ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1113/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 27 martie 2009 a Tribunalului Galați s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., formulată de inculpatul C.D.I., prin apărător. În baza disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. A fost condamnat inculpatul C.D. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. (fapta din 07 iulie 2008). I-a fost aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Iit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza disp. art. 861 C. pen., art. 110 C. pen. și art. 1101 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii, precum și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului C.D.I., sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.

Conform art. 1101 C. pen. în referire la art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul C.D.I. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, la datele fixate de acest serviciu; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. Conform art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 1101 C. pen. în referire la art. 103 alin. (3) lit. c) C. pen.

a fost obligat inculpatul C.D.I. să urmeze un curs de calificare și de consiliere precum și să presteze o activitate neremunerată de 70 de ore la o instituție de interes public, stabilite de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați. S-a atras atenția inculpatului C.D.I. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii reținerea și arestarea preventivă de la data de 18 septembrie 2008 până la data de 07 octombrie 2008, inclusiv. S-a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României, fără încuviințarea Tribunalului Galați, precum și obligațiile aferente, luată prin încheierea de ședință din data de 03 octombrie 2008 față de inculpatul C.D.I.

subzistă până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. A fost obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. la plata sumei de 20.000 lei, despăgubiri morale, către partea civilă C.D.D. S-au respins restul pretențiilor părții civile C.D.D. A fost obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. la plata sumei de 1.089,07 lei către partea civilă Spitalul Municipal A.C. Tecuci. În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea mânerului cuțitului folosit de inculpat la comiterea faptei. A fost obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele: Partea vătămată C.D.D. și inculpatul minor C.D.I., locuiesc pe strada D., din mun. Tecuci, jud. Galați. Fiind vecini, cei doi se cunoșteau foarte bine. În seara zilei de 13 ianuarie 2008, în jurul orelor 18,00, partea vătămată C.D. și prietenul ei, martorul N.D. s-au deplasat la magazinul alimentar din cartierul Satul Nou pentru a-și cumpăra produse alimentare. Pe drumul de întoarcere spre casă, cei doi au hotărât să meargă în oraș, sens în care partea vătămată a rămas la intersecția străzilor D. și V., iar martorul s-a dus acasă pentru a lăsa alimentele. În intersecție se mai aflau și martorii T.G. și A.A. În timp ce partea vătămată îl aștepta pe martor, și-a făcut apariția în intersecția respectivă și inculpatul C.D.I., urmat de sora sa, martora C.G.V.

Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a cerut o țigară, aceasta răspunzându-i că nu avea țigări. în continuare inculpatul i-a luat căciula de pe cap părții vătămate și fugit la deal, aceasta luându-se după el. în acest timp inculpatul scosese din buzunar un cuțit tip briceag și făcea scheme către partea vătămată. La un moment dat partea vătămată l-a prins pe inculpat și l-a trântit la pământ. Partea vătămată a căzut peste inculpat iar acesta a lovit-o cu cuțitul, pe care îl avea în mână dreaptă, în zona abdominală stângă. Inculpatul a scos cuțitul din abdomenul părții vătămate după care s-au ridicat, mai întâi partea vătămată și apoi inculpatul. Partea vătămată și-a ridicat hainele, inculpatul și martorii T.G., A.A.

și C.G.V. observând că acesteia îi curge sânge din zona abdominală stângă. Martora C.G.V. l-a apostrofat pe inculpat cu expresii obscene, în legătură cu fapta comisă, cuvintele fiind auzite și de partea vătămată. Imediat inculpatul s-a deplasat acasă întorcându-se cu o cârpă pe care a pus-o la rana părții vătămate în ideea de a-i opri sângerarea. Partea vătămată a stat pentru scurt timp în intersecție, pe vine, fumând o țigară, după care s-a ridicat și apoi s-a îndreptat spre locuința sa. Pe drum s-a întâlnit cu martorul N.I.D., care potrivit înțelegerii mergea spre intersecție, unde știa că îl așteaptă partea vătămată. Văzând că partea vătămată mergea greu, ținându-și mâna în zona abdominală și că este plină de sânge, martorul a întrebat-o ce s-a întâmplat.

Starea gravă în care se afla i-a permis părții vătămate să spună prietenului său doar că C.I. i-a cerut o țigară și i-a băgat cuțitul în burtă. în timp ce martorul a plecat spre intersecție pentru a afla ce s-a întâmplat, partea vătămată C.D.D. și-a continuat drumul spre casă, unde a fost întâmpinat de tatăl său, martorul C.V. Constatând că partea vătămată este plină de sânge, martorul a anunțat imediat ambulanța. La scurt timp partea vătămată a fost transportată la spital și supusă unei intervenții chirurgicale. Intre timp inculpatul a mers la domiciliu, însă nu le-a spus nimic părinților despre fapta pe care a comis-o. A doua zi inculpatul a spart cu un topor cuțitul cu care în seara precedentă a înjunghiat-o pe partea vătămată C.D.D.

Ulterior, la solicitarea organelor de urmărire penală, inculpatul a indicat acestora locul unde a distrus cuțitul, zonă în care în urma examinării a fost găsită o bucățică din mânerul cuțitului, de culoare roșie, în lungime de 4 cm., cu o lățime de 1 cm. Inculpatul a arătat că, cuțitul folosit la comiterea faptei avea lungimea totală de aproximativ 12 cm., cu lama groasă de aproximativ 1,5 cm și lungă de circa 6 cm., iar mânerul de culoare roșie în lungime de 4 cm. Cu privire la lungimea lamei cuțitului, martorul Ț.G. a arătat că era de circa 5-7 cm. Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată C.D.D.

a suferit leziune de violență ce a putut fi produsă prin lovire cu corp înțepător-tăietor, posibil cuțit; leziunea poate data de 13 ianuarie 2008; necesită 21-23 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunii, dacă nu survin complicații; plaga înțepat-tăiată penetrantă hemitorace stâng cu pneumotorax total și insuficiență respiratorie acută i-a pus în primejdie viata. S-a apreciat că declarațiile martorului Ț.G., date în faza de judecată, prin care a arătat că partea vătămată ar fi alunecat și ar fi căzut peste inculpat și că aceasta ar fi intrat singură în cuțitul ce se afla în mâna inculpatului, însă cu mânerul în zăpadă, nu pot fi primite întrucât acesta nu a explicat schimbarea depoziției față de cea dată la urmărirea penală iar în final acesta și-a menținut declarațiile date în faza urmării penale.

De altfel, s-a reținut că din certificatul medico-legal rezultă cu certitudine că leziunea suferită de partea vătămată a putut fi produsă prin lovire cu corp înțepător-tăietor (cuțit), ceea ce exclude alte variante de producere a leziunii. S-a mai arătat că susținerile părții vătămate cum că inculpatul ar fi fost sub influența băuturilor alcoolice și că acesta l-ar fi în junghiat în momentul în care amândoi se aflau în picioare, față în față, vor fi înlăturate întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. De asemenea, s-a mai precizat că susținerile inculpatului cum că ar fi băgat în joacă cuțitul în zona abdominală stângă părții vătămate sau că aceasta ar fi căzut singură în cuțit vor fi înlăturate întrucât nu se coroborează cu se coroborează cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Având în vedere împrejurările comiterii faptei (totul plecând de la cererea unei țigări și luarea căciulii părții vătămate de către inculpat, o singură lovitură), relațiile relativ bune între părți (acestea fiind vecini și până la momentul faptei între ele nu au existat alte conflicte), obiectul folosit (un cuțit cu lama relativ scurtă), vârsta inculpatului (16 ani și jumătate) și comportarea acestuia după comiterea faptei (încercarea acestuia de a acorda primul ajutor părții vătămate), tribunalul a constatat că inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate și nici nu a acceptat un asemenea rezultat, ci a acționat doar cu intenția de a vătăma partea vătămată. În consecință, s-a apreciat că fapta inculpatului minor C.D.I., care în seara zilei de 13 ianuarie 2008, pe fondul unui conflict spontan, în loc public - intersecția străzilor D. și V. din municipiul Tecuci, a aplicat părții vătămate C.D.D.

o lovitură cu un cuțit tip briceag, în zona abdominală stângă, cauzându-i o plagă înțepat-tăiată penetrantă hemitorace stâng cu pneumotorax total și insuficiență respiratorie acută, leziune traumatică ce i-a pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) teza a II-a C. pen., urmând să schimbe încadrarea juridică, în acest sens, din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. întrucât inculpatul era minor la data comiterii infracțiunii, în încadrarea juridică se va reține art. 99 și urm. C. pen.

S-a mai reținut că vinovăția inculpatului pentru comiterea faptei este pe deplin dovedită prin coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de fixare a locului faptei, planșele foto, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor Ț.G., A.A., N.I.D., C.V., C.G.V., parțial declarațiile inculpatului (cu precizările arătate mai sus), actele aflate la dosar. Cu privire la forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul Tribunalul a constatat că este intenția indirectă. Astfel, ținând cont de împrejurările în care s-a comis fapta (inculpatul avea scos cuțitul din buzunar și îl ținea în mână), obiectul folosit (un cuțit tip briceag), zona lezată (abdominală), rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (producerea unei vătămării grave) și a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat.

Față de considerentele sus - menționate, s-a arătat că nu se poate reține că inculpatul nu ar fi acceptat rezultatul faptei sale, socotind fără temei că el nu se va produce, și, cu atât mai mult, că nu ar fi prevăzut rezultatul acesteia, deși trebuie și putea să-l prevadă. În consecință s-a precizat că nu se poate reține că inculpatul a acționat din culpă, astfel că cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat in infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen. este nefondată, urmând a fi respinsă. La alegerea sancțiunii ce se va aplica inculpatului minor C.D.I. se vor avea în vedere disp. art. 100 C. pen.

Având în vedere gravitatea faptei s-a constatat că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea acestuia urmând să i se apuce o pedeapsă. La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului s-a arătat că se vor avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. C. pen, respectiv: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Inculpatul nu are antecedente penale, a avut o comportare bună anterior faptei, însă s-a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la împrejurările în care s-a comis fapta și urmările destul de grave, dar se vor avea în vedere aceste împrejurări la individualizarea pedepsei.

În cauză s-a arătat că nu se pot reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. întrucât recunoașterea faptei de către inculpat a fost nuanțată, încercând să-și minimalizeze răspunderea, astfel că nu se poate aprecia că a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal. In consecință s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, între limitele prevăzute de lege, suficient de severă pentru a asigura atingerea scopului educativ preventiv al pedepsei. Având in vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, tribunalul a apreciat că inculpatul este nedemn de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, urmând să se dispună interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

ca pedeapsă accesorie, a cărei executare va începe la majorat. Având în vedere că inculpatul este o persoană tânără, nu are antecedente penale, nu este cunoscut ca făcând parte dintr-un anturaj cu preocupări anti sociale, a avut o comportate bună anterior faptei,că are o atitudine pozitivă față de muncă și perspectivele obținerii unei calificări profesionale (referat de evaluare - filele 38-40 dosar urm. pen., caracterizări - filele 87-94 doar fond), tribunalul a apreciat că pronunțarea hotărârii și perioada petrecută în arest preventiv constituie un avertisment și, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai comite infracțiuni, urmând ca în baza art. 861, 110, 110 C. pen. sa se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, precum și a pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare s-a arătat că inculpatul se va prezenta, periodic Ia Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați și va respecta și celelalte măsuri de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) C. pen. Inculpatul C.D.I. a fost reținut 24 de ore la data de 18 septembrie 2008, prin ordonanța cu nr. 27 din data de 18 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, și arestat preventiv la data de 19 septembrie 2008 prin încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați in Dosarul nr. 6200/121/2008 (mandat de arestare preventivă nr. 66 din 22 august 2008) Prin încheierea de ședință din data de 03 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 6441/121/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 156/R din 06 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului C.D.I.

cu măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României, fără încuviințarea Tribunalului Galați, acesta fiind pusă în libertate la data de 07 octombrie 2008. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului reținerea și arestarea preventivă de la data de 18 septembrie 2008 și până la data de 07 octombrie 2008, inclusiv. De asemenea, măsura obligării de a nu părăsi teritoriul României, fără încuviințarea Tribunalului Galați, precum și obligațiile aferente, luată prin încheierea de ședință din data de 09 octombrie 2008 față de inculpat subzistă până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de 5.000 euro, daune morale, și 2.500 euro, daune materiale.

S-a constatat că părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin suferințele fizice și psihice îndurate în urma faptei comise de inculpat, prejudiciu ce urmează a fi reparat prin obligarea inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. către partea civilă C.D.D., la plata unei sume de bani, cu titlu de daune morale, conform art. 14 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ., într-un cuantum care să asigure satisfacția părții civile. Cu privire la daunele materiale se constată că martorii audiați în cauză (fila 74, 86 - dosar de fond) nu au putut preciza cât anume a cheltuit partea vătămată pe alimente și medicamente, arătând în mod generic că aceasta a cheltuit vreo 60-70-80 de milioane de lei vechi.

De asemenea, s-a mai constatat că nu s-a depus la dosar nici un act care să ateste vreo cheltuială suplimentară efectuată de partea vătămată cu alimente și medicamente după externarea din spital. De altfel, la externare, nici nu s-a recomandat părții vătămate vreo medicație sau alimentație specială (fila 83 verso - dosar de fond), care să conducă la cheltuieli suplimentare față de cele de zi cu zi. n consecință Tribunalul a constatat că partea vătămată nu și-a dovedit sumele solicitate cu titlu de daune materiale, contrar disp. art. 169 C. civ., dispunându-se respingerea lor. În Spitalul Municipal A.C. Tecuci s-a constituit parte civilă cu suma de 1.089,07 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate.

întrucât există legătură de cauzalitate între prejudiciul cauzat părții civile Spitalul Municipal A.C. Tecuci și fapta comisă de inculpat urmând ca în baza disp. art. 14 C. proc. pen., art. 998, 1000 alin. (2), 1003 C. civ. a fost obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. la plata sumei solicitate. În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea mânerului cuțitului folosit de inculpat la comiterea faptei. A fost obligat inculpatul C.D.I. în solidar cu părțile responsabile civilmente C.I. și C.A. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul C.D.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat sentința pronunțată pentru motive de nelegalitate, arătându-se că în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă. Față de împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, comportamentul provocator, irascibil al inculpatului, urmat de acțiunea directă de înjunghiere a părții vătămate C.D.D. cu un cuțit cu Iama de 12 cm lungime, față de intensitatea și profunzimea loviturii în zona vitală lezată, s-a arătat că nu se poate aprecia decât că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide. Pentru aceste considerente s-a solicitat desființarea sentinței pronunțate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Hotărârea a fost criticată și pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și al modalității de executare. Având în vedere gravitatea concretă a faptei și valoarea socială lezată prin infracțiune, contextul social în care s-a săvârșit și persoana inculpatului, s-a apreciat că judecătorul fondului era îndreptățit să-i aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea situată peste minimul prevăzut de lege, care să se execute în regim privativ de libertate. În subsidiar, chiar în condițiile în care s-ar aprecia că în mod corect a fost reținută infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., s-a arătat că pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată sub supraveghere a executării acesteia potrivit art. 861 C. pen.

este profund netemeinică prin cuantumul și modalitatea de executare stabilite, instanța de fond neținând cont de natura și gravitatea infracțiunii cât și de atitudinea nesinceră a inculpatului. Inculpatul, în apelul său a criticat sentința pronunțată pe motive de nelegalitate și netemeinicie, apelul vizând atât latura penală, cât și latura civilă. În primul când, inculpatul a precizat că încadrarea juridică corectă ce trebuie reținută în sarcina sa e cea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) C. pen., întrucât nu a acționat cu intenție directă sau indirectă și nu a dorit să suprime viața victimei. Modul în care partea vătămată a primit acea lovitură s-a produs în contextul în care aceasta și inculpatul se tăvăleau prin zăpadă, partea vătămată fiind deasupra iar inculpatul din greșeală a tăiat-o pe partea vătămată.

Față de toate acestea s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (2) C. pen. Hotărârea Tribunalului Galați a fost criticată și în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, arătându-se că în mod eronat nu s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante S-a susținut că prima instanță nu a ținut cont de conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei și după aceasta, precum și de cele menționate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune. Fată de toate acestea s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a apreciat că daunele morale au fost stabilite într-un cuantum destul de mare în raport de consecințele faptei deduse judecății, motiv pentru care s-a solicitat redozarea acestora. Curtea de Apel Galați a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați e fondat, doar prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, iar apelul inculpatului e nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel Galați a constatat că prima instanță, pe baza unei analize complete și judicioase a probelor administrate în cauză a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, însă, a considerat că prima instanță în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul C.D.I.

din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în speța de față, instanța constatând că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, dar a procedat greșit schimbând încadrarea juridică a faptei. Raportat la situația de fapt situație ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța de apel a considerat că în mod corect infracțiunea pentru care inculpatul trebuia să fie condamnat e cea reținută în rechizitoriu, respectiv tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Față de împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, comportamentul provocator al inculpatului, urmat de acțiunea neezitantă de înjunghiere a părții vătămate C.D.V., cu un cuțit cu lama de 12 cm lungime, față de intensitatea și profunzimea loviturii și zona vitală lezată, rezultă că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide.

Acesta a avut reprezentarea în plan psihic că aplică o lovitură cu un obiect apt de a produce moartea într-o zonă vitală a corpului, prin urmare, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii morții victimei. Nu a putut fi reținută solicitarea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 184 alin. (2) C. pen., întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a fost cel care a inițiat conflictul, partea vătămată încercând să-l evite, însă acesta a urmat-o și a acționat violent, a scos cuțitul din buzunar și a lovit-o pe partea vătămată în zona abdominală. Raportat la împrejurările comiterii faptei rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, agresiunea constând într-o plagă înțepată penetrantă care a necesitat pentru vindecare 21 -23 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, fiind o leziune gravă.

Față de cele enunțate anterior, a considerat Curtea de Apel Galați, că încadrarea corectă a infracțiunii este de tentativă la omor calificat, iar o altă infracțiune nu poate fi reținută, neputându-se aprecia că inculpatul a acționat din culpă. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată s-a avut în vedere condițiile generale prev. de art. 72 C. pen., precum și disp. art. 100 C. pen., astfel ținându-se cont de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana inculpatului minor.

În acest sens, față de dispozițiile legale enunțate, dar și față de prevederile art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei, instanța de apel a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare e suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care-l are sancțiunea penală. Totodată s-a avut în vedere că inculpatul e o persoană tânără și nu are antecedente penale considerând că în mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., cerere pe care de altfel inculpatul a reiterat-o și în apel. În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările ei, la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la orice alte elemente referitoare la persoana făptuitorului.

Or, în speța de față, ținând cont de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea în care a fost săvârșită, precum și urmarea produsă asupra părții vătămate, considerând instanța de apel că nu se justifică aplicarea art. 74, 76 C. pen. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a reținut neîntemeiată critica parchetului și consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate prin aplicarea art. 861, 110, 110 C. pen. cum corect a procedat instanța de fond având în vedere că inculpatul e o persoană tânără, la primul impact cu legea penală, nu e cunoscut ca făcând parte dintr-un anturaj cu preocupări antisociale, iar din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultă că are o atitudine pozitivă față de muncă și are perspectivele obținerii unei calificări profesionale.

Astfel, sub acest aspect a fost menținută dispoziția instanței în ceea ce privește modalitatea de executare, dar va fi majorat termenul de încercare al suspendării sub supraveghere de la 4 ani la 6 ani, ca urmare a cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat. Au fost menținute de asemenea și celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate ce vizează aplicarea pedepsei accesorii, a măsurilor de supraveghere, deducerea din durata pedepsei a perioadei arestării preventive, precum și menținerea măsurii obligării de a nu părăsi teritoriul României până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că aceasta a fost corect soluționată, criticile formulate de inculpat în privința daunelor morale neputând fi reținute.

Față de aceste considerente Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie prin Decizia nr. 32/ A din 29 octombrie 2009 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă tribunalul Galați privind pe inculpatul C.D.I., împotriva sentinței penale nr. 195/ F din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați și în consecință a desființat în parte sentința penală nr. 195/ F din 27 martie 2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul C.D.I. (fiul lui I. și A.) la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea an. 99 și art. 109 C. pen.

A majorat termenul de încercare al suspendării sub supraveghere de la 4 ani Ia 6 ani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.D.I. împotriva sentinței penale nr. 195/ F din 27 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați. A luat act că partea civilă C.D.D. nu a solicitat cheltuieli judiciare în apel. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.D.I. la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați solicitând casarea, în parte a Deciziei penale nr. 32/ A din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, și în rejudecare, schimbarea modalității de executare a pedepsei în privare de libertate, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., invocând ca motiv de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 7 alin. (1) C. proc.

pen., constată că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că recursul formulat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare. Înalta Curte analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia instanței de apel cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiuni prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. Fapta inculpatului este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, instanța de apel a ținut seama că fapta inculpatului a avut drept consecință agresiunea împotriva părții vătămate C.D.V. constând într-o plagă înțepată penetrantă care a necesitat pentru vindecare 21-23 zile de îngrijiri medicale de la data împrejurare care coroborată cu totala sinceritate a inculpatului minor demonstrând că resocializarea lui viitoare pozitivă este posibilă și prin aplicarea unei pedepse ferme de 4 ani închisoare și suspendarea executării pedepsei închisorii, precum și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 , art. 86 3 , art. 109, art. 110, art. 110 1 C. pen.

care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., ce prevăd că „legea penală apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept". Înalta Curte nu poate primi motivul de recurs invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați conform art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., privind greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului C.D.I., constatând că instanța de apel a reținut justificat în favoarea inculpatului minor circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. aplicând inculpatului o pedeapsă al cărei scop prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără privare de libertate și o rientată spre minimul special prevăzută de textul incriminator, astfel că o majorare a pedepsei nu mai poate fi aplicată.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului. Pe de altă parte pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare. Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 32/ A din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, privind pe inculpatul C.D.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 32/ A din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, privind pe inculpatul C.D.I. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 martie 2010.