ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1615/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1615/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 427 din 24
mai 2011, Tribunalul Galați, secția penală, a admis cererea de rejudecare a
cauzei penale ce formează obiectul Dosarului penal înregistrat sub nr. 6740/121/2007
al Tribunalului Galați, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 289 din 26
mai 2009, cerere formulată de condamnatul C.J.S. în conformitate cu
dispozițiile art. 522
1
C. proc. pen.
Potrivit art. 522
1
alin. (2) raportat la art. 406 alin. (1) C. proc. pen.,
a anulat sentința penală nr. 289 din 26 mai 2009 a Tribunalului Galați
și, în consecință:
A fost
condamnat petentul (condamnat) C.J.S. la o pedeapsa de 5 ani și 2 luni
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a 11-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor
calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.
combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) si
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
A aplicat art. 71 si art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Conform art. 18
alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa
aplicată durata reținerii provizorii în Italia în vederea predării către
România, începând de la data de 24 februarie 2010, precum și durata executată
de la 4 mai 2010 lăzi.
În baza art. 14
C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ., petentul a fost
obligat, în solidar cu inculpatul E.A.C. la plata sumei de 1.523,26 lei, cu
titlu de despăgubiri civile, în favoarea părții civile
spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf. A.A." Galați și a sumei de
8.000 lei,
cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părții civile M.N.
Restul pretențiilor civile au fost respinse.
Conform art. 7
alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la
petentul-condamnat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că petentul a
solicitat rejudecarea
cauzei,
învederând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, cu referire la
imposibilitatea de a se prezenta în instanță, întrucât în perioada în care a
fost judecat și condamnat în lipsă era arestat în altă cauză în Italia.
Examinând
actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că prin sentința
penală nr. 289 din 26 mai 2009, pronunțată în Dosar nr. 6740/121/2007,
Tribunalul Galați a condamnat inculpatul C.J.S.
la o pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pentru comiterea
tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.
de art. 20 C. pen.
raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Prin
aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul E.A.C.
la o pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru
comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat.
În latură
civilă inculpații au fost obligați, în solidar, la plata de despăgubiri civile,
respectiv a sumei de 1.523,28 lei în favoarea unității spitalicești și a sumei
de
8.000 lei daune morale în favoarea
părții civile M.N..
În fapt, s-a
reținut că, în data de 22 iulie 2005, în jurul orelor 18
00
, martorul
T.O. stătea de vorba cu mai mulți vecini,
între care și martorul M.S.
, în fața blocului M din Cartierul M. În apropiere,
respectiv în gradina blocului, pe o bancă, jucau cărți partea vătămată M.N. și
martorii B.M.G., C.I., B.l., C.D.T., T.C. și T.A.
La un moment
dat, pe lângă martorul T.O. a trecut inculpatul C.J.S., persoană cunoscută în
cartier, cu care, în urmă cu ceva timp, martorul avusese un conflict legat de
faptul că acesta din urmă accidentase cu mașina pe cineva.
Ajungând în
dreptul martorului T.O., inculpatul l-a înjurat și scuipat, instigându-l să
vină către el pentru a se bate.
Martorul
a răspuns doar verbal provocării, moment în care, de pe banca unde juca cărți,
s-a ridicat partea vătămată M.N. și a strigat la inculpat să-1 lase în pace pe
martorul T.O. și să-și vadă de treabă. Inculpatul C.S. și-a continuat
deplasarea și, în mers, a înjurat-o și a amenințat-o pe partea vătămată. După
acest incident partea vătămată și martorii și-au văzut fiecare de activitățile
lor.
Inculpatul a
mers la domiciliu și, hotărât să se răzbune pe partea vătămată, a cerut
inculpatului E.A.I. să îi însoțească. Cu cei doi au mers și făptuitorii P.G.D.,
M.D.O. și A.F. De la locuința sa, inculpatul C.J.S. a luat o bâtă de baseball
pe care a ascuns-o la spate, sub haină. Inculpatul E.A.C. a luat asupra sa o
rangă metalică, pe care a ascuns-o pe lângă corp. Cu toții s-au deplasat la bloc,
loc în care, în gradină, jucau cărți partea vătămată și martorii.
Ajunși în
zonă, din grup s-a desprins inculpatul C.J.S. și s-
a apropiat de bancă, punând mâna pe brațul martorului B.I.
În momentul în
care martorul s-a întors, inculpatul a realizat că acesta nu este cel pe care
îl caută și s-a apropiat de partea vătămată M.N., l-a ridicat de
braț în picioare și, fără să-i spună ceva, l-a
lovit cu pumnul în zona feței.
Partea
vătămată a încercat să-i spună ceva, însă inculpatul C.J.S. a scos bâta de sub
tricou și a lovit-o pe partea vătămată, care se întorsese cu spatele pentru a
fugi, în spate și în ceafă.
Partea
vătămată a fugit, ocolind banca, după ea fugind și inculpații C.J.S. și E.A.C.
și, în fugă fiind, partea vătămată a fost lovită cu ranga metalică de
inculpatul E.C., o singura dată, în partea stângă a capului, cu intensitate.
Partea vătămată a îngenuncheat, dar nu a căzut jos și a reușit să-și continue
deplasarea către scara blocului în care locuia.
Inculpații au continuat să alerge după partea vătămată
și, în fața blocului în care
locuia,
partea vătămată a fost ajunsă și lovită peste corp de către cei doi inculpați,
în lovirea părții vătămate neimplicându-se și făptuitorii P.G.D., M.D.O. și
A.F.
În final,
partea vătămată a reușit să se ridice și a fugit în apartament, locuința sa
fiind situată la parter.
Văzându-l pe
martorul T.O. care tocmai se pregătea să intre în scara blocului, inculpații și
făptuitorii și-au concentrat atenția asupra acestuia.
Martorul T.O. a reușit să intre în scara blocului și a început să țină
ușa
de la intrare în
scara blocului, pentru a nu permite accesul agresorilor, în ajutorul martorului
sărind și martorul Moldoveanu Sandu, fratele părții vătămate.
În această
busculadă, martorul T.O. a reușit să prindă bâta de baseball a inculpatului C.J.S.
și a aruncat apoi cu ea după inculpat.în continuare, inculpații și făptuitorii
au părăsit zona de conflict.
Pentru
că se simțea foarte rău, partea vătămată a fost condusă la spital, unde s-a
intervenit chirurgical. Prin raportul de constatare medico-legală s-a
concluzionat că
leziunile produse părții
vătămate au pus în pericol viața acestuia.
La
individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile
generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Sentința a rămas definitivă prin neapelare.
Analizând
cererea de rejudecare formulată de condamnatul C.J.S., instanța de fond a
constatat că, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale
aplicabile în cauză, aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă. Pentru
rejudecarea cauzei s-a fixat termen de judecată la 01 aprilie 2011. La termenul
din 03 mai 2011, până la începerea cercetării judecătorești, respectiv până la
citirea
rechizitoriului, condamnatul a
declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care
a fost trimis
în judecată și a solicitat ca judecata să se facă doar pe baza probelor
administrate în cursul urmăririi penale.Acesta a
precizat însă că este de acord să achite
sumele cu care părțile vătămate
s-au constituit părți civile.
Instanța de
fond a reținut că fapta inculpatului C.J.S. care, la data de 22 iulie 2005,
împreună cu o altă persoană, în loc public, pe fondul unui
conflict spontan, a aplicat părții vătămate M.N.
lovituri repetate cu o bâtă
peste corp și în zona capului, cauzându-i
leziuni care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive
ale tentativei la infracțiunea de omor calificat
prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin.
(1) lit. i) C. pen.
La
individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale
prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv
dispozițiile generale ale C. pen.,
limitele de pedeapsă fixate în partea
specială, reduse cu o treime conform alin. (7) al
art. 320
1
C. proc. pen., gradul de pericol social concret al
infracțiunii, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în
care a fost săvârșită, dar și
de persoana și conduita inculpatului, care
este tânăr și nu se află la primul impact cu legea penală, fiind și recidivist.
Împotriva hotărârii
primei instanțe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați,
criticile privind greșita admitere a cererii de rejudecare a cauzei și
de aplicare a dispozițiilor art. 320
1
C.
proc. pen., precum și obligarea
în solidar a inculpaților la despăgubiri
civile.
Prin Decizia
penală nr. 189/A din 29 august, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze
cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați,
a desființat în parte sentința atacată și a înlăturat dispoziția potrivit
căreia, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ.,
petentul condamnat C.J.S., în solidar cu inculpatul E.A.C., să plătească părții
civile Spitalul Clinic Județean de urgență „Sf. A.A." Galați suma de
1.523,28 lei cu titlu de despăgubiri civile
și
părții civile M.N. suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale și a dispus,
în
baza acelorași texte de lege, ca aceste sume să fie plătite de petentul
condamnat C.J.S.
În motivarea
acestei decizii instanța de apel a reținut că apelul este fondat numai sub
aspectul celui de al doilea motiv, în raport de împrejurarea casării hotărârii
de condamnare, privindu-l pe inculpatul E.A.C., și trimiterea cauzei instanței
de fond, în vederea administrării de probe.
Împotriva acestei
din urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Galați, invocând cazurile de
nelegalitate prevăzute de art. 385
9
pct. 17
1
și
18
C. proc. pen., însă, în fața instanței de recurs procurorul, la termenul din
data de 19 martie 2012 a precizat că restrânge motivele de recurs formulate,
susținând numai cazul de casare prev de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen.
Procurorul a
precizat că decizia instanței de apel este nelegală numai în ceea ce
privește menținerea dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. în cazul
rejudecării cauzei potrivit procedurii
prevăzute de art. 522
1
C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat
admiterea recursului, casarea în parte a ambelor hotărâri și, trimiterea cauzei
spre rejudecare la instanța de fond, pentru ca judecata să se desfășoare cu
respectarea principiilor prevăzute de art. 6 §3 lit. d) din C.E.D.O.
Examinând
recursul prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că este
nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit
art. 522
1
alin. (1) C. proc. pen.,Jn cazul în care se cere
extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei
persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către
instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului."
În ceea
ce privește procedura de rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 522 alin.
(2) C. proc. pen., referitoare la rejudecarea în caz de extrădare sau predare
în baza unui mandat european de arestare, dispozițiile privind procedura
revizuirii cuprinse în art. 404 - 408 din același cod, inclusiv dispozițiile art.
405 alin. (1), se aplică în mod corespunzător, iar potrivit art. 405 alin. (1) C.
proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de
revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă
instanță.
Reprezentantul Ministerului Public a criticat decizia
atacată apreciind că în mod
greșit
au fost menținute dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., întrucât
rejudecarea cauzei după extrădare este o completare a procedurii desfășurate în
lipsa condamnatului, fiind astfel depășit termenul până la care se putea cere
judecarea în procedura simplificată.
Doctrina penală a stabilit că procedura simplificată prev. de
dispozițiile art. 320
1
C.
proc. pen. este pe deplin aplicabilă și în cazul rejudecării speciale prevăzută
de art. 522
1
C. proc. pen.
Pe de o parte,
procedura simplificată de judecare a cauzei în cazul recunoașterii vinovăției
reprezintă un veritabil beneficiu acordat inculpatului dispus să își recunoască
vinovăția și probele administrate în faza de urmărire penală. Orice inculpat
are posibilitatea de a uza de acest drept pe care legea ii pune la dispoziție.
Acest drept este recunoscut și inculpatului judecat și condamnat în lipsă care
solicită rejudecarea sa potrivit art. 522
1
.
Pe de altă
parte, dispozițiile art. 320
1
se încadrează în prevederile Titlului
II, Cap. II din Partea specială a C. proc. pen. ce reglementează regulile de
judecată în primă instanță. Or, atâta vreme cât legiuitorul nu a înțeles ca
aplicabilitatea acestor prevederi speciale să fie exceptate în situația
rejudecării prevăzute de art. 522
1
, acest drept nu poate fi îngrădit
în mod arbitrar celui ce solicită și i se încuviințează rejudecarea.
Nu în ultimul
rând, raportat la finalitatea cererii de rejudecare aplicarea art. 320
1
se răsfrânge în mod benefic asupra situației inculpatului rejudecat cu privire
la individualizarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei. De
altfel, cu privire la admisibilitatea aplicării procedurii de judecată
simplificată prevăzută de art. 320 în cazul rejudecării potrivit prevederilor art.
522
1
practica judiciară recentă a instanței supreme s-a pronunțat în
sens afirmativ (Decizia nr. 3369/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția penală).
În consecință,
în procedura de rejudecare în caz de extrădare dispozițiile art.
320
:
C. proc. pen., referitoare
la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, sunt aplicabile, întrucât
constituie reguli de procedură privind judecata în primă instanță.
În ce privește
cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., conform cu
care hotărârea este supusă casării în situația în care s-au aplicat pedepse
greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte
limite decât cele prevăzute de lege, instanța de recurs constată că s-a dat
eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C.
pen., dispozițiilor prev. de art. 320
1
C. proc. pen., precum și
faptului că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, acesta
aflându-se în situația prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la
recidiva postexecutorie, în raport de pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare
aplicată prin sentința penală nr. 2801 din 25 noiembrie 1998 a Judecătoriei
Galați, definitivă la data de 7 decembrie 1998,
astfel cum rezultă din fișa de cazier (fila
16 dosar fond).
Constatând,
așadar, că pedeapsa a fost în mod just individualizată, atât ca întindere, cât
și ca mod de executare, critica formulată de Ministerul Public este
neîntemeiată.
În consecință,
pentru motivele expuse, conform art. 385
15
pct. l lit. b) C. proc.
pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 189/A din 29 august 2011 a
Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privindu-l pe
condamnatul C.J.S., ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul cuvenit
apărătorului
desemnat din
oficiu, conform dispozitivului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva
Deciziei penale nr. 189/A din 29 august 2011 a Curții de Apel Galați, secția
penală și pentru cauze cu minori, privind pe condamnatul C.J.S.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va
plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai 2012.