații C.R.C. și M.S., că a ajuns imediat după finalizarea conflictului,

când a ajutat la transportarea părților vătămate cu căruța către dispensar)

este confirmată de ceilalți doi coinculpați a căror poziție a fost aceeași de

la început, și cu care nu a avut posibilitatea de a-și pune de acord

declarațiile atâta timp cât acesta a plecat din țară înainte de începerea

procesului penal. A susținut că toți martorii care arată că el s-ar fi aflat la

locul conflictului, și că ar fi contribuit activ la vătămarea victimelor, sunt

subiectivi, atitudinea acestora fiind determinată de relațiile diferite pe care

le au cu partea vătămată, respectiv angajați ai acesteia sau prietena fratelui

părții vătămate. Nu în ultimul rând, apărarea a menționat că părțile vătămate

au susținut că inculpații aveau asupra lor și o sabie, pe care au folosit-o ca

armă împotriva lor, deși o astfel de armă nu a fost găsită la fața locului și

niciun alt martor nu o mai relevă, că martorul F.F. exagerează declarând că

inculpatul C.M.V. a aplicat peste 10 lovituri părții vătămate, întrucât

certificatul medico-legal nu confirmă leziunile. S-a susținut că un argument în

sensul că inculpatul C.M.V. nu a fost prezent la derularea conflictului este și

acela că a fost singurul care nu a prezentat niciun fel de vătămări fizice. Or,

participarea lui activă la incident, în sensul descris de martori și de părțile

vătămate, ar fi determinat apariția unor zgârieturi sau echimoze așa cum au prezentat

ceilalți inculpați. în opinia apărării, debutul conflictului nu poate fi

imputat inculpaților, ci părții vătămate A.C., care l-a acuzat pe M.S. că are o

relație cu soția sa, conflict care a început în incinta magazinului, prin

lovirea inculpatului cu capul în bărbie de către partea vătămată (sentința

fiind lacunar motivată în ceea ce privește momentul și modul de debut al

conflictului). În ce privește individualizarea pedepsei, s-a arătat că instanța

de fond greșit a reținut că inculpatul s-ar fi sustras urmăririi penale, aspect

nedovedit în cauză. De asemenea, a susținut apărarea că instanța de fond nu a

stabilit cuantumul pedepselor în funcție de acțiunile concret violente reținute

ca fiind exercitate de fiecare dintre coinculpați (inculpatul C.M.V. având o

contribuție minimă la producerea vătămărilor părților vătămate, cuțitul a fost

folosit de inculpatul C.R.C., producând leziuni ce au pus viața în pericol, cu

scândura a lovit inculpatul M.S., singura acțiune violentă concretă ce se

reține în sarcina inculpatului C.M.V. a fost aceea de a lovi pe partea vătămată

cu o furcă la baza capului, lovitură care nu a fost de natură să pună în

pericol viaja părții vătămate; nici partea vătămată minoră nu a fost agresată

de inculpat). In final, reținându-se circumstanțele atenuante nevalorificate de

prima instanță (lipsa antecedentelor penale și conduita ireproșabilă în

societate), s-a solicitat reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de

lege.

Prin Decizia penală

nr. 25 din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins ca

nefondate apelurile declarate de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Iași și de inculpații C.R.C., fiul lui V. și E.; M.S.M., fiul lui C. și S., și C.M.V.,

fiul lui V. și D., aflați în Penitenciarul Iași.

Instanța de

apel a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus la zi durata

arestului preventiv de la 17 decembrie 2009.

Au fost

obligați inculpații C.R.C. și M.S.M. la plata sumelor de câte 700 lei

cheltuieli judiciare către stat din care sumele de câte 200 lei către Baroul

Iași reprezentând onorar apărător din oficiu vor fi avansate din fondurile

speciale ale M.J., iar inculpatul inculpatul C.M.V. la plata sumei de 500 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

În apel au fost

audiați martorii B.L. (f. 103), propus de inculpatul C.M.V., precum și martorii

T.M. (f. 244) și U.F. (f. 204), ambii propuși de inculpatul C.R.C., în opinia

instanței de apel cele relatate de acești martori nemodificând situația de fapt

repnută de instanța de fond.

De asemenea,

prin adresa din 18 octombrie 2010 Comisia de avizare și control a actelor

medico-legale I.M.L. Iași a avizat concluziile expertizei medico - legale

psihiatrice din 7 octombrie 2010 privind expertizarea psihiatrică a

inculpatului C.R.C. în sensul că acesta avea discernământ la momentul comiterii

faptei (f. 285 dosar). Prin raportul de expertiză medico - legală psihiatrică din

18 noiembrie 2010 a I.M.L. Iași s-a concluzionat că inculpatul C.M.V. prezintă

diagnosticul „Tulburare de personalitate instabil emoțională" și în

momentul comiterii faptei avea discernământ critic prezent (f. 307 dosar).

Analizând

sentința penală în raport cu motivele de apel formulate de procuror și inculpați,

instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța de fond a administrat

toate probele necesare aflării adevărului, probe care au fost complet și just

apreciate, iar împrejurările și faptele reținute corespund probelor, probe

completate în apel, și reprezintă adevărul cu privire la faptele și persoanele

care fac obiectul judecății. De asemenea, s-a apreciat că sentința penală este

motivată în fapt și în drept, că sunt corect stabilite contribuțiile concrete

materiale infracționale ale fiecărui inculpat în comiterea faptelor, precum și

că probele pe care acestea se fundamentează au fost analizate în detaliu.

Astfel, au fost audiați martorii care au fost prezenți la momentul săvârșirii

faptelor, martori oculari, respectiv C.C.C., P.G., C.V., F.F.I. din depozițiile

cărora rezultă acțiunile infracționale concrete ale inculpaților, împrejurările

în care aceștia au comis faptele, contribuția materială activă a inculpatului C.

R.C. în lovirea în mod repetat a părții vătămate A.C. cu cuțitul în cap și în

zona picioarelor, precum și prezența inculpatului C.M.V. la locul conflictului,

de la debutul acestuia, cât și acțiunile agresive active exercitate de acesta

asupra părții vătămate A.C., pe care l-a lovit cu furca la baza capului,

proiectându-l în pietriș, și asupra părții vătămate A.D., pe care l-a lovit cu

o scândură după ce acesta îi sărise în spate, venind în ajutorul tatălui său.

Agresiunea a fost continuată de inculpatul C.R. care i-a străpuns toracele

secționându-i plămânul. Inculpatul C.R.C. este cel care i-a înfipt cuțitul în

cutia craniană părții vătămate A.C., fapt declarat de martori.

Instanța de

apel a apreciat că apărarea inculpatului C.R.C., în sensul că ar fi intervenit

în conflict pentru a-l aplana, nu este suspnută de nici o probă, exceptând

susținerea coinculpatului M.S. care însă nu se coroborează în ansamblul

probatoriu. Mei apărarea inculpatului C.M.V. nu a fost apreciată ca reală

întrucât martorii oculari îl plasează la locul conflictului și îi descriu

acțiunile agresive infracționale. Declarația coinculpatului M.S., în sensul că

inculpatul C.M.V. nu se afla la locul conflictului, în același sens declarând

și coinculpatul C. R., nu se coroborează cu probele cauzei (declarațiile

martorilor, declarațiile părților vătămate). Astfel, reține instanța de apel

că, potrivit declarației inculpatului C. R., și inculpatul M.S. ar fi

intervenit în conflict pentru a-l apăra pe acesta, deși inculpatul M.S. recunoaște

săvârșirea faptelor așa cum sunt expuse în rechizitoriu, recunoscându-și

contribuția materială infracțională proprie. Rezultatul agresiunii inculpaților

asupra părților vătămate sunt obiectivate în leziunile cuprinse în rapoartele

medico - legale de constatare (f. 65, 67 dosar urm. penală), partea vătămată A.C.

suportând și intervenția chirurgicală pentru extragerea vârfului de cuțit de 3

cm din zona paramediană stângă a capului și tratarea plăgilor tăiate, iar

partea vătămată A.D. suportând chirurgical toracotomie postero-laterală,

evacuare hemotorax și sutura rupturii bronșiolare, etc. Durata internării în

spital nu se suprapune peste zilele de îngrijiri medicale necesare pentru

vindecarea leziunilor cuprinse în actele medicale și nu sunt identice.

S-a mai

constatat că instanța de fond a reținut ca obiecte vulnerante fobsite de

inculpați în exercitarea agresiunilor asupra părților vătămate a unor

instrumente tăietor-înțepătoare apte de a suprima viața, respectiv cuțit,

furcă, scândură (fila 9 sentință), așa încât critica privind folosirea unei

săbii care nu a fost găsită la locul faptei rămâne a fost apreciată ca fără

fundament.

În final, s-a

menționat că nici criticile formulate de inculpapi C.R. și C.M. privind lipsa

de vinovăție în comiterea faptelor nu se suspn, concluztonându-se că faptele

comise de inculpații apelanți, și vinovăția acestora în comiterea infracțiunii,

sunt pe deplin dovedite de probele cauzei, dincolo de orice dubiu, iar faptele

și împrejurările comiterii acesteia, așa cum au fost reținute prin sentința

atacată, corespund probelor și reprezintă adevărul, iar încadrarea juridică

dată faptelor este legală.

Referitor la

solicitarea inculpatului M.S. privind aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că dispozițiile invocate nu sunt

aplicabile întrucât, pentru a beneficia de reducerea legală de pedeapsă prev.

de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., declarația de recunoaștere și

solicitarea ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală trebuie să aibă loc până la începerea cercetării judecătorești,

cauza aflându-se în apel faza procesuală prevăzută fiind astfel depășită.

În ce privește

criticile formulate de inculpatul C.M.V., instanța de apel a reținut, alături

de criticile privind nevinovăția sa analizate mai sus, următoarele:

Inculpatul C.M.V.

a fost căutat la domiciliu începând cu 24 septembrie 2008, data începerii

urmăririi penale față de acesta, și - apoi - la datele de 1 octombrie 2008, 5

octombrie 2008, 7 octombrie 2008, 13 octombrie 2008. împotriva acestuia, în

baza mandatului de arestare preventivă, s-a emis mandat european de arestare

executat prin predarea acestuia, de către autoritățile franceze la 8 octombrie

2009, autorităților judiciare române, dată la care a fost audiat, conform art. 152

C. proc. pen. La momentul căutării acestuia, 24 septembrie 2008, conform

declarațiilor tatălui său inculpatul se afla în Iași, și a fost invitat la

organele de anchetă. Până la predarea inculpatului, acesta a fost legal citat

în cursul cercetării judecătorești la ultimul domiciliu cunoscut, cu mandat de

aducere cu executare efectivă și prin afișare la locul săvârșirii faptei,

părinții inculpatului declarând că nu cunosc unde se află fiul lor, dispărut de

acasă din septembrie 2008. Procedura penală s-a desfășurat la instanța de fond

până la predare cu inculpatul lipsă, acesta fiind legal citat și probele fiind

propuse și administrate în ședință publică, în procedura contradictorie, în

prezența apărătorului inculpatului desemnat din oficiu, astfel încât dreptul

său la apărare nu a fost încălcat. Cum Codul de procedură penală, în condiții

de legală citare, prevede posibilitatea judecării în lipsa inculpatului, s-a

procedat conform legii, iar după predarea acestuia și aducerea în fața

instanței, el a preluat procedura penală din faza procesuală în care se afla.

La instanța de fond, după predarea inculpatului, ascultarea acestuia în temeiul

art. 152 C. proc. pen., prin încheierea din 8 octombrie 2009,s-a acordat

inculpatului C.M. termen de grefă pentru data de 29 octombrie 2009 (fila 410

dosar fond), dispoziție executată prin citarea acestuia pentru termenul de

arhivă din 29 octombrie 2009 (fila 420 dosar fond).

Așa fiind, în

opinia instanței de apel judecata inculpatului s-a desfășurat conform

dispozițiilor legale, în lipsa inculpatului, reprezentat însă de apărător

desemnat din oficiu până la predarea sa autorităților judiciare române, probele

au fost administrate și propuse în p