ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1615/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 427 din 24 mai 2011, Tribunalul Galați, secția penală, a admis cererea de rejudecare a cauzei penale ce formează obiectul Dosarului penal înregistrat sub nr. 6740/121/2007 al Tribunalului Galați, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 289 din 26 mai 2009, cerere formulată de condamnatul C.J.S. în conformitate cu dispozițiile art. 522 1 C. proc. pen. Potrivit art. 522 1 alin. (2) raportat la art. 406 alin. (1) C. proc. pen., a anulat sentința penală nr. 289 din 26 mai 2009 a Tribunalului Galați și, în consecință: A fost condamnat petentul (condamnat) C.J.S. la o pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 11-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) si art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. A aplicat art. 71 si art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii provizorii în Italia în vederea predării către România, începând de la data de 24 februarie 2010, precum și durata executată de la 4 mai 2010 lăzi. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ., petentul a fost obligat, în solidar cu inculpatul E.A.C. la plata sumei de 1.523,26 lei, cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părții civile spitalul Clinic Județean de Urgență „Sf.

A.A." Galați și a sumei de 8.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părții civile M.N. Restul pretențiilor civile au fost respinse. Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la petentul-condamnat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că petentul a solicitat rejudecarea cauzei, învederând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, cu referire la imposibilitatea de a se prezenta în instanță, întrucât în perioada în care a fost judecat și condamnat în lipsă era arestat în altă cauză în Italia. Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 289 din 26 mai 2009, pronunțată în Dosar nr. 6740/121/2007, Tribunalul Galați a condamnat inculpatul C.J.S.

la o pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul E.A.C. la o pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat. În latură civilă inculpații au fost obligați, în solidar, la plata de despăgubiri civile, respectiv a sumei de 1.523,28 lei în favoarea unității spitalicești și a sumei de 8.000 lei daune morale în favoarea părții civile M.N..

În fapt, s-a reținut că, în data de 22 iulie 2005, în jurul orelor 18 00 , martorul T.O. stătea de vorba cu mai mulți vecini, între care și martorul M.S. , în fața blocului M din Cartierul M. În apropiere, respectiv în gradina blocului, pe o bancă, jucau cărți partea vătămată M.N. și martorii B.M.G., C.I., B.l., C.D.T., T.C. și T.A. La un moment dat, pe lângă martorul T.O. a trecut inculpatul C.J.S., persoană cunoscută în cartier, cu care, în urmă cu ceva timp, martorul avusese un conflict legat de faptul că acesta din urmă accidentase cu mașina pe cineva. Ajungând în dreptul martorului T.O., inculpatul l-a înjurat și scuipat, instigându-l să vină către el pentru a se bate. Martorul a răspuns doar verbal provocării, moment în care, de pe banca unde juca cărți, s-a ridicat partea vătămată M.N.

și a strigat la inculpat să-1 lase în pace pe martorul T.O. și să-și vadă de treabă. Inculpatul C.S. și-a continuat deplasarea și, în mers, a înjurat-o și a amenințat-o pe partea vătămată. După acest incident partea vătămată și martorii și-au văzut fiecare de activitățile lor. Inculpatul a mers la domiciliu și, hotărât să se răzbune pe partea vătămată, a cerut inculpatului E.A.I. să îi însoțească. Cu cei doi au mers și făptuitorii P.G.D., M.D.O. și A.F. De la locuința sa, inculpatul C.J.S. a luat o bâtă de baseball pe care a ascuns-o la spate, sub haină. Inculpatul E.A.C. a luat asupra sa o rangă metalică, pe care a ascuns-o pe lângă corp. Cu toții s-au deplasat la bloc, loc în care, în gradină, jucau cărți partea vătămată și martorii.

Ajunși în zonă, din grup s-a desprins inculpatul C.J.S. și s- a apropiat de bancă, punând mâna pe brațul martorului B.I. În momentul în care martorul s-a întors, inculpatul a realizat că acesta nu este cel pe care îl caută și s-a apropiat de partea vătămată M.N., l-a ridicat de braț în picioare și, fără să-i spună ceva, l-a lovit cu pumnul în zona feței. Partea vătămată a încercat să-i spună ceva, însă inculpatul C.J.S. a scos bâta de sub tricou și a lovit-o pe partea vătămată, care se întorsese cu spatele pentru a fugi, în spate și în ceafă. Partea vătămată a fugit, ocolind banca, după ea fugind și inculpații C.J.S. și E.A.C. și, în fugă fiind, partea vătămată a fost lovită cu ranga metalică de inculpatul E.C., o singura dată, în partea stângă a capului, cu intensitate.

Partea vătămată a îngenuncheat, dar nu a căzut jos și a reușit să-și continue deplasarea către scara blocului în care locuia. Inculpații au continuat să alerge după partea vătămată și, în fața blocului în care locuia, partea vătămată a fost ajunsă și lovită peste corp de către cei doi inculpați, în lovirea părții vătămate neimplicându-se și făptuitorii P.G.D., M.D.O. și A.F. În final, partea vătămată a reușit să se ridice și a fugit în apartament, locuința sa fiind situată la parter. Văzându-l pe martorul T.O. care tocmai se pregătea să intre în scara blocului, inculpații și făptuitorii și-au concentrat atenția asupra acestuia. Martorul T.O. a reușit să intre în scara blocului și a început să țină ușa de la intrare în scara blocului, pentru a nu permite accesul agresorilor, în ajutorul martorului sărind și martorul Moldoveanu Sandu, fratele părții vătămate.

În această busculadă, martorul T.O. a reușit să prindă bâta de baseball a inculpatului C.J.S. și a aruncat apoi cu ea după inculpat.în continuare, inculpații și făptuitorii au părăsit zona de conflict. Pentru că se simțea foarte rău, partea vătămată a fost condusă la spital, unde s-a intervenit chirurgical. Prin raportul de constatare medico-legală s-a concluzionat că leziunile produse părții vătămate au pus în pericol viața acestuia. La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Sentința a rămas definitivă prin neapelare. Analizând cererea de rejudecare formulată de condamnatul C.J.S., instanța de fond a constatat că, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale aplicabile în cauză, aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă.

Pentru rejudecarea cauzei s-a fixat termen de judecată la 01 aprilie 2011. La termenul din 03 mai 2011, până la începerea cercetării judecătorești, respectiv până la citirea rechizitoriului, condamnatul a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat ca judecata să se facă doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.Acesta a precizat însă că este de acord să achite sumele cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile. Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului C.J.S. care, la data de 22 iulie 2005, împreună cu o altă persoană, în loc public, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat părții vătămate M.N. lovituri repetate cu o bâtă peste corp și în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime conform alin. (7) al art. 320 1 C. proc. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunii, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, dar și de persoana și conduita inculpatului, care este tânăr și nu se află la primul impact cu legea penală, fiind și recidivist. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticile privind greșita admitere a cererii de rejudecare a cauzei și de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., precum și obligarea în solidar a inculpaților la despăgubiri civile. Prin Decizia penală nr. 189/A din 29 august, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a desființat în parte sentința atacată și a înlăturat dispoziția potrivit căreia, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ., petentul condamnat C.J.S., în solidar cu inculpatul E.A.C., să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de urgență „Sf. A.A." Galați suma de 1.523,28 lei cu titlu de despăgubiri civile și părții civile M.N. suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale și a dispus, în baza acelorași texte de lege, ca aceste sume să fie plătite de petentul condamnat C.J.S.

În motivarea acestei decizii instanța de apel a reținut că apelul este fondat numai sub aspectul celui de al doilea motiv, în raport de împrejurarea casării hotărârii de condamnare, privindu-l pe inculpatul E.A.C., și trimiterea cauzei instanței de fond, în vederea administrării de probe. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, invocând cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 și 18 C. proc. pen., însă, în fața instanței de recurs procurorul, la termenul din data de 19 martie 2012 a precizat că restrânge motivele de recurs formulate, susținând numai cazul de casare prev de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Procurorul a precizat că decizia instanței de apel este nelegală numai în ceea ce privește menținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. în cazul rejudecării cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 522 1 C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a ambelor hotărâri și, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru ca judecata să se desfășoare cu respectarea principiilor prevăzute de art. 6 §3 lit. d) din C.E.D.O. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 522 1 alin. (1) C. proc. pen.,Jn cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului." În ceea ce privește procedura de rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 522 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, dispozițiile privind procedura revizuirii cuprinse în art. 404 - 408 din același cod, inclusiv dispozițiile art. 405 alin. (1), se aplică în mod corespunzător, iar potrivit art. 405 alin. (1) C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanță. Reprezentantul Ministerului Public a criticat decizia atacată apreciind că în mod greșit au fost menținute dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., întrucât rejudecarea cauzei după extrădare este o completare a procedurii desfășurate în lipsa condamnatului, fiind astfel depășit termenul până la care se putea cere judecarea în procedura simplificată.

Doctrina penală a stabilit că procedura simplificată prev. de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. este pe deplin aplicabilă și în cazul rejudecării speciale prevăzută de art. 522 1 C. proc. pen. Pe de o parte, procedura simplificată de judecare a cauzei în cazul recunoașterii vinovăției reprezintă un veritabil beneficiu acordat inculpatului dispus să își recunoască vinovăția și probele administrate în faza de urmărire penală. Orice inculpat are posibilitatea de a uza de acest drept pe care legea ii pune la dispoziție. Acest drept este recunoscut și inculpatului judecat și condamnat în lipsă care solicită rejudecarea sa potrivit art. 522 1 . Pe de altă parte, dispozițiile art. 320 1 se încadrează în prevederile Titlului II, Cap. II din Partea specială a C. proc.

pen. ce reglementează regulile de judecată în primă instanță. Or, atâta vreme cât legiuitorul nu a înțeles ca aplicabilitatea acestor prevederi speciale să fie exceptate în situația rejudecării prevăzute de art. 522 1 , acest drept nu poate fi îngrădit în mod arbitrar celui ce solicită și i se încuviințează rejudecarea. Nu în ultimul rând, raportat la finalitatea cererii de rejudecare aplicarea art. 320 1 se răsfrânge în mod benefic asupra situației inculpatului rejudecat cu privire la individualizarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei. De altfel, cu privire la admisibilitatea aplicării procedurii de judecată simplificată prevăzută de art. 320 în cazul rejudecării potrivit prevederilor art. 522 1 practica judiciară recentă a instanței supreme s-a pronunțat în sens afirmativ (Decizia nr. 3369/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În consecință, în procedura de rejudecare în caz de extrădare dispozițiile art. 320 : C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, sunt aplicabile, întrucât constituie reguli de procedură privind judecata în primă instanță. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., conform cu care hotărârea este supusă casării în situația în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, instanța de recurs constată că s-a dat eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., dispozițiilor prev. de art. 320 1 C. proc.

pen., precum și faptului că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, acesta aflându-se în situația prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie, în raport de pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2801 din 25 noiembrie 1998 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 7 decembrie 1998, astfel cum rezultă din fișa de cazier (fila 16 dosar fond). Constatând, așadar, că pedeapsa a fost în mod just individualizată, atât ca întindere, cât și ca mod de executare, critica formulată de Ministerul Public este neîntemeiată. În consecință, pentru motivele expuse, conform art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 189/A din 29 august 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privindu-l pe condamnatul C.J.S., ca nefondat.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 189/A din 29 august 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe condamnatul C.J.S. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 mai 2012.