ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 461/2009

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1028 din 19 iulie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpaților: P.M.V. la pedepsele de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen.; de 2 ani închisoare și, respectiv, 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 928/2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă la 12 noiembrie 2003 prin decizia nr. 5166/2003 a C.S.J., urmând să execute pedeapsa rezultantă, de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 C. pen. În baza art. 35 alin. (2) C. pen., s-a menținut măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei, dispusă prin sentința penală nr. 928/2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală. S-a luat act că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 17 august 1999 la 18 decembrie 2000 și s-a dedus din durata pedepsei prevenția de la 17 august 1999 la zi. - S.C.R. la pedepsele de 10 ani închisoare și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen.; de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen.; de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen.; de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 114 din Legea nr. 52/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 9 septembrie 2003 la 16 iunie 2005, perioadă ce a fost dedusă din durata pedepsei. În baza art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea ordinelor de tranzacționare actiuni: 341 din 22 decembrie 1998, 344 din 23 decembrie 1998, 345 din 24 decembrie 1998, 347 din 28 decembrie 1998, 348 din 29 decembrie 1998, 349 din 4 ianuarie 1999, 354 din 11 ianuarie 1999, 356 din 12 ianuarie 1999, 365 din 15 ianuarie 1999 - efectuate prin S.V.M.I. SA prin W.B.

SA; 30 din 8 ianuarie 1999, 20 din 13 ianuarie 1994, 24 din 14 ianuarie 1995, 25 din 14 ianuarie 1999, 29 din 15 ianuarie 1999, 28 din 15 ianuarie 1999, 37 din 19 ianuarie 1999, 39 din 20 ianuarie 1999, 40 din 21 ianuarie 1999, 44 din 22 ianuarie 1999, 45 din 25 ianuarie 1999 și 46 din 26 ianuarie 1999 - efectuate prin S.V.M.E. B.G. SA prin W.B. SA; 1932 din 23 decembrie 1998, 1940 din 24 decembrie 1998, 1941 din 24 decembrie 1998, 7 din 6 ianuarie 1999, 1943 din 29 decembrie 1998,1942 din 29 decembrie 1998,1911 din 4 ianuarie 1999, 1947 din 4 ianuarie 1999, 1950 din 5 ianuarie 1999, 7 din 6 ianuarie 1999, 9 din 7 ianuarie 1999, 11 din 8 ianuarie 1999, 17 din 11 ianuarie 1999, 18 din 11 ianuarie 1999, 32 din 20 ianuarie 1999, 23 din 09 ianuarie 1999, 28 din 18 ianuarie 1999, efectuate prin S.V.M.K.G.T.I.

SA. Au fost anulate B.l. seria BE emis de Poliția Municipiului Curtea de Argeș (folosit de inculpatul S. sub numele de C.) si procura falsificata la 10 decembrie 1998 (prin care P. împuternicea pe S. ca sub numele de C. să semneze contracte cu persoane fizice/juridice). S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., în art. 246 C. pen., ca nefondate . În baza prev art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la câte 2.000 lei Ron fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță de judecată a reținut următoarele: În vara anului 1998, inculpatul P.M.V. i-a propus martorului B.C. - acționar majoritar la S.V.M.G. SA - să vândă împreună acțiuni pe piața de capital, fără a avea acordul titularilor, motivând ca pentru aceasta au nevoie de un S.V.M. intermediar si respectiv de datele acționarilor în registrele diferitelor societăți. Planul consta în transformarea unui S.V.M. în "societate carcasă" căreia să îi fie deschis un cont în bancă, societatea prin intermediul căreia urma să se efectueze tranzacții frauduloase. Pentru derularea acestei activități, inculpatul P. a propus aceluiași martor utilizarea unei persoane fizice care, folosindu-se de documente de identitate false, să încheie diverse acte în numele societății și să ridice banii ce urmau a fi virați în contul acesteia.

Martorul B.C. a refuzat propunerea inculpatului, iar în luna ianuarie 1999 când s-a reîntâlnit cu inculpatul P., acesta i-a spus printre altele că a "demarat afacerea" cu ajutorul numitului C.A. În luna noiembrie 1998, inculpatul P., în cadrul unei întâlniri cu martorii T.H., S.S. și A.A. a împărtășit acestora intenția sa de a cumpăra pachetul majoritar la S.V.M. V. În acest context, inculpatul i-a propus martorului Tănase să accepte postul de director la această societate, menționând că rolul acestuia ar consta în semnarea unor documente privind tranzacționarea pe piața bursieră de acțiuni fără acordul proprietarilor si deschiderea de conturi bancare pentru încasarea banilor astfel obținuți.

După ce martorul T. a făcut o serie de investigații printre angajații S.V.M. V., a refuzat propunerea inculpatului. Urmare refuzului martorului T., inculpatul P. s-a adresat inculpatului S.C.R. care a fost de acord cu condițiile prezentate. Astfel, și-a procurat - împrejurări care nu au putut fi stabilite - un buletin de identitate seria BE nr. 809893 eliberat de Polița Municipiului Curtea de Argeș aparținând numitului C.A., cu care avea trăsături fizionomice asemănătoare cu ale sale, buletin pe care a fost aplicata și stampilata, în fals, la fila a II a, fotografia inculpatului. De asemenea, inculpatul a iscălit la rubrica "semnătura titularului" cu numele de C.A., caracterele utilizate fiind vizibil diferite de cele ale scrisului adevăratului titular.

Semnătura falsă este însă identică cu cele care se regăsesc în diferite acte semnate de inculpatul S., în calitate de director al S.V.M. V. SA. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că la data de 26 noiembrie 1998, numitul L.N., prin mandatarul L.C. a încheiat un contract cu P.M., privind cesionarea unui număr de 7.603 acțiuni, reprezentând 59,5% din capitalul social al S.V.M. V. SA Baia-Mare. Ulterior, L.N. procedează la autentificarea actului adițional la statutul si contractul SC V. SA, conform căruia acesta declară că Adunarea Generala a Societății din 03 decembrie 1998 a hotărât mai multe modificări, printre care retragerea lui L.N. din societate începând cu data de 03 decembrie 1998 și cesionarea majoritarii capitalului social către inculpatul P.M.V.

Prin același act s-a precizat la art. 5 că P.M.V., în calitate de administrator al societății, va răspunde de activitatea desfășurata în punctul de lucru din București și zona limitrofă, având drept de reprezentare a societății în relațiile cu terții și celelalte instituții cu care societatea are contracte. La data de 11 decembrie 1998, la Biroul Notarului Public I.C. a fost autentificat contractul sub condiție suspensivă prin care inculpatul P.M.V. îi cesionează inculpatului S.C.R. - ce folosea identitatea falsă de C.A. - un număr de 6.703 acțiuni reprezentând 59,65% din capitalul social al S.V.M. V. SA Baia Mare. Cesionarul C.A.

urma să intre în posesia acțiunilor la data achitării integrale a acestora către CEDENT, până cel mai târziu la 21 decembrie 1998. Achitarea integrală a contravalorii acțiunilor nu a mai avut loc și în consecință cesionarul nu a intrat niciodată în posesia acțiunilor cesionate, contractul fiind desființat cu efect retroactiv datorita neîndeplinirii condiției suspensive. Din această împrejurare rezultă categoric intenția inculpatului P. de a se păstra aparent departe de "operațiunile" ce urmau a fi efectuate, dar și să creeze cadrul formal și aparența unui singur vinovat în persoana inculpatului S.C. De remarcat este de asemenea împrejurarea că practic inculpații nu au avut nici un moment intenția să primească, respectiv să plătească contravaloarea acțiunilor conform contractului de cesiune, deoarece nu intenționau sa desfășoare o activitate licită.

La scurt timp, cei doi inculpați au încheiat un proces verbal din care rezultă că la 12 decembrie 1998 inculpatul P. i-a predat numitului C.A. arhiva SC V. SA și ștampila cu nr. 2 a acestei societăți. La data de 18 ianuarie 1999 , inculpatul P., în calitate de reprezentant al S.V.M. V. SA, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu numitul S.S.A., căruia i-a vândut dreptul de proprietate asupra cotei de 98/273 mp teren si spații comerciale de producție, spălătorul în suprafață de 156 mp din imobilul situat in Baia Mare, județul Maramureș, prețul vânzării fiind de 250.000.000 lei, contract ce a fost autentificat în baza declarației date de inculpat pe propria răspundere din care rezulta că imobilul în cauză nu reprezenta aport în natură la capitalul social al societății.

Intenția inculpatului P. a fost evidentă, respectiv aceea de a decapitaliza societatea, astfel încât la data încetării activității infracționale să se recupereze banii care s-au "investit" în crearea cadrului necesar punerii în practică a rezoluției infracționale, context în care profitul ar fi fost maxim, iar pretinsele cheltuieli făcute de inculpați în faza actelor pregătitoare ar fi fost în cea mai mare parte recuperate. Această finalitate rezultă și din depoziția martorului S.S.A. care a relatat că inculpatul i-a mărturisit într-o discuție că a preferat să îi vândă imobilul deoarece avea prefigurat un plan conform căruia societatea urma să rămână fără patrimoniu social.

Deși inculpatul P. a încercat să acrediteze ideea că din greșeală a păstrat calitatea de administrator după ce a vândut societatea numitului C.A., nu poate fi reținută această susținere întrucât din documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv declarația dată pe proprie răspundere la 14 ianuarie 1999 în fața notarului public S.P., denotă că se considera și acționa și la această dată ca acționar majoritar și administrator S.V.M. V. SA. Din analiza actelor juridice încheiate de cei doi inculpați rezultă că după data de 03 decembrie 1998, într-o perioadă relativ scurtă, aceștia au încheiat o multitudine de contracte de natură contradictorie, ce se justificau poate doar în cazul în care se urmărea cu totul altă finalitate decât desfășurarea unei activități comerciale normale.

Astfel, într-un timp foarte scurt, aceștia au încheiat contracte de cesiune, împuterniciri, contracte de intermediere valori mobiliare, au dat ordine de vânzare-cumpărare acțiuni, încasând banii obținuți, activitate ce denotă o bună coordonare și o intenție evidentă, aceea de a eluda legea. Astfel, la numai 7 zile după ce a devenit proprietarul majoritar de acțiuni, respectiv cu o zi înainte de încheierea contractului de cesiune, inculpatul P. l-a împuternicit pe S. ca, utilizând numele de C.A., în calitatea sa de director comercial, să deschidă conturi bancare, să semneze contracte cu persoane fizice și juridice și să reprezinte societatea în raport cu terții și toate instituțiile pieței de capital, toate acestea în contextul în care începând cu 10 decembrie 1998 capitalul social al S.V.M.

V. SA fiind redus la suma de 127.480.000 lei, societatea nu mai îndeplinea condițiile legale pentru a funcționa. Mai mult decât atât, procura este lipsita de eficiență juridică, câtă vreme la 21 decembrie 1998, inculpatul S. devenea acționar majoritar al societății. Din toate aceste date și acțiuni rezultă că inculpații lucrau contra-cronometru neavând timp să încheie toate actele necesare transferului de proprietate, dar și intenția acestora de a evita un control privind activitatea firmei. La data de 15 decembrie 1998, inculpatul S., folosind identitatea falsa de C.A. și în baza procurii dată de inculpatul P. a încheiat, în calitate de reprezentant al S.V.M. V. SA, un contract de intermediere valori mobiliare cu S.V.M.

A.A.I. SA București. Obiectul acestui contract îl reprezenta executarea de către intermediar a ordinelor de vânzare cumpărare de valori mobiliare pe Piața Rasdaq și B.V.M. ce urmau să fie transmise intermediarului de către beneficiar, acesta rămânând singurul responsabil pentru emiterea unor ordine de vânzare-cumpărare sau transfer la registru în numele unor clienți fără consimțământul lor sau în numele unor clienți fictivi. La data de 16 decembrie 1998, inculpatul S. a încheiat în aceeași modalitate un contract de intermediere valori mobiliare cuprinzând aceleași clauze, în sensul că intermediarul nu urma să fie ținut de vreo obligație în raporturile dintre beneficiar și terți, cu S.V.M.K.G.T.I.

SA Gherla, județul Cluj, iar la 05 ianuarie 1999, un alt contract cu S.V.M.E. B.G. SA București. Deoarece conform dispozițiilor ce reglementează desfășurarea activității pe piața de capital, sumele de bani obținute în urma efectuării tranzacțiilor de acțiuni se virează în conturile bancare ale societăților de valori mobiliare, inculpații aveau nevoie de astfel de instrumente fără a trezi suspiciuni în rândul intermediarilor ce executau ordinele . În acest sens, inculpații, folosind documente false referitor la societatea pe care o reprezenta, s-au prezentat în cursul anului 1998 la diverse bănci unde au solicitat deschiderea de conturi, atât în nume personal, cât și pentru S.V.M. V. SA. Astfel, la 09 decembrie 1998, inculpatul P., în calitate de reprezentant al SC V. SA a deschis cont pentru persoane juridice la W.B.

SA, sucursala București, persoane autorizate să dispună de cont fiind inculpatul și C.A.. Din rulajul acestui cont cu nr. 2511000041900437 a rezultat că în decurs de 2 luni C.A. folosind buletinul de identitate seria BE nr. 809893 a ridicat suma totala de 2.877.689.016 lei. În perioada 21 ianuarie 1999 - 27 ianuarie 1999, prin contul nr. 2511000041800457 deschis la W.B. SA București inculpatul S.C. a rulat și ridicat suma de 517.575.000 lei. La data de 31 august 1998, martora C.G. a deschis contul 459002823601 la Banca Comercială Română sector 1 București prin care era împuternicit și inculpatul P.M.V. , iar inculpatul S. a deschis în numele lui C.A. contul nr. 459033064301 la BCR, sucursala sector 1 București prin care în perioada 14 ianuarie 1999 - 13 august 1999 s-a rulat suma de 360.817.228 lei provenită din vânzarea de acțiuni de pe piața de capital, din care 360.617.990 lei a fost ridicata de titularul contului, respectiv C.A.

În baza contractelor de intermediere valori mobiliare încheiate S.V.M. V. SA , inculpații au încheiat următoarele tranzacții: A. Tranzacții efectuate prin intermediul S.V.M. A.A.I. SA: - în perioada 16 decembrie 1998 - 14 ianuarie 1999, inculpatul S. a dat ordine de tranzacționare acțiuni pe piața de capital unui număr de 1267 de acționari la diverse societăți, ordine ce au fost executate pe acest interval fie urmare transmiterii unor fax-uri, fie prin prezentarea personală a inculpatului la sediul societății de intermediere. Sumele încasate în urma virărilor s-au ridicat la valoarea de 528.518.710 lei, din care 493.266.016 lei au fost virate de intermediari, conform dispozițiilor contractuale, în contul S.V.M.

V. SA nr. 2511000041900437 deschis la W.B. SA prin următoarele ordine de plata: 341 din 22 decembrie 1998; 344 din 23 decembrie 1998; 345 din 24 decembrie 1998; 347 din 28 decembrie 1998; 348 din 29 decembrie 1998; 349 din 04 ianuarie 1999; 354 din 11 ianuarie 1999; 356 din 12 ianuarie 1999; 365 din 15 ianuarie 1999. Pe lângă aceste ordine de tranzacționare valori mobiliare, S.V.M. A.A.I. SA a efectuat si operațiuni de vânzare în regim cross (tranzacții pentru doi dintre clienții aceluiași S.V.M.). Astfel, S.V.M. V. a ordonat intermediarului să efectueze vânzări de acțiuni în numele societății, acțiuni care apoi să fie cumpărate în numele clientului S.V.M. V. SA, S.I.D., rezultând astfel două tranzacții de aceeași valoare, dar în sensuri opuse.

În baza adresei nr. C/1081/03.1999 a C.N.V.M., prin care se recomanda onorarea solicitărilor acelor persoane care au reclamat vânzarea acțiunilor pe care le aveau în posesie fără acordul lor, S.V.M. A.A.I. SA a răscumpărat și restituit acțiuni în valoare de 35.740.975 lei unui număr de 28 persoane, iar suma de 44.172 lei constând în viramente rămase de efectuat de către S.V.M. V. SA a fost pusă la dispoziția organelor de urmărire penala pentru a fi avuta în vedere la despăgubirea părților vătămate. B. Tranzacții efectuate prin S.V.M.E. B.G. SA La data de 05 ianuarie 1999, între S.V.M. V. SA, reprezentată de numitul C.A. (în realitate inculpatul S.C.R.) și S.V.M.E. B.G. SA reprezentată de B.I.

s-a încheiat un contract de intermediere valori mobiliare având aceleași clauze ca și contractul încheiat de inculpat cu S.V.M. A.A.I. SA. Pentru încheierea contractului, inculpatul a prezentat certificatul de înmatriculare al societății pe care o "reprezenta" precum și o adeverință falsă din care rezulta că era împuternicit de către directorul executiv, numitul L.N. să încheie contracte cu alte societăți de valori mobiliare în vederea intermedierii ordinelor de vânzare și/sau cumpărare preluate de S.V.M. V. de la diverși clienți. Urmare verificărilor efectuate în vederea identificării directorului executiv, respectiv a numitului L.N., s-a stabilit că în evidentele Direcției Generale de Poliție a Municipiului București - Serviciul Evidența Populației, figurează 4 persoane cu acest nume.

Audiate fiind, acestea au arătat că nu au desfășurat nici o activitate managerială la S.V.M. V. SA sau la alte societăți și nu i-au cunoscut pe inculpați. În acest context, concluzia este că împuternicirea folosită de inculpatul S. era un fals menit să inducă în eroare părțile contractuale și să creeze aparența legalității actelor ce urmau a fi încheiate. Mai mult decât atât, este evident că la acea dată, 02 decembrie 1998, S.V.M. V. SA nu mai putea fi autorizată să efectueze vânzări-cumpărări de valori mobiliare pe cont propriu întrucât capitalul social al acestei societăți era numai de 340.000.000 lei, încălcându-se în acest mod dispozițiile art. 4 și art. 6 ale Regulamentului nr. 3/1998 al C.N.V.M.

Important este de asemenea pentru conturarea rezoluției infracționale a celor doi inculpați faptul că deși noului client nu i se deschisese cont la societatea intermediară, reprezentantul S.V.M. B.G. nu a făcut verificări prealabile, procedând la executarea ordinelor pe piața de capital ce erau transmise prin fax de la cabina din cartierul F. nr. 1-3 aparținând Direcției de Telecomunicații București. În consecință, în perioada ianuarie-februarie 1999, S.V.M.E. B.G. SA a efectuat vânzări de acțiuni în baza ordinelor S.V.M. V. SA în valoare totala de 6.967.068.691 lei din care 4.696.133.050 lei pe Piața Rasdaq și 2.270.935.641 lei pe BVB. Tot în această perioadă s-au executat și ordine de cumpărare în valoare totală de 3.559.035.150 lei, din care 3.409.856.250 lei de pe Rasdaq și 149.178.900 lei de pe BVB.

Procedându-se la compensarea sumelor datorate de societăți una alteia, urmare efectuării operațiunilor menționate mai sus, S.V.M.E. B.G. SA mai avea un rest de plată către S.V.M. V. SA, în sumă de 3.094.391.954 lei, din care s-a achitat 1.915.721.694 lei prin ordine de plată în contul nr. 25110000419037 deschis la W.B. SA. Aceste operațiuni au fost realizate prin următoarele ordine de plata: 30 din 08 ianuarie 1999; 20 din 13 ianuarie 1999, 24 din 14 ianuarie 1999, 25 din 14 ianuarie 1999, 29 din 15 ianuarie 1999, 28 din 15 ianuarie 1999, 37 din 19 ianuarie 1999, 39 din 20 ianuarie 1999, 40 din 21 ianuarie 1999, 44 din 22 ianuarie 1999, 45 din 25 ianuarie 1999, 46 din 26 ianuarie 1999. În această modalitate, în perioada 05 ianuarie 1999 - 26 ianuarie 1999, s-au tranzacționat ordine de vânzare pe piața de capital unui număr de 6.610 persoane.

C. Tranzacții efectuate prin intermediul SC K.G.I.I.V. SA Gherla, județul Clui: La data de 16 decembrie 1998, între S.V.M.K.G.T.I. SA GHERLA reprezentată prin C.C.P. și S.V.M. V. SA reprezentată de inculpatul S.C.R., care utiliza identitatea falsă de C.A., s-a încheiat un contract de intermediere de valori mobiliare, clauzele fiind identice cu cele cuprinse în contractele încheiate de către inculpat cu S.V.M. A.A.I. SA și S.V.M.E. B.G. SA. La încheierea contractului, inculpatul S. a prezentat un înscris falsificat reprezentând o Hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor S.V.M. V. SA BAIA MARE din data de 23 decembrie 1998 din care rezulta că s-a aprobat cesiunea pachetului majoritar de către P.M.V.

către C.A. De asemenea, prin aceeași Adunare Generala s-ar fi procedat la alegerea unui nou consiliu de administrație. Conform înțelegerii intervenite între inculpat si S.V.M.K.G.T.I. SA, ordinele de tranzacționare se transmiteau prin fax, iar banii obținuți se virau în contul societății beneficiare. Începând cu data de 16 decembrie 1998, de la nr. de fax, aparținând cabinei Telex-Fax F. nr. 1-3 a Direcției Telecomunicații București au început să fie transmise facsimile cuprinzând ordine de vânzare-cumpărare acțiuni în contul S.V.M. V. SA, ordine ce indicau nr. de cont 2511000041900437 de la W.B. în care urmau să se achite sumele obținute din vânzări. În această modalitate, în perioada 16 decembrie 1998 - 18 ianuarie 1999 au fost tranzacționate acțiuni aparținând unui număr de 1.939 persoane.

Conform situației privind tranzacțiile efectuate de S.V.M.K.G.T.I. SA, a rezultat că în perioada 17 decembrie 1998 - 13 ianuarie 1999 s-au efectuat ordine de vânzare de acțiuni pe piața de capital pentru S.V.M. V. SA, în valoare totală de 1.163.616.980 lei și ordine de cumpărare în valoare de 374.158.020 lei.

Sumele datorate de intermediar beneficiarului au fost achitate cu ordine de plată după cum urmează: 1932 din 23 decembrie 1998, 1940 din 24 decembrie 1998, 1941 din 24 decembrie 1998, 7 din 06 ianuarie 1999, 1943 din 29 decembrie 1998, 1942 din 29 decembrie 1998, 1911 din 04 ianuarie 1999, 1947 din 04 ianuarie 1999, 50 din 05 ianuarie 1999, 7 din 06 ianuarie 1999, 9 din 07 ianuarie 1999, 11 din 08 ianuarie 1999, 17 din 11 ianuarie 199, 18 din 11 ianuarie 1999, 32 din 20 ianuarie 1999, 23 din 09 ianuarie 1999 și 28 din 18 ianuarie 1999. Latura civilă a cauzei a fost disjunsă, avându-se în vedere întârzierea soluționării acțiunii penale datorită introducerii în cauză, ca părți civile, a unui număr foarte mare de persoane.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 314/A din 2 octombrie 2007, admițând apelurile declarate de inculpații P.M.V. și S.C.R., a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând: În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 208-209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.M.V. la pedeapsa de 11 ani închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. , a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților pentru ifnracțiunile prevăzute de art. 209 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

și prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen. (privind pe inculpatul P.M.V.) și pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1), art. 293 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (privind pe inculpatul S.C.R.). A înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul P.M.V. să execute pedeapsa de 11 ani închisoare, iar inculpatul S.C.R. să execute pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b) și c) C. pen. pentru ambii inculpați.

Au fost descontopite pedepsele de 11 ani închisoare, 5 ani închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 928/2002 a Tribunalului București) și pedeapsa de 9 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 78/2002 a Judecătoriei Sectorului 6 București), contopite prin sentința penală nr. 489/2005 a Tribunalului București, pe care le- a contopit cu pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul P.M.V. să execute în final 11 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsa de 11 ani închisoare perioada executată de inculpat, de la 17 august 1999 la 24 aprilie 2007. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpați. Prin recursul declarat, inculpatul P.M.V. a solicitat casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru refacerea expertizei care să stabilească prejudiciul produs prin fapta inculpatului, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 6, 10, 18, 17 și 14 C. proc.

pen. În susținerea acestora a arătat că a fost lipsit de apărare la urmărirea penală și că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la cererea de schimbare a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în infracțiunea de abuz în serviciu, deși din probele administrate rezultă că s-a săvârșit doar o contravenție la Legea nr. 297/2004. în acest sens, a arătat că acele valori imobiliare tranzacționate inculpatului S. nu au intrat în posesia sa, întrucât nu a avut loc transferul efectiv din patrimoniul societății la care era administrator în contul său. A mai susținut că se impune achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și reducerea pedepsei cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., a precizat că s-a împlinit termenul de prescripție, astfel că s-ar impune soluția de încetare a procesului penal, în situația schimbării încadrării juridice. Recurentul inculpat S.C.R. a solicitat casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru identificarea prejudiciului, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. În susținerea cazurilor de casare, a arătat că, în raport de conținutul Instrucțiunilor din 2005, este posibilă dezincriminarea faptelor săvârșite, iar, în situația trecerii peste această critică, a susținut că nu există elementul material al infracțiunii de furt calificat, deoarece nu și-au însușit acțiunile, și nici elementul subiectiv, întrucât nu au avut acest scop.

A mai arătat că nu există obiectul material corporal, așa cum se cere în doctrină, pentru a se putea reține infracțiunea de furt. În subsidiar, în situația rămânerii în cadrul procesual stabilit de parchet, a arătat că nu există elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen. și art. 258 C. pen. În situația schimbării încadrării juridice în forma calificată a abuzului în serviciu, a solicitat redozarea pedepsei, iar în cazul reținerii formei simple, a solicitat încetarea procesului penal, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate, pentru considerentele următoare: Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpaților și au dat o corectă încadrare juridică acestora, constatându-se, referitor la criticile inculpaților, următoarele: Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen., în sensul desfășurării urmăririi penale în lipsa apărătorului , se constată, din actele dosarului de urmărire penală (filele 100, 101, 129 - vol. lll), că inculpatul a fost asistat de mai mulți apărători aleși. Așa fiind, dreptul la apărare al inculpatului a fost garantat pe parcursul procesului, acesta beneficiind de o apărare completă și eficientă.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., în sensul că instanțele nu s-au pronunțat cu privire la cererea de schimbare a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în infracțiunea de abuz în serviciu, motiv invocat de inculpatul P., se constată că această susținere nu este întemeiată. Din verificarea actelor dosarului, rezultă că instanța de fond nu numai că a dat cuvântul referitor la încadrarea juridică tuturor părților și procurorului, dar s-a și pronunțat referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, cu o motivare amănunțită, analizând toate criticile inculpatului. Susținerea inculpatului că a săvârșit doar o contravenție la Legea nr. 297/2004, deoarece valorile imobiliare tranzacționate inculpatului S. nu au intrat în posesia sa, întrucât nu a avut loc transferul efectiv din patrimoniul societății la care era administrator în contul său, nu poate fi primită.

Sub acest aspect, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina inculpaților, fiind întrunite cumulativ cerințele esențiale pentru existența elementului material al laturii obiective: - acțiunea de luare se referă la un bun mobil. În dreptul civil, bunurile mobile sunt de două categorii: bunuri mobile prin natura lor și bunuri mobile prin determinarea legii, astfel cum acestea din urmă sunt definite de art. 474 C. civ.„... acțiunile sau interesele în companii de finanțe, comerț sau de industrie". - bunul mobil s-a aflat în detenția sau posesia unei persoane, în speță, titularii certificatelor de acționar; - luarea bunului s-a făcut fără consimțământul părții vătămate.

În ce privește acțiunea de luare, în înțelesul legii penale, ea constă în scoaterea bunului dintr-o sferă patrimonială și trecerea lui în stăpânirea făptuitorului, astfel încât bunul să nu se mai afle la dispoziția aceluia în detenția sau posesia căruia se afla sau trebuia să se găsească, producându-se o deposedare a părții vătămate și o împosedare a făptuitorului. Din acest punct de vedere, susținerea inculpaților că nu a avut loc transferul efectiv al valorilor imobiliare din patrimoniul societății la care era administrator inculpatul S., în contul inculpatului P. și că nu și-au însușit acțiunile, neexistând nici elementul subiectiv, întrucât nu au avut acest scop sunt nefondate.

În acest sens, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în faza de judecată a apelului, rezultă că efectuarea operațiunilor de vânzare-cumpărare a acțiunilor avea loc urmare unui ordin dat de către investitor și comunicat societății de valori imobiliare, sumele încasate din vânzarea acțiunilor virându-se direct în conturile S.V.M. V. S.A. (fila 12- dosar instanța de apel). Așa fiind, prin emiterea ordinelor de vânzare a acțiunilor mai multor persoane fizice, s-a realizat elementul material al infracțiunii de furt calificat, în acel moment efectuându-se deposedarea și împosedarea inculpaților cu valorile imobiliare pe care urmau să le tranzacționeze pe piața bursieră. În raport cu argumentele mai sus-arătate, se constată că nu se impune achitarea inculpaților pentru infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina acestora.

Nici criticile ambilor inculpați, referitoare la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. și, respectiv, art. 246 raportat la art. 248 1 C. pen. și art. 258 C. pen., nu sunt întemeiate. Pentru a fi incidente aceste incriminări, legiuitorul a prevăzut o situație preexistentă și anume, cea a existenței unui serviciu în cadrul unui organ sau instituții de stat ori al unei unități din cele prevăzute la art. 145 C. pen., în care să își desfășoare activitatea un funcționar public. Or, inculpații nu aveau această calitate prevăzută de lege, în sensul art. 147 C. pen., astfel că nu puteau fi subiecți activi ai acestor infracțiuni de serviciu.

In ce privește prejudiciul cauzat, acesta a fost cert stabilit, conform raportului de expertiză contabilă, care a avut în vedere însumarea valorilor acțiunilor tranzactionate, adică sumele de bani obținute din vânzarea acestora pe piața de capital, care atrage agravanta consecințelor deosebit de grave. Neîntemeiată este și critica referitoare la dezincriminarea faptelor, în raport de conținutul Instrucțiunilor din 2005. Potrivit principiului legalității prevăzut de art. 2 C. pen., numai legea prevede care fapte constituie infracțiuni, ceea ce înseamnă că acțiunea de incriminare a unor fapte nu se poate realiza decât prin lege, iar, ca efect al simetriei, și acțiunea de dezincriminare nu poate fi realizată decât tot prin lege, și nu prin instrucțiuni.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se în mod corect că, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații le-au conceput și realizat, precum și de datele ce caracterizează persoana acestora, scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepselor în cuantumul stabilit, în regim privativ de libertate. Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați P.M.V. și S.C.R. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2009.