ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4312/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209 din 10 decembrie

2002, a Tribunalului Teleorman, a fost condamnat inculpatul C.E.G. la pedeapsa

de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de dispozițiile art. 20, raportat la art. 174 – art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 61 C.

pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de 62 de zile,

neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 315 din 9 noiembrie 2000 a Judecătoriei Turnu Măgurele, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, contopirea acestui rest de pedeapsă

cu pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute

pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare.

S-au interzis drepturile prevăzute

de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 5

ani.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus

degradarea militară a inculpatului.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 21 iunie 2001, la 10 decembrie 2002.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale și 20.000.000 lei despăgubiri

materiale către partea civilă S.F.D.

A fost obligat inculpatul la plata

către Spitalul Municipal Turnu Măgurele a sumei de 427.847 lei și către

Spitalul Clinic de Urgență București a sumei de 7.889.652 lei cu dobânda de

referință B.N.R. cu titlu de cheltuieli necesitate de spitalizarea părții

vătămate.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000

onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 22 februarie 2002,

pe timp de noapte, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a părăsit

localul F. din Tr. Măgurele însoțit de martorele N.A. și N.F. Pe drum, s-a

întâlnit cu partea vătămată S.F.D. care era urmat de martorii C.G.M. și R.R.

Inculpatul a întrebat partea vătămată de ce cântă, iar aceasta l-a înjurat;

inculpatul s-a oprit în fața sa, a aplicat victimei o lovitură în abdomen cu un

corp tăietor – înțepător și a fugit, fiind imobilizat de martorii prezenți, avertizați

de victimă despre lovitura primită și care au constatat hemoragia abdominală

survenită urmare leziunii produse.

Victima a fost de urgență

transportată la o unitate sanitară, iar intervenția chirurgicală promtă a

evitat producerea decesului.

Inculpatul a recunoscut parțial

săvârșirea faptei, dar a arătat că nu fusese înarmat, ci aplicase exclusiv o

lovitură cu pumnul.

Apărarea sa în acest sens a fost

înlăturată de depozițiile martorilor audiați. De altfel singura persoană care

s-a aflat față în față cu victima a fost inculpatul, victima a declarat imediat

că fusese „înțepată”, iar adresa S.M.L. Teleorman nr. 1372/B/2002 a menționat

că leziune în cauză nu putea fi produsă prin autoagresiune ci prin lovire cu un

corp tăietor – înțepător, foarte posibil din fața victimei și de jos în sus;

elemente precum zona vizată, corpul folosit în agresiune, apt să ucidă și

leziunile cauzate au dus la concluzia existenței intenției directe de a ucide,

rezultatul letal neproducându-se din cauze independente de voința inculpatului.

Starea de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite și dovedite prin administrarea următoarelor

mijloace de probă: plângerile și declarațiile părții vătămate, planșe

fotografice, adresa nr. 1372/B/2002 a S.M.C. Teleorman, declarațiile martorilor

C.G.M., R.T.D., R.R., N.A., N.F., N.T., R.G.D., C.C., I.Șt., certificat medico

– legal 235/C/526 al S.M.L. Teleorman, adresele Spitalelor Tr. Măgurele și de

Urgență, fișă cazier.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul solicitând achitarea pe motiv că nu a săvârșit fapta

reținută în sarcina sa.

Curtea de Apel București, secția a

II a penală, prin decizia penală nr. 76/A din 13 februarie 2003, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului și s-a dedus prevenția de la 21 iunie 2002, la 13

februarie 2003. A fost obligat apelantul inculpat la plata de 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei, onorariul avocatului din

oficiu urmând a fi avansați din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de apel a reținut că prin

sancțiunea aplicată prin hotărârea de fond s-a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 72 și art. 37 lit. a) C. pen., instanța administrând

materialul probator necesar și reținând corect starea de fapt și vinovăția

inculpatului.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs, în termen legal inculpatul, solicitând admiterea recursurilor, casarea

hotărârii de fond și din apel și restituirea cauzei la parchet pentru

completarea urmăririi conform art. 385

15

alin. (4) C. proc. pen.,

iar în subsidiar achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen.

Recursul este neîntemeiat pentru

motivele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că instanțele de fond și apel au administrat toate probele necesare, stabilind

în mod complet și corect starea de fapt și vinovăția inculpatului,

reținându-se, săvârșirea de către acesta a tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Pe parcursul desfășurării procesului

penal atribuirea inculpatului a fost oscilantă, dar nu s-a reținut apărarea sa,

în sensul că nu a fost înarmat cu un obiect contondent având în vedere faptul

că aceasta nu s-a coroborat cu nici una dintre celelalte probe administrate în

cauză.

Leziunile produse victimei au pus în

pericol grav viața acesteia, așa după cum rezultă din actele medico legale

existente în dosarul de urmărire penală și nu puteau fi rezultatul unei

autoagresiuni, iar pe de altă parte întreg materialul probator demonstrează

faptul că doar inculpatul s-a aflat împreună cu victima într-o poziție de

natură a face posibil leziunile în cauză (față în față, lovirea având loc de

jos în sus). Așadar, față de ansamblul probelor administrate, Curtea apreciază

că starea de fapt a fost pe deplin dovedită, iar pe cale de consecință având în

vedere zona vitală vizată, instrumentul folosit apt să ucidă și intensitatea

loviturii forma de vinovăție a fost și aceasta just reținută și anume intenția

directă, conform art. 10 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., rezultatul letal

neproducându-se din motive independente de voința inculpatului, reținându-se,

în mod corect săvârșirea infracțiunii în forma tentativei.

În legătură cu cuantumul pedepsei

aplicate, Curtea constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.

52 și art. 72 C. pen., pronunțându-se o pedeapsă care prin cuantum și

modalitatea de executare este de natură a duce la realizarea scopurilor

generale ale pedepselor și reflectând, totodată, împrejurările săvârșirii

faptei, gravitatea deosebită a acesteia și periculozitatea fătuitorului (aflat

în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârșirea acestei noi infracțiuni

denotând perseverența infracțională).

Așadar, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea

preventivă de la 21 iunie 2002, la 8 octombrie 2003.

În baza art. 192 alin. (2) va fi

obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din

care onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.E.G. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 13

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive de la 21 iunie 2002 până, la 8 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

octombrie 2003.