ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 880/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 880/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 432 din

15 octombrie 2008 Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul C.A. la

pedepsele de:

- 2 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), c), art. 76

lit. c) C. pen.;

- 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), c), art.

76 lit. a) C. pen.

Conform art.

33 lit. a), art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și cea complementară de 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În

temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

Conform art.

350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului, deducându-se reținerea și arestul preventiv executat de la 23

ianuarie 2008 la zi.

În

temeiul art. 118 lit. f) C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cantității de 286,2 grame

cannabis – aflată în custodia I.G.P.R. – D.C.J. – S.E.O., în baza dovezii seria

D nr. 003506.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca situație de fapt următoarele:

La

finele anului 2007, inculpatul C.A. a hotărât să procure droguri din

străinătate, pentru a le distribui apoi la potențialii consumatori din

municipiul Galați.

În

realizarea hotărârii luate, inculpatul a făcut la data de 22 decembrie 2007 o

deplasare în Barcelona, Spania cu o cursă aeriană a companiei B.A., de unde a

cumpărat 180 grame hașiș, produs ambalat cu bandă scotch și staniol și fixat

sub căptușeala cadrului metalic al geamantanului tip troller cu care plecase

din România.

Geamantanul

conținând drogurile a fost expediat din Barcelona prin Serviciul de curierat al

firmei de transport internațional A., consemnându-și numele la rubrica

expeditor, iar la cea privind destinatarul a trecut numele unui prieten – respectiv

C.A.M.

După

revenirea în țară, inculpatul a purtat convorbiri telefonice, interesându-se de

graficul cursei de curierat și a anunțat diverse persoane de sosirea coletului.

La data

de 31 decembrie 2007, inculpatul a ridicat de la firma transportatoare coletul.

Un alt

act material ce intră în compunerea infracțiunilor continuate pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată, s-a reținut consumat la data de 19

ianuarie 2008.

Astfel,

în ziua de 18 ianuarie 2008, inculpatul a plecat la Barcelona, Spania, cu o

cursă T., aici a cumpărat de la un dealer ocazional cu suma de 550 euro

aproximativ 300 grame hașiș, porționat și ambalat sub forma a trei calupuri.

Marfa a

fost ca și prima dată ascunsă în același troller și la 19 ianuarie 2008 expediată

în România prin firma A., consemnând numele martorului C.A.M. ca destinatar,

iar pe cel al martorului C.Ș., fost coleg de liceu, ca expeditor, pentru a nu

trezi suspiciuni.

În ziua

de 23 ianuarie 2008, coletul a sosit în țară, situație cunoscută de inculpat,

urmare demersurilor pe care le făcuse la firmă în acest sens.

Pentru a

putea ridica coletul, s-a deplasat la martorul C.A.M., i-a spus că a primit un

pachet din Spania, motivând numele martorului ca destinatar prin aceea că

pierduse propria carte de identitate, situație în care nu ar fi putut ridica

bagajul.

Neavând

suspiciuni asupra realității celor spuse de inculpat, martorul l-a însoțit la

sediul A. – Galați pentru a ridica pachetul.

După

întocmirea formalităților și ridicarea bagajelor, organele de urmărire penală

au procedat la imobilizarea martorului și inculpatului.

Imediat

s-a verificat conținutul bagajului tip troller, găsindu-se ascunse în

căptușeală cele 3 calupuri de hașiș ambalate în folie de aluminiu.

De pe

suprafața acestora, au fost prelevate două fragmente de urme papilare, apte

comparațiilor dactiloscopice.

Asupra

inculpatului, la percheziția corporală efectuată, s-au găsit într-un buzunar

practicat în catarama curelei de la pantaloni, două chei care deschideau

lacătul trollerului.

Urmare

constatării tehnico-științifice, fizico-chimice, s-a stabilit că proba,

constând în cele 3 calupuri, reprezintă rezină de cannabis, substanță

psihotropă, înscrisă drog de risc în tabelul Anexă nr. 1 al Legii nr. 143/2000

în cantitate de 287,48 grame.

Fragmentele

de urmă papilară ridicate de pe ambalajul din foiță de staniol a calupurilor

s-a stabilit prin expertiza tehnico-științifică dactiloscopică că au fost

produse de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului.

Introducerea

repetată a drogurilor în țară în maniera descrisă, a fost recunoscută de

inculpat, însă motivată de nevoia de consum propriu, negând că ar fi fost

destinată traficării.

În plus,

inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000,

întrucât a formulat un denunț la 25 februarie 2008, adresat D.I.I.C.O.T. –

Serviciul Teritorial Galați, facilitând identificarea unei alte persoane ca

autor al unor infracțiuni legate de droguri.

Evaluând

probele strânse la urmărirea penală și administrate în cursul cercetării

judecătorești, respectiv declarațiile inculpatului, ale martorului C.A.M.,

procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice

autorizate de Tribunalul Galați sub nr. 50/2007, conținutul expertizei

dactiloscopice și constatărilor tehnico-științifice, instanța de fond a reținut

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor continuate de trafic de

droguri și introducere în țară de droguri de risc fără drept, în forma

prevăzută de art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză

nu s-au apreciat incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

deoarece denunțul formulat nu îndeplinește condițiile de formă și fond pentru a

beneficia de această cauză legală de reducere a pedepsei.

Reținând

vinovăția inculpatului, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedepse reduse

sub limita minimă, prevăzută de textele incriminatoare, urmare aplicării

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Împotriva

sentinței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a declarat apel, solicitând

înlăturarea circumstanțelor atenuante, reținute în opinia acuzării nelegal.

Aceeași

hotărâre a fost supusă apelului exercitat de inculpat, care a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000.

Curtea

de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 5/A din 21 ianuarie 2009 a admis

apelurile, a desființat sentința numai sub aspectul individualizării

pedepselor.

S-a

majorat pedeapsa principală pentru infracțiunile prevăzute de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit.

a), c) C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare, menținând pedeapsa pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Urmare

contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente, s-a dispus să

execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a aplicat

un spor de 6 luni închisoare.

Prin aceeași hotărâre s-a modificat conținutul

pedepselor complementare, în sensul că s-a interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Împotriva

deciziei, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, reiterând criticile de

nelegalitate și netemeinicie invocate în calea intermediară de atac.

Soluționând

recursul, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

17 și pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac.

Identificarea

inculpatului ca autor al infracțiunii de trafic de droguri de risc, operațiune

care s-a consumat după introducerea acestora în țară în modul descris, s-a

făcut urmare cercetărilor efectuate într-o altă cauză, respectiv Dosarul nr. 67/D/P/2007

privindu-i pe inculpații B.A., zis D., I.C. și V.G.

În

această cauză, procedându-se la interceptarea autorizată a convorbirilor

telefonice și mesajelor sms purtate de B.A. s-a constatat că acesta se

aproviziona pentru consum cu droguri procurate de inculpatul C.A. (volumul I

urmărire penală, filele 40, 75-76, 87, 89, 102-103).

În

raport de aceste probe evidente, în mod corect s-a reținut de prima instanță că

fiecare act care intră în compunerea infracțiunii de introducere de droguri de

risc fără drept în țară, avea drept scop revânzarea acestora către consumatorii

cunoscuți de inculpați.

Relevante

în acest sens sunt și convorbirile telefonice purtate anterior deplasărilor

făcute în Spania, conținutul dovedind în afara oricărui dubiu scopul

introducerii drogurilor în țară, vânzarea lor către consumatorii aflați în

anturajul său și nu numai pentru consum propriu, infracțiune cu judecarea

căreia instanța nu a fost sesizată.

Sub

aspectul laturii obiective, acțiunea de vânzare de droguri de risc desfășurată

de inculpat constituie o operațiune privitoare la circulația drogurilor, care

este enumerată în conținutul normei de incriminare și constituie o conduită

interzisă.

Atât

instanța de fond cât și cea de apel, în mod corect au apreciat că în cauză nu

sunt incidente dispozițiile art. 16 drept cauză de reducere a pedepsei

prevăzută de legea specială. Pentru a opera prevederile amintite, conduita

procesuală trebuie să se materializeze într-un denunț care are aptitudinea

funcțională de a „facilita identificarea și tragerea la răspundere penală a

altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni”.

În cauza

de față, denunțul formulat de inculpat nu a avut această finalitate, situație

care rezultă din conținutul adresei D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Galați,

singurul organ judiciar ce poate aprecia asupra condițiilor de fond și formă al

acestui mod de sesizare.

Conduitei

inculpatului anterioară săvârșirii infracțiunilor, dar și cea adoptată după

consumarea acestora, de participare la Programul de asistență antidrog –

organizat de M.I.R.A. – A.N.A., în perioada iunie-august 2008, i s-a dat

semnificația juridică a unor împrejurări de natură să atenueze răspunderea

penală, așa încât nu se mai impune reducerea pedepselor sub limita stabilită de

instanța de apel, pentru infracțiuni de pericol social grav ale căror

consecințe sunt greu de evaluat asupra sănătății consumatorilor.

Pe cale

de consecință, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

inculpat C.A. împotriva Deciziei penale nr. 5/A din 21 ianuarie 2009 a Curții

de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata

reținerii și a arestării preventive de la 23 ianuarie 2008 la 12 martie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 martie 2009.