ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față,

în baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1028

din 19 iulie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus

condamnarea inculpaților:

P.M.V.

la pedepsele de 12 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art.

208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen.; de 2 ani

închisoare și, respectiv, 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni

prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 114 din

Legea nr. 52/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) C.

pen. cu referire la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în

prezenta cauză cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 928/2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

definitivă la 12 noiembrie 2003 prin decizia nr. 5166/2003 a C.S.J., urmând să

execute pedeapsa rezultantă, de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 C.

pen.

În baza art. 35 alin. (2) C.

pen., s-a menținut măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, dispusă prin

sentința penală nr. 928/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

S-a luat

act că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de

la 17 august 1999 la 18 decembrie 2000 și s-a dedus

din durata pedepsei prevenția de la 17 august 1999 la zi.

- S.C.R. la

pedepsele de 10 ani închisoare și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 31

alin. (2)

C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3)

C. pen.; de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.

288 alin. (1) C. pen.; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen.; de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen.; de 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen., pentru

toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 114 din

Legea nr. 52/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 10 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64

C. pen.

S-a constatat

că inculpatul a fost arestat preventiv de la 9 septembrie 2003 la 16 iunie

2005, perioadă ce a fost dedusă din durata pedepsei.

În baza art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea

ordinelor de

tranzacționare actiuni: 341 din 22 decembrie 1998, 344 din 23 decembrie 1998,

345 din 24 decembrie

1998, 347 din 28 decembrie 1998, 348 din 29 decembrie 1998, 349 din 4 ianuarie

1999,

354 din 11 ianuarie 1999,

356 din 12 ianuarie 1999, 365 din 15 ianuarie 1999 - efectuate prin S.V.M.I. SA

prin W.B. SA; 30 din 8 ianuarie 1999, 20 din 13 ianuarie 1994, 24 din 14

ianuarie 1995, 25 din 14 ianuarie 1999, 29 din 15 ianuarie 1999, 28 din 15

ianuarie 1999, 37 din 19 ianuarie 1999, 39 din 20 ianuarie 1999, 40 din 21

ianuarie 1999, 44 din 22 ianuarie 1999, 45 din 25 ianuarie 1999 și 46 din 26

ianuarie 1999 - efectuate prin S.V.M.E. B.G. SA prin W.B. SA; 1932 din 23

decembrie 1998, 1940 din 24 decembrie 1998, 1941 din 24 decembrie 1998, 7 din 6

ianuarie 1999,

1943 din 29 decembrie

1998,1942 din 29 decembrie 1998,1911 din 4 ianuarie 1999, 1947 din 4 ianuarie

1999,

1950 din 5 ianuarie 1999, 7 din 6 ianuarie 1999, 9 din 7 ianuarie

1999, 11 din 8 ianuarie 1999, 17 din 11 ianuarie 1999, 18 din 11 ianuarie 1999,

32 din 20 ianuarie 1999, 23 din 09 ianuarie 1999, 28 din 18 ianuarie 1999, efectuate

prin S.V.M.K.G.T.I. SA.

Au fost

anulate B.l. seria BE emis de Poliția Municipiului Curtea de Argeș (folosit de

inculpatul S. sub numele de C.) si procura falsificata la 10 decembrie 1998

(prin care P. împuternicea pe S. ca sub numele de C. să semneze contracte cu

persoane fizice/juridice).

S-au respins

cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina

inculpaților din art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat

la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu

aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., în art. 246 C.

pen., ca nefondate .

În baza prev

art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 2.000 lei Ron

fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță de judecată a reținut următoarele:

În vara anului

1998, inculpatul P.M.V. i-a propus martorului B.C. - acționar majoritar la

S.V.M.G. SA - să vândă împreună acțiuni pe piața de capital, fără a

avea acordul titularilor, motivând ca pentru

aceasta au nevoie de un

S.V.M. intermediar si respectiv de datele

acționarilor în registrele diferitelor societăți.

Planul consta în

transformarea unui S.V.M. în "societate carcasă" căreia să îi fie

deschis un cont în bancă, societatea prin intermediul căreia urma să se

efectueze tranzacții frauduloase.

Pentru

derularea acestei activități, inculpatul P. a propus aceluiași martor

utilizarea unei persoane fizice care, folosindu-se de documente de identitate

false, să încheie diverse acte în numele societății și să ridice banii ce urmau

a fi virați în contul acesteia.

Martorul

B.C. a refuzat propunerea inculpatului, iar în luna ianuarie 1999 când s-a

reîntâlnit cu inculpatul P.,

acesta

i-a spus printre altele că a "demarat afacerea" cu ajutorul numitului

C.A.

În

luna noiembrie 1998, inculpatul P., în cadrul unei

întâlniri cu martorii T.H., S.S. și A.A. a împărtășit

acestora intenția sa de a cumpăra pachetul

majoritar

la S.V.M. V. În acest context, inculpatul i-a propus

martorului Tănase

să accepte postul de director la această societate, menționând că rolul

acestuia ar consta în semnarea unor documente privind tranzacționarea pe piața

bursieră de acțiuni fără acordul proprietarilor si deschiderea de conturi

bancare pentru încasarea banilor astfel obținuți.

După ce

martorul T. a făcut o serie de investigații printre angajații S.V.M. V., a

refuzat propunerea inculpatului.

Urmare

refuzului martorului T., inculpatul P.

s-a

adresat inculpatului S.C.R. care a fost de acord cu

condițiile

prezentate. Astfel, și-a procurat - împrejurări care nu au putut fi stabilite -

un buletin de identitate seria BE nr. 809893 eliberat de Polița Municipiului

Curtea de Argeș aparținând numitului

C.A.,

cu care avea trăsături fizionomice asemănătoare cu ale sale, buletin pe care a

fost aplicata și stampilata, în fals, la fila

a II a, fotografia inculpatului.

De asemenea, inculpatul a iscălit la rubrica "semnătura titularului"

cu numele de C.A., caracterele utilizate fiind vizibil diferite de cele ale

scrisului adevăratului titular.

Semnătura falsă este însă identică cu cele care se regăsesc

în diferite acte semnate de inculpatul S., în

calitate de director al S.V.M. V. SA.

Din

cercetările efectuate în cauză a rezultat că la data de

26 noiembrie 1998, numitul L.N., prin mandatarul L.C. a

încheiat

un contract cu P.M., privind cesionarea unui număr de 7.603 acțiuni,

reprezentând 59,5% din capitalul social al

S.V.M.

V. SA Baia-Mare. Ulterior, L.N. procedează

la autentificarea actului

adițional la statutul si contractul SC V. SA, conform căruia acesta declară că

Adunarea Generala a Societății din 03 decembrie 1998 a hotărât mai multe

modificări, printre care retragerea lui L.N. din societate începând cu data de

03 decembrie 1998 și cesionarea majoritarii capitalului social către inculpatul

P.M.V.

Prin același

act s-a precizat la art. 5 că P.M.V., în calitate de administrator al

societății, va răspunde de activitatea desfășurata în punctul de lucru din

București și zona limitrofă, având drept de reprezentare a societății în

relațiile cu terții și celelalte instituții cu care societatea are contracte.

La data de 11

decembrie 1998, la Biroul Notarului Public I.C. a fost autentificat contractul

sub condiție suspensivă prin care inculpatul P.M.V. îi cesionează inculpatului

S.C.R. - ce folosea identitatea falsă de C.A. - un număr de 6.703 acțiuni

reprezentând 59,65% din capitalul social al S.V.M. V. SA Baia Mare. Cesionarul

C.A. urma să intre în posesia acțiunilor la data

achitării

integrale a acestora către CEDENT, până cel mai târziu la 21

decembrie 1998.

Achitarea

integrală a contravalorii acțiunilor nu a mai avut loc și în consecință

cesionarul nu a intrat niciodată în posesia acțiunilor cesionate, contractul

fiind desființat cu efect retroactiv datorita neîndeplinirii condiției

suspensive.

Din această

împrejurare rezultă categoric intenția inculpatului P. de a se păstra aparent

departe de "operațiunile" ce urmau a fi efectuate, dar și să creeze

cadrul formal și aparența unui singur vinovat în persoana inculpatului S.C.

De remarcat

este de asemenea împrejurarea că practic

inculpații

nu au avut nici un moment intenția să primească, respectiv

să plătească

contravaloarea acțiunilor conform contractului de cesiune, deoarece nu

intenționau sa desfășoare o activitate licită.

La scurt

timp, cei doi inculpați au încheiat un proces verbal din care rezultă că la 12

decembrie 1998 inculpatul P. i-a predat numitului C.A. arhiva SC V. SA și

ștampila cu nr. 2 a acestei societăți.

La data de 18 ianuarie 1999 , inculpatul P., în calitate de

reprezentant al S.V.M. V. SA, a încheiat un

contract de vânzare-cumpărare cu numitul S.S.A., căruia

i-a vândut dreptul de proprietate asupra cotei de 98/273 mp teren si

spații

comerciale de producție, spălătorul în suprafață de 156 mp din imobilul situat

in Baia Mare, județul Maramureș, prețul vânzării fiind de 250.000.000 lei,

contract ce a fost autentificat în baza declarației date de inculpat pe propria

răspundere din care rezulta că imobilul în

cauză nu reprezenta aport

în natură la capitalul social al societății.

Intenția

inculpatului P. a fost evidentă, respectiv aceea de a decapitaliza societatea,

astfel încât la data încetării activității infracționale să se recupereze banii

care s-au "investit" în

crearea

cadrului necesar punerii în practică a rezoluției infracționale, context în

care profitul ar fi fost maxim, iar pretinsele cheltuieli făcute

de

inculpați în faza actelor pregătitoare ar fi fost în cea mai mare parte

recuperate.

Această finalitate

rezultă și din depoziția martorului S.S.A. care a relatat că inculpatul i-a

mărturisit într-o discuție că a preferat să îi vândă imobilul deoarece avea

prefigurat un plan conform căruia societatea urma să rămână fără patrimoniu

social.

Deși

inculpatul P. a încercat să acrediteze ideea că

din greșeală a păstrat calitatea de administrator

după ce a vândut societatea numitului C.A., nu poate fi reținută această

susținere întrucât din documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv

declarația dată pe proprie răspundere la 14 ianuarie 1999 în fața

notarului public S.P., denotă că se considera și

acționa

și la această dată ca acționar majoritar și administrator S.V.M.

V. SA.

Din analiza

actelor juridice încheiate de cei doi inculpați rezultă că după data de 03

decembrie 1998, într-o perioadă relativ scurtă, aceștia au încheiat o

multitudine de contracte de natură contradictorie, ce se justificau poate doar

în cazul în care se urmărea cu totul altă finalitate decât desfășurarea unei

activități comerciale normale. Astfel, într-un timp foarte scurt, aceștia au

încheiat contracte de cesiune, împuterniciri, contracte de intermediere valori

mobiliare, au dat ordine de vânzare-cumpărare acțiuni, încasând banii obținuți,

activitate ce denotă o bună coordonare și o intenție evidentă, aceea de a eluda

legea.

Astfel, la

numai 7 zile după ce a devenit proprietarul majoritar de acțiuni, respectiv cu

o zi înainte de încheierea contractului de cesiune, inculpatul P. l-a

împuternicit pe S. ca, utilizând numele de C.A., în calitatea sa de director

comercial, să deschidă conturi bancare, să semneze

contracte cu persoane fizice și juridice și să reprezinte societatea în

raport

cu terții și toate instituțiile pieței de capital, toate acestea în contextul

în care începând cu 10 decembrie 1998 capitalul social al S.V.M. V. SA fiind

redus la suma de 127.480.000 lei, societatea

nu

mai îndeplinea condițiile legale pentru a funcționa. Mai mult decât

atât,

procura este lipsita de eficiență juridică, câtă vreme la 21 decembrie 1998,

inculpatul S. devenea acționar majoritar al societății.

Din toate

aceste date și acțiuni rezultă că inculpații lucrau contra-cronometru neavând

timp să încheie toate actele necesare transferului de proprietate, dar și

intenția acestora de a evita un control privind activitatea firmei.

La data de 15

decembrie 1998, inculpatul S., folosind identitatea falsa de C.A. și în baza

procurii dată de inculpatul P. a încheiat, în calitate de reprezentant al

S.V.M. V. SA, un contract de intermediere valori mobiliare cu S.V.M. A.A.I. SA

București. Obiectul acestui contract îl reprezenta executarea de către

intermediar a ordinelor de vânzare

cumpărare

de valori mobiliare pe Piața Rasdaq și B.V.M. ce urmau să

fie transmise

intermediarului de către beneficiar, acesta rămânând singurul responsabil

pentru emiterea unor ordine de vânzare-cumpărare sau transfer la registru în

numele unor clienți fără consimțământul lor sau în numele unor clienți fictivi.

La data de 16 decembrie 1998, inculpatul S. a încheiat în aceeași

modalitate un contract de intermediere valori

mobiliare cuprinzând aceleași clauze, în sensul că intermediarul nu urma să fie

ținut de vreo obligație în raporturile dintre beneficiar și terți, cu

S.V.M.K.G.T.I.

SA Gherla, județul Cluj, iar

la 05 ianuarie 1999, un alt contract cu

S.V.M.E. B.G. SA București.

Deoarece

conform dispozițiilor ce reglementează desfășurarea activității pe piața de

capital, sumele de bani obținute în urma efectuării tranzacțiilor de acțiuni se

virează în conturile bancare ale societăților de valori mobiliare, inculpații

aveau nevoie de astfel de instrumente fără a trezi suspiciuni în rândul

intermediarilor ce executau ordinele .

În acest sens, inculpații, folosind documente false referitor la

societatea pe care o reprezenta, s-au

prezentat în cursul anului 1998 la diverse bănci unde au solicitat deschiderea

de conturi, atât în nume personal, cât și pentru S.V.M. V. SA.

Astfel, la 09

decembrie 1998, inculpatul P., în calitate de reprezentant al SC V. SA a

deschis cont pentru persoane juridice la W.B. SA, sucursala București, persoane

autorizate să dispună de cont fiind inculpatul și C.A..

Din rulajul

acestui cont cu nr. 2511000041900437 a rezultat că în decurs de 2 luni C.A.

folosind buletinul de

identitate seria BE

nr. 809893 a ridicat suma totala de 2.877.689.016

lei.

În perioada 21

ianuarie 1999 - 27 ianuarie 1999, prin contul nr. 2511000041800457 deschis la

W.B. SA București inculpatul S.C. a rulat și ridicat suma de 517.575.000 lei.

La data de 31

august 1998, martora C.G. a deschis contul 459002823601 la Banca Comercială

Română sector 1 București prin care era împuternicit și inculpatul P.M.V.

, iar inculpatul S. a deschis în numele lui C.A.

contul

nr. 459033064301 la BCR, sucursala sector 1 București prin care în perioada 14

ianuarie 1999 - 13 august 1999 s-a rulat suma de 360.817.228 lei provenită din

vânzarea de acțiuni de pe piața de capital, din care 360.617.990 lei a fost

ridicata de titularul contului, respectiv C.A.

În baza

contractelor de intermediere valori mobiliare încheiate S.V.M. V. SA ,

inculpații au încheiat următoarele tranzacții:

A. Tranzacții

efectuate prin intermediul S.V.M. A.A.I. SA:

- în perioada 16

decembrie 1998 - 14 ianuarie 1999, inculpatul S. a dat ordine de tranzacționare

acțiuni pe piața de capital unui număr de 1267 de acționari la diverse

societăți, ordine ce au fost executate pe acest interval fie urmare

transmiterii unor fax-uri, fie prin prezentarea personală a inculpatului la

sediul societății de intermediere.

Sumele încasate în urma virărilor s-au ridicat la

valoarea de

528.518.710 lei, din care 493.266.016 lei au fost virate de

intermediari, conform dispozițiilor contractuale, în contul S.V.M. V. SA nr.

2511000041900437 deschis la W.B. SA prin următoarele ordine de plata: 341 din

22 decembrie 1998; 344 din 23 decembrie 1998; 345 din 24 decembrie 1998; 347

din 28 decembrie 1998; 348 din 29 decembrie 1998; 349 din 04 ianuarie 1999; 354

din 11 ianuarie 1999; 356 din 12 ianuarie 1999; 365 din 15 ianuarie 1999.

Pe lângă aceste

ordine de tranzacționare valori mobiliare, S.V.M. A.A.I. SA a efectuat si

operațiuni de vânzare în regim

cross

(tranzacții pentru doi dintre clienții aceluiași S.V.M.). Astfel, S.V.M. V.

a ordonat intermediarului să efectueze vânzări de acțiuni în numele societății,

acțiuni care apoi să fie cumpărate în numele clientului S.V.M. V. SA, S.I.D.,

rezultând astfel două tranzacții de aceeași valoare, dar în sensuri opuse.

În baza

adresei nr. C/1081/03.1999 a C.N.V.M., prin care se recomanda onorarea

solicitărilor acelor persoane care au reclamat vânzarea acțiunilor pe care le

aveau în posesie fără acordul lor,

S.V.M. A.A.I.

SA a răscumpărat și restituit acțiuni în valoare de

35.740.975 lei unui

număr de 28 persoane, iar suma de 44.172 lei constând în viramente rămase de

efectuat de către S.V.M. V. SA a fost pusă la dispoziția organelor de urmărire

penala pentru a fi avuta în vedere la despăgubirea

părților vătămate.

B. Tranzacții

efectuate prin S.V.M.E. B.G. SA

La data de 05

ianuarie 1999, între S.V.M. V. SA, reprezentată de numitul C.A. (în realitate

inculpatul S.C.R.) și S.V.M.E. B.G. SA reprezentată de B.I. s-a încheiat un

contract de intermediere valori

mobiliare

având aceleași clauze ca și contractul încheiat de inculpat

cu S.V.M. A.A.I.

SA.

Pentru

încheierea contractului, inculpatul a prezentat certificatul de înmatriculare

al societății pe care o "reprezenta" precum și o adeverință falsă din

care rezulta că era împuternicit de către directorul executiv, numitul L.N. să

încheie contracte

cu alte societăți de

valori mobiliare în vederea intermedierii ordinelor

de vânzare și/sau

cumpărare preluate de S.V.M. V. de la diverși clienți.

Urmare verificărilor

efectuate în vederea identificării directorului executiv, respectiv a numitului

L.N., s-a stabilit că în evidentele Direcției Generale de Poliție a

Municipiului București - Serviciul Evidența Populației, figurează 4 persoane cu

acest nume. Audiate fiind, acestea au

arătat că nu au desfășurat nici o activitate managerială la S.V.M. V. SA sau la

alte societăți

și nu i-au cunoscut pe inculpați.

În acest context,

concluzia este că împuternicirea folosită de inculpatul S. era un fals menit să

inducă în eroare părțile contractuale și să creeze aparența legalității actelor

ce urmau a fi încheiate.

Mai mult

decât atât, este evident că la acea dată, 02 decembrie 1998, S.V.M. V. SA nu

mai putea fi autorizată să efectueze vânzări-cumpărări de valori mobiliare pe

cont propriu întrucât capitalul social al acestei societăți era numai de

340.000.000 lei, încălcându-se în acest mod dispozițiile art. 4 și art. 6 ale

Regulamentului nr. 3/1998 al C.N.V.M.

Important

este de asemenea pentru conturarea rezoluției infracționale a celor doi

inculpați faptul că deși noului client nu i se deschisese cont la societatea

intermediară, reprezentantul S.V.M. B.G. nu a făcut verificări prealabile,

procedând la executarea ordinelor pe piața de capital ce erau transmise prin

fax de la cabina din cartierul F. nr. 1-3 aparținând Direcției de Telecomunicații

București.

În

consecință, în perioada ianuarie-februarie 1999, S.V.M.E. B.G. SA a efectuat

vânzări de acțiuni în baza ordinelor S.V.M. V. SA în valoare totala de

6.967.068.691 lei din care 4.696.133.050 lei pe Piața Rasdaq și 2.270.935.641

lei pe BVB. Tot în această perioadă s-au executat și ordine de cumpărare în

valoare totală de 3.559.035.150 lei, din care 3.409.856.250 lei de pe Rasdaq și

149.178.900 lei de pe BVB.

Procedându-se

la compensarea sumelor datorate de societăți una alteia, urmare efectuării

operațiunilor menționate mai sus, S.V.M.E. B.G. SA mai avea un rest de plată

către S.V.M. V. SA, în sumă de 3.094.391.954 lei, din care s-a achitat

1.915.721.694 lei prin ordine de plată în contul nr. 25110000419037 deschis la

W.B. SA.

Aceste

operațiuni au fost realizate prin următoarele ordine de plata: 30 din 08

ianuarie 1999; 20 din 13 ianuarie 1999, 24 din 14 ianuarie 1999, 25 din 14

ianuarie 1999, 29 din 15 ianuarie 1999, 28 din 15 ianuarie 1999, 37 din 19

ianuarie 1999, 39 din 20 ianuarie 1999, 40 din 21 ianuarie 1999, 44 din 22

ianuarie 1999, 45 din 25 ianuarie 1999, 46 din 26 ianuarie 1999.

În această

modalitate, în perioada 05 ianuarie 1999 - 26 ianuarie 1999, s-au tranzacționat

ordine de vânzare pe piața de capital unui număr de 6.610 persoane.

C. Tranzacții

efectuate prin intermediul SC K.G.I.I.V. SA Gherla, județul Clui:

La data de 16

decembrie 1998, între S.V.M.K.G.T.I. SA GHERLA reprezentată prin C.C.P. și

S.V.M. V. SA reprezentată de inculpatul S.C.R., care utiliza identitatea falsă

de C.A., s-a încheiat un contract de intermediere de valori mobiliare, clauzele

fiind identice cu cele cuprinse în contractele încheiate de către inculpat cu

S.V.M.

A.A.I. SA și S.V.M.E. B.G. SA.

La încheierea

contractului, inculpatul S. a prezentat un înscris falsificat reprezentând o

Hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor S.V.M. V. SA BAIA MARE din data de

23 decembrie 1998 din care rezulta că s-a aprobat cesiunea pachetului majoritar

de către P.M.V. către C.A. De asemenea, prin aceeași Adunare Generala s-ar fi

procedat la alegerea unui nou consiliu de administrație.

Conform

înțelegerii intervenite între inculpat si S.V.M.K.G.T.I. SA, ordinele de

tranzacționare se transmiteau prin fax, iar

banii

obținuți se virau în contul societății beneficiare.

Începând cu data de 16 decembrie 1998, de la nr. de fax,

aparținând cabinei Telex-Fax F. nr. 1-3 a

Direcției Telecomunicații București au început să fie transmise facsimile

cuprinzând ordine de vânzare-cumpărare acțiuni în contul S.V.M. V. SA, ordine

ce indicau nr. de cont 2511000041900437 de la W.B. în care urmau să se achite

sumele obținute din vânzări.

În această

modalitate, în perioada 16 decembrie 1998 - 18 ianuarie 1999 au fost

tranzacționate acțiuni aparținând unui număr de 1.939 persoane.

Conform situației

privind tranzacțiile efectuate de S.V.M.K.G.T.I.

SA, a rezultat că în perioada 17 decembrie 1998 - 13 ianuarie 1999 s-au

efectuat ordine de vânzare de acțiuni pe piața de capital pentru S.V.M. V.

SA, în valoare totală de 1.163.616.980 lei și ordine de cumpărare în valoare de

374.158.020 lei.

Sumele

datorate de intermediar beneficiarului au fost achitate cu ordine de plată după

cum urmează: 1932 din 23 decembrie 1998,

1940

din 24 decembrie 1998, 1941 din 24 decembrie 1998, 7 din 06 ianuarie 1999, 1943

din 29 decembrie 1998,

1942 din 29

decembrie 1998, 1911 din 04 ianuarie 1999, 1947 din 04 ianuarie 1999, 50 din 05

ianuarie 1999,

7 din 06 ianuarie 1999, 9 din 07 ianuarie 1999, 11 din 08

ianuarie 1999, 17 din 11 ianuarie 199,

18

din 11 ianuarie 1999, 32 din 20 ianuarie 1999, 23 din 09 ianuarie 1999 și 28

din 18 ianuarie 1999.

Latura civilă

a cauzei a fost disjunsă, avându-se în vedere întârzierea soluționării acțiunii

penale datorită introducerii în cauză,

ca

părți civile, a unui număr foarte mare de persoane.

Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

prin decizia penală nr. 314/A din 2 octombrie 2007, admițând apelurile

declarate de inculpații P.M.V. și S.C.R., a desființat, în parte, sentința

penală atacată și rejudecând:

În baza art.

31 alin. (2) raportat la art. 208-209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., a

condamnat pe inculpatul P.M.V. la pedeapsa de 11

ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10

lit. g) C. proc. pen.

, a încetat

procesul penal pornit împotriva inculpaților pentru ifnracțiunile prevăzute de

art. 209 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și

prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen. (privind pe

inculpatul P.M.V.) și pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1),

art. 293 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (privind pe inculpatul

S.C.R.).

A înlăturat

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul

P.M.V. să execute pedeapsa de 11 ani închisoare, iar inculpatul S.C.R. să

execute pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit.

a), b) și c) C. pen. pentru ambii inculpați.

Au fost

descontopite pedepsele de 11 ani închisoare, 5 ani închisoare (aplicate prin

sentința penală nr. 928/2002 a Tribunalului București) și pedeapsa de 9 luni

închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 78/2002 a Judecătoriei Sectorului

6 București), contopite

prin sentința

penală nr. 489/2005 a Tribunalului București, pe care le-

a contopit cu

pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul

P.M.V. să execute în final 11 ani închisoare.

S-a dedus din

pedeapsa de 11 ani închisoare perioada executată de inculpat, de la 17 august

1999 la 24 aprilie 2007.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs ambii inculpați.

Prin recursul

declarat, inculpatul P.M.V. a solicitat casarea hotărârilor cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru refacerea expertizei care să

stabilească prejudiciul produs prin fapta inculpatului, invocând temeiurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 6,

10, 18, 17 și 14 C. proc. pen.

În susținerea

acestora a arătat că a fost lipsit de apărare la urmărirea penală și că

instanțele nu s-au pronunțat cu privire la cererea de schimbare a faptei pentru

care a fost trimis în judecată, în infracțiunea de abuz în serviciu, deși din

probele administrate rezultă că s-a săvârșit doar o contravenție la Legea nr.

297/2004. în acest sens, a arătat că acele valori imobiliare tranzacționate

inculpatului S. nu au intrat în posesia sa, întrucât nu a avut loc transferul

efectiv din patrimoniul societății la care era administrator în contul său. A

mai susținut că se impune achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și reducerea pedepsei cu aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 248

C. pen., a precizat că s-a împlinit termenul de prescripție, astfel că s-ar

impune soluția de încetare a procesului penal, în situația schimbării

încadrării juridice.

Recurentul

inculpat S.C.R. a solicitat casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, pentru identificarea prejudiciului, invocând

temeiurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.

În susținerea

cazurilor de casare, a arătat că, în raport de conținutul Instrucțiunilor din

2005, este posibilă dezincriminarea faptelor săvârșite, iar, în situația

trecerii peste această critică, a

susținut

că nu există elementul material al infracțiunii de furt calificat,

deoarece

nu și-au însușit acțiunile, și nici elementul subiectiv, întrucât nu au avut

acest scop. A mai arătat că nu există obiectul material corporal, așa cum se

cere în doctrină, pentru a se putea reține infracțiunea de furt.

În subsidiar, în situația rămânerii în cadrul procesual stabilit de

parchet, a arătat că nu există elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat, motiv pentru care a solicitat

schimbarea încadrării

juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. și

art. 258 C. pen. În situația schimbării încadrării juridice în

forma

calificată a abuzului în serviciu, a solicitat redozarea pedepsei, iar în cazul

reținerii formei simple, a solicitat încetarea procesului penal, întrucât s-a

împlinit termenul de prescripție.

Recursurile

inculpaților nu sunt fondate, pentru considerentele următoare:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect

faptele și vinovăția inculpaților și au dat o corectă încadrare juridică

acestora, constatându-se, referitor la criticile inculpaților, următoarele:

Referitor la

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 6 C. proc. pen., în

sensul desfășurării urmăririi penale în lipsa apărătorului , se constată, din

actele dosarului de urmărire

penală (filele

100, 101, 129 - vol. lll), că inculpatul a fost asistat de mai

mulți

apărători aleși. Așa fiind, dreptul la apărare al inculpatului a fost garantat

pe parcursul procesului, acesta beneficiind de o apărare completă și eficientă.

Referitor la

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., în

sensul că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la cererea de schimbare a

faptei pentru care a fost trimis în judecată, în infracțiunea de abuz în

serviciu, motiv invocat de inculpatul P., se constată că această susținere nu

este întemeiată.

Din

verificarea actelor dosarului, rezultă că instanța de fond nu numai că a dat

cuvântul referitor la încadrarea juridică tuturor părților și procurorului, dar

s-a și pronunțat referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, cu o

motivare amănunțită, analizând toate criticile inculpatului.

Susținerea

inculpatului că a săvârșit doar o contravenție la Legea nr. 297/2004, deoarece

valorile imobiliare tranzacționate inculpatului S. nu au intrat în posesia sa,

întrucât nu a avut loc transferul efectiv din patrimoniul societății la care

era administrator în contul său, nu poate fi primită.

Sub acest

aspect, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de furt calificat reținută în sarcina inculpaților, fiind întrunite cumulativ

cerințele esențiale pentru existența elementului material al laturii obiective:

- acțiunea de

luare se referă la un bun mobil. În dreptul civil, bunurile mobile sunt de două

categorii: bunuri mobile prin natura lor și bunuri mobile prin determinarea

legii, astfel cum

acestea din urmă sunt

definite de art. 474 C. civ.„... acțiunile

sau interesele în companii de finanțe, comerț sau de

industrie".

-

bunul mobil s-a aflat

în detenția sau posesia unei persoane, în speță, titularii certificatelor de

acționar;

- luarea bunului s-a făcut fără

consimțământul părții vătămate.

În ce

privește acțiunea de luare, în înțelesul legii penale, ea constă în scoaterea

bunului dintr-o sferă patrimonială și trecerea lui în stăpânirea făptuitorului,

astfel încât bunul să nu se mai afle la dispoziția aceluia în detenția sau

posesia căruia se afla sau trebuia

să se

găsească, producându-se o deposedare a părții vătămate și o

împosedare a

făptuitorului.

Din acest punct de vedere, susținerea inculpaților că nu a avut

loc transferul efectiv al valorilor

imobiliare din patrimoniul societății la care era administrator inculpatul S.,

în contul inculpatului

P. și că nu și-au

însușit acțiunile, neexistând nici elementul

subiectiv, întrucât nu au

avut acest scop sunt nefondate.

În acest

sens, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în faza de

judecată a apelului, rezultă că efectuarea operațiunilor de vânzare-cumpărare a

acțiunilor avea loc urmare unui ordin dat de către investitor și comunicat

societății de valori imobiliare, sumele încasate din vânzarea acțiunilor

virându-se direct în conturile S.V.M. V. S.A. (fila 12- dosar instanța de

apel). Așa fiind, prin emiterea ordinelor de vânzare a acțiunilor mai multor

persoane fizice, s-a realizat elementul material al infracțiunii de furt

calificat, în acel moment efectuându-se deposedarea și împosedarea inculpaților

cu valorile imobiliare pe care urmau să le tranzacționeze pe piața bursieră.

În raport cu

argumentele mai sus-arătate, se constată că nu se impune achitarea inculpaților

pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina acestora.

Nici criticile

ambilor inculpați, referitoare la schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. și, respectiv, art. 246 raportat la

art. 248

1

C. pen. și art. 258 C. pen., nu sunt întemeiate.

Pentru a fi incidente aceste incriminări, legiuitorul a prevăzut o

situație preexistentă și anume, cea a

existenței unui serviciu în cadrul unui organ sau instituții de stat ori al

unei unități din cele prevăzute la art. 145 C. pen., în care să își desfășoare

activitatea un funcționar public.

Or,

inculpații nu aveau această calitate prevăzută de lege, în sensul art. 147 C.

pen., astfel că nu puteau fi subiecți activi ai acestor infracțiuni de

serviciu.

In ce

privește prejudiciul cauzat, acesta a fost cert stabilit, conform raportului de

expertiză contabilă, care a avut în vedere însumarea valorilor acțiunilor

tranzactionate, adică sumele de bani obținute din vânzarea acestora pe piața de

capital, care atrage agravanta consecințelor deosebit de grave.

Neîntemeiată

este și critica referitoare la dezincriminarea faptelor, în raport de

conținutul Instrucțiunilor din 2005.

Potrivit principiului legalității prevăzut de art. 2 C. pen.,

numai legea prevede care fapte constituie

infracțiuni, ceea ce înseamnă că acțiunea de incriminare a unor fapte nu se

poate realiza decât prin lege, iar, ca efect al simetriei, și acțiunea de

dezincriminare nu poate fi realizată decât tot prin lege, și nu prin

instrucțiuni.

Referitor la

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

Curtea constată că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a

dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se

în

mod corect că, în raport de gradul

ridicat de pericol social al faptelor

săvârșite, reflectat de modul în

care inculpații le-au conceput și realizat, precum și de datele ce

caracterizează persoana acestora,

scopul

pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în

cuantumul

stabilit, în regim privativ de libertate.

Examinând

hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în

considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri

care impun casarea din oficiu, urmează ca

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.M.V. și S.C.R.

împotriva deciziei penale nr. 314/A din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 11 februarie 2009.