ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2076/2010

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 17/P/1999 din 20 ianuarie 1999 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I.R., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. S-a reținut că, la data de 12 iulie 1998, în timp ce se afla în localitatea Kladova din Republica Serbia, inculpatul a lovit în cap cu o bară metalică de 1,5 m pe B.N., cauzându-i acestuia o fractură deschisă cu înfundare craniană.

Prin sentința penală nr. 86 din 10 mai 1999 a Tribunalului Vrancea, inculpatul C.I.R. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata de 3 luni executată în baza sentinței din 10 septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova, precum și arestul preventiv de la 14 ianuarie 1999 la zi. A fost obligat inculpatul la 10.000.000 lei către partea civilă B. N., la 1.170.000 lei către Serviciul de Ambulanță Vrancea și la 739.575 lei către Spitalul Clinic de Urgență P.D.B. București.

Prin Decizia penală nr. 398/ A din 03 septembrie 1999 a Curții de Apel Galați s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul C.I.R., s-a desființat sentința penală nr. 86 din 10 mai 1999 a Tribunalului Vrancea și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a respins ca tardiv apelul părții vătămate B.N. S-a indicat instanței de trimitere să efectueze procedura de recunoaștere a hotărârii din 10 septembrie 1998, pronunțată de Tribunalul Comunal din Kladova.

Prin sentința penală nr. 327 din 01 noiembrie 2000 a Tribunalului Vrancea s-a recunoscut hotărârea din 10 septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova - Republica Federativă Iugoslavia, prin care inculpatul C.I.R. a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă și, constatându-se existența autorității de lucru judecat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 lit. j) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C.I.R. pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., 174, 175 lit. i) C. pen. S-a constatat că nu poate fi soluționată latura civilă a cauzei privind cheltuielile de spitalizare efectuate de Spitalul Județean Turnu Severin și Spitalul Clinic P.D.B. București.

Prin Decizia penală nr. 45/ A din 31 ianuarie 2001 a Curții de Apel Galați s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a desființat sentința penală nr. 327 din 01 noiembrie 2000 a Tribunalului Vrancea și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut că nu se putea impune instanței române autoritatea de lucru judecat a instanței străine și că se impune judecarea inculpatului și, în eventualitatea condamnării sale, să se deducă din pedeapsă perioada executată în baza hotărârii străine, după recunoașterea acesteia.

În rejudecare Dosarul a fost înregistrat la nr. 403/P/2001. Prin sentința penală nr. 140 din 18 mai 2001 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 365/ A din 14 august 2001 a Curții de Apel Galați, inculpatul C.I.R. a fost condamnat în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. la 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 12 ianuarie 1999 și până la 29 octombrie 1999. În baza art. 519 alin. (2) C. proc. pen. s-a recunoscut hotărârea penală pronunțată la 10 septembrie 1998 de Tribunalul Comunal Kladova, Republica Moldova. În conformitate cu art. 89 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și perioada de 3 luni executată de inculpatul C.I.R. de la 14 iulie 1998 la 14 octombrie 1998, conform hotărârii penale pronunțată la data de 10 septembrie 1998 de Tribunalul Comunal Kladova, Republica Serbia. A fost obligat inculpatul C.I.R. să plătească părții civile B.N. din comuna Vidra, satul Burca, județul Vrancea suma de 3.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul la 1.170.000 lei către Serviciul de Ambulanță Vrancea și la 739.575 lei către Spitalul Clinic de Urgență P.D.B. București, plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitelor. S-a constatat că Spitalul Județean Drobeta Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul C.I.R. la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus ca onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului în sumă de 250.000 lei să fie plătit din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel Tribunalul Vrancea a reținut următoarea situație de fapt: În cursul anului 1998 inculpatul C.I.R., împreună cu tatăl și frații săi, a lucrat într-o comună din apropierea localității Kladova din Republica Serbia, unde se găsea și partea vătămată B.N. împreună cu rudele sale. Cele două familii sunt din comuna Vidra, județul Vrancea și între ele există o veche dușmănie. La data de 12 iulie 1998, fiind zi de duminică, partea vătămată B.N. și fratele său, B.C. au mers la un cafe-bar din localitatea Liubicevac pentru a bea bere și a cumpăra țigări. Pe drum, B.C. s-a oprit pentru a înmâna o sumă de bani unei cunoștințe, care urma să se întoarcă în România, iar B.N. și-a continuat drumul intrând în local. Aici partea vătămată a întâlnit pe D.V., G.I.V., G.A.V. și C.S. La un moment dat, G.A.V. și D.V. s-au ridicat de la masa lor și s-au așezat la masa părții vătămate B.N. pentru a bea bere cu acesta. Gestul acestora l-a revoltat pe C.S. și pe fiii lui, C.l. R., C.I. și C.V., care se aflau în dușmănie cu partea vătămată. În aceste condiții, inculpatul C.l.R., cu fratele său I., vărul său V. și tatăl său C.S. au ieșit din local și dintr-o curte alăturată au luat niște bare de fier cornier. În momentul în care D. V. a ieșit din bar, a fost lovit în cap de C.I. Următorul a ieșit din local partea vătămată B.N. care, prin surprindere, a fost lovită în cap cu o bară de fier cornier de 1,5 m lungime de inculpatul C.l.R. După ce partea vătămată a căzut la pământ, a mai fost lovită de inculpat de câteva ori peste cap. în acest moment, la locul conflictului a venit și fratele părții vătămate B.C., care a fost și el lovit de C.J.R., C.S., C.I. și C.V. În urma agresiunii, partea vătămată B.N. a suferit o fractură parietală stângă cu înfundare și lipsă de substanță osoasă, fiind trimis în țară și internat la Spitalul Județean Turnu Severin, după care la Spitalul Clinic P.D.B. București unde, a suferit o intervenție chirurgicală. Leziunile au necesitat 45 -50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. S-a mai reținut că prin hotărârea din 10 septembrie 1998, Tribunalul Comunal Kladova l-a condamnat pe inculpatul C.l.R. la trei luni închisoare, pedeapsă pe care acesta a executat-o în perioada 14 iulie - 14 octombrie 1998. Hotărârea din 10 septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova a fost recunoscută de Tribunalul Vrancea conform dispozițiilor art. 519 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de C. proc. pen., în sensul că a fost pronunțată de o instanță competentă, așa cum a rezultat din adresa (fila 45 Dosar nr. 4120/1999 a Tribunalului Vrancea), că hotărârea nu contravenea ordinii publice din România și că poate produce efecte juridice. Conform art. 89 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de 3 luni executată în Republica Serbia de la 14 iulie 1998 la 14 octombrie 1998.

Împotriva acestei hotărâri, condamnatul C.I.R. a formulat contestația în anulare de față invocând cazul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. precum și dispozițiile art. 10 lit. j) C. proc. pen. S-a susținut că instanțele de judecată române, în speță Tribunalul Vrancea și Curtea de Apel Galați, trebuiau să constate că hotărârea din 10 septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru aceeași faptă și pe care a executat-o, reprezintă „autoritate de lucru judecat", împrejurare în care trebuia să se dispună încetarea procesului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. S-a solicitat admiterea contestației și anularea sentinței penale nr. 140/2001 a Tribunalului Vrancea. Examinând contestația în anulare, în raport cu actele și lucrările dosarului și normele legale incidente, instanța a constatat că principiul personalității legii penale - reglementat prin art. 4 C. pen. potrivit căruia legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavând nici o cetățenie, are domiciliul în țară - fundamentează aplicarea exclusivă și necondiționată a legii penale române pentru infracțiunile săvârșite în străinătate de cetățenii români sau apatrizii domiciliați în România, făcând posibilă astfel pedepsirea oricărei infracțiuni prevăzute de codul penal român. Aflat într-o asemenea situație (săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul unui alt stat), infractorul nu va putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești străine în fața autorităților judiciare române, întrucât legea penală română se aplică indiferent dacă făptuitorul a fost condamnat sau achitat de către autoritățile judiciare ale statului pe teritoriul căruia s-a săvârșit fapta, regula non bis in idem aplicându-se doar prin deducerea din pedeapsa stabilită pentru aceeași faptă de instanțele române, a duratei reținerii sau arestării preventive ori a pedepsei executate în străinătate, potrivit art. 89 C. pen. În acest context, nu a fost primită obiecțiunea condamnatului C.I.R. cum că a fost pus în situația de a fi tras la răspundere penală și condamnat de două ori pentru aceeași faptă penală, prin sentința penală contestată aplicându-se întocmai principiul care a instituit în favoarea statului român un drept de jurisdicție exclusivă și necondiționată. S-a mai reținut că pentru a fi incident cazul de contestație invocat era necesar ca instanțele judecătorești române să fi pronunțat împotriva contestatorului două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, împrejurare în care s-ar fi putut invoca autoritatea de lucru judecat. B. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul - condamnat C.I.R., reiterând criticile din apel. La termenul din 26 mai 2010, contestatorul - condamnat a arătat că înțelege să retragă recursul declarat în cauză. În aceste împrejurări, văzând și dispozițiile ari 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului iar, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.