ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1615/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1615/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 427 din 24

mai 2011, Tribunalul Galați, secția penală, a admis cererea de rejudecare a

cauzei penale ce formează obiectul Dosarului penal înregistrat sub nr. 6740/121/2007

al Tribunalului Galați, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 289 din 26

mai 2009, cerere formulată de condamnatul C.J.S. în conformitate cu

dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen.

Potrivit art. 522

1

alin. (2) raportat la art. 406 alin. (1) C. proc. pen.,

a anulat sentința penală nr. 289 din 26 mai 2009 a Tribunalului Galați

și, în consecință:

A fost

condamnat petentul (condamnat) C.J.S. la o pedeapsa de 5 ani și 2 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a 11-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.

combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) si

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A aplicat art. 71 si art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 18

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii provizorii în Italia în vederea predării către

România, începând de la data de 24 februarie 2010, precum și durata executată

de la 4 mai 2010 lăzi.

În baza art. 14

C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ., petentul a fost

obligat, în solidar cu inculpatul E.A.C. la plata sumei de 1.523,26 lei, cu

titlu de despăgubiri civile, în favoarea părții civile

spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. A.A." Galați și a sumei de

8.000 lei,

cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părții civile M.N.

Restul pretențiilor civile au fost respinse.

Conform art. 7

alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la

petentul-condamnat.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că petentul a

solicitat rejudecarea

cauzei,

învederând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, cu referire la

imposibilitatea de a se prezenta în instanță, întrucât în perioada în care a

fost judecat și condamnat în lipsă era arestat în altă cauză în Italia.

Examinând

actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că prin sentința

penală nr. 289 din 26 mai 2009, pronunțată în Dosar nr. 6740/121/2007,

Tribunalul Galați a condamnat inculpatul C.J.S.

la o pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pentru comiterea

tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.

de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin

aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul E.A.C.

la o pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru

comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În latură

civilă inculpații au fost obligați, în solidar, la plata de despăgubiri civile,

respectiv a sumei de 1.523,28 lei în favoarea unității spitalicești și a sumei

de

8.000 lei daune morale în favoarea

părții civile M.N..

În fapt, s-a

reținut că, în data de 22 iulie 2005, în jurul orelor 18

00

, martorul

T.O. stătea de vorba cu mai mulți vecini,

între care și martorul M.S.

, în fața blocului M din Cartierul M. În apropiere,

respectiv în gradina blocului, pe o bancă, jucau cărți partea vătămată M.N. și

martorii B.M.G., C.I., B.l., C.D.T., T.C. și T.A.

La un moment

dat, pe lângă martorul T.O. a trecut inculpatul C.J.S., persoană cunoscută în

cartier, cu care, în urmă cu ceva timp, martorul avusese un conflict legat de

faptul că acesta din urmă accidentase cu mașina pe cineva.

Ajungând în

dreptul martorului T.O., inculpatul l-a înjurat și scuipat, instigându-l să

vină către el pentru a se bate.

Martorul

a răspuns doar verbal provocării, moment în care, de pe banca unde juca cărți,

s-a ridicat partea vătămată M.N. și a strigat la inculpat să-1 lase în pace pe

martorul T.O. și să-și vadă de treabă. Inculpatul C.S. și-a continuat

deplasarea și, în mers, a înjurat-o și a amenințat-o pe partea vătămată. După

acest incident partea vătămată și martorii și-au văzut fiecare de activitățile

lor.

Inculpatul a

mers la domiciliu și, hotărât să se răzbune pe partea vătămată, a cerut

inculpatului E.A.I. să îi însoțească. Cu cei doi au mers și făptuitorii P.G.D.,

M.D.O. și A.F. De la locuința sa, inculpatul C.J.S. a luat o bâtă de baseball

pe care a ascuns-o la spate, sub haină. Inculpatul E.A.C. a luat asupra sa o

rangă metalică, pe care a ascuns-o pe lângă corp. Cu toții s-au deplasat la bloc,

loc în care, în gradină, jucau cărți partea vătămată și martorii.

Ajunși în

zonă, din grup s-a desprins inculpatul C.J.S. și s-

a apropiat de bancă, punând mâna pe brațul martorului B.I.

În momentul în

care martorul s-a întors, inculpatul a realizat că acesta nu este cel pe care

îl caută și s-a apropiat de partea vătămată M.N., l-a ridicat de

braț în picioare și, fără să-i spună ceva, l-a

lovit cu pumnul în zona feței.

Partea

vătămată a încercat să-i spună ceva, însă inculpatul C.J.S. a scos bâta de sub

tricou și a lovit-o pe partea vătămată, care se întorsese cu spatele pentru a

fugi, în spate și în ceafă.

Partea

vătămată a fugit, ocolind banca, după ea fugind și inculpații C.J.S. și E.A.C.

și, în fugă fiind, partea vătămată a fost lovită cu ranga metalică de

inculpatul E.C., o singura dată, în partea stângă a capului, cu intensitate.

Partea vătămată a îngenuncheat, dar nu a căzut jos și a reușit să-și continue

deplasarea către scara blocului în care locuia.

Inculpații au continuat să alerge după partea vătămată

și, în fața blocului în care

locuia,

partea vătămată a fost ajunsă și lovită peste corp de către cei doi inculpați,

în lovirea părții vătămate neimplicându-se și făptuitorii P.G.D., M.D.O. și

A.F.

În final,

partea vătămată a reușit să se ridice și a fugit în apartament, locuința sa

fiind situată la parter.

Văzându-l pe

martorul T.O. care tocmai se pregătea să intre în scara blocului, inculpații și

făptuitorii și-au concentrat atenția asupra acestuia.

Martorul T.O. a reușit să intre în scara blocului și a început să țină

ușa

de la intrare în

scara blocului, pentru a nu permite accesul agresorilor, în ajutorul martorului

sărind și martorul Moldoveanu Sandu, fratele părții vătămate.

În această

busculadă, martorul T.O. a reușit să prindă bâta de baseball a inculpatului C.J.S.

și a aruncat apoi cu ea după inculpat.în continuare, inculpații și făptuitorii

au părăsit zona de conflict.

Pentru

că se simțea foarte rău, partea vătămată a fost condusă la spital, unde s-a

intervenit chirurgical. Prin raportul de constatare medico-legală s-a

concluzionat că

leziunile produse părții

vătămate au pus în pericol viața acestuia.

La

individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Sentința a rămas definitivă prin neapelare.

Analizând

cererea de rejudecare formulată de condamnatul C.J.S., instanța de fond a

constatat că, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale

aplicabile în cauză, aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă. Pentru

rejudecarea cauzei s-a fixat termen de judecată la 01 aprilie 2011. La termenul

din 03 mai 2011, până la începerea cercetării judecătorești, respectiv până la

citirea

rechizitoriului, condamnatul a

declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care

a fost trimis

în judecată și a solicitat ca judecata să se facă doar pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale.Acesta a

precizat însă că este de acord să achite

sumele cu care părțile vătămate

s-au constituit părți civile.

Instanța de

fond a reținut că fapta inculpatului C.J.S. care, la data de 22 iulie 2005,

împreună cu o altă persoană, în loc public, pe fondul unui

conflict spontan, a aplicat părții vătămate M.N.

lovituri repetate cu o bâtă

peste corp și în zona capului, cauzându-i

leziuni care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive

ale tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen.

La

individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

dispozițiile generale ale C. pen.,

limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, reduse cu o treime conform alin. (7) al

art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol social concret al

infracțiunii, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în

care a fost săvârșită, dar și

de persoana și conduita inculpatului, care

este tânăr și nu se află la primul impact cu legea penală, fiind și recidivist.

Împotriva hotărârii

primei instanțe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați,

criticile privind greșita admitere a cererii de rejudecare a cauzei și

de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., precum și obligarea

în solidar a inculpaților la despăgubiri

civile.

Prin Decizia

penală nr. 189/A din 29 august, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați,

a desființat în parte sentința atacată și a înlăturat dispoziția potrivit

căreia, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ.,

petentul condamnat C.J.S., în solidar cu inculpatul E.A.C., să plătească părții

civile Spitalul Clinic Județean de urgență „Sf. A.A." Galați suma de

1.523,28 lei cu titlu de despăgubiri civile

și

părții civile M.N. suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale și a dispus,

în

baza acelorași texte de lege, ca aceste sume să fie plătite de petentul

condamnat C.J.S.

În motivarea

acestei decizii instanța de apel a reținut că apelul este fondat numai sub

aspectul celui de al doilea motiv, în raport de împrejurarea casării hotărârii

de condamnare, privindu-l pe inculpatul E.A.C., și trimiterea cauzei instanței

de fond, în vederea administrării de probe.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați, invocând cazurile de

nelegalitate prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și

18

C. proc. pen., însă, în fața instanței de recurs procurorul, la termenul din

data de 19 martie 2012 a precizat că restrânge motivele de recurs formulate,

susținând numai cazul de casare prev de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Procurorul a

precizat că decizia instanței de apel este nelegală numai în ceea ce

privește menținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în cazul

rejudecării cauzei potrivit procedurii

prevăzute de art. 522

1

C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat

admiterea recursului, casarea în parte a ambelor hotărâri și, trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond, pentru ca judecata să se desfășoare cu

respectarea principiilor prevăzute de art. 6 §3 lit. d) din C.E.D.O.

Examinând

recursul prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit

art. 522

1

alin. (1) C. proc. pen.,Jn cazul în care se cere

extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei

persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către

instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului."

În ceea

ce privește procedura de rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 522 alin.

(2) C. proc. pen., referitoare la rejudecarea în caz de extrădare sau predare

în baza unui mandat european de arestare, dispozițiile privind procedura

revizuirii cuprinse în art. 404 - 408 din același cod, inclusiv dispozițiile art.

405 alin. (1), se aplică în mod corespunzător, iar potrivit art. 405 alin. (1) C.

proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de

revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă

instanță.

Reprezentantul Ministerului Public a criticat decizia

atacată apreciind că în mod

greșit

au fost menținute dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., întrucât

rejudecarea cauzei după extrădare este o completare a procedurii desfășurate în

lipsa condamnatului, fiind astfel depășit termenul până la care se putea cere

judecarea în procedura simplificată.

Doctrina penală a stabilit că procedura simplificată prev. de

dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen. este pe deplin aplicabilă și în cazul rejudecării speciale prevăzută

de art. 522

1

C. proc. pen.

Pe de o parte,

procedura simplificată de judecare a cauzei în cazul recunoașterii vinovăției

reprezintă un veritabil beneficiu acordat inculpatului dispus să își recunoască

vinovăția și probele administrate în faza de urmărire penală. Orice inculpat

are posibilitatea de a uza de acest drept pe care legea ii pune la dispoziție.

Acest drept este recunoscut și inculpatului judecat și condamnat în lipsă care

solicită rejudecarea sa potrivit art. 522

1

.

Pe de altă

parte, dispozițiile art. 320

1

se încadrează în prevederile Titlului

II, Cap. II din Partea specială a C. proc. pen. ce reglementează regulile de

judecată în primă instanță. Or, atâta vreme cât legiuitorul nu a înțeles ca

aplicabilitatea acestor prevederi speciale să fie exceptate în situația

rejudecării prevăzute de art. 522

1

, acest drept nu poate fi îngrădit

în mod arbitrar celui ce solicită și i se încuviințează rejudecarea.

Nu în ultimul

rând, raportat la finalitatea cererii de rejudecare aplicarea art. 320

1

se răsfrânge în mod benefic asupra situației inculpatului rejudecat cu privire

la individualizarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei. De

altfel, cu privire la admisibilitatea aplicării procedurii de judecată

simplificată prevăzută de art. 320 în cazul rejudecării potrivit prevederilor art.

522

1

practica judiciară recentă a instanței supreme s-a pronunțat în

sens afirmativ (Decizia nr. 3369/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală).

În consecință,

în procedura de rejudecare în caz de extrădare dispozițiile art.

320

:

C. proc. pen., referitoare

la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, sunt aplicabile, întrucât

constituie reguli de procedură privind judecata în primă instanță.

În ce privește

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., conform cu

care hotărârea este supusă casării în situația în care s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege, instanța de recurs constată că s-a dat

eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C.

pen., dispozițiilor prev. de art. 320

1

C. proc. pen., precum și

faptului că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, acesta

aflându-se în situația prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la

recidiva postexecutorie, în raport de pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 2801 din 25 noiembrie 1998 a Judecătoriei

Galați, definitivă la data de 7 decembrie 1998,

astfel cum rezultă din fișa de cazier (fila

16 dosar fond).

Constatând,

așadar, că pedeapsa a fost în mod just individualizată, atât ca întindere, cât

și ca mod de executare, critica formulată de Ministerul Public este

neîntemeiată.

În consecință,

pentru motivele expuse, conform art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 189/A din 29 august 2011 a

Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privindu-l pe

condamnatul C.J.S., ca nefondat.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul cuvenit

apărătorului

desemnat din

oficiu, conform dispozitivului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

Deciziei penale nr. 189/A din 29 august 2011 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind pe condamnatul C.J.S.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai 2012.