ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2390/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 329 din 14 august 2008 instanța de judecată a dispus următoarele: A condamnat pe inculpatul B.E.M. la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 74, alin. (1), lit. a), c) și art. 76, lit. c) C. pen. A condamnat pe inculpatul L.A. la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) și art. 76, lit. c) C. pen.

A condamnat pe inculpatul V.A.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 75, lit. c), art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) și art. 76, lit. c) C. pen. A condamnat pe inculpatul V.A.C. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) și art. 76, lit. a) C. pen. În baza art. 33 - 34 C. pen.

a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul V.A.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3,4 ani închisoare, sporită la 4 ani închisoare. A condamnat pe inculpatul minor S.M.C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 99, art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) și art. 76, lit. d) C. pen. A condamnat pe inculpatul minor S.M.C. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 99, art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) și art. 76, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen. a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul minor S.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 1,6 ani închisoare, sporită la 2 ani închisoare. A condamnat pe inculpații C.A. și P.B.I. la câte o pedeapsă de 480 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, în formă continuată, prevăzută de art. 4, alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., art. 74, alin. (1), lit. a), c), art. 74, alin. (2) și art. 76, lit. f) C. pen. În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului P.B.I., prin Sentința penală nr. 241/2006 a Tribunalului Galați și a dispus ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în total inculpatul va executa 4 luni închisoare, plus amenda penală de 480 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 241/2006 a Tribunalului Galați. Conform art. 71 C. pen. a aplicat inculpaților B.E.M., L.A., V.A.C., S.M.C. și P.B.I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., plus lit. d) și e) pentru inculpatul V.A.C. Conform art. 81 - 82 și art. 71, alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată a pedepselor principale și accesorii aplicate inculpaților B.M.E., pe durata de 3 ani și 8 luni, pentru inculpatul L.A. pe durata de 3 ani și 2 luni, pentru inculpatul S.M.C., pe durata termenului de încercare de 3 ani. În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților B.E., L.A.

și S.M.C., dacă nu sunt arestați în alte cauze. Conform art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului major V.A.C. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților B.E.M., durata executată de la data de 29 decembrie 2007 până la punerea în libertate efectivă, pentru inculpatul L.A. de la data de 30 decembrie 2007 până la punerea în libertate efectivă, pentru inculpatul S.M.C. de la data de 30 decembrie 2007 până la punerea în libertate efectivă, iar pentru inculpatul V.A.C. de la data de 30 decembrie 2007 până la zi, respectiv 14 august 2008. A atras atenția inculpaților B.E.M., L.A. și S.M.C. asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen., iar inculpaților P.B.I.

și C.A., asupra consecințelor prevăzute de art. 63 1 C. pen. A menținut măsura arestării preventive a obligării de a nu părăsi țara pentru inculpatul P.B.I. Conform art. 118 C. pen. în referire la art. 17 din Legea 143/2000, a confiscat în folosul statului, în vederea distrugerii, cantitățile de 10,47 grame cannabis ridicată de la inculpatul L.A.; 0,51 grame ridicată de la inculpatul C.A.; 336,30 grame ridicată de la inculpații V.A. și S.M.C.; 29,52 grame rezină cannabis ridicată de la inculpatul S.M.C., bunuri aflate în custodia I.G.P.R. - Direcția cazier judiciar - Serviciul evidență operativă. Conform art. 118, lit. b) C. pen. a confiscat în folosul statului cele două balanțe electronice marca „D." ridicate de la inculpații L.A.

și S.M.C. Conform art. 189 și 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare din cei șase inculpați la plata a câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Suma de 63 RON, reprezentând costul expertizei medicale efectuată inculpatului B.E. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Spitalul Județean Galați. Pentru a pronunța această sentință penală instanța de judecată a reținut că în anul 2004, inculpatul V.A.C. a plecat la muncă în Spania unde s-a împrietenit cu numitul R.A., cetățean spaniol și împreună au consumat frecvent droguri. În anul 2007 a mers în Spania și inculpatul minor S.M.C., frate cu inculpatul V.A., iar la revenirea în România a fost interesat de aducerea unei cantități de droguri deoarece între timp devenise consumator de droguri.

Atât inculpatul S.M.C. cât și inculpatul V.A. au luat legătura în Spania cu numitul R.A. în vederea aducerii în România a unei cantități de droguri, acesta fiind de acord și aducând în România cantitatea de 500 grame hașiș. Făptuitorul R.A. a adus personal în România 500 grame hașiș, la rugămintea celor doi inculpați, pentru care a primit o sumă de bani și a rămas în România, la Ploiești, circa 10 zile, la domiciliul celor doi inculpați (frați). După aducerea drogurilor în țară, inculpații S.M.C. și V.A.C. au început sa vândă droguri la diferiți tineri contra sumei de 30 RON gramul. Într-o primă fază cei doi inculpați au vândut inculpatului L.A. la diferite intervale de timp, cantitatea de 10 grame hașiș, contra sumei de 300 RON.

La rândul său, inculpatul L.A. nu a reținut întreaga cantitate de droguri cumpărată pentru consum propriu, ci a vândut droguri și altor tineri. Inculpatul L.A. l-a cooptat și pe inculpatul B.E.M. și împreună mergeau la Ploiești, la inculpații V. și S., unde procurau droguri contra cost. În perioada noiembrie - decembrie 2007, inculpatul B.E.M. a vândut de câteva ori droguri inculpatului P.B.I., cu prețul de 60 RON gradul, iar inculpatul L.A. a vândut droguri inculpatului C.A., contra sumei de 50 RON gramul. La data de 28 decembrie 2007, în urma unui control efectuat de organele de poliție și a unor percheziții corporale, s-au găsit asupra inculpaților P.B.I. și C.A. cantitățile de 0,51 grame și respectiv 0,83 grame rezină cannabis, acești inculpați fiind la un concert în zona centrală a municipiului Galați.

La data de 29 decembrie 2007, s-a efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului L.A., ocazie cu care s-au descoperit mici cantități de droguri, precum și o balanță electronică folosită de inculpat la cântărirea drogurilor. Inculpatul L.A. a adoptat o poziție cooperantă și i-a denunțat pe inculpații V.A.C. și S.M.C., iar în baza informațiilor furnizate de acesta s-au descoperit la domiciliul celor doi inculpați din Ploiești, mai multe bucăți de droguri care au fost cântărite și expertizate, stabilindu-se că este canabis, un drog de mare risc. Împotriva sentinței penale pronunțată de Tribunalul Galați au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații B.E.M., S.M.C., C.A., P.B.I.

și V.A.C., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Galați prin Decizia penală nr. 13/A din 13 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați (privind pe inculpații B.E.M., L.A., V.A..C., S.M.C., C.A. și P.B.I.) și de inculpatul V.A.C., împotriva Sentinței penale nr. 329 din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 870/121/2008 și în consecință: A desființat în parte, respectiv numai în ceea ce-l privește pe inculpatul V.A.C., Sentința penală nr. 329 din 14 august 2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul V.A.C. la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (29, art. 75 lit. c), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă principală de 3 ani și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și a dispus ca inculpatul V.A.C. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, sporită la 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului V.A.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații B.E.M., S.M.C., C.A.

și P.B.I. împotriva Sentinței penale nr. 329 din 14 august 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 870/121/2008. Conform art. 383 alin. (1) în referire la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului V.A.C. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive pentru fiecare inculpat. Pentru a dispune astfel instanța de apel a apreciat că prima instanță, pe baza unei analize judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut corect situația de fapt și a stabilit o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite cu vinovăție de către inculpați.

Referitor la infracțiunile de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și respectiv deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din aceeași lege, instanța de apel a constatat, că existența faptelor și a vinovăției nu a fost contestată de inculpați. Cât privește apărările inculpaților V.A.C. și S.M.C., care au vizat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară de droguri de risc, prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, susținând că faptele nu au existat, instanța de control judiciar a respins argumentat aceste apărări, pe baza probelor administrate în cauză.

Nefondate s-au apreciat a fi fost și apărările inculpaților S.M.C. și V.A.C. în sensul că aceștia ar fi putut beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cauză nefiind îndeplinite condițiile impuse în acest sens de actul normativ. Instanța de apel examinând criticile invocate în apel a constatat că susținerile inculpatului S.M.C. în sensul că în faza de urmărire penală i-a fost încălcat dreptul la apărare sunt contrazise de actele și lucrările existente la dosar, din care rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoștință începerea urmăririi penale împotriva sa, faptele pentru care era cercetat și încadrarea juridică a acestora, dreptul de a fi asistat de un apărător ales.

Pe de altă parte s-a reținut că la data audierii sale inculpatul S.M.C. era foarte aproape de împlinirea vârstei de 18 ani, astfel că dispozițiile art. 481 C. proc. pen. nu îi erau aplicabile. Cu privire la pedepsele aplicate s-a apreciat că prima instanță a efectuat o judicioasă individualizare, stabilind corect cuantumul pedepselor și modalitatea de executare, ținând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați instanța a constatat că acesta era întemeiat numai în parte, cu privire la inculpatul V.A.C., sub aspectul greșitei aplicări a pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi dar și pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare.

Față de modul și împrejurările concrete în care inculpatul V.A.C. a săvârșit faptele, contribuția majoră a acestuia la comiterea infracțiunii, gradul ridicat de pericol social, instanța de apel a apreciat că acesta nu poate beneficia de aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. și cu atât mai puțin de cele ale art. 81 C. pen. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații V.A.C., S.M.C. și P.B.I., care au criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând, în esență, susținerile invocate în apel. Recurenții inculpați V.A.C. și S.M.C., prin apărător, au criticat soluția instanței de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară a drogurilor de risc, dar și pentru omisiunea aplicării în favoarea lor a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

S-a mai invocat de asemenea nelegalitatea unor probe administrate la urmărirea penală, respectiv a declarațiilor inculpatului S.M.C. care, minor fiind la acea dată, nu a dat declarația în prezența unui reprezentant legal. Ca urmare s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu consecința reducerii la jumătate a pedepselor, iar cu privire la infracțiunea de instigare la introducerea în țară de droguri de risc s-a cerut achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există. Apărătorul inculpatului P.B.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, susținând că fapta nu există în cazul primei infracțiuni și respectiv că nu el este autorul în cazul celei de-a doua infracțiuni.

Recursurile declarate de cei trei inculpați nu sunt întemeiate. Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului S.M.C., date în faza de urmărire penală în care a recunoscut constant, că împreună cu fratele său V.A.C., călătoreau foarte des în Spania unde locuia mama acestora și unde cei doi rămâneau perioade lungi de timp și că în aceste împrejurări au aflat că acolo se găsea de vânzare hașiș la un preț foarte bun. Fiind un consumator de droguri inculpatul S.M.C. i-a propus, în vara anului 2007, fratelui său V.A.C. să aducă în România, din Spania o cantitate mai mare de hașiș pe care să o vândă, sens în care l-a contactat pe acesta din urmă, care se afla în Spania, fiind de acord cu propunerea.

Pe de altă parte, inculpatul V.A.C. a declarat că în luna septembrie 2007 a fost nevoit să părăsească Spania și să revină în România, însă după întoarcere a continuat să păstreze legătura cu un cetățean spaniol R.A. căruia i-a propus să vină în România și să aducă și hașiș. Cetățeanul spaniol a fost de acord să aducă o cantitate de 500 grame hașiș pe care să o dea celor doi inculpați în schimbul sumei de 1.000 euro, stabilind împreună data și locul unde urma să aibă loc schimbul. Din declarațiile acestora rezultă fără dubiu că cei doi inculpați au cunoscut din timp cantitatea de droguri ce urma să fie adusă în țară, prețul pe care trebuiau să-l plătească, procurând suma de bani pe care au achitat-o cetățeanului spaniol, aspecte care dovedesc faptul că drogurile au fost aduse în țară la solicitarea inculpaților.

Așa fiind, susținerea acestora că nu există fapta de instigare la introducerea în țară de droguri de risc nu poate fi primită. Cât privește susținerea inculpatului S.M.C. în sensul că în faza de urmărire penală au fost încălcate dispozițiile legale referitor la audierea sa, care la acea dată era minor, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 481 C. proc. pen. sunt aplicabile în situația când învinuitul sau inculpatul este un minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani, astfel încât la data audierii sale inculpatul recurent având vârsta de aproape 18 ani nu erau aplicabile aceste dispoziții, critica invocată fiind nefondată. Neîntemeiată se dovedește a fi și susținerea aceluiași recurent inculpat în sensul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare în faza de urmărire penală prin aceea că ar fi dat unele declarații în absența apărătorului său ales.

Din examinarea actelor efectuate la urmărirea penală rezultă că inculpatului i s-au adus la cunoștință drepturile conferite de lege, respectiv posibilitatea de a fi asistat de un apărător ales, iar acesta a precizat că nu dorește să-și angajeze avocat, fiind de acord cu asistența acordată de un avocat din oficiu care a fost de față la audierea inculpatului. Ulterior, la 5 ianuarie 2008 inculpatul și-a angajat un apărător ales în prezența căruia i-a fost și prezentat materialul de urmărire penală, ocazie cu care nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la modul în care a fost audiat. Ca urmare, nici această critică invocată de recurentul inculpat S.M.C. nu poate fi primită. Referitor la susținerea comună a recurenților inculpați V.A.C.

și S.M.C. în sensul că în mod greșit instanțele nu au reținut în favoarea lor dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, este de arătat că potrivit acestor prevederi „persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute la art. 2 - 10 din Legea nr. 143/2000, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au comis infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege”. În cauză însă „denunțul” formulat de inculpați cu câteva zile înainte de prezentarea materialului de urmărire penală a făcut trimitere la două persoane de naționalitate spaniolă, al căror nume a fost indicat, fără a se fi arătat și alte detalii care să facă posibilă identificarea și tragerea la răspundere penală a acestora, astfel că în mod corect au apreciat instanțele că inculpaților recurenți nu le sunt aplicabile aceste dispoziții de favoare.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului V.A.C., Înalta Curte constată, că la individualizare instanța de apel a avut în vedere toate criteriile impuse de dispozițiile art. 72 C. pen., apreciind în mod corect, că acesta nu poate beneficia de dispozițiile art. 86 1 sau 81 C. pen., scopurile pedepsei astfel cum au fost stabilite de legiuitor în art. 52 C. pen. fiind îndeplinite, în cazul inculpatului doar prin privarea de libertate a acestuia. Referitor la recursul declarat de inculpatul P.B.I., Înalta Curte apreciază că apărarea acestuia în sensul că în cauză se impune achitarea sa nu este întemeiată, astfel că recursul este nefondat. Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a fost prins de organele de poliție având asupra sa o cantitate de cannabis, gradul ridicat de pericol social al faptelor, amploarea acestui gen de infracțiuni, în mod corect instanțele au apreciat că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 18 1 C. pen.

în ceea ce-l privește, dispunând condamnarea acestuia la o pedeapsă cu amenda penală, la a cărei individualizare s-a dat dovadă de o foarte mare clemență. Pentru considerentele arătate, recursurile declarate de inculpații recurenți sunt nefondate, astfel că urmează a fi respinse ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.A.C. timpul reținerii și arestării preventive potrivit art. 88 C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.A.C., S.M.C. și P.B.I. împotriva Deciziei penale nr. 13/A din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.A.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 30 decembrie 2007 la 23 iunie 2009. Obligă recurenții inculpați V.A.C. și S.M.C. la plata sumelor de câte 275 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurentul inculpat P.B.I. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.