ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2076/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2076/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.

Prin Decizia penală nr. 101/ A din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția

penală, s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de

contestatorul - condamnat C.I.R. privind sentința penală nr. 140 din 18 mai

2001 a Tribunalului Vrancea.

Pentru a decide în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Vrancea nr. 17/P/1999 din 20 ianuarie 1999 s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului C.I.R., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut că, la

data de 12 iulie 1998, în timp ce se afla în localitatea

Kladova

din Republica Serbia, inculpatul a lovit în cap cu o bară metalică

de 1,5 m pe B.N., cauzându-i acestuia o fractură

deschisă cu

înfundare craniană.

2.

Prin sentința penală nr. 86 din 10 mai 1999 a Tribunalului Vrancea, inculpatul

C.I.R. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsă durata de 3 luni executată în baza sentinței

din

10 septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova, precum și arestul preventiv

de la 14 ianuarie 1999 la zi.

A fost

obligat inculpatul la 10.000.000 lei către partea civilă B.

N., la 1.170.000 lei către Serviciul de Ambulanță Vrancea și la 739.575

lei către Spitalul Clinic de Urgență P.D.B. București.

3.

Prin Decizia penală nr. 398/ A din 03 septembrie 1999 a Curții de Apel

Galați s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea

și inculpatul C.I.R., s-a desființat sentința penală nr. 86 din 10 mai 1999 a

Tribunalului Vrancea și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a respins ca tardiv apelul părții

vătămate B.N.

S-a indicat instanței de trimitere să

efectueze procedura de recunoaștere a hotărârii din 10 septembrie 1998,

pronunțată de Tribunalul Comunal din Kladova.

4.

Prin sentința penală nr. 327 din 01 noiembrie 2000 a Tribunalului

Vrancea

s-a recunoscut hotărârea din 10

septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova -

Republica Federativă

Iugoslavia, prin care inculpatul C.I.R. a fost condamnat la 3 luni închisoare

pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă și, constatându-se existența

autorității de lucru judecat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și

art. 10 lit. j) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva

inculpatului C.I.R. pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de

art. 20 C. pen., 174, 175 lit. i) C. pen.

S-a constatat că

nu poate fi soluționată latura civilă a cauzei privind

cheltuielile

de spitalizare efectuate de Spitalul Județean Turnu Severin și Spitalul Clinic

P.D.B. București.

5.

Prin Decizia penală nr. 45/ A din 31

ianuarie 2001 a Curții de Apel Galați s-a

admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a desființat sentința

penală nr. 327 din 01 noiembrie 2000 a Tribunalului Vrancea și s-a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut că nu se putea impune instanței

române autoritatea de lucru judecat a instanței străine și că se impune

judecarea inculpatului și, în eventualitatea condamnării sale, să se deducă din

pedeapsă perioada executată în baza hotărârii străine, după recunoașterea

acesteia.

nr. 403/P/2001.

Prin sentința penală nr. 140 din 18 mai

2001 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 365/ A din 14

august 2001 a Curții de Apel Galați, inculpatul C.I.R. a fost condamnat în baza

art. 20 C. pen. raportat la art.

174-175

lit. i C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și

art. 76 alin. (2) C. pen. la 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. în

condițiile art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada

arestării preventive de la 12 ianuarie 1999 și până la 29 octombrie 1999.

În baza art. 519 alin. (2) C. proc. pen.

s-a recunoscut hotărârea penală pronunțată la 10 septembrie 1998 de Tribunalul

Comunal Kladova, Republica Moldova.

În conformitate cu art. 89 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și perioada de 3 luni executată de

inculpatul C.I.R. de la 14 iulie 1998 la 14 octombrie 1998, conform hotărârii

penale pronunțată la data de 10 septembrie 1998 de Tribunalul Comunal Kladova,

Republica Serbia.

A fost obligat inculpatul C.I.R. să plătească

părții civile

B.N. din comuna Vidra, satul

Burca, județul Vrancea suma de

3.000.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile.

A fost obligat

inculpatul la 1.170.000 lei către Serviciul de Ambulanță

Vrancea

și la 739.575 lei către Spitalul Clinic de Urgență P.D.B. București, plus

dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la

achitarea debitelor.

S-a constatat că Spitalul Județean Drobeta

Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul C.I.R. la 1.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a

dispus ca onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului în

sumă de 250.000 lei să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul

Vrancea a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul

anului 1998 inculpatul C.I.R., împreună cu tatăl

și frații

săi, a lucrat într-o comună din apropierea localității Kladova din Republica Serbia,

unde se găsea și partea vătămată B.N. împreună cu rudele sale.

Cele două familii sunt din comuna Vidra, județul

Vrancea și între ele

există o veche dușmănie.

La data de 12 iulie 1998, fiind zi de duminică,

partea vătămată B.N. și fratele său, B.C. au mers la un cafe-bar din

localitatea Liubicevac pentru a bea bere și a cumpăra țigări.

Pe drum, B.C. s-a oprit pentru a înmâna o sumă

de bani unei cunoștințe, care urma să se întoarcă în România, iar B.N. și-a

continuat drumul intrând în local.

Aici partea vătămată a întâlnit pe D.V.,

G.I.V., G.A.V. și C.S.

La un moment dat, G.A.V. și D.V. s-au ridicat

de la masa lor și s-au așezat la masa părții vătămate B.N. pentru a bea bere cu

acesta.

Gestul acestora

l-a revoltat pe C.S. și pe fiii lui, C.l.

R., C.I. și C.V.,

care se aflau în dușmănie cu partea vătămată.

În aceste

condiții, inculpatul C.l.R., cu fratele său I.,

vărul său

V. și tatăl său C.S. au ieșit din local și dintr-o curte alăturată au luat

niște bare de fier cornier. În momentul în care D.

V. a ieșit din bar, a fost lovit în cap de C.I. Următorul a ieșit din

local

partea vătămată B.N. care, prin surprindere, a fost lovită în cap cu o bară de

fier cornier de 1,5 m lungime de inculpatul C.l.R. După ce partea vătămată a

căzut la pământ, a mai fost lovită de inculpat de câteva ori peste cap. în

acest moment, la locul conflictului a venit și fratele părții vătămate B.C.,

care a fost și el lovit de

C.J.R., C.S., C.I.

și C.V.

În urma agresiunii, partea vătămată B.N.

a suferit o fractură parietală stângă cu înfundare și lipsă de substanță

osoasă, fiind trimis în țară și internat la Spitalul Județean Turnu Severin,

după care la Spitalul Clinic P.D.B. București unde, a suferit o intervenție

chirurgicală.

Leziunile au necesitat 45 -50 zile de

îngrijiri medicale pentru vindecare.

S-a mai reținut că prin hotărârea din 10

septembrie 1998, Tribunalul Comunal Kladova l-a condamnat pe inculpatul C.l.R. la

trei

luni închisoare, pedeapsă pe care

acesta a executat-o în perioada 14 iulie

- 14 octombrie 1998.

Hotărârea din 10 septembrie 1998 a

Tribunalului Comunal Kladova a fost recunoscută de Tribunalul Vrancea conform

dispozițiilor art. 519 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se că sunt

întrunite condițiile prevăzute de C. proc. pen., în sensul că a fost pronunțată

de o instanță competentă, așa cum a rezultat din adresa (fila 45 Dosar nr. 4120/1999

a Tribunalului Vrancea), că hotărârea nu contravenea ordinii publice din

România și că poate produce efecte juridice.

Conform art. 89 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului perioada de 3 luni executată în Republica Serbia

de la 14 iulie 1998 la 14 octombrie 1998.

condamnatul C.I.R. a formulat contestația în anulare de față invocând cazul

prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. precum și dispozițiile

art. 10 lit. j) C. proc. pen.

S-a susținut că instanțele de judecată române,

în speță Tribunalul Vrancea și Curtea de Apel Galați, trebuiau să constate că

hotărârea din 10 septembrie 1998 a Tribunalului Comunal Kladova prin care a

fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru aceeași faptă și pe care

a executat-o, reprezintă „autoritate de lucru judecat", împrejurare în

care trebuia să se dispună încetarea procesului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174

și art. 175 lit. i) C. pen.

S-a solicitat admiterea contestației și

anularea sentinței penale nr. 140/2001 a Tribunalului Vrancea.

Examinând contestația în anulare, în raport cu

actele și lucrările dosarului și normele legale incidente, instanța a constatat

că principiul personalității legii penale - reglementat prin art. 4 C. pen.

potrivit căruia legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara

teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavând nici

o cetățenie, are domiciliul în țară - fundamentează aplicarea exclusivă și

necondiționată a legii penale române pentru infracțiunile săvârșite în

străinătate de cetățenii români sau apatrizii domiciliați în România, făcând

posibilă astfel pedepsirea oricărei infracțiuni prevăzute de codul penal român.

Aflat într-o asemenea situație

(săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul unui alt stat), infractorul nu va

putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești străine

în fața autorităților judiciare române, întrucât legea penală română se aplică

indiferent dacă făptuitorul a fost condamnat sau achitat de către autoritățile

judiciare ale statului pe teritoriul căruia s-a săvârșit fapta, regula non bis

in idem aplicându-se doar prin deducerea din pedeapsa stabilită pentru aceeași

faptă de instanțele române, a duratei reținerii sau arestării preventive ori a

pedepsei executate în străinătate, potrivit art. 89 C. pen.

În acest context, nu a fost primită obiecțiunea

condamnatului C.I.R. cum că a fost pus în situația de a fi tras la răspundere

penală și condamnat de două ori pentru aceeași faptă penală, prin sentința

penală contestată aplicându-se întocmai principiul care a instituit în

favoarea statului român un drept de jurisdicție

exclusivă și necondiționată.

S-a mai reținut că pentru a fi incident

cazul de contestație invocat era necesar ca instanțele judecătorești române să

fi pronunțat împotriva contestatorului două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă, împrejurare în care s-ar fi putut invoca autoritatea de lucru judecat.

B. Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs contestatorul - condamnat C.I.R., reiterând criticile din apel.

La termenul din

26 mai 2010, contestatorul - condamnat a arătat că

înțelege

să retragă recursul declarat în cauză.

În aceste împrejurări, văzând și

dispozițiile ari 385/4 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte va lua act de retragerea recursului iar, în conformitate cu dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de declarația de retragere a recursului declarat de

contestatorul condamnat C.I.R. împotriva Deciziei penale nr. 101/ A din 28

octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul contestator condamnat

la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei,

reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 26 mai 2010.