ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2389/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2389/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 219 din 25

februarie 2009, pronunțată

de Tribunalul București, secția

l penală,

în baza art. 334 C. proc. pen., a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.

20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen.,

formulată de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiată.

În baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.G., la

pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, potrivit art. 53 pct. 2

lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate

pentru restul de 1324 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 10 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală

nr.

2605 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

În baza art. 61 C. pen., a contopit restul rămas neexecutat de 1324

zile cu pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată prin prezenta, inculpatul

urmând să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzută

de art. 64 al. lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzută de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a

II

-a

și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, care va fi executată după

executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus detenția

preventivă de la

21 ianuarie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen.,

a menținut

arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen., raportat la

art. 998 și art. 999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea

civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon și a obligat inculpatul la

plata sumei de 5.218,75 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat

inculpatul la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

Astfel, la data de 18 decembrie 2007, lucrătorii de poliție din cadrul

Secției 13 Poliție au fost sesizați cu privire la faptul că, în scara blocului X

din str. Cozla, a fost agresată o bătrână.

La

fața locului lucrătorii de poliție au identificat victima în persoana numitei H.S.,

de 81 ani, care prezenta urme de lovire la

nivelul feței și care a

declarat că a fost agresată de un individ necunoscut, ce a încercat să-i

sustragă geanta, fără însă a reuși.

În aceeași zi, numita H.S. a fost internată la Spitalul Clinic de

Urgență Sf. Pantelimon cu diagnosticul „fractură petrohanteriană dreapta,

agresiune, fractură piramidă nazală, fractură maxilar, insuficiență

hepatorenală”.

La data de 01 ianuarie 2008 a intervenit decesul numitei H.S.,

diagnosticul de externare fiind următorul: „fractură

petrohanteriană dreapta operată, fractură maxilar operată, fractură

piramidă

nazală, agresiune, insuficiență hepatorenală acută,

trombembulism pulmonar cu impact hemodinamic, flutter atrial 2/1

HT

A, infart miocardic vechi BCI”.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care a

stabilit următoarele: „Moartea numitei H.S., de 81 ani, decedată la data de 01

ianuarie 2008 la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon a fost violentă. Ea

s-a datorat bronhopneumoniei, complicație survenită în evoluția unui

politraumatism cu multiple fracturi pentru care s-a intervenit operator, pe

fondul unor afecțiuni cronice: miocardoscleroză, ateroscleroză, scleroemfizem

pulmonar, steatoză hepatică, nefroangioscieroza.

Leziunile traumatice prezentate exceptând leziunile de la nivelul

peretelui osos toracic s-au putut produce la data de 18 decembrie 2007 prin

lovire cu corp dur, în caz de supraviețuire ar fi necesitat circa 90 de zile de

îngrijiri medicale; nu au fost de natură a pune în primejdie viața victimei,

iar în condițiile unei evoluții favorabile nu ar fi determinat infirmități;

între aceste leziuni și deces există o legătură de cauzalitate indirectă. Leziunile

de la nivelul peretelui osos toracic pot fi consecința manevrelor de

resuscitare și nu au legătură de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat de la

cadavru aparține grupei 0”.

Autorul agresiunii soldate cu decesul numitei H.S. a fost identificat

ca fiind inculpatul V.G.G.

În urma acțiunii codificate C.E.C., organizate de D.G.P.M. București,

inculpatul a fost prins, la data de 21 ianuarie 2008, în apropierea Agenției C.E.C.

situată pe str. Liviu Rebreanu, în timp ce acesta urmărea o bătrână, pe care

anterior o supraveghease în incinta unității C.E.C.

Fiind audiat, la data de 21 ianuarie 2008, inculpatul V.G.G. a negat

săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, declarând următoarele:

„Am fost la sucursala C.E.C. Liviu Rebreanu, în cursul lunii decembrie

2007, pentru a mă interesa de luarea unui credit de

nevoi personale, deși nu am loc de muncă. Un anume F., pe care l-am

cunoscut în pușcărie și despre care nu pot da alte date,

mă ajuta să

obțin creditul cu acte false. Am fost prin mai multe C.E.C.-uri din București

din cursul lunii noiembrie 2007, întrucât fiecare C.E.C. avea condiții diferite

de creditare.

Îl cunosc pe S.L.M. tot din pușcărie. Acesta executa o pedeapsă tot

pentru tâlhărie. M-am întâlnit cu acesta prin București, după ce m-am liberat, însă

nu a mers cu mine niciodată la vreun C.E.C. Nu-mi explic de ce la C.E.C.-urile

unde mă interesam eu de credite sau comis niște

tâlhării. La C.E.C.-uri mergeam singur, nu există vreo persoană care să

confirme ce

făceam după ce ieșeam din C.E.C. ( ... )”.

Fiind audiat la data de 07 februarie  2008, inculpatul V.G.G. a

recunoscut parțial învinuirea adusă, declarând următoarele:

Din cursul lunii noiembrie 2007, împreună cu prietenul meu S.L.M. am

tâlhărit mai multe bătrâne în București. Pe S.L.M. îl știu de aproximativ 10

ani, din timpul executării unei pedepse cu închisoarea ( ... ). La data de 18

decembrie 2007, împreună cu S.L.M. ne-am deplasat la

Agenția C.E.C. - Liviu Rebreanu. Eu am intrat în C.E.C., iar S.L.M. a

rămas afară în incinta C.E.C.-ului am observat o

bătrână care era la

casierie. Am supravegheat-o mai mult timp, după care

am ieșit și i-am spus lui S.L.M. că este o bătrână la casierie, însă nu am

văzut câți bani a scos. Am mai stat puțin, iar când a ieșit femeia din C.E.C.

ne-am luat după ea. Ne-am deplasat pe jos aproximativ 10 minute până ia un

moment dat când bătrâna a dat să intre într-un bloc. Acolo, S.L.M. i-a luat-o

în fată, iar eu am rămas la colțul străzii. S.L.M. a intrat odată cu bătrâna în

scara blocului. L-a scurt timp am auzit țipete din scara blocului, iar imediat S.L.M.

a ieșit în fugă din scara blocului. Am fugit și eu după el,

am parcurs cu acesta câțiva metri, după care el a

făcut stânga, iar

eu dreapta. După câteva minute m-a sunat S.L.M. și m-a

întrebat unde sunt, iar eu i-am spus că sunt

într-un părculeț. M-am

întâlnit acolo cu S.L.M., iar acesta mi-a spus că

nu a reușit să-i ia geanta bătrânei, întrucât aceasta a început să țipe. S.L.M.

mi-a mai spus că i-a dat bătrânei un cot în gură, după care a fugit deoarece a

auzit o ușă deschizându-se, S.L.M. era îmbrăcat cu blugi de culoare albastru

închis și o giacă de reiat kaki cu glugă. Eu eram îmbrăcat cu blugi albaștri și

un hanorac kaki cu glugă, rând o stea aibă pe spate. Bătrâna purta un palton

grena și avea pălărie de culoare deschisă pe cap (... )”.

Din declarația inculpatului a mai rezultat că acesta a tâlhărit

împreună cu S.L.M. mai multe bătrâne, folosind același mod de operare.

Având în vedere această declarație a inculpatului, în cauză s-a

efectuat o conducere în teren cu acesta, în cursul căreia inculpatul a condus

organele judiciare la Agenția C.E.C. - Liviu Rebreanu, unde a povestit în

amănunt modul cum a procedat la data de 18 decembrie 2007, indicând în incinta

unității locul de unde a supravegheat-o pe numita H.S. și ghișeul de unde

acesta a ridicat o sumă de bani. Totodată, inculpatul a indicat traseul urmat

împreună cu S.L.M. spre locuința victimei, conducând organele judiciare până la

scara nr. 1 a blocului X situat pe str. Cozla, București. Aici, inculpatul a

arătat că el a rămas în fața blocului pentru a

supraveghea zona (conform înțelegerii avute cu S.L.M.

), indicând

totodată locul unde a stat, iar S.L.M. a intrat după victimă în scara blocului.

Inculpatul a mai arătat că la scurt timp a auzit-o pe victimă țipând și imediat

S.L.M. a ieșit în fugă din scara blocului.

Cu aceeași ocazie, inculpatul a condus organele judiciare la mai multe

agenții C.E.C. din București și a indicat traseul urmat împreună cu S.L.M. în

vederea tâlhăririi bătrânelor care ridicau bani de la agențiile respective.

În concordanță cu declarațiile inculpatului sunt și imaginile surprinse

de camerele de supraveghere amplasate în incinta Agenției C.E.C. - Liviu

Rebreanu. Din cadrele surprinse de aceste camere se observă că inculpatul a

supravegheato pe victima H.S. în timp ce aceasta se afla la unul din ghișeele

agenției, ieșind la scurt timp după aceasta din agenția C.E.C.

Inculpatul s-a recunoscut din imaginile respective ca fiind persoana

care o supraveghea pe victima H.S.

În drept, fapta inculpatului V.G.G., constând în aceea că, la data de

18 decembrie 2008, în scara 1 a blocului X, situat pe str. CozIa a încercat

să-i smulgă numitei H.S. geanta pe care o avea asupra sa, scop în care i-a

aplicat acesteia mai multe lovituri cu un corp dur la nivelul feței, cauzându-i

astfel leziuni care au provocat decesul victimei la data de 1 ianuarie 2008 a

fost încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 211 alin. (3) C. pen.

Fapta a fost reținută a fi săvârșită în stare de recidivă

postcondamnatorie

prevăzută de

art. 37 lit. a) C.

pen., în raport de

condamnările pe care

inculpatul Ie-a suferit prin sentințele penale

nr. 620/2002 și numărul

403/2001.

Individualizarea pedepsei s-a realizat în raport de criteriile generale

prevăzută de

art. 72 C. pen., apreciindu-se că

scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în

cuantumul fixat și în condiții privative de

libertate.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpatul V.G.G.

Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond pentru

nelegalitate și netemeinicie sub următoarele

aspecte:

- omisiunea de a se aplica dispozițiile art. 116 C. pen., în sensul

interzicerii inculpatului de a se afla în municipiul București;

- greșita individualizare a pedepsei aplicare, în sensul că

aceasta este prea blândă în raport cu fapta

săvârșită;

Inculpatul a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate

susținând într-un prim motiv de apel că este nevinovat și solicitând achitarea,

iar într-un alt motiv că este greșită

încadrarea

juridică a faptei, cea corectă fiind în

dispozițiile art. 211

alin. (1) și (

2) lit. e) C.

pen., întrucât decesul victimei nu a avut legătură de cauzalitate cu fapta de

tâlhărie.

Prin decizia penală nr. 83 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția

I

penală,

a fost

admis apelul Parchetului, desființată în parte sentința și pe fond s-a interzis

inculpatului ca după terminarea executării pedepsei să se afle pe raza

municipiului București pe o perioadă de 5 ani.

S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului, care a fost

obligat la plata a 300 lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a reținut că prima instanță a stabilit

în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o

încadrare juridică

corectă a faptei săvârșite de inculpat.

Rezultă din probele administrate în cauză că la data de 18

decembrie 2007, Secția 13 Poliție a fost sesizată

cu privire la faptul

că în scara blocului X din str. CozIa nr. București

a fost agresată o bătrână.

Lucrătorii de poliție au identificat

victima în persoana numitei H.S., de 81 ani, aceasta prezentând urme de lovire

la nivelul

feței și declarând că a fost agresată de un

individ necunoscut, care

a încercat să-io

sustragă geanta, fără însă a reuși.

Victima agresiunii a fost internată în

aceeași la Spitalul Clinic

de Urgență Sf. Pantelimon cu

diagnosticul „fractură petrohamterioană dreapta, fractură piramidă nazală,

fractură maxilar, insuficiență hepatotenală”, iar la data de 1 ianuarie 2008, aceasta

a decedat.

Expertiza medico-legală efectuată în cauză a stabilit că moartea

victimei a fost violentă și ea s-a datorat bronho-pneumoniei, complicație

survenită în evoluția unui politraumatism cu multiple fracturi pentru care s-a

intervenit operator, pe fondul unor afecțiuni cronice: miocardoscieroză,

ateroscleroză, scleroemfizem pulmonar, steatoză hepatică, precum și faptul că

leziunile traumatice (cu excepția celor de la nivelul peretului osos toracic)

s-au putut produce la data de 18 decembrie 2007, prin lovire cu corp dur, iar

între aceste leziuni și deces există o legătură de cauzalitate indirectă.

Autorul agresiunii ce a avut ca urmare moartea, victimei H.S. a fost

identificat în persoana inculpatului V.

G.G.

Acesta a fost prins, la data de 21 ianuarie 2008, în

apropierea Agenției C.E.C. situată pe str. Liviu

Rebreanu

, în timp ce urmărea o bătrână, pe care anterior o supraveghease

în incinta unității C.E.C.

Inculpatul a condus organele de poliție în teren, respectiv la

Agenția C.E.C. - Liviu Rebreanu, unde a povestit

în amănunt modul în

care a procedat, la data de 18 decembrie 2007, indicând

în incinta unității locul de unde a supravegheat-o pe numita H.S. și ghișeul de

unde aceasta a ridicat o sumă de bani.

Totodată, inculpatul a indicat traseul urmat împreună cu S.L.M. spre

locuința victimei, conducând organele judiciare până la scara nr. 1 a blocului X

situat pe str. CozIa.

Din cadrele surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta

Agenției C.E.C. Liviu Rebreanu se observă că inculpatul a supravegheat-o pe

victima H.S. în timp ce aceasta se afla la unul din ghișeele agenției, ieșind

la scurt timp, după aceasta din agenția C.E.C.

În drept, fapta inculpatului V.G.G., constând în aceea că la data de 18

decembrie 2007 a încercat să sustragă de la numita H.S. geanta pe care o avea

asupra sa, scop în care i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un corp dur

la nivelul feței, cauzându-i astfel leziuni care au provocat decesul victimei

la data de 1 ianuarie 2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de

art. 20 raportat la art. 211 alin.

(3) C.

pen.

Nu poate fi primit punctul de vedere al inculpatului, în sensul

că se impune schimbarea încadrării juridice în

dispozițiile art. 21

1 alin. (1) și (

2)

lit. e) C. pen., întrucât există legătură de cauzalitate între

acțiunea inculpatului și moartea victimei. Pentru

existența legăturii

de cauzalitate nu este necesar ca acțiunea făptuitorului

să fie cauza unică a morții ci există și atunci când la producerea morții au

concurat și alte cauze preexistente, concomitente sau survenite, câtă vreme

legătura de cauzalitate dintre fapta

infracțiunii

și moartea victimei nu a fost întreruptă.

Revenind la speță, pe fondul stării de sănătate precară a victimei a

intervenit acțiunea inculpatului care a avut ca rezultat moartea victimei,

fiind îndeplinită astfel condiția legăturii de

cauzalitate între fapta comisă și moartea victimei,

Având în vedere cele ce preced, Curtea reține că prima instanță a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, făcând și o

încadrare corespunzătoare a faptei săvârșite de inculpat, fapt pentru care cele

două motive de apel

formulate de inculpat

se constată a fi neîntemeiate.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului se reține că s-au avut în vedere criteriile

generale

prevăzute de

art.

72 C. pen., referitoare la gradul de pericol

social al

faptei, împrejurările în care a fost săvârșită și limitele de pedeapsă

prevăzute de textul incriminator.

De asemenea, s-a avut în vedere la individualizare împrejurarea că

inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, având statut de

recidivist.

Având în vedere cele arătate, se apreciază că pedeapsa aplicată este de

natură să răspundă scopului acesteia așa cum a fost definit de art. 52 C. pen.,

iar motivul de apel formulat de parchet cu referire la greșita individualizare

a pedepsei aplicate inculpatului este neîntemeiat.

A greșit însă prima instanță atunci când nu a făcut aplicația

dispozițiilor art. 116 C. pen., în sensul interzicerii inculpatului de a se

afla în localitatea București.

Astfel, din fișa de cazier a inculpatului

rezultă că acesta a fost

condamnat, la o pedeapsă de 10

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de

art. 211 alin. (2) C. pen., cu

aplicabilă art. 41

alin. (2) C. pen., prin sentința penală nr. 620 din 18 aprilie 2002 a

Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 223 din 26

februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Totodată, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că

acesta a suferit și alte condamnări pentru

infracțiuni de furt calificat

suferit

și alte condamnări pentru infracțiuni de furt calificat.

Potrivit

dispozițiile art. 116

alin. (4)

C. pen., în cazul infracțiunilor de furt și tâlhărie, măsura de siguranță poate

fi luată ori care ar fi pedeapsa aplicată, durata sau cuantumul acesteia, chiar

dacă a fost condamnat anterior pentru alte infracțiuni.

Având în vedere cele ce preced se va interzice inculpatului,

potrivit art. 116 C. pen., ca după terminarea

executării pedepsei

să se afle pe raza municipiului București pe o

perioadă de 5 ani.

Sub acest aspect, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse anterior, apelul inculpatului a fost

respins .

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.G.G., reiterând

criticile formulate în apel și adăugând una nouă, referitoare la greșita

individualizare a pedepsei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor sus-menționate și a

cazurilor de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi

penale, cât și în faza cercetării judecătorești a fost corect perceput și

temeinic analizat atât de către instanța de apel, cât și de cea de fond, iar pe

baza acestuia s-a reținut că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost

trimis în judecată.

Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a avut o poziție procesuală oscilantă

și parțial nesinceră, negând inițial orice contribuție la comiterea faptei de

care este acuzat, pentru ca ulterior să recunoască participarea la săvârșirea

ei însă în calitate de complice, susținând că autorul este o altă persoană, respectiv

S.L.M.

Verificându-se apărările inculpatului, rezultă

că acestea sunt

infirmate de celelalte probe administrate

în cauză.

Astfel, persoana indicată de inculpat ca autor al faptei a negat orice

contribuție la comiterea ei, poziție pe care și-a menținut-o și cu ocazia

confruntării cu inculpatul efectuate în cursul urmăririi penale.

Pe de altă parte, din declarațiile martorei cu identitate protejată P.I.,

rezultă că aceasta a văzut ieșind din scara blocului în care fusese agresată

victima o singură persoană, ale cărei semnalmente și îmbrăcăminte corespund cu

cele ale inculpatului, fapt pe care martora l-a precizat cu ocazia

recunoașterii din grup; în plus, fiindu-i prezentat într-un alt grup și numitul

S.L.M., aceeași martoră a precizat că nu

recunoaște

nicio persoană din acest grup. Or, este evident că dacă

tâlhăria ar fi

fost comisă în participație de două persoane, așa cum a susținut inculpatul, această

martoră ar fi remarcat această împrejurare esențială, însă acest lucru nu

rezultă din declarațiile ei.

De asemenea, din planșele foto cuprinzând imagini

surprinse de camerele de supraveghere din incinta

unității C.E.C. la

data comiterii faptei rezultă indubitabil că doar

inculpatul s-a aflat în interiorul unității (fapt pe care acesta nu l-a

contestatei însuși

recunoscându-se de pe

planșele foto), iar după părăsirea agenției

doar el a plecat în

urmărirea victimei, nefiind însoțit de vreo altă persoană.

De altfel, chiar dacă situația de fapt

înfățișată de inculpat ar fi fost reală, ea nu ar fi echivalat cu absolvirea sa

de vinovăție, ci ar fi

însemnat cel mult o altă formă de

participație reținută în sarcina

inculpatului

(complicitate, iar nu autorat) la aceeași infracțiune, fără

însă ca

aceasta să determine automat și un alt cuantum al pedepsei.

Prin urmare, Curtea constată că atât situația de fapt, cât și

vinovăția inculpatului au fost corect stabilite

de către instanțele de

fond și apel, astfel că solicitarea sa de

achitare nu își găsește suport în probatoriile administrate în cauză.

Nici criticile referitoare la încadrarea

juridică nu pot fi primite.

Incidența,

dispozițiile art. 211

alin. (3)

C. pen., se

justifică prin aceea

că, urmare a violențelor exercitate cu intenție de către inculpat, victima a decedat

după mai multe zile de spitalizare, rezultat mai grav pe care inculpatul fie nu

l-a prevăzut, deși trebuia și putea să-

I

prevadă, fie l-a

prevăzut, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.

Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie,

moartea victimei a fost violentă, existând o

legătură de cauzalitate

indirectă între leziunile traumatice constatate

și deces, întrucât acesta s-a datorat unei complicații survenite în evoluția

politraumatismului suferit de victimă, pe fondul unor afecțiuni

cronice justificate de vârsta sa înaintată (81 de

ani).

Cu alte cuvinte, victima a decedat în urma unei

bronhopneumonii (cauză imediată), care însă nu a avut o existență

de

sine stătătoare, ci a reprezentat o complicație a vătămărilor suferite de

victimă (cauză mediată) de care inculpatul se face vinovat.

Această cauzalitate indirectă este cea care a determinat încadrarea

juridică contestată de inculpat, căci în măsura în care ar fi fost vorba despre

o cauzalitate directă, în sarcina inculpatului s-ar reținut o altă infracțiune,

mult mai gravă (omorul deosebit de grav), în concurs cu infracțiunea de

tâlhărie.

În fine, și ultima critică formulată de inculpat este nefondată. Pedeapsa

ce i-a fost aplicată reflectă toate criteriile de individualizare

prevăzută

de

art. 72 C. pen., fiind avute în vedere atât gradul

ridicat de pericol social al faptei comise, circumstanțele în care a fost

săvârșită și urmarea produsă (inculpatul alegându-și o victimă sigură, în

condițiile în care era vorba despre o persoană

care, în primul rând datorită vârstei, nu-i putea opune rezistență), dar

și circumstanțele sale personale (recidivist, cu multiple condamnări

pentru

infracțiuni contra patrimoniului, inclusiv tâlhărie), cu o atitudine oscilantă

și parțial nesinceră, lipsită de orice urmă de regret pentru fapta comisă.

Toate aceste circumstanțe reale și personale au fost corect evaluate în

procesul de individualizare a pedepsei, neexistând nici un motiv pentru

coborârea acesteia sub limita stabilită de instanța de fond.

În consecință, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins

conform art. 385

1

5 pct. 1lit. b) C. proc. pen., cu deducerea

prevenției la zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către

stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G.G. împotriva

deciziei penale nr. 83 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării

preventive de la 21 ianuarie 2008 la 23 iunie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 400 lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând

onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

iunie 2009.