ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1113/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1113/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 195 din 27 martie 2009 a

Tribunalului Galați s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C.

pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., formulată de inculpatul C.D.I., prin

apărător.

În baza disp. art.

334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire

la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen.

A fost

condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de

art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

(fapta din 07 iulie 2008).

I-a fost aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

Iit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

închisorii.

În baza disp.

art. 861 C. pen., art. 110 C. pen. și art. 1101 C. pen. s-a dispus suspendarea executării

pedepsei închisorii, precum și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului C.D.I.,

sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.

Conform art. 1101 C.

pen. în referire la art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata

termenului de încercare, inculpatul C.D.I. să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

-

să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune

de pe lângă Tribunalul Galați, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lui de existentă.

Conform art. 863

alin. (3) lit. a) C. pen., art. 1101 C. pen. în referire la art. 103 alin. (3)

lit. c) C. pen. a fost obligat inculpatul C.D.I. să urmeze un curs de

calificare și de consiliere precum și să presteze o activitate neremunerată de

70 de ore la o instituție de interes public, stabilite de Serviciul de

probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.

S-a atras atenția

inculpatului C.D.I. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 88

C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii reținerea și arestarea

preventivă de la data de 18 septembrie 2008 până la data de 07 octombrie 2008,

inclusiv.

S-a apreciat că

măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României, fără încuviințarea Tribunalului

Galați, precum și obligațiile aferente, luată prin încheierea de ședință din

data de 03 octombrie 2008 față de inculpatul C.D.I. subzistă până la rămânerea

definitivă a prezentei hotărâri.

A fost obligat

inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. la

plata sumei de 20.000 lei, despăgubiri morale, către partea civilă C.D.D. S-au

respins restul pretențiilor părții civile C.D.D.

A fost obligat

inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. la

plata sumei de 1.089,07 lei către partea civilă Spitalul Municipal A.C. Tecuci.

În temeiul disp.

art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea mânerului cuțitului

folosit de inculpat la comiterea faptei. A fost obligat inculpatul C.D.I. în

solidar cu părțile responsabile

civilmente C.I. și C.A. la plata sumei de 400

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, s-au reținut următoarele:

Partea vătămată C.D.D.

și inculpatul minor C.D.I., locuiesc pe strada D., din mun. Tecuci, jud.

Galați. Fiind vecini, cei doi se cunoșteau foarte bine.

În seara zilei de 13

ianuarie 2008, în jurul orelor 18,00, partea vătămată C.D. și prietenul ei,

martorul N.D. s-au deplasat la magazinul alimentar din cartierul Satul Nou

pentru a-și cumpăra produse alimentare. Pe drumul de întoarcere spre casă, cei

doi au hotărât să meargă în oraș, sens în care partea vătămată a rămas la

intersecția străzilor D. și V., iar martorul s-a dus acasă pentru a lăsa

alimentele. În intersecție se mai aflau și martorii T.G. și A.A.

În timp ce partea

vătămată îl aștepta pe martor, și-a făcut apariția în intersecția respectivă și

inculpatul C.D.I., urmat de sora sa, martora C.G.V. Inculpatul s-a apropiat de

partea vătămată și i-a cerut o țigară, aceasta răspunzându-i că nu avea țigări.

în continuare inculpatul i-a luat căciula de pe cap părții vătămate și fugit la

deal, aceasta luându-se după el. în acest timp inculpatul scosese din buzunar

un cuțit tip briceag și făcea scheme către partea vătămată. La un moment dat

partea vătămată l-a prins pe inculpat și l-a trântit la pământ. Partea vătămată

a căzut peste inculpat iar acesta a lovit-o cu cuțitul, pe care îl avea în mână

dreaptă, în zona abdominală stângă. Inculpatul a scos cuțitul din abdomenul

părții vătămate după care s-au ridicat, mai întâi partea vătămată și apoi

inculpatul.

Partea

vătămată și-a ridicat hainele, inculpatul și martorii T.G., A.A. și C.G.V. observând

că acesteia îi curge sânge din zona abdominală stângă. Martora C.G.V. l-a

apostrofat pe inculpat cu expresii obscene, în legătură cu fapta comisă,

cuvintele fiind auzite și de partea vătămată. Imediat inculpatul s-a deplasat

acasă întorcându-se cu o cârpă pe care a pus-o la rana părții vătămate în ideea

de a-i opri sângerarea.

Partea

vătămată a stat pentru scurt timp în intersecție, pe vine, fumând o țigară,

după care s-a ridicat și apoi s-a îndreptat spre locuința sa. Pe drum s-a

întâlnit cu martorul N.I.D., care potrivit înțelegerii mergea spre intersecție,

unde știa că îl așteaptă partea vătămată. Văzând că partea vătămată mergea

greu, ținându-și mâna în zona abdominală și că este plină de sânge, martorul a

întrebat-o ce s-a întâmplat. Starea gravă în care se afla i-a permis părții

vătămate să spună prietenului său doar că C.I. i-a cerut o țigară și i-a băgat

cuțitul în burtă. în timp ce martorul a plecat spre intersecție pentru a afla

ce s-a întâmplat, partea vătămată C.D.D. și-a continuat drumul spre casă, unde

a fost întâmpinat de tatăl său, martorul C.V. Constatând că partea vătămată

este

plină de sânge, martorul a anunțat imediat ambulanța.

La scurt timp partea vătămată a fost transportată la spital și supusă unei

intervenții chirurgicale.

Intre timp inculpatul

a mers la domiciliu, însă nu le-a spus nimic părinților despre fapta pe care a

comis-o. A doua zi inculpatul a spart cu un topor cuțitul cu care în seara

precedentă a înjunghiat-o pe partea vătămată C.D.D. Ulterior, la solicitarea

organelor de urmărire penală, inculpatul a indicat acestora locul unde a

distrus cuțitul, zonă în care în urma examinării a fost găsită o bucățică din

mânerul cuțitului, de culoare roșie, în lungime de 4 cm., cu o lățime de 1 cm.

Inculpatul a

arătat că, cuțitul folosit la comiterea faptei avea lungimea totală de

aproximativ 12 cm., cu lama groasă de aproximativ 1,5 cm și lungă de circa 6

cm., iar mânerul de culoare roșie în lungime de 4 cm. Cu privire la lungimea

lamei cuțitului, martorul Ț.G. a arătat că era de circa 5-7 cm.

Din certificatul

medico-legal rezultă că partea vătămată C.D.D. a suferit leziune de violență ce

a putut fi produsă prin lovire cu corp înțepător-tăietor, posibil cuțit;

leziunea poate data de 13 ianuarie 2008; necesită 21-23 zile de îngrijiri

medicale de la data producerii leziunii, dacă nu survin complicații; plaga înțepat-tăiată

penetrantă hemitorace stâng cu pneumotorax total și insuficiență respiratorie

acută i-a pus în primejdie viata.

S-a apreciat

că declarațiile martorului Ț.G., date în faza de judecată, prin care a arătat

că partea vătămată ar fi alunecat și ar fi căzut peste inculpat și că aceasta

ar fi intrat singură în cuțitul ce se afla în mâna inculpatului, însă cu

mânerul în zăpadă, nu pot fi primite întrucât acesta nu a explicat schimbarea

depoziției față de cea dată la urmărirea penală iar în final acesta și-a

menținut declarațiile date în faza urmării penale. De altfel, s-a reținut că

din certificatul medico-legal rezultă cu certitudine că leziunea suferită de

partea vătămată a putut fi produsă prin lovire cu corp înțepător-tăietor

(cuțit), ceea ce exclude alte variante de producere a leziunii.

S-a mai

arătat că susținerile părții vătămate cum că inculpatul ar fi fost sub

influența băuturilor alcoolice și că acesta l-ar fi în junghiat în momentul în

care amândoi se aflau în picioare, față în față, vor fi înlăturate întrucât nu

se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

De asemenea, s-a mai

precizat că susținerile inculpatului cum că ar fi băgat în joacă cuțitul în

zona abdominală stângă părții vătămate sau că aceasta ar fi căzut singură în

cuțit vor fi înlăturate întrucât nu se coroborează cu se coroborează cu fapte

și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Având în

vedere împrejurările comiterii faptei (totul plecând de la cererea unei țigări

și luarea căciulii părții vătămate de către inculpat, o singură lovitură),

relațiile relativ bune între părți (acestea fiind vecini și până

la momentul faptei între ele nu au existat alte conflicte), obiectul

folosit (un cuțit cu lama relativ scurtă), vârsta inculpatului (16 ani și

jumătate) și comportarea acestuia după comiterea faptei (încercarea acestuia de

a acorda primul ajutor părții vătămate), tribunalul a constatat că inculpatul

nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate și nici nu a acceptat un

asemenea rezultat, ci a acționat doar cu intenția de a vătăma partea vătămată.

În consecință, s-a

apreciat că fapta inculpatului minor C.D.I., care în seara zilei de 13 ianuarie

2008, pe fondul unui conflict spontan, în loc public - intersecția străzilor D.

și V. din municipiul Tecuci, a aplicat părții vătămate C.D.D. o lovitură cu un

cuțit tip briceag, în zona abdominală stângă, cauzându-i o plagă înțepat-tăiată

penetrantă hemitorace stâng cu pneumotorax total și insuficiență respiratorie

acută, leziune traumatică ce i-a pus în primejdie viața, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.

(2) teza a II-a C. pen., urmând să schimbe încadrarea juridică, în acest sens,

din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen. întrucât inculpatul era minor la data comiterii infracțiunii, în

încadrarea juridică se va reține art. 99 și urm. C. pen.

S-a mai reținut că

vinovăția inculpatului pentru comiterea faptei este pe deplin dovedită prin

coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile părții

vătămate, procesul-verbal de fixare a locului faptei, planșele foto,

certificatul medico-legal, declarațiile martorilor Ț.G., A.A., N.I.D., C.V., C.G.V.,

parțial declarațiile inculpatului (cu precizările arătate mai sus), actele

aflate la dosar.

Cu privire la

forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul Tribunalul a constatat că este

intenția indirectă.

Astfel, ținând cont

de împrejurările în care s-a comis fapta (inculpatul avea scos cuțitul din

buzunar și îl ținea în mână), obiectul folosit (un cuțit tip briceag), zona

lezată (abdominală), rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale

(producerea unei vătămării grave) și a acceptat posibilitatea producerii unui

astfel de rezultat.

Față de

considerentele sus - menționate, s-a arătat că nu se poate reține că inculpatul

nu ar fi acceptat rezultatul faptei sale, socotind fără temei că el nu se va

produce, și, cu atât mai mult, că nu ar fi prevăzut rezultatul acesteia, deși

trebuie și putea să-l prevadă.

În consecință

s-a precizat că nu se poate reține că inculpatul a acționat din culpă, astfel

că cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de

tentativă la omor calificat in infracțiunea de vătămare corporală din culpă

prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen. este nefondată, urmând a fi respinsă.

La alegerea

sancțiunii ce se va aplica inculpatului minor C.D.I. se vor avea în vedere disp.

art. 100 C. pen.

Având în vedere

gravitatea faptei s-a constatat că luarea unei măsuri educative nu este

suficientă pentru îndreptarea acestuia urmând să i se apuce o pedeapsă.

La individualizarea

pedepsei ce se va aplica inculpatului s-a arătat că se vor avea in vedere

criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C.

pen. C. pen, respectiv: dispozițiile părții generale ale Codului penal,

limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana

făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul nu are

antecedente penale, a avut o comportare bună anterior faptei, însă s-a apreciat

că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., raportat la împrejurările în care s-a comis fapta și urmările

destul de grave, dar se vor avea în vedere aceste împrejurări la

individualizarea pedepsei.

În cauză s-a

arătat că nu se pot reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen. întrucât recunoașterea faptei de către inculpat a fost

nuanțată, încercând să-și minimalizeze răspunderea, astfel că nu se poate

aprecia că a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal. In

consecință s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, între limitele

prevăzute de lege, suficient de severă pentru a asigura atingerea scopului

educativ preventiv al pedepsei.

Având in

vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, tribunalul a apreciat că

inculpatul este nedemn de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții

elective publice si de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de

stat, urmând să se dispună interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie, a cărei executare va

începe la majorat.

Având în vedere că

inculpatul este o persoană tânără, nu are antecedente penale, nu este cunoscut

ca făcând parte dintr-un anturaj cu preocupări anti sociale, a avut o

comportate bună anterior faptei,că are o atitudine pozitivă față de muncă și

perspectivele obținerii unei calificări profesionale (referat de evaluare -

filele 38-40 dosar urm. pen., caracterizări - filele 87-94 doar fond),

tribunalul a apreciat că pronunțarea hotărârii și perioada petrecută în arest

preventiv constituie un avertisment și, chiar fără executarea pedepsei, acesta

nu va mai comite infracțiuni, urmând ca în baza art. 861, 110, 110 C. pen. sa

se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii,

precum și a pedepsei accesorii.

Pe durata

termenului de încercare s-a arătat că inculpatul se va prezenta, periodic Ia

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați și va respecta și

celelalte măsuri de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen.

Inculpatul C.D.I.

a fost reținut 24 de ore la data de 18 septembrie 2008, prin ordonanța cu nr.

27 din data de 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați,

și arestat preventiv la data de 19 septembrie 2008 prin încheierea de ședință

din data de 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați in Dosarul nr.

6200/121/2008 (mandat de arestare preventivă nr. 66 din 22 august 2008)

Prin încheierea de

ședință din data de 03 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul

nr. 6441/121/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 156/R din 06 octombrie 2008

a Curții de Apel Galați, s-a înlocuit măsura arestării preventive a

inculpatului C.D.I. cu măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României,

fără încuviințarea Tribunalului Galați, acesta fiind pusă în libertate la data

de 07 octombrie 2008.

Conform art. 88 C.

pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului reținerea și arestarea

preventivă de la data de 18 septembrie 2008 și până la data de 07 octombrie

2008, inclusiv.

De asemenea, măsura

obligării de a nu părăsi teritoriul României, fără încuviințarea Tribunalului

Galați, precum și obligațiile aferente, luată prin încheierea de ședință din

data de 09 octombrie 2008 față de inculpat subzistă până la rămânerea

definitivă a prezentei hotărâri.

Pe latură

civilă s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele

de 5.000 euro, daune morale, și 2.500 euro, daune materiale.

S-a constatat

că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin suferințele fizice

și psihice îndurate în urma faptei comise de inculpat, prejudiciu ce urmează a

fi reparat prin obligarea inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile

civilmente C.I. și C.A. către partea civilă C.D.D., la plata unei sume de bani,

cu titlu de daune morale, conform art. 14 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2),

1003 C. civ., într-un cuantum care să asigure satisfacția părții civile.

Cu privire la daunele

materiale se constată că martorii audiați în cauză (fila 74, 86 - dosar de

fond) nu au putut preciza cât anume a cheltuit partea vătămată pe alimente și

medicamente, arătând în mod generic că aceasta a cheltuit vreo 60-70-80 de

milioane de lei vechi.

De asemenea,

s-a mai constatat că nu s-a depus la dosar nici un act care să ateste vreo

cheltuială suplimentară efectuată de partea vătămată cu alimente și medicamente

după externarea din spital.

De altfel, la

externare, nici nu s-a recomandat părții vătămate vreo medicație sau

alimentație specială (fila 83 verso - dosar de fond), care să conducă la

cheltuieli suplimentare față de cele de zi cu zi. n consecință Tribunalul a

constatat că partea vătămată nu și-a dovedit sumele solicitate cu titlu de

daune materiale, contrar disp. art. 169 C. civ., dispunându-se respingerea lor.

În Spitalul

Municipal A.C. Tecuci s-a constituit parte civilă cu suma de 1.089,07 lei

reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate. întrucât există

legătură de cauzalitate între prejudiciul cauzat părții civile

Spitalul Municipal A.C. Tecuci și fapta comisă de inculpat urmând ca în

baza disp. art. 14 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ. a fost

obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și

C.A. la plata sumei solicitate.

În temeiul disp.

art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea mânerului cuțitului

folosit de inculpat la comiterea faptei.

A fost obligat

inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. la

plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul C.D.I.

Parchetul de

pe lângă Tribunalul Galați a criticat sentința pronunțată pentru motive de

nelegalitate, arătându-se că în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea

juridică a faptei comise de inculpat, din infracțiunea de tentativă la omor

calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Față de împrejurările

concrete în care s-a săvârșit fapta, comportamentul provocator, irascibil al

inculpatului, urmat de acțiunea directă de înjunghiere a părții vătămate C.D.D.

cu un cuțit cu Iama de 12 cm lungime, față de intensitatea și profunzimea

loviturii în zona vitală lezată, s-a arătat că nu se poate aprecia decât că

inculpatul a acționat cu intenția de a ucide.

Pentru aceste

considerente s-a solicitat desființarea sentinței pronunțate și condamnarea

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Hotărârea a

fost criticată și pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei

aplicate și al modalității de executare. Având în vedere gravitatea concretă a

faptei și valoarea socială lezată prin infracțiune, contextul social în care

s-a săvârșit și persoana inculpatului, s-a apreciat că judecătorul fondului era

îndreptățit să-i aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea situată peste

minimul prevăzut de lege, care să se execute în regim privativ de libertate.

În subsidiar, chiar

în condițiile în care s-ar aprecia că în mod corect a fost reținută

infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., s-a arătat că pedeapsa de 2 ani

închisoare cu suspendarea condiționată sub supraveghere a executării acesteia

potrivit art. 861 C. pen. este profund netemeinică prin cuantumul și

modalitatea de executare stabilite, instanța de fond neținând cont de natura și

gravitatea infracțiunii cât și de atitudinea nesinceră a inculpatului.

Inculpatul,

în apelul său a criticat sentința pronunțată pe motive de nelegalitate și

netemeinicie, apelul vizând atât latura penală, cât și latura civilă.

În primul

când, inculpatul a precizat că încadrarea juridică corectă ce

trebuie reținută în sarcina sa e cea de vătămare corporală din culpă,

prev. de art. 184 alin. (2) C. pen., întrucât nu a acționat cu intenție directă

sau indirectă și nu a dorit să suprime viața victimei.

Modul în care

partea vătămată a primit acea lovitură s-a produs în contextul în care aceasta

și inculpatul se tăvăleau prin zăpadă, partea vătămată fiind deasupra iar

inculpatul din greșeală a tăiat-o pe partea vătămată.

Față de toate acestea

s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la

omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.

184 alin. (2) C. pen.

Hotărârea

Tribunalului Galați a fost criticată și în ceea ce privește individualizarea

pedepsei aplicate, arătându-se că în mod eronat nu s-au reținut în favoarea

inculpatului circumstanțe atenuante S-a susținut că prima instanță nu a ținut

cont de conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei și după aceasta,

precum și de cele menționate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune.

Fată de toate acestea

s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante

judiciare

prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, s-a apreciat că daunele morale au fost stabilite

într-un cuantum destul de mare în raport de consecințele faptei deduse

judecății, motiv pentru care s-a solicitat redozarea acestora. Curtea de Apel

Galați a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați e

fondat, doar prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, iar apelul

inculpatului e nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Analizând cauza prin

prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de

fapt și de drept, Curtea de Apel Galați a constatat că prima instanță, pe baza

unei analize complete și judicioase a probelor administrate în cauză a reținut

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, însă, a considerat că prima

instanță în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise

de inculpatul C.D.I. din infracțiunea de tentativă la omor calificat în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, în speța de față, instanța constatând

că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, dar a procedat greșit schimbând

încadrarea juridică a faptei.

Raportat la

situația de fapt situație ce rezultă din ansamblul probelor administrate în

cauză, instanța de apel a considerat că în mod corect infracțiunea pentru care

inculpatul trebuia să fie condamnat e cea reținută în rechizitoriu, respectiv

tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 – art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. Față de împrejurările concrete în care s-a săvârșit

fapta, comportamentul provocator al inculpatului, urmat de acțiunea neezitantă

de înjunghiere a părții vătămate C.D.V., cu un cuțit cu lama de 12 cm lungime,

față de intensitatea și

profunzimea loviturii și zona vitală lezată,

rezultă că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide. Acesta a avut

reprezentarea în plan psihic că aplică o lovitură cu un obiect apt de a produce

moartea într-o zonă vitală a corpului, prin urmare, chiar dacă nu a urmărit, a

acceptat posibilitatea producerii morții victimei.

Nu a putut fi

reținută solicitarea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice în

infracțiunea prev. de art. 184 alin. (2) C. pen., întrucât din probele

administrate a rezultat că inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul, partea

vătămată încercând să-l evite, însă acesta a urmat-o și a acționat violent, a

scos cuțitul din buzunar și a lovit-o pe partea vătămată în zona abdominală.

Raportat la împrejurările comiterii faptei rezultă că inculpatul a prevăzut

rezultatul faptei sale, agresiunea constând într-o plagă înțepată penetrantă

care a necesitat pentru vindecare 21 -23 zile de îngrijiri medicale de la data

producerii, fiind o leziune gravă. Față de cele enunțate anterior, a considerat

Curtea de Apel Galați, că încadrarea corectă a infracțiunii este de tentativă

la omor calificat, iar o altă infracțiune nu poate fi reținută, neputându-se

aprecia că inculpatul a acționat din culpă.

La individualizarea

pedepsei ce a fost aplicată s-a avut în vedere condițiile generale prev. de

art. 72 C. pen., precum și disp. art. 100 C. pen., astfel ținându-se cont de

dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute în

partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului,

de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de

condițiile în care a crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de

natură să caracterizeze persoana inculpatului minor.

În acest

sens, față de dispozițiile legale enunțate, dar și față de prevederile art. 52

C. pen. referitoare la scopul pedepsei, instanța de apel a apreciat că o

pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare e suficientă și de natură să conducă la

reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care-l

are sancțiunea penală.

Totodată s-a avut în

vedere că inculpatul e o persoană tânără și nu are antecedente penale

considerând că în mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea

inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen.,

cerere pe care de altfel inculpatul a reiterat-o și în apel.

În aprecierea unor

împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de

pericol social al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în

care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente referitoare la persoana

făptuitorului. Or, în speța de față, ținând cont de gradul de pericol social

ridicat al faptei comise, modalitatea în care a fost săvârșită, precum și urmarea

produsă asupra părții vătămate, considerând instanța de apel că nu se justifică

aplicarea art. 74, 76 C. pen.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a reținut

neîntemeiată

critica parchetului și consideră că scopul pedepsei poate fi atins

și fără privare de libertate prin aplicarea art. 861, 110, 110 C. pen.

cum corect a procedat instanța de fond având în vedere că inculpatul e o

persoană tânără, la primul impact cu legea penală, nu e cunoscut ca făcând

parte dintr-un anturaj cu preocupări antisociale, iar din referatul de evaluare

întocmit în cauză rezultă că are o atitudine pozitivă față de muncă și are

perspectivele obținerii unei calificări profesionale.

Astfel, sub acest

aspect a fost menținută dispoziția instanței în ceea ce privește modalitatea de

executare, dar va fi majorat termenul de încercare al suspendării sub

supraveghere de la 4 ani la 6 ani, ca urmare a cuantumului pedepsei aplicate

pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.

Au fost menținute de

asemenea și celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate ce vizează

aplicarea pedepsei accesorii, a măsurilor de supraveghere, deducerea din durata

pedepsei a perioadei arestării preventive, precum și menținerea măsurii

obligării de a nu părăsi teritoriul României până la rămânerea definitivă a

prezentei hotărâri.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, s-a reținut că aceasta a fost corect soluționată,

criticile formulate de inculpat în privința daunelor morale neputând fi

reținute.

Față de

aceste considerente Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie prin Decizia

nr. 32/ A din 29 octombrie 2009 a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă tribunalul Galați privind pe inculpatul C.D.I., împotriva sentinței

penale nr. 195/ F din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați și în

consecință a desființat în parte sentința penală nr. 195/ F din 27 martie 2009

a Tribunalului Galați și în rejudecare:

A condamnat pe

inculpatul C.D.I. (fiul lui I. și A.) la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20

raportat la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., cu aplicarea an. 99 și art. 109 C. pen.

A majorat termenul de

încercare al suspendării sub supraveghere de la 4 ani Ia 6 ani.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul C.D.I. împotriva sentinței penale nr. 195/ F din 27

martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați.

A luat act că partea

civilă C.D.D. nu a solicitat cheltuieli judiciare în apel.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.D.I. la plata sumei

de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către

stat în apel.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

solicitând casarea, în parte a Deciziei penale nr. 32/ A din 29 octombrie 2009

a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, și în rejudecare,

schimbarea modalității de executare a pedepsei în privare de libertate, cu

consecința aplicării dispozițiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen., invocând ca motiv de casare dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu,

ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că

instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit

vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator

administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare,

precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că recursul formulat

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați nu este fondat pentru motivele care

vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte

analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la

concluzia instanței de apel cu privire la situația de fapt și vinovăția

inculpatului sub aspectul comiterii infracțiuni prevăzute de art. 20 raportat

la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu

aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

Fapta

inculpatului este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a

individualizării tratamentului penal, instanța de apel a ținut seama că fapta

inculpatului a avut drept consecință agresiunea împotriva părții vătămate C.D.V.

constând într-o plagă înțepată penetrantă care a necesitat pentru vindecare

21-23 zile de îngrijiri medicale de la data împrejurare care coroborată cu

totala sinceritate a inculpatului minor demonstrând că resocializarea lui

viitoare pozitivă este posibilă și prin aplicarea unei pedepse ferme de 4 ani

închisoare și suspendarea executării pedepsei închisorii, precum și a pedepsei

accesorii aplicate inculpatului, sub supraveghere, pe durata unui termen de

încercare de 6 ani prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

, art. 86

3

,

art. 109, art. 110, art. 110

1

C. pen. care să fie în deplin acord cu

dispozițiile art. 1 C. pen., ce prevăd că „legea penală apără persoana,

drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de

drept".

Înalta Curte

nu poate primi motivul de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați conform art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., privind greșita

individualizare a pedepsei aplicată inculpatului C.D.I., constatând că instanța

de apel a reținut justificat în favoarea inculpatului minor circumstanțele

atenuante prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. aplicând inculpatului o

pedeapsă al cărei scop prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără

privare de libertate și

o

rientată spre minimul special prevăzută de

textul incriminator, astfel că o majorare a pedepsei nu mai poate fi aplicată.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea

ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana

făptuitorului.

Pe de altă

parte pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte penale similare.

Operațiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 32/ A

din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie,

privind pe inculpatul C.D.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale

nr. 32/ A din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și

familie, privind pe inculpatul C.D.I.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 50 lei, reprezentând onorariul

parțial pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

suporta din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 martie 2010.