ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2390/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2390/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 329 din 14 august

2008 instanța de judecată a dispus următoarele:

A condamnat pe

inculpatul B.E.M. la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de

art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C.

pen., art. 74, alin. (1), lit. a), c) și art. 76, lit. c) C. pen.

A condamnat pe

inculpatul L.A. la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de

art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C.

pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74,

alin. (2) și art. 76, lit. c) C. pen.

A condamnat pe

inculpatul V.A.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de

art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C.

pen., art. 75, lit. c), art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) și

art. 76, lit. c) C. pen.

A condamnat pe

inculpatul V.A.C. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de instigare la introducerea în țară de droguri de risc, prevăzută

de art. 25 C. pen. raportat la art. 3, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) și art. 76, lit.

a) C. pen.

În baza art. 33 - 34

C. pen. a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul V.A.C. să

execute pedeapsa cea mai grea de 3,4 ani închisoare, sporită la 4 ani

închisoare.

A condamnat pe

inculpatul minor S.M.C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de

art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C.

pen., art. 99, art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) și art. 76,

lit. d) C. pen.

A condamnat pe

inculpatul minor S.M.C. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară de droguri de

risc, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3, alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 99, art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin.

(2) și art. 76, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 - 34

C. pen. a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul minor S.M.C. să

execute pedeapsa cea mai grea de 1,6 ani închisoare, sporită la 2 ani

închisoare.

A condamnat pe

inculpații C.A. și P.B.I. la câte o pedeapsă de 480 RON amendă penală pentru

săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului

propriu, în formă continuată, prevăzută de art. 4, alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 74, alin. (1), lit. a),

c), art. 74, alin. (2) și art. 76, lit. f) C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 4 luni

închisoare aplicată inculpatului P.B.I., prin Sentința penală nr. 241/2006 a

Tribunalului Galați și a dispus ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa

aplicată prin prezenta, în total inculpatul va executa 4 luni închisoare, plus

amenda penală de 480 RON.

A menținut celelalte

dispoziții ale Sentinței penale nr. 241/2006 a Tribunalului Galați.

Conform art. 71 C.

pen. a aplicat inculpaților B.E.M., L.A., V.A.C., S.M.C. și P.B.I., pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a

și lit. b) C. pen., plus lit. d) și e) pentru inculpatul V.A.C.

Conform art. 81 - 82

și art. 71, alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a pedepselor

principale și accesorii aplicate inculpaților B.M.E., pe durata de 3 ani și 8

luni, pentru inculpatul L.A. pe durata de 3 ani și 2 luni, pentru inculpatul

S.M.C., pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art. 350

alin. (3) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților

B.E., L.A. și S.M.C., dacă nu sunt arestați în alte cauze.

Conform art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului major V.A.C.

În baza art. 88 C. pen.

a dedus din pedepsele aplicate inculpaților B.E.M., durata executată de la data

de 29 decembrie 2007 până la punerea în libertate efectivă, pentru inculpatul

L.A. de la data de 30 decembrie 2007 până la punerea în libertate efectivă,

pentru inculpatul S.M.C. de la data de 30 decembrie 2007 până la punerea în

libertate efectivă, iar pentru inculpatul V.A.C. de la data de 30 decembrie

2007 până la zi, respectiv 14 august 2008.

A atras atenția

inculpaților B.E.M., L.A. și S.M.C. asupra consecințelor prevăzute de art. 83

C. pen., iar inculpaților P.B.I. și C.A., asupra consecințelor prevăzute de

art. 63

1

C. pen.

A menținut măsura

arestării preventive a obligării de a nu părăsi țara pentru inculpatul P.B.I.

Conform art. 118 C.

pen. în referire la art. 17 din Legea 143/2000, a confiscat în folosul

statului, în vederea distrugerii, cantitățile de 10,47 grame cannabis ridicată

de la inculpatul L.A.; 0,51 grame ridicată de la inculpatul C.A.; 336,30 grame

ridicată de la inculpații V.A. și S.M.C.; 29,52 grame rezină cannabis ridicată

de la inculpatul S.M.C., bunuri aflate în custodia I.G.P.R. - Direcția cazier

judiciar - Serviciul evidență operativă.

Conform art. 118,

lit. b) C. pen. a confiscat în folosul statului cele două balanțe electronice

marca „D." ridicate de la inculpații L.A. și S.M.C.

Conform art. 189 și

191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare din cei șase inculpați la plata a câte

1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 63 RON,

reprezentând costul expertizei medicale efectuată inculpatului B.E. va fi

avansată din fondurile Ministerului Justiției către Spitalul Județean Galați.

Pentru a pronunța

această sentință penală instanța de judecată a reținut că în anul 2004,

inculpatul V.A.C. a plecat la muncă în Spania unde s-a împrietenit cu numitul

R.A., cetățean spaniol și împreună au consumat frecvent droguri.

În anul 2007 a mers

în Spania și inculpatul minor S.M.C., frate cu inculpatul V.A., iar la

revenirea în România a fost interesat de aducerea unei cantități de droguri

deoarece între timp devenise consumator de droguri.

Atât inculpatul

S.M.C. cât și inculpatul V.A. au luat legătura în Spania cu numitul R.A. în

vederea aducerii în România a unei cantități de droguri, acesta fiind de acord

și aducând în România cantitatea de 500 grame hașiș.

Făptuitorul R.A. a

adus personal în România 500 grame hașiș, la rugămintea celor doi inculpați,

pentru care a primit o sumă de bani și a rămas în România, la Ploiești, circa

10 zile, la domiciliul celor doi inculpați (frați).

După aducerea

drogurilor în țară, inculpații S.M.C. și V.A.C. au început sa vândă droguri la

diferiți tineri contra sumei de 30 RON gramul. Într-o primă fază cei doi

inculpați au vândut inculpatului L.A. la diferite intervale de timp, cantitatea

de 10 grame hașiș, contra sumei de 300 RON.

La rândul său,

inculpatul L.A. nu a reținut întreaga cantitate de droguri cumpărată pentru

consum propriu, ci a vândut droguri și altor tineri. Inculpatul L.A. l-a

cooptat și pe inculpatul B.E.M. și împreună mergeau la Ploiești, la inculpații

V. și S., unde procurau droguri contra cost.

În perioada noiembrie

- decembrie 2007, inculpatul B.E.M. a vândut de câteva ori droguri inculpatului

P.B.I., cu prețul de 60 RON gradul, iar inculpatul L.A. a vândut droguri

inculpatului C.A., contra sumei de 50 RON gramul.

La data de 28

decembrie 2007, în urma unui control efectuat de organele de poliție și a unor

percheziții corporale, s-au găsit asupra inculpaților P.B.I. și C.A.

cantitățile de 0,51 grame și respectiv 0,83 grame rezină cannabis, acești

inculpați fiind la un concert în zona centrală a municipiului Galați.

La data de 29

decembrie 2007, s-a efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului L.A.,

ocazie cu care s-au descoperit mici cantități de droguri, precum și o balanță

electronică folosită de inculpat la cântărirea drogurilor.

Inculpatul L.A. a

adoptat o poziție cooperantă și i-a denunțat pe inculpații V.A.C. și S.M.C.,

iar în baza informațiilor furnizate de acesta s-au descoperit la domiciliul

celor doi inculpați din Ploiești, mai multe bucăți de droguri care au fost

cântărite și expertizate, stabilindu-se că este canabis, un drog de mare risc.

Împotriva sentinței

penale pronunțată de Tribunalul Galați au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați și inculpații B.E.M., S.M.C., C.A., P.B.I. și V.A.C.,

criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Galați

prin Decizia penală nr. 13/A din 13 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați (privind pe inculpații B.E.M., L.A.,

V.A..C., S.M.C., C.A. și P.B.I.) și de inculpatul V.A.C., împotriva Sentinței

penale nr. 329 din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul

nr. 870/121/2008 și în consecință:

A desființat în

parte, respectiv numai în ceea ce-l privește pe inculpatul V.A.C., Sentința

penală nr. 329 din 14 august 2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

A condamnat pe

inculpatul V.A.C. la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (29, art. 75 lit.

c), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c)

C. pen.

A condamnat pe

același inculpat la o pedeapsă principală de 3 ani și 4 luni închisoare și la

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară

de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani

închisoare cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și a dispus ca inculpatul

V.A.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani

și 4 luni închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatului V.A.C. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpații B.E.M., S.M.C., C.A. și P.B.I.

împotriva Sentinței penale nr. 329 din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul

Galați în Dosarul nr. 870/121/2008.

Conform art. 383

alin. (1) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de

arest a inculpatului V.A.C.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata

reținerii și arestării preventive pentru fiecare inculpat.

Pentru a dispune

astfel instanța de apel a apreciat că prima instanță, pe baza unei analize

judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut corect situația de fapt

și a stabilit o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite cu

vinovăție de către inculpați.

Referitor la

infracțiunile de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 și respectiv deținere de droguri de risc pentru consum propriu,

prev. de art. 4 alin. (1) din aceeași lege, instanța de apel a constatat, că

existența faptelor și a vinovăției nu a fost contestată de inculpați.

Cât privește

apărările inculpaților V.A.C. și S.M.C., care au vizat achitarea pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară de droguri de

risc, prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, susținând că faptele nu au existat, instanța de control judiciar

a respins argumentat aceste apărări, pe baza probelor administrate în cauză.

Nefondate s-au

apreciat a fi fost și apărările inculpaților S.M.C. și V.A.C. în sensul că aceștia

ar fi putut beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu

consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în

cauză nefiind îndeplinite condițiile impuse în acest sens de actul normativ.

Instanța de apel examinând

criticile invocate în apel a constatat că susținerile inculpatului S.M.C. în

sensul că în faza de urmărire penală i-a fost încălcat dreptul la apărare sunt

contrazise de actele și lucrările existente la dosar, din care rezultă că

inculpatului i s-a adus la cunoștință începerea urmăririi penale împotriva sa,

faptele pentru care era cercetat și încadrarea juridică a acestora, dreptul de

a fi asistat de un apărător ales.

Pe de altă parte s-a

reținut că la data audierii sale inculpatul S.M.C. era foarte aproape de

împlinirea vârstei de 18 ani, astfel că dispozițiile art. 481 C. proc. pen. nu

îi erau aplicabile.

Cu privire la

pedepsele aplicate s-a apreciat că prima instanță a efectuat o judicioasă

individualizare, stabilind corect cuantumul pedepselor și modalitatea de

executare, ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Referitor la apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați instanța a constatat că

acesta era întemeiat numai în parte, cu privire la inculpatul V.A.C., sub

aspectul greșitei aplicări a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi

dar și pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare.

Față de modul și

împrejurările concrete în care inculpatul V.A.C. a săvârșit faptele,

contribuția majoră a acestuia la comiterea infracțiunii, gradul ridicat de

pericol social, instanța de apel a apreciat că acesta nu poate beneficia de

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. și cu atât mai puțin de

cele ale art. 81 C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat

recurs inculpații V.A.C., S.M.C. și P.B.I., care au criticat hotărârile

pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând, în esență,

susținerile invocate în apel.

Recurenții inculpați

V.A.C. și S.M.C., prin apărător, au criticat soluția instanței de condamnare

pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară a

drogurilor de risc, dar și pentru omisiunea aplicării în favoarea lor a

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

S-a mai invocat de

asemenea nelegalitatea unor probe administrate la urmărirea penală, respectiv a

declarațiilor inculpatului S.M.C. care, minor fiind la acea dată, nu a dat

declarația în prezența unui reprezentant legal.

Ca urmare s-a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecința

reducerii la jumătate a pedepselor, iar cu privire la infracțiunea de instigare

la introducerea în țară de droguri de risc s-a cerut achitarea inculpaților în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

întrucât fapta nu există.

Apărătorul

inculpatului P.B.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului pentru ambele

infracțiuni reținute în sarcina sa, susținând că fapta nu există în cazul

primei infracțiuni și respectiv că nu el este autorul în cazul celei de-a doua

infracțiuni.

Recursurile declarate

de cei trei inculpați nu sunt întemeiate.

Probele administrate

în cauză, respectiv declarațiile inculpatului S.M.C., date în faza de urmărire

penală în care a recunoscut constant, că împreună cu fratele său V.A.C.,

călătoreau foarte des în Spania unde locuia mama acestora și unde cei doi

rămâneau perioade lungi de timp și că în aceste împrejurări au aflat că acolo

se găsea de vânzare hașiș la un preț foarte bun.

Fiind un consumator

de droguri inculpatul S.M.C. i-a propus, în vara anului 2007, fratelui său

V.A.C. să aducă în România, din Spania o cantitate mai mare de hașiș pe care să

o vândă, sens în care l-a contactat pe acesta din urmă, care se afla în Spania,

fiind de acord cu propunerea.

Pe de altă parte,

inculpatul V.A.C. a declarat că în luna septembrie 2007 a fost nevoit să

părăsească Spania și să revină în România, însă după întoarcere a continuat să

păstreze legătura cu un cetățean spaniol R.A. căruia i-a propus să vină în

România și să aducă și hașiș.

Cetățeanul spaniol a

fost de acord să aducă o cantitate de 500 grame hașiș pe care să o dea celor

doi inculpați în schimbul sumei de 1.000 euro, stabilind împreună data și locul

unde urma să aibă loc schimbul.

Din declarațiile

acestora rezultă fără dubiu că cei doi inculpați au cunoscut din timp

cantitatea de droguri ce urma să fie adusă în țară, prețul pe care trebuiau

să-l plătească, procurând suma de bani pe care au achitat-o cetățeanului

spaniol, aspecte care dovedesc faptul că drogurile au fost aduse în țară la

solicitarea inculpaților.

Așa fiind, susținerea

acestora că nu există fapta de instigare la introducerea în țară de droguri de

risc nu poate fi primită.

Cât privește

susținerea inculpatului S.M.C. în sensul că în faza de urmărire penală au fost

încălcate dispozițiile legale referitor la audierea sa, care la acea dată era

minor, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 481 C. proc. pen. sunt

aplicabile în situația când învinuitul sau inculpatul este un minor care nu a

împlinit vârsta de 16 ani, astfel încât la data audierii sale inculpatul

recurent având vârsta de aproape 18 ani nu erau aplicabile aceste dispoziții,

critica invocată fiind nefondată.

Neîntemeiată se

dovedește a fi și susținerea aceluiași recurent inculpat în sensul că i-ar fi

fost încălcat dreptul la apărare în faza de urmărire penală prin aceea că ar fi

dat unele declarații în absența apărătorului său ales.

Din examinarea

actelor efectuate la urmărirea penală rezultă că inculpatului i s-au adus la

cunoștință drepturile conferite de lege, respectiv posibilitatea de a fi

asistat de un apărător ales, iar acesta a precizat că nu dorește să-și angajeze

avocat, fiind de acord cu asistența acordată de un avocat din oficiu care a

fost de față la audierea inculpatului.

Ulterior, la 5

ianuarie 2008 inculpatul și-a angajat un apărător ales în prezența căruia i-a

fost și prezentat materialul de urmărire penală, ocazie cu care nu s-au

formulat obiecțiuni cu privire la modul în care a fost audiat.

Ca urmare, nici

această critică invocată de recurentul inculpat S.M.C. nu poate fi primită.

Referitor la

susținerea comună a recurenților inculpați V.A.C. și S.M.C. în sensul că în mod

greșit instanțele nu au reținut în favoarea lor dispozițiile art. 16 din Legea

nr. 143/2000, este de arătat că potrivit acestor prevederi „persoana care a

comis una din infracțiunile prevăzute la art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000,

iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea

la răspundere penală a altor persoane care au comis infracțiuni legate de

droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de

lege”.

În cauză însă

„denunțul” formulat de inculpați cu câteva zile înainte de prezentarea

materialului de urmărire penală a făcut trimitere la două persoane de

naționalitate spaniolă, al căror nume a fost indicat, fără a se fi arătat și

alte detalii care să facă posibilă identificarea și tragerea la răspundere

penală a acestora, astfel că în mod corect au apreciat instanțele că

inculpaților recurenți nu le sunt aplicabile aceste dispoziții de favoare.

Cu privire la

pedepsele aplicate inculpatului V.A.C., Înalta Curte constată, că la

individualizare instanța de apel a avut în vedere toate criteriile impuse de

dispozițiile art. 72 C. pen., apreciind în mod corect, că acesta nu poate

beneficia de dispozițiile art. 86

1

sau 81 C. pen., scopurile

pedepsei astfel cum au fost stabilite de legiuitor în art. 52 C. pen. fiind

îndeplinite, în cazul inculpatului doar prin privarea de libertate a acestuia.

Referitor la recursul

declarat de inculpatul P.B.I., Înalta Curte apreciază că apărarea acestuia în

sensul că în cauză se impune achitarea sa nu este întemeiată, astfel că

recursul este nefondat.

Având în vedere împrejurările concrete în care

inculpatul a fost prins de organele de poliție având asupra sa o cantitate de

cannabis, gradul ridicat de pericol social al faptelor, amploarea acestui gen

de infracțiuni, în mod corect instanțele au apreciat că nu pot fi aplicate

dispozițiile art. 18

1

C. pen. în ceea ce-l privește, dispunând

condamnarea acestuia la o pedeapsă cu amenda penală, la a cărei individualizare

s-a dat dovadă de o foarte mare clemență.

Pentru considerentele

arătate, recursurile declarate de inculpații recurenți sunt nefondate, astfel

că urmează a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului V.A.C. timpul reținerii și arestării preventive

potrivit art. 88 C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații V.A.C., S.M.C. și P.B.I. împotriva Deciziei penale nr. 13/A din 13

aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului V.A.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 30

decembrie 2007 la 23 iunie 2009.

Obligă recurenții inculpați V.A.C. și S.M.C. la

plata sumelor de câte 275 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Obligă recurentul

inculpat P.B.I. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2009.