ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2518/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2518/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În

baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 275 din 25 iunie 2010 a Tribunalului Galați în baza art. 406

alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 522

1

C. proc. pen. s-a respins,

ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul J.I., privind

rejudecarea

cauzei penale soluționate prin sentința penală nr. 8 din 15 ianuarie 2001 a Tribunalului

Galați, definitivă prin decizia penală nr. 1836 din 05 aprilie 2002 a C.S.J. S-a

făcut aplicarea art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel instanța

de judecată a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe sub nr. 7466/121/2009 condamnatul J.I. a solicitat rejudecarea cauzei penale

soluționate prin sentința penală nr. 8 din 15 ianuarie 2001 a Tribunalului Galați

pronunțată în dosarul de rejudecare nr. R/1872/P/2000 - în conformitate cu dispozițiile

art. 522

1

C. proc. pen.

Într-un prim ciclu procesual, prin sentința

penală nr. 52/2000 a Tribunalului Galați s-a dispus în privința condamnatului mai

sus menționat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor

calificat [prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen.] în infracțiunea de vătămare corporală gravă (art. 181 C. pen.) și a

fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an; la aceeași pedeapsă a

fost condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, fiind achitat în temeiul

art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii la regimul

circulației pe drumurile publice prev. de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

În

conformitate cu disp. art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b)

C. pen. i-a fost aplicată astfel condamnatului o pedeapsă rezultantă de 1 an și

6 luni închisoare și o amendă administrativă în privința căreia s-a dispus suspendarea

condiționată a executării în conformitate cu disp. art. 81-82 C. pen.

Prin decizia penală nr. 322/A/2000 a Curții

de Apel Galați a fost admis apelul Parchetului, desființată sentința penală nr.

52/2000 și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în aceste condiții

pronunțându-se sentința penală nr. 8 din 15 ianuarie 2001 a Tribunalului Galați

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1836 din 05 aprilie 2002 a Curții Supreme

de Justiție, sentință prin care i-a fost aplicată condamnatului J.I. o pedeapsă

rezultantă de 8 ani și 4 luni închisoare, cu executare efectivă, pentru săvârșirea

în concurs real a infracțiunilor de tentativă la omor calificat [art. 20 C.

pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.], ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

liniștii publice [art. 321 alin. (2) C. pen.] și conducere pe drumurile publice

a unui autovehicul de către o persoană aflată în stare de ebrietate [art. 37

alin. (1) Teza II din Decretul nr. 328/1966].

În

temeiul disp. art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa astfel

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive din faza de urmărire

penală, începând cu 23 decembrie 1998 la 07 februarie 1999 - dată la care măsura

arestării preventive a fost revocată.

S-a constatat faptul că partea vătămată

B.M. nu a formulat pretenții civile în cauză, inculpatul fiind obligat la plata

despăgubirilor către Spitalul Municipal A.C. Tecuci, precum și la plata cheltuielilor

judiciare în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre penală,

instanță de judecată a reținut că inculpatul J.I. din comuna M., județ Galați este

cunoscut în Municipiul Tecuci ca o persoană violentă, acesta fiind cercetat în mai

multe cauze, având ca obiect infracțiuni de tâlhărie sau vătămare corporală.

În

seara zilei de 22 decembrie 1998 în jurul orei 21.30, inculpatul

însoțit de martorul R.O., ambii aflați sub influența băuturilor alcoolice s-au deplasat

la barul S. SRL Tecuci, unde de serviciu era numita A.L.P. La localul respectiv

venise și martora G.I. - angajată la același bar, dar care lucra în altă tură, aceasta

fiind prietena inculpatului.

Toți patru au consumat 4 sticle de trei

sferturi de litru vin din care cele două femei au băut cea un pahar.

După închiderea localului, inculpatul,

însoțit de martorul R.O., precum și de cele două martore, s-au deplasat la un alt

local aparținând SC P. SRL Tecuci. Deplasarea s-a făcut cu autoturismul condus de

inculpat. La acest local, cei patru au servit câte o friptură și au consumat cea

4 sticle de vin de trei sferturi litri fiecare (femeile bând doar câte un pahar

fiecare).

În

timp ce se aflau în local, inculpatul a avut un comportament

necorespunzător. Astfel, la un moment dat, acesta s-a urinat pe mocheta din local

de față cu cei care-l însoțeau și în condițiile în care localul era foarte aglomerat

la acea oră. La scurt timp după aceasta, inculpatul a chemat pe unul din barmanii

de serviciu, respectiv pe numitul B.V.S., pe care l-a tras de păr și l-a amenințat

cu moartea. De frică, barmanul a părăsit unitatea, atribuțiile sale fiind îndeplinite

în continuare de colega sa, l.N. Pentru a putea părăsi unitatea fără să fie agresat

din nou, barmanul a făcut apel la un lucrător de poliție.

De la respectivul local, în jurul orei

2.30, cei patru au plecat la sala B. a SC C. SRL Tecuci. La acea oră, în respectivul

local se mai găseau la o masă trei consumatori, respectiv partea vătămată B.M.M.,

martorul T.R. și o femeie pe nume R. precum și personalul de serviciu al barului.

Inculpatul a început să urineze pe ringul

de dans. Partea vătămată B.M.M. l-a atenționat pe inculpat, cerându-i să facă acest

lucru afară. Inculpatul, enervat de intervenția părții vătămate, a început să o

insulte, spunându-i în replică că se urinează pe toată lumea, folosind în continuare

un limbaj vulgar și amenințător.

Partea vătămată l-a condus pe inculpat

spre ușă explicându-i că se află în stare de ebrietate. În acest moment inculpatul

a lovit-o pe partea vătămată cu un patent în zona gâtului. Imediat ce inculpatul

a ieșit din local, martora A.A.N. - șefa de sală a SC C. SRL Tecuci, a blocat ușa

de acces cu zăvorul prin interior.

Inculpatul a revenit după scurt timp în

fața ușii, bâtând insistent în ușă. Întrucât nu i s-a deschis ușa, inculpatul a

spart geamul de la ușă și a desfăcut zăvorul. S-a îndreptat apoi către masa la care

se afla partea vătămată B.M.M. și în timp ce acesta era așezat pe scaun, i-a aplicat

o lovitură în zona omoplatului stâng.

Partea vătămată s-a ridicat de pe scaun

și întrucât inculpatul intenționa să-l lovească din nou în zona gâtului, amenințându-l

cu moartea, profitând de intervenția martorului R.O., partea vătămată a plecat din

local.

În

timp ce inculpatul și celelalte trei persoane care îi însoțeau

se pregăteau să plece, au apărut în fața localului martorii F.G. și T.M. care știau

că-l găsesc acolo pe B.M.M. Inculpatul, cu cuțitul cu care era înarmat, a început

să-l amenințe pe martorul F.G.

Echipajul de poliție sosit la locul incidentului

pentru restabilirea ordinii, cu greu a reușit să-l determine pe inculpat să meargă

la sediul poliției Tecuci.

Partea vătămată B.M.M. a fost transportat

la Spitalul Mun. Tecuci de către martorii T.M. și F.G. pentru a i se acorda îngrijirile

necesare.

Examinarea medico-legală a părții vătămate

în ziua de 23 decembrie 1998 a concluzionat că aceasta prezintă leziuni traumatice

ce constau în plagă înțepat-tăiată penetrantă toracică stângă și plăgi tăiate latero-cervicală

stângă și auriculară, leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător-tăietor

cum ar fi cuțit sau corp similar.

S-a concluzionat de asemenea că leziunile

pot data din noaptea de 22 din 23 decembrie 1998, că acestea nu au primejduit viața

părții vătămate și că sunt vindecabile în 22- 23 zile de îngrijiri medicale, de

la data vătămării, dacă nu survin complicații.

S-a apreciat ca fiind dovedită situația

faptică mai sus expusă, implicit vinovăția inculpatului cu materialul probator administrat

cauzei, respectiv cu procesele-verbale instrumentate în cauza (de începere a urmăririi

penale, de cercetare la fața locului, de efectuare a percheziției corporale și a

autoturismului, planșa fotografică, plângerea și declarațiile părții vătămate B.M.M.,

ale martorilor A.A.N., S.R., T.R., F.G., A.L.P. și B.S., raportul de constatare

medico-legală, adresa din 22 decembrie 1998 emisă de Direcția de Sănătate Publică

Galați - prin care se confirmă faptul că leziunile cauzate de inculpat părții vătămate

nu i-au pus în primejdie viața deoarece constantele biologice de la internare au

fost normale coroborate cu declarațiile inculpatului J.I.

La data de 10 noiembrie 2009 condamnatul

J.I. a promovat cerere de rejudecare în temeiul art. 522

1

C. proc. pen.

arătând faptul că a lipsit pe tot parcursul procesului penal.

Examinând admisibilitatea în principiu

a cererii de rejudecare după extrădare, instanța a apreciat că aceasta se impune

având în vedere faptul că în speță hotărârea premisă cererii condamnatului este

una definitivă, că acesta nu s-a prezentat în fața niciunei instanțe în niciun ciclu

procesual, fiind dat în urmărire generală, ulterior localizat și extrădat din Italia.

Prin admiterea în principiu a cererii condamnatului

au fost fixate și limitele rejudecării cauzei, în sensul că pe parcursul cercetărilor

a fost audiat condamnatul J.I. și martora A.N.

Astfel, prin declarația dată la dosar,

condamnatul în cauză își asumă în mare parte situația faptică dedusă judecății,

arătând însă că nu a lovit-o pe partea vătămată cu un cuțit, ci cu un patent în

zona omoplatului, că acel conflict a fost inițiat de partea vătămată care i-a adus

anumite apelative neprincipiale și că la acel moment în bar se aflau circa 8 persoane.

Față cu aceste susțineri, condamnatul J.I.

a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea

de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C.

pen.

Susținerile inculpatului nu au putut fi

reținute atâta timp cât materialul probator administrat în ciclurile procesuale

anterioare - în prezența apărătorului desemnat, au conturat elementele caracteristice

tentativei la infracțiunea de omor calificat.

Astfel, intenția la această ultimă infracțiune

poate fi și indirectă - funcție de elementul volitiv al făptuitorului. Inculpatul

a lovit cu un cuțit și a acceptat posibilitatea producerii decesului părții vătămate.

Faptul că obiectul vulnerant folosit a fost cuțitul și nu patentul este reliefat

prin depozițiile martorilor C.T.V., S.R., implicit prin declarația martorei A.A.N.

care a arătat în mod clar că ce a declarat la urmărirea penală la un moment mai

apropiat de cel al consumării evenimentului corespunde adevărului. Astfel, această

martoră a arătat în mod clar că inculpatul a intrat în discotecă, a venit la masa

părții vătămate amenințându-l pe B. cu cuțitul și s-a năpustit asupra acestuia lovindu-l

cu cuțitul - de sus în jos - în zona omoplatului stâng.

De altfel, chiar inculpatul recunoaște

faptul că obiectele fotografiate la dosarul de urmărire penală îi aparțin - imaginea

evidențiind un cuțit.

Relevante sunt și constatările medico-legale

evidențiate în persoana părții vătămate - „plagă înțepat tăiată toracică stângă"

- leziune posibil produsă cu un corp înțepător-tăietor cum ar fi cuțit sau un alt

corp similar. Independent însă de natura obiectului folosit în speță, este importantă

mai ales zona corpului lovită (fața posterioară a hemitoracelui stâng sub vârful

omoplatului).

Față cu aceste aspecte Tribunalul a reținut

că fapta condamnatului se circumscrie tentativei la infracțiunea de omor calificat

în privința căreia au fost evaluate corect criteriile de individualizare a sancțiunii

aplicate și, raportat la atitudinea afișată de condamnat la momentul săvârșirii

faptelor, la valorile sociale lezate, dar și la vârsta pe care acesta o avea la

acel moment, s-a opinat că nu poate fi vorba de reținerea vreunei circumstanțe atenuante

judiciare în cauză.

Pentru aceste considerente, cererea de

rejudecare a fost respinsă și în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Împotriva acestei sentințe penale condamnatul

J.I. a formulat apel criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând,

prin apărător, motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei

decizii penale.

S-a susținut în esență că fapta apelantului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută

de art. 181 C. pen. și nu de tentativă la infracțiunea de omor, astfel că în mod

greșit Tribunalul nu a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen.;

Că, pentru infracțiunile de ultraj și de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice

a intervenit prescripția răspunderii penale și că, în situația în care se va reține

că fapta celui condamnat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea

de omor, să se rețină ca și circumstanțe atenuante atitudinea sinceră precum și

starea acestuia la momentul săvârșirii faptei.

Prin decizia penală nr. 150 din 08 noiembrie

2010 Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de condamnatul J.I., împotriva sentinței penale nr. 275 din 25 iunie 2010 a Tribunalului

Galați.

A constatat că cel condamnat a fost reținut

și arestat preventiv în perioada 23 decembrie 1998 - 7 februarie 1999, arestat provizoriu

în vederea extrădării în perioada 2 decembrie 2008 - 10 septembrie 2009 și a început

executarea pedepsei la data de 10 septembrie 2009.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut

că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, rejudecarea în caz de

extrădare prevăzută de art. 522

1

C. proc. pen., are ca scop garantarea

dreptului persoanei extrădate, care a fost judecată și condamnată în lipsă, la un

proces echitabil și, în principal, exercitarea dreptului său la apărare într-un

nou ciclu procesual, ceea ce

presupune posibilitatea acesteia

de a fi audiată, de a interoga martorii sau părțile din proces și de a administra

probe în apărarea sa, atât cu privire la situația de fapt, cât și în circumstanțiere.

Curtea a constatat că prima instanță a

răspuns cerințelor impuse de art. 522

1

C. proc. pen., procedând la admiterea

în principiu a cererii de rejudecare, ascultând persoana condamnată care a beneficiat

de apărare calificată și căreia i-a dat posibilitatea să administreze probe în apărare

și totodată să pună întrebări martorei audiată nemijlocit în fața instanței.

Prima instanță, în baza probatoriului judicios

administrat, a reținut o corectă situație de fapt (pe care instanța de apel și-o

însușește, fără a mai fi necesară reiterarea acesteia) și, cum ansamblul probator

a demonstrat fără dubiu că faptele și vinovăția în săvârșirea lor, astfel cum au

fost reținute prin actul de sesizare, precum și prin sentința penală nr. 8 din

15 ianuarie 2001 a Tribunalului Galați, se confirmă, acestea întrunind elementele

constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută de

art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri

și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și conducere

pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană aflată în stare de ebrietate

- art. 37 alin. (1) Teza II din Decretul nr. 328/1966, în mod corect prima instanță

a dat un fine de neprimire solicitării apărării de a se schimba încadrarea juridică

din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) în

infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

S-a reținut că cel condamnat a manifestat

o conduită corectă după ce a fost arestat în baza mandatului european de arestare,

dar aceste împrejurări nu pot constitui elemente de circumstanțiere cu consecința

reducerii pedepsei aplicate, având în vedere gradul de pericol social concret ridicat

al faptelor comise, reflectat în modul și mijloacele prin care le-a comis.

Constatând că pedeapsa rezultantă de 8

ani și 4 luni închisoare a fost aplicată cu respectarea criteriilor generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și că deci aceasta răspunde exigențelor

art. 52 C. pen., în mod corect prima instanță, a reținut că nici această solicitare

nu poate constitui temei al admiterii pe fond a cererii de rejudecare.

Cum cursul prescripției a fost întrerupt

prin cererea de punere în executare a mandatului european de arestare, cel condamnat

fiind arestat provizoriu în vederea extrădării la data de 2 decembrie 2008, dată

de la care începe să curgă un nou termen de prescripție, Curtea a apreciat că nu

se poate susține că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 124 C. pen. în referire

la art. 122 C. pen.

Curtea a constatat că cel condamnat a fost

reținut și arestat preventiv în perioada 23 decembrie 1998 - 7 februarie 1999, arestat

provizoriu în vederea extrădării în perioada 2 decembrie 2008 - 10 septembrie 2009

și a început executarea pedepsei la data de 10 septembrie 2009.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

inculpatul solicitând admiterea cererii de repunere în termenul de recursului iar

pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Examinând recursul declarat prin prisma

dispozițiilor legale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prezenta cale

de atac a fost formulată cu depășirea termenului legal.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 385

3

C. proc. pen. cu referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs

este de 10 zile, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de recurs începe să curgă pentru

inculpatul deținut, care a lipsit de la pronunțare, de la data comunicării copiei

după dispozitivul hotărârii.

În

cauză, recurentul condamnat a fost prezent, în stare de deținere,

la termenul din 8 noiembrie 2010, la Curtea de Apel Galați, când s-a dezbătut, pe

fond, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței

penale nr. 275 din 25 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați. Fiind deținut

în conformitate cu dispozițiile legale, i s-a comunicat copia dispozitivului deciziei

pronunțate de instanța de apel, la data de 15 noiembrie 2010.

Condamnatul a declarat, apoi, recurs abia

la data de 23 mai 2012, adică cu depășirea evidentă a termenului de 10 zile prevăzut

pentru exercitarea căii de atac.

Apărătorul recurentului a susținut că această

comunicare nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 183 C. proc.

pen., în sensul că din conținutul dovezii de comunicare a dispozitivului hotărârii

penale nu rezultă calitatea persoanei care a primit și semnat, motiv pentru care

este admisibilă cerere de repunere în termen.

Pentru situația în care comunicarea nu

a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, calea de atac exercitată după

expirarea termenului prevăzut de lege - calculat de la data comunicării nelegale,

trebuie considerată ca fiind introdusă în termen, neexistând garanția că partea

a luat cunoștință de existența hotărârii pronunțate împotriva sa și că a renunțat

la exercițiul căii de atac.

Această interpretare nu se impune, însă,

și în situațiile în care se constată că partea a luat cunoștință de hotărârea instanței

și și-a manifestat dreptul de opțiune cu privire la exercitarea căii de atac.

În

speță, chiar dacă acea comunicare a dispozitivului din apel

nu cuprindea calitatea celui care a semnat, Înalta Curte constată că nici recurentul

personal și nici apărătorii acestuia nu au contestat semnătura de pe înscris.

Inculpatul nu a susținut nici un moment

că nu ar fi avut cunoștință despre soluția instanței de apel, ci doar că este în

drept să exercite calea de atac, întrucât nu i-a fost comunicată decizia instanței

de apel cu respectarea dispozițiilor art. 183 C. proc. pen.

În

consecință, cererea de recurs de față, este introdusă la mai

bine de 1 an și 6 luni de la începerea executării pedepsei și de la data la care

inculpatul a luat cunoștință de ceea ce s-a hotărât prin decizia instanței de apel,

astfel că, prin raportare la dispozițiile art. 364 C. proc. pen. și 385

3

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge cererea de repunere

în termen.

Având în vedere că dispozițiile referitoare

la declararea căii de atac sunt imperative, neefectuarea actului în interiorul termenului

legal este sancționată cu decăderea din dreptul de a mai efectua actul prevăzut

de lege. Cum recursul nu a fost declarat în termenul legal, Înalta Curte în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge

ca tardiv, recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul

de recurs.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat

de condamnatul J.I. împotriva deciziei penale nr. 150/A din data de 8 noiembrie

2010 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei

de 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând

onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 8 august 2012.