ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4312/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 209 din 10 decembrie 2002, a Tribunalului Teleorman, a fost condamnat inculpatul C.E.G. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de dispozițiile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de 62 de zile, neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 315 din 9 noiembrie 2000 a Judecătoriei Turnu Măgurele, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare.

S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 65 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 21 iunie 2001, la 10 decembrie 2002. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale și 20.000.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă S.F.D. A fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Municipal Turnu Măgurele a sumei de 427.847 lei și către Spitalul Clinic de Urgență București a sumei de 7.889.652 lei cu dobânda de referință B.N.R.

cu titlu de cheltuieli necesitate de spitalizarea părții vătămate. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 22 februarie 2002, pe timp de noapte, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a părăsit localul F. din Tr. Măgurele însoțit de martorele N.A. și N.F. Pe drum, s-a întâlnit cu partea vătămată S.F.D. care era urmat de martorii C.G.M. și R.R. Inculpatul a întrebat partea vătămată de ce cântă, iar aceasta l-a înjurat; inculpatul s-a oprit în fața sa, a aplicat victimei o lovitură în abdomen cu un corp tăietor – înțepător și a fugit, fiind imobilizat de martorii prezenți, avertizați de victimă despre lovitura primită și care au constatat hemoragia abdominală survenită urmare leziunii produse.

Victima a fost de urgență transportată la o unitate sanitară, iar intervenția chirurgicală promtă a evitat producerea decesului. Inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptei, dar a arătat că nu fusese înarmat, ci aplicase exclusiv o lovitură cu pumnul. Apărarea sa în acest sens a fost înlăturată de depozițiile martorilor audiați. De altfel singura persoană care s-a aflat față în față cu victima a fost inculpatul, victima a declarat imediat că fusese „înțepată”, iar adresa S.M.L. Teleorman nr. 1372/B/2002 a menționat că leziune în cauză nu putea fi produsă prin autoagresiune ci prin lovire cu un corp tăietor – înțepător, foarte posibil din fața victimei și de jos în sus; elemente precum zona vizată, corpul folosit în agresiune, apt să ucidă și leziunile cauzate au dus la concluzia existenței intenției directe de a ucide, rezultatul letal neproducându-se din cauze independente de voința inculpatului.

Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite și dovedite prin administrarea următoarelor mijloace de probă: plângerile și declarațiile părții vătămate, planșe fotografice, adresa nr. 1372/B/2002 a S.M.C. Teleorman, declarațiile martorilor C.G.M., R.T.D., R.R., N.A., N.F., N.T., R.G.D., C.C., I.Șt., certificat medico – legal 235/C/526 al S.M.L. Teleorman, adresele Spitalelor Tr. Măgurele și de Urgență, fișă cazier. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând achitarea pe motiv că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Curtea de Apel București, secția a II a penală, prin decizia penală nr. 76/A din 13 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului și s-a dedus prevenția de la 21 iunie 2002, la 13 februarie 2003. A fost obligat apelantul inculpat la plata de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansați din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de apel a reținut că prin sancțiunea aplicată prin hotărârea de fond s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 și art. 37 lit. a) C. pen., instanța administrând materialul probator necesar și reținând corect starea de fapt și vinovăția inculpatului. Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal inculpatul, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârii de fond și din apel și restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi conform art. 385 15 alin. (4) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Recursul este neîntemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanțele de fond și apel au administrat toate probele necesare, stabilind în mod complet și corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, reținându-se, săvârșirea de către acesta a tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Pe parcursul desfășurării procesului penal atribuirea inculpatului a fost oscilantă, dar nu s-a reținut apărarea sa, în sensul că nu a fost înarmat cu un obiect contondent având în vedere faptul că aceasta nu s-a coroborat cu nici una dintre celelalte probe administrate în cauză.

Leziunile produse victimei au pus în pericol grav viața acesteia, așa după cum rezultă din actele medico legale existente în dosarul de urmărire penală și nu puteau fi rezultatul unei autoagresiuni, iar pe de altă parte întreg materialul probator demonstrează faptul că doar inculpatul s-a aflat împreună cu victima într-o poziție de natură a face posibil leziunile în cauză (față în față, lovirea având loc de jos în sus). Așadar, față de ansamblul probelor administrate, Curtea apreciază că starea de fapt a fost pe deplin dovedită, iar pe cale de consecință având în vedere zona vitală vizată, instrumentul folosit apt să ucidă și intensitatea loviturii forma de vinovăție a fost și aceasta just reținută și anume intenția directă, conform art. 10 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., rezultatul letal neproducându-se din motive independente de voința inculpatului, reținându-se, în mod corect săvârșirea infracțiunii în forma tentativei.

În legătură cu cuantumul pedepsei aplicate, Curtea constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen., pronunțându-se o pedeapsă care prin cuantum și modalitatea de executare este de natură a duce la realizarea scopurilor generale ale pedepselor și reflectând, totodată, împrejurările săvârșirii faptei, gravitatea deosebită a acesteia și periculozitatea fătuitorului (aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârșirea acestei noi infracțiuni denotând perseverența infracțională). Așadar, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) C. proc.

pen., se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 21 iunie 2002, la 8 octombrie 2003. În baza art. 192 alin. (2) va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.G. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 13 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 21 iunie 2002 până, la 8 octombrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2003.