ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2389/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 219 din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen., formulată de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiată. În baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.G., la pedeapsa de 12 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1324 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2605 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Sectorului 4 București. În baza art. 61 C. pen., a contopit restul rămas neexecutat de 1324 zile cu pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 al. lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II -a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, care va fi executată după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus detenția preventivă de la 21 ianuarie 2008 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon și a obligat inculpatul la plata sumei de 5.218,75 lei, cu titlu de despăgubiri materiale. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Astfel, la data de 18 decembrie 2007, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 13 Poliție au fost sesizați cu privire la faptul că, în scara blocului X din str. Cozla, a fost agresată o bătrână.

La fața locului lucrătorii de poliție au identificat victima în persoana numitei H.S., de 81 ani, care prezenta urme de lovire la nivelul feței și care a declarat că a fost agresată de un individ necunoscut, ce a încercat să-i sustragă geanta, fără însă a reuși. În aceeași zi, numita H.S. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon cu diagnosticul „fractură petrohanteriană dreapta, agresiune, fractură piramidă nazală, fractură maxilar, insuficiență hepatorenală”. La data de 01 ianuarie 2008 a intervenit decesul numitei H.S., diagnosticul de externare fiind următorul: „fractură petrohanteriană dreapta operată, fractură maxilar operată, fractură piramidă nazală, agresiune, insuficiență hepatorenală acută, trombembulism pulmonar cu impact hemodinamic, flutter atrial 2/1 HT A, infart miocardic vechi BCI”.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care a stabilit următoarele: „Moartea numitei H.S., de 81 ani, decedată la data de 01 ianuarie 2008 la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon a fost violentă. Ea s-a datorat bronhopneumoniei, complicație survenită în evoluția unui politraumatism cu multiple fracturi pentru care s-a intervenit operator, pe fondul unor afecțiuni cronice: miocardoscleroză, ateroscleroză, scleroemfizem pulmonar, steatoză hepatică, nefroangioscieroza. Leziunile traumatice prezentate exceptând leziunile de la nivelul peretelui osos toracic s-au putut produce la data de 18 decembrie 2007 prin lovire cu corp dur, în caz de supraviețuire ar fi necesitat circa 90 de zile de îngrijiri medicale; nu au fost de natură a pune în primejdie viața victimei, iar în condițiile unei evoluții favorabile nu ar fi determinat infirmități; între aceste leziuni și deces există o legătură de cauzalitate indirectă.

Leziunile de la nivelul peretelui osos toracic pot fi consecința manevrelor de resuscitare și nu au legătură de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat de la cadavru aparține grupei 0”. Autorul agresiunii soldate cu decesul numitei H.S. a fost identificat ca fiind inculpatul V.G.G. În urma acțiunii codificate C.E.C., organizate de D.G.P.M. București, inculpatul a fost prins, la data de 21 ianuarie 2008, în apropierea Agenției C.E.C. situată pe str. Liviu Rebreanu, în timp ce acesta urmărea o bătrână, pe care anterior o supraveghease în incinta unității C.E.C. Fiind audiat, la data de 21 ianuarie 2008, inculpatul V.G.G. a negat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, declarând următoarele: „Am fost la sucursala C.E.C.

Liviu Rebreanu, în cursul lunii decembrie 2007, pentru a mă interesa de luarea unui credit de nevoi personale, deși nu am loc de muncă. Un anume F., pe care l-am cunoscut în pușcărie și despre care nu pot da alte date, mă ajuta să obțin creditul cu acte false. Am fost prin mai multe C.E.C.-uri din București din cursul lunii noiembrie 2007, întrucât fiecare C.E.C. avea condiții diferite de creditare. Îl cunosc pe S.L.M. tot din pușcărie. Acesta executa o pedeapsă tot pentru tâlhărie. M-am întâlnit cu acesta prin București, după ce m-am liberat, însă nu a mers cu mine niciodată la vreun C.E.C. Nu-mi explic de ce la C.E.C.-urile unde mă interesam eu de credite sau comis niște tâlhării. La C.E.C.-uri mergeam singur, nu există vreo persoană care să confirme ce făceam după ce ieșeam din C.E.C.

( ... )”. Fiind audiat la data de 07 februarie 2008, inculpatul V.G.G. a recunoscut parțial învinuirea adusă, declarând următoarele: Din cursul lunii noiembrie 2007, împreună cu prietenul meu S.L.M. am tâlhărit mai multe bătrâne în București. Pe S.L.M. îl știu de aproximativ 10 ani, din timpul executării unei pedepse cu închisoarea ( ... ). La data de 18 decembrie 2007, împreună cu S.L.M. ne-am deplasat la Agenția C.E.C. - Liviu Rebreanu. Eu am intrat în C.E.C., iar S.L.M. a rămas afară în incinta C.E.C.-ului am observat o bătrână care era la casierie. Am supravegheat-o mai mult timp, după care am ieșit și i-am spus lui S.L.M. că este o bătrână la casierie, însă nu am văzut câți bani a scos.

Am mai stat puțin, iar când a ieșit femeia din C.E.C. ne-am luat după ea. Ne-am deplasat pe jos aproximativ 10 minute până ia un moment dat când bătrâna a dat să intre într-un bloc. Acolo, S.L.M. i-a luat-o în fată, iar eu am rămas la colțul străzii. S.L.M. a intrat odată cu bătrâna în scara blocului. L-a scurt timp am auzit țipete din scara blocului, iar imediat S.L.M. a ieșit în fugă din scara blocului. Am fugit și eu după el, am parcurs cu acesta câțiva metri, după care el a făcut stânga, iar eu dreapta. După câteva minute m-a sunat S.L.M. și m-a întrebat unde sunt, iar eu i-am spus că sunt într-un părculeț. M-am întâlnit acolo cu S.L.M., iar acesta mi-a spus că nu a reușit să-i ia geanta bătrânei, întrucât aceasta a început să țipe.

S.L.M. mi-a mai spus că i-a dat bătrânei un cot în gură, după care a fugit deoarece a auzit o ușă deschizându-se, S.L.M. era îmbrăcat cu blugi de culoare albastru închis și o giacă de reiat kaki cu glugă. Eu eram îmbrăcat cu blugi albaștri și un hanorac kaki cu glugă, rând o stea aibă pe spate. Bătrâna purta un palton grena și avea pălărie de culoare deschisă pe cap (... )”. Din declarația inculpatului a mai rezultat că acesta a tâlhărit împreună cu S.L.M. mai multe bătrâne, folosind același mod de operare. Având în vedere această declarație a inculpatului, în cauză s-a efectuat o conducere în teren cu acesta, în cursul căreia inculpatul a condus organele judiciare la Agenția C.E.C. - Liviu Rebreanu, unde a povestit în amănunt modul cum a procedat la data de 18 decembrie 2007, indicând în incinta unității locul de unde a supravegheat-o pe numita H.S.

și ghișeul de unde acesta a ridicat o sumă de bani. Totodată, inculpatul a indicat traseul urmat împreună cu S.L.M. spre locuința victimei, conducând organele judiciare până la scara nr. 1 a blocului X situat pe str. Cozla, București. Aici, inculpatul a arătat că el a rămas în fața blocului pentru a supraveghea zona (conform înțelegerii avute cu S.L.M. ), indicând totodată locul unde a stat, iar S.L.M. a intrat după victimă în scara blocului. Inculpatul a mai arătat că la scurt timp a auzit-o pe victimă țipând și imediat S.L.M. a ieșit în fugă din scara blocului. Cu aceeași ocazie, inculpatul a condus organele judiciare la mai multe agenții C.E.C. din București și a indicat traseul urmat împreună cu S.L.M.

în vederea tâlhăririi bătrânelor care ridicau bani de la agențiile respective. În concordanță cu declarațiile inculpatului sunt și imaginile surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta Agenției C.E.C. - Liviu Rebreanu. Din cadrele surprinse de aceste camere se observă că inculpatul a supravegheato pe victima H.S. în timp ce aceasta se afla la unul din ghișeele agenției, ieșind la scurt timp după aceasta din agenția C.E.C. Inculpatul s-a recunoscut din imaginile respective ca fiind persoana care o supraveghea pe victima H.S. În drept, fapta inculpatului V.G.G., constând în aceea că, la data de 18 decembrie 2008, în scara 1 a blocului X, situat pe str. CozIa a încercat să-i smulgă numitei H.S.

geanta pe care o avea asupra sa, scop în care i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un corp dur la nivelul feței, cauzându-i astfel leziuni care au provocat decesul victimei la data de 1 ianuarie 2008 a fost încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen. Fapta a fost reținută a fi săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în raport de condamnările pe care inculpatul Ie-a suferit prin sentințele penale nr. 620/2002 și numărul 403/2001. Individualizarea pedepsei s-a realizat în raport de criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat și în condiții privative de libertate.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul V.G.G. Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - omisiunea de a se aplica dispozițiile art. 116 C. pen., în sensul interzicerii inculpatului de a se afla în municipiul București; - greșita individualizare a pedepsei aplicare, în sensul că aceasta este prea blândă în raport cu fapta săvârșită; Inculpatul a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate susținând într-un prim motiv de apel că este nevinovat și solicitând achitarea, iar într-un alt motiv că este greșită încadrarea juridică a faptei, cea corectă fiind în dispozițiile art. 211 alin. (1) și ( 2) lit. e) C. pen., întrucât decesul victimei nu a avut legătură de cauzalitate cu fapta de tâlhărie.

Prin decizia penală nr. 83 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul Parchetului, desființată în parte sentința și pe fond s-a interzis inculpatului ca după terminarea executării pedepsei să se afle pe raza municipiului București pe o perioadă de 5 ani. S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului. A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului, care a fost obligat la plata a 300 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o încadrare juridică corectă a faptei săvârșite de inculpat. Rezultă din probele administrate în cauză că la data de 18 decembrie 2007, Secția 13 Poliție a fost sesizată cu privire la faptul că în scara blocului X din str. CozIa nr. București a fost agresată o bătrână.

Lucrătorii de poliție au identificat victima în persoana numitei H.S., de 81 ani, aceasta prezentând urme de lovire la nivelul feței și declarând că a fost agresată de un individ necunoscut, care a încercat să-io sustragă geanta, fără însă a reuși. Victima agresiunii a fost internată în aceeași la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon cu diagnosticul „fractură petrohamterioană dreapta, fractură piramidă nazală, fractură maxilar, insuficiență hepatotenală”, iar la data de 1 ianuarie 2008, aceasta a decedat.

Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că moartea victimei a fost violentă și ea s-a datorat bronho-pneumoniei, complicație survenită în evoluția unui politraumatism cu multiple fracturi pentru care s-a intervenit operator, pe fondul unor afecțiuni cronice: miocardoscieroză, ateroscleroză, scleroemfizem pulmonar, steatoză hepatică, precum și faptul că leziunile traumatice (cu excepția celor de la nivelul peretului osos toracic) s-au putut produce la data de 18 decembrie 2007, prin lovire cu corp dur, iar între aceste leziuni și deces există o legătură de cauzalitate indirectă. Autorul agresiunii ce a avut ca urmare moartea, victimei H.S. a fost identificat în persoana inculpatului V. G.G.

Acesta a fost prins, la data de 21 ianuarie 2008, în apropierea Agenției C.E.C. situată pe str. Liviu Rebreanu , în timp ce urmărea o bătrână, pe care anterior o supraveghease în incinta unității C.E.C. Inculpatul a condus organele de poliție în teren, respectiv la Agenția C.E.C. - Liviu Rebreanu, unde a povestit în amănunt modul în care a procedat, la data de 18 decembrie 2007, indicând în incinta unității locul de unde a supravegheat-o pe numita H.S. și ghișeul de unde aceasta a ridicat o sumă de bani. Totodată, inculpatul a indicat traseul urmat împreună cu S.L.M. spre locuința victimei, conducând organele judiciare până la scara nr. 1 a blocului X situat pe str. CozIa. Din cadrele surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta Agenției C.E.C.

Liviu Rebreanu se observă că inculpatul a supravegheat-o pe victima H.S. în timp ce aceasta se afla la unul din ghișeele agenției, ieșind la scurt timp, după aceasta din agenția C.E.C. În drept, fapta inculpatului V.G.G., constând în aceea că la data de 18 decembrie 2007 a încercat să sustragă de la numita H.S. geanta pe care o avea asupra sa, scop în care i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un corp dur la nivelul feței, cauzându-i astfel leziuni care au provocat decesul victimei la data de 1 ianuarie 2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen. Nu poate fi primit punctul de vedere al inculpatului, în sensul că se impune schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 21 1 alin. (1) și ( 2) lit. e) C. pen., întrucât există legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului și moartea victimei.

Pentru existența legăturii de cauzalitate nu este necesar ca acțiunea făptuitorului să fie cauza unică a morții ci există și atunci când la producerea morții au concurat și alte cauze preexistente, concomitente sau survenite, câtă vreme legătura de cauzalitate dintre fapta infracțiunii și moartea victimei nu a fost întreruptă. Revenind la speță, pe fondul stării de sănătate precară a victimei a intervenit acțiunea inculpatului care a avut ca rezultat moartea victimei, fiind îndeplinită astfel condiția legăturii de cauzalitate între fapta comisă și moartea victimei, Având în vedere cele ce preced, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, făcând și o încadrare corespunzătoare a faptei săvârșite de inculpat, fapt pentru care cele două motive de apel formulate de inculpat se constată a fi neîntemeiate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului se reține că s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită și limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator. De asemenea, s-a avut în vedere la individualizare împrejurarea că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, având statut de recidivist. Având în vedere cele arătate, se apreciază că pedeapsa aplicată este de natură să răspundă scopului acesteia așa cum a fost definit de art. 52 C. pen., iar motivul de apel formulat de parchet cu referire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului este neîntemeiat.

A greșit însă prima instanță atunci când nu a făcut aplicația dispozițiilor art. 116 C. pen., în sensul interzicerii inculpatului de a se afla în localitatea București. Astfel, din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 620 din 18 aprilie 2002 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 223 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Totodată, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a suferit și alte condamnări pentru infracțiuni de furt calificat suferit și alte condamnări pentru infracțiuni de furt calificat.

Potrivit dispozițiile art. 116 alin. (4) C. pen., în cazul infracțiunilor de furt și tâlhărie, măsura de siguranță poate fi luată ori care ar fi pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia, chiar dacă a fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni. Având în vedere cele ce preced se va interzice inculpatului, potrivit art. 116 C. pen., ca după terminarea executării pedepsei să se afle pe raza municipiului București pe o perioadă de 5 ani. Sub acest aspect, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Pentru considerentele expuse anterior, apelul inculpatului a fost respins . Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.G.G., reiterând criticile formulate în apel și adăugând una nouă, referitoare la greșita individualizare a pedepsei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor sus-menționate și a cazurilor de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești a fost corect perceput și temeinic analizat atât de către instanța de apel, cât și de cea de fond, iar pe baza acestuia s-a reținut că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a avut o poziție procesuală oscilantă și parțial nesinceră, negând inițial orice contribuție la comiterea faptei de care este acuzat, pentru ca ulterior să recunoască participarea la săvârșirea ei însă în calitate de complice, susținând că autorul este o altă persoană, respectiv S.L.M.

Verificându-se apărările inculpatului, rezultă că acestea sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, persoana indicată de inculpat ca autor al faptei a negat orice contribuție la comiterea ei, poziție pe care și-a menținut-o și cu ocazia confruntării cu inculpatul efectuate în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, din declarațiile martorei cu identitate protejată P.I., rezultă că aceasta a văzut ieșind din scara blocului în care fusese agresată victima o singură persoană, ale cărei semnalmente și îmbrăcăminte corespund cu cele ale inculpatului, fapt pe care martora l-a precizat cu ocazia recunoașterii din grup; în plus, fiindu-i prezentat într-un alt grup și numitul S.L.M., aceeași martoră a precizat că nu recunoaște nicio persoană din acest grup.

Or, este evident că dacă tâlhăria ar fi fost comisă în participație de două persoane, așa cum a susținut inculpatul, această martoră ar fi remarcat această împrejurare esențială, însă acest lucru nu rezultă din declarațiile ei. De asemenea, din planșele foto cuprinzând imagini surprinse de camerele de supraveghere din incinta unității C.E.C. la data comiterii faptei rezultă indubitabil că doar inculpatul s-a aflat în interiorul unității (fapt pe care acesta nu l-a contestatei însuși recunoscându-se de pe planșele foto), iar după părăsirea agenției doar el a plecat în urmărirea victimei, nefiind însoțit de vreo altă persoană.

De altfel, chiar dacă situația de fapt înfățișată de inculpat ar fi fost reală, ea nu ar fi echivalat cu absolvirea sa de vinovăție, ci ar fi însemnat cel mult o altă formă de participație reținută în sarcina inculpatului (complicitate, iar nu autorat) la aceeași infracțiune, fără însă ca aceasta să determine automat și un alt cuantum al pedepsei. Prin urmare, Curtea constată că atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de către instanțele de fond și apel, astfel că solicitarea sa de achitare nu își găsește suport în probatoriile administrate în cauză. Nici criticile referitoare la încadrarea juridică nu pot fi primite.

Incidența, dispozițiile art. 211 alin. (3) C. pen., se justifică prin aceea că, urmare a violențelor exercitate cu intenție de către inculpat, victima a decedat după mai multe zile de spitalizare, rezultat mai grav pe care inculpatul fie nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să- I prevadă, fie l-a prevăzut, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă, existând o legătură de cauzalitate indirectă între leziunile traumatice constatate și deces, întrucât acesta s-a datorat unei complicații survenite în evoluția politraumatismului suferit de victimă, pe fondul unor afecțiuni cronice justificate de vârsta sa înaintată (81 de ani).

Cu alte cuvinte, victima a decedat în urma unei bronhopneumonii (cauză imediată), care însă nu a avut o existență de sine stătătoare, ci a reprezentat o complicație a vătămărilor suferite de victimă (cauză mediată) de care inculpatul se face vinovat. Această cauzalitate indirectă este cea care a determinat încadrarea juridică contestată de inculpat, căci în măsura în care ar fi fost vorba despre o cauzalitate directă, în sarcina inculpatului s-ar reținut o altă infracțiune, mult mai gravă (omorul deosebit de grav), în concurs cu infracțiunea de tâlhărie. În fine, și ultima critică formulată de inculpat este nefondată.

Pedeapsa ce i-a fost aplicată reflectă toate criteriile de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere atât gradul ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele în care a fost săvârșită și urmarea produsă (inculpatul alegându-și o victimă sigură, în condițiile în care era vorba despre o persoană care, în primul rând datorită vârstei, nu-i putea opune rezistență), dar și circumstanțele sale personale (recidivist, cu multiple condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului, inclusiv tâlhărie), cu o atitudine oscilantă și parțial nesinceră, lipsită de orice urmă de regret pentru fapta comisă. Toate aceste circumstanțe reale și personale au fost corect evaluate în procesul de individualizare a pedepsei, neexistând nici un motiv pentru coborârea acesteia sub limita stabilită de instanța de fond.

În consecință, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385 1 5 pct. 1lit. b) C. proc. pen., cu deducerea prevenției la zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G.G. împotriva deciziei penale nr. 83 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2008 la 23 iunie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.