ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 327/2009

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 456/ F din 9 aprilie 2008, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) a achitat pe inculpatul B.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpatul B.F., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b), în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 4 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (l) și (2), art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare. În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (l) și (2), art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, același inculpat a fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b), în condițiile art. 65 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa cu restul rămas neexecutat de 3601 zile din pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 645 din 13 mai 04 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 4323 din 1 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute 3601 zile închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), în condițiile art. 65 C. pen. S-au aplicat prevederile art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., au fost deduse din pedeapsă, perioada reținerii și a arestării preventive de la 20 iulie 2006 la 17 octombrie 2006. În baza art. ll pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 lit. d) C. proc.

pen., s-a dispus achitarea inculpatei C.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 6 gr. heroină, 1,41 gr. heroină și 20 comprimate methadonă, depuse la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria D nr. 001046 din 28 iulie 2006 și cantitatea de 2,40 gr. substanță ce conține heroină, cafeina și paracetamol, depusă la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada seria D nr. 001530 din 28 februarie 2007. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea telefonului mobil Nokia 2310 cu seria IMEI nr. 359746005589861, depus la I.G.P. – D.C.J.E.O., cu dovada seria A.T.

nr. 0003096 din 26 februarie 2007. Instanța a reținut, în esență, că inculpatul B.F., consumator de heroină, condamnat anterior, la 12 ani închisoare, pentru trafic ilicit de heroină (pedeapsă a cărei executare a fost întreruptă pentru motive medicale, având insuficiență renală cronică, handicap grav cu efectuare de dializă de 3 ori pe săptămână) a continuat să consume droguri în locuința sa pusă la dispoziție prietenilor. Instanța nu a reținut, referitor la faptele din iulie 2006, că inculpatul ar fi vândut droguri de mare risc. Pentru această perioadă, i-a reținut inculpatului doar săvârșirea infracțiunilor de consum de droguri de mare risc și de punerea la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri.

Referitor la faptele din februarie 2007, când inculpatul a fost prins în flagrant, vânzând droguri, instanța de fond a reținut și săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000. Cu privire la inculpata C.L., prietena inculpatului B.F., s-a reținut că aceasta s-a aflat întâmplător în locuința inculpatului, care fiind bolnav la pat, după efectuarea unei dialize, a rugat-o să înmâneze martorului denunțător un două pliculețe, al cărui conținut nu îl cunoștea. Referitor la suma de bani găsită cu ocazia percheziției, instanța a reținut că nu s-au făcut dovezi privind proveniența sa din vânzarea drogurilor.

Prin Decizia penală nr. 264/ A din 14 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința penală nr. 456 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția I penală și rejudecând în fond, a dispus înlăturarea aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpatului B.F. pentru infracțiunile prevăzute de: art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.; art. 4 alin. (l) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. și art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)și art. 37 lit. a) C. pen., pentru care s-au stabilit pedepsele de: 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și Iit.

b) C. pen., iar pentru ultimele două infracțiuni s-au stabilit aceleași pedepse ca Ia instanța de fond. Ca pedeapsă rezultantă, în urma contopirii pedepselor în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 39 alin. (2) și art. 35 C. pen. (contopire efectuată și cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 12 ani închisoare, de 3601 zile) s-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și Iit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 20 iulie 2006 la 27 octombrie 2006. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F., apel vizând reducerea pedepsei.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., respectiv comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare în privința ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000 (faptele din 20 iulie 2006 și respectiv din 16 februarie 2007) și de neconfiscare a sumelor rezultate din săvârșirea infracțiunii; și inculpatul B.F. Recursul declarat de inculpatul B.F. a vizat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte constată că recursurile declarate de parchet și de inculpat sunt nefondate, pentru următoarele argumente: Instanțele (de fond și de apel) au stabilit o corectă situație de fapt cu privirea la inexistența faptei de trafic ilicit de droguri în perioada iulie 2006 reținută prin Rechizitor inculpatului B.F., precum și lipsa unui element constitutiv ale infracțiunii, sub aspectul laturii subiective (cu referire la inculpata C.L.), pe baza probelor administrate în cauză (declarațiile date de coinculpatul B.F., de inculpata C.L., precum și de martorul denunțător). Drogurile găsite la locuința inculpatului la 20 iulie 2006, în absența unor alte probe din care să rezulte că la acea dată inculpatul a traficat asemenea droguri, nu pot demonstra existența faptei, fiind de notorietate că acesta este consumator de droguri de mare risc, iar drogurile serveau consumului propriu.

Referitor la inculpata C.L., hotărârea de achitare este, de asemenea, corectă. Astfel, inculpata aflându-se întâmplător în locuința inculpatului B.F., i-a făcut un serviciu inculpatului care, aflat în pat și în imposibilitate de a se deplasa, după efectuarea unei dialize, nu a putut înmâna martorului denunțător plicul conținând droguri, despre care C.L. nu avea cunoștință. In acest context, nu se poate susține că inculpata a traficat droguri (care aparțineau inculpatului Baboi, iar suma obținută era tot a acestui inculpat). În consecință, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., caz invocat în recursul Parchetului, reținând că decizia atacată este temeinică și legală, iar recursul declarat de Parchet este nefondat, urmând a fi respins.

Cu privire la recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată netemeinicia acestuia, decizia atacată înlăturând în mod corect aplicarea art. 16 din Legea nr. f 43/2000 în raport cu adresa nr. 2572/2008 a D.I.I.C.O.T., din care rezultă că inculpatul B.F. nu a formulat nici un denunț referitor la inculpatul V.Șt., iar împrejurarea că B.F. ar fi fost cercetat în același dosar nu atrage aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. Ca o consecință a înlăturării aplicării textului menționat, în mod legal, Curtea de apel a majorat pedeapsa aplicată în baza art. 2 alin. (l) și (2) din Legea nr. 143/2000, majorare ce a atras și aplicarea unei alte pedepse rezultante, de respectiv 10 ani închisoare în loc de 3601 zile închisoare, conform aplicării art. 39 alin. (2) C. pen., respectiv cu circa 50 zile închisoare mai mult.

De altfel, ca urmare a contopirii pedepsei rezultante cu restul rămas neexecutat de 3601 zile închisoare din pedeapsa anterioară de 12 ani închisoare, chiar în situația reducerii pedepsei aplicate în cauză, inculpatul B.F. nu putea executa mai puțin de 3601 zile închisoare, în baza art. 39 alin. (2) C. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul B.F. va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată C.L., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și de recurentul inculpat B.F. împotriva Deciziei penale nr. 264 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpata C.L. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2009.