ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1051/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 446 din 19

septembrie 2002 Tribunalul Constanța, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul B.L.L. din infracțiunea de

vătămate corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) teza a II-a C. pen.,

în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat

la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 lit. i) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), raportat la art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul:

-

B.L.L. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen.

În baza

art. 65 C. pen., raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată perioada executată (a reținerii și arestării preventive) de

la 27 aprilie 1997 până la 1 mai 1997 și de la data de 14 aprilie 2000 până la

data de 24 ianuarie 2001.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul B.L.L.

în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. S.G. S.A. Constanța la plata

sumei de 20 milioane lei despăgubiri civile daune morale către partea civilă

B.A.

A luat act că inculpatul a achitat

părții civile Spitalul Clinic Județean Constanța cheltuielile de spitalizare

ocazionate de internarea părții civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpatul B.L.L. a unui cuțit utilizat la

săvârșirea faptei, în folosul statului.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C.

proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente

S.C. S.G. S.A. Constanța, la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare în folosul statului.

Pentru

a-l condamna pe inculpat, tribunalul a reținut că la 26 aprilie 1997, după ce a

fost încunoștințat de P.S., că în incinta șantierului pe care îl păzea B.L.L.,

se află persoane străine, acesta din urmă a ieșit din baraca sa pentru a vedea

ce se întâmplă. Cu această ocazie inculpatul a observat pe trotuarul din fața

șantierului doi tineri care l-au înjurat, ceea ce l-a determinat să alerge după

ei.

În cele din urmă, B.L.L. l-a ajuns

și prins pe minorul B.A., pe care l-a lovit la cap cu un baston din aluminiu,

iar apoi i-a aplicat o lovitură în zona hemitoracelui drept, cu un cuțit ce-l

avea asupra sa.

Prin lovitura aplicată cu cuțitul,

inculpatul a provocat părții vătămate un „pneumotorax parțial,

aplicolateral-bazal dreapta”, leziuni ce i-au pus în pericol viața prin

complicații hemoragice și insuficiență respiratorie.

Inițial, pentru soluționarea cauzei

a fost sesizată Judecătoria Constanța, deoarece procurorul a încadrat fapta în

prevederile art. 182 alin. (1) teza II C. pen.

Instanța amintită, prin sentința

penală nr. 458 din 5 martie 1999 pronunțată în dosar nr. 1165/1997, l-a

condamnat pe inculpat la un an închisoare în temeiul art. 182 alin. (1) teza II

cu aplicarea art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. d) C. pen.

Hotărârea de mai sus a fost atacată

cu apel de către procuror, inculpat și partea civilă, apeluri care au fost

admise de către Tribunalul Constanța, obligând pe inculpat în solidar cu partea

responsabilă civilmente, S.C. S.G. S.A. Constanța la 20.000.000 lei despăgubiri

civile (daune morale) către B.A. (decizia penală nr. 1029 din 17 septembrie

1999 pronunțată în dosarul nr. 1085/1999).

Ambele hotărâri au fost atacate cu

recurs de către B.L.L., recurs ce a fost respins de către Curtea de Apel

Constanța prin decizia penală nr. 1193 din 10 martie 2000 pronunțată în dosarul

nr. 5752/1999.

Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a promovat recurs în anulare în cauza de

față, criticând hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei încadrări a

faptei supusă judecății. S-a motivat în recursul în anulare, că fapta

constituie infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 C. pen., și nu infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) teza II C.

pen.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia penală nr. 5444 din 7 decembrie 2001 pronunțată în dosarul nr.

3694/2000, a admis recursul în anulare, a casat toate hotărârile pronunțate în

cauză și a trimis dosarul la Tribunalul Constanța pentru a judeca fapta sub

aspectul tentativei la infracțiunea de omor.

Tribunalul Constanța rejudecând

cauza a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 182 alin.

(1) teza II C. pen., în art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen. și l-a condamnat pe B.L.L. așa cum s-a arătat mai sus.

Într-adevăr, instanța de fond dând

faptei o nouă calificare, s-a încadrat în limitele rejudecării stabilită de

către Curtea Supremă de Justiție prin decizia de casare. Chiar dacă fapta a

primit calificarea juridică a unui omor calificat sub forma tentativei,

judecata este în limitele hotărârii de casare cu trimitere, deoarece instanța

de control judiciar a făcut trimitere doar la infracțiunea tip, urmând ca

instanța de fond să dea calificarea și în raport de circumstanțele agravante

ale faptei.

Hotărârea tribunalului a fost

atacată cu apel de către inculpat, care personal și prin avocatul ales a

solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în prevederile art. 182 alin.

(1) teza II C. pen., infracțiune pentru care să fie achitat în temeiul art. 10

lit. e) C. proc. pen., în referire la art. 44 alin. (2) C. pen., iar în

subsidiar, să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante și să fie redusă

pedeapsa.

Curtea de Apel Constanța prin

decizia penală nr. 272/A din 8 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul B.L.L. împotriva sentinței penale nr. 446 din 19

septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Constanța.

Nemulțumit și de această hotărâre în

termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate și prin

apel, respectiv a solicitat să se revină asupra încadrării juridice prevăzută

de art. 182 alin. (1) C. pen. și să se reducă în mod corespunzător pedeapsa,

așa încât să se ajungă în final la aplicarea unei sancțiuni în limita

timpului                                    deja executat.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele și probatoriul

administrat în raport de criticile aduse precum și din oficiu, se reține că

acestea au fost evaluate corect, iar încadrarea juridică este cea legală și

corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurate de inculpat,

recunoscându-i-se și circumstanțe atenuante.

Pedeapsa

aplicată în condițiile expuse, de 2 ani și 6 luni închisoare, în apropierea

limitei minime fiind, nu poate fi apreciată ca excesivă și de aceea nici sub

acest aspect, recursul nu este fondat.

Astfel, activitatea inculpatului de

a lovi victima, cu cuțitul, cauzându-i o plagă înjunghiată hemitorace drept, cu

pneumotorax parțial și pentru care s-a intervenit chirurgical, punându-i în

primejdie viața, dovedește fără dubiu că petentul a acționat cu intenția

indirectă de a ucide, chiar dacă acest rezultat nu s-a produs, datorită

intervenției prompte chirurgicale de specialitate. Deci, datorită unei cauze

independente de voința sa. Toate aceste elemente mai evidențiază și faptul că,

pe plan subiectiv, inculpatul a avut reprezentarea rezultatului mortal (față de

obiectul deosebit de vulnerant folosit, cuțit, zona vitală atinsă, cavitatea

toracică, și intensitatea mare a loviturii) și chiar dacă nu l-a urmărit, a

acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Așadar, pe deplin justificat s-a

constatat că, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de omor în forma tentativei și nu poate fi pusă în discuție împrejurarea că

inculpatul a urmărit vătămarea corporală gravă a victimei, astfel cum e

prevăzută de art. 182 C. pen.

În consecință, hotărârea atacată,

urmează a fi menținută, ca legală și temeinică sub toate aspectele, iar

recursul respins, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.L. împotriva deciziei penale nr. 272/P din 8 noiembrie

2002 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2003.