ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2778/2012

Asupra cauzei penale de față; Prin sentința penală nr. 243 din 28 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3737/3/2012, Tribunalul București, secția I penală, rejudecând cauza în fond după casare, a hotărât următoarele: În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.S. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, și a contopit restul de 2.164 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

pentru complicitate la infracțiunea de introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României, fără drept. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, și a contopit restul de 2.164 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, și a contopit restul de 2.164 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele sus-menționate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus detenția de la 20 mai 2011 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. Totodată, în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea telefonului cu SIM aparținând inculpatului V.S., ridicat de la numitul D.F.M. și indisponibilizat la D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O. conform dovezii din data de 19 octombrie 2010. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 RON, urmând să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1543D/P/2010 din 07 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 07 decembrie 2010, sub nr. 59261/3/2010, a fost trimis în judecată, alături de alți inculpați, inculpatul V.S., arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, complicitate la infracțiunea de droguri de mare risc și complicitate la infracțiunea de introducere pe teritoriul României de droguri de mare risc, fără drept, prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, împreună cu T.E., G.G. și D.F., inculpatul V.S. a constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, sens în care, în perioada 23 septembrie 2010-03 octombrie 2010, a făcut demersuri și l-a ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2 grame heroină și să introducă apoi pe teritoriul României, acționând astfel atât pe teritoriul României, cât și în Turcia.

În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare a inculpatului T.N. în timp ce deținea cantitatea de 768,2 grame heroină, procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate și interceptate în baza autorizațiilor emise de către instanță, raport de constatare tehnico-științifică din 07 octombrie 2010, declarațiile inculpatului T.N., declarațiile martorilor asistenți F.G., N.N. și T.D. În primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 342 din 25 martie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.S., la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 2.164 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului V.S. prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, și s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu acest rest, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 22 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României, fără drept.

În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 2.164 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului V.S. prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, și s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu acest rest, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 2.164 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului V.S. prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008 și s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu acest rest, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele sus-menționate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare, care a fost sporită cu 3 ani închisoare, urmând ca în final acesta să execute 25 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Prin decizia penală nr. 274/A din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost desființată, în parte, sentința penală nr. 342 din 25 martie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul V.S., cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, constatându-se că inculpatul este arestat din data de 20 mai 2011. Prin decizia penală nr. 208 din 25 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.S.

împotriva deciziei penale nr. 274/A din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Ca urmare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 07 februarie 2012, sub nr. 3737/3/2012. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale. Ca urmare, conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (3) C. proc. pen., s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar. Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, precum și declarația inculpatului dată în fața instanței, Tribunalul a reținut în fapt și în drept următoarele: În perioada 23 septembrie 2010-03 octombrie 2010, inculpații G.G., T.E., V.S.

și D.F., au constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor și l-au ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2 grame heroină pe care ulterior a introdus-o pe teritoriul României. Inculpații G.G. și T.E. au acționat din incinta Penitenciarului Rahova, unde se aflau în executarea unor pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, iar inculpații D.F. și V.S. și-au desfășurat activitatea infracțională atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul Turciei. În aceste sens, s-a reținut că la data de 02 august 2010, lucrători din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O.

București s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că A.M., cetățean turc, încarcerat la Penitenciarul Rahova, coordona o grupare infracțională care se ocupă cu traficul de droguri (heroină) pe ruta Turcia-România, heroină ce era distribuită pe raza municipiului București, la prețul de 8.000 euro/kg. Tribunalul București a emis mai multe autorizații de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de numitul A.M. și alte persoane din anturajul său, ocazie cu care s-a stabilit că de la posturile telefonice folosite de A.M. obișnuiesc să vorbească și alți colegi de cameră ai acestuia, identificați ulterior în persoana inculpaților T.E. și G.G., care la rândul lor făceau demersuri, pe o altă filieră, pentru a introduce pe teritoriul României o cantitate de heroină pe care să o valorifice în interes personal.

S-a reținut în acest sens că, la data de 23 septembrie 2010, inculpații G.G. și V.S. au purtat o discuție telefonică din care rezulta că inculpatul V.S. urma să plece la data de 24 septembrie 2010 în Turcia pentru a intra în posesia heroinei. Ulterior acestei discuții, inculpatul T.E. a luat legătura cu narcotraficantul din Turcia, căruia i-a comunicat că „persoana” (inculpatul V.S.) urma să ajungă sâmbătă în Turcia și să-i caute la „fabricanți” (furnizorii de droguri) o „mașină curată” (heroină) pe care să o dea acestuia. Inculpatul V.S. a plecat în Turcia împreună cu inculpatul D.F. În convorbirea din 25 septembrie 2010, inculpatul V.S. l-a asigurat pe inculpatul G.G. că „drumul a fost bun”, precizând însă că avea probleme în legătură cu intrarea în posesie a „mărfii”.

În aceste condiții, inculpatul G.G. i-a promis că va interveni pentru a rezolva problema, urmând să-i dea un mesaj în acest sens. În seara de 25 septembrie 2010, după ce a intrat în posesia heroinei, inculpatul V.S. a telefonat în țară cerându-i ginerelui său, D.F.M., să-l trimită în Turcia pe T.N. Ulterior, la data de 26 septembrie 2010, inculpatul V.S. s-a întors în București, lăsându-l pe inculpatul D.F. în Turcia. Nemulțumit de calitatea heroinei, inculpatul V.S. i-a reproșat acest lucru inculpatului G.G. Ca urmare, inculpatul G.G. l-a asigurat că a fost o greșeală de-a „doctorului” (apelativ folosit cu privire la furnizorul de droguri), solicitându-i inculpatului V.S. să restituie heroina, urmând ca el personal să facă demersuri pentru obținerea uneia de calitate superioară.

Aceste aspecte au rezultat din discuțiile purtate între inculpații V.S., G.G. și D.F., acesta din urmă fiind direcționat să restituie heroină, cu promisiunea că va primi alta mai bună. În aceste condiții, inculpatul T.E. a lua legătura în Turcia și a comunicat prin SMS cu o persoană necunoscută de naționalitate turcă căreia i-a spus că va veni „fratele” său, care „va verifica marfa dacă este originală”, în caz afirmativ, urmând a o lua. După restituirea heroinei, inculpatul V.S. a mers personal în vizită la inculpatul G.G. la Penitenciarul Rahova, la data de 29 septembrie 2010, pentru a discuta „în siguranță” detalii cu privire la „afacerea” pe care o aveau împreună, iar la data de 30 septembrie 2010, l-a trimis pe inculpatul T.N.

în Turcia pentru a se întâlni cu inculpatul D.F. și a intra în posesia heroinei care ulterior trebuia introdusă în România. Ajuns în Turcia, în Istanbul, inculpatul T.N. s-a întâlnit cu inculpatul D.F. și a intrat în posesia heroinei pe care trebuia să o aducă în București. Heroina a fost predată celor doi de un individ necunoscut de naționalitate turcă și a fost ambalată în două pungi. După intrarea în posesia heroinei, inculpatul T.E. a primit un mesaj de la un post telefonic din Turcia fiind anunțat: „da le-am dat cheile, au văzut casa (înțelegând prin aceasta heroina) le-a plăcut casa”. După acest mesaj între T.E. și persoana neidentificată din Turcia a avut loc o discuție telefonică din care a rezultat că respectivele „chei” au fost luate de două persoane, chiria urmând a fi plătită peste o lună.

De asemenea, inculpatul V.S. a fost informat de inculpatul D.F. că heroină este bună, dar că nu i s-a dat cantitatea solicitată, adică 1 kg., ci numai aproximativ 800 grame. Ca urmare, între inculpații V.S., D.F. și T.N. au loc discuții aprinse, ultimii doi fiind bănuiți că ar fi luat din heroină. Folosind indiciile oferite de inculpații V.S., G.G., T.E., D.F. și T.N. în convorbirile telefonice purtate la data de 03 octombrie 2010, organele de urmărire penală au procedat la instalarea unui dispozitiv de supraveghere în apropierea sediului firmei T. din București, unde urma să ajungă autocarul firmei de transport care circula pe ruta Istanbul-Turcia și în care se afla inculpatul T.N. Astfel, în jurul orei 02.20, în fața sediului firmei și-a făcut apariția inculpatul D.F.M., conducând un autoturism.

După aproximativ 10 minute, în zonă și-a făcut apariția un autocar din care a coborât inculpatul T.N., care a luat două genți din cala autocarului și s-a îndreptat către autoturismul inculpatului D.F.M., aruncând pe bancheta din spate cele două genți. În aceste împrejurări, organele de poliție prezente la fața locului au intervenit și i-au imobilizat pe inculpații T.N. și D.F.M. La controlul corporal efectuat asupra inculpatului T.N. s-au găsit în jurul gambelor înfășurate cu bandă adezivă de culoare albă două pungi din celofan ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, cu privire la care inculpatul a precizat că este heroină. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din data de 07 octombrie 2010, cele două pungi conțineau cantitatea de 768,2 grame heroină cu o concentrație în heroină de 55%.

Cantitatea de 5 grame heroină reprezentând contraprobă și cantitatea de 752,5 grame heroină și 52,3 grame ambalaj, precum și un cântar electronic găsit în bagajul de mână al inculpatului T.N., au fost predate la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 13 octomrie 2010. S-a stabilit că situația de fapt reținută rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesele-verbale întocmite de I.G.P.R. - D.C.C.O. de constatare a infracțiunii flagrante și privind analiza drogurilor, care se coroborează cu declarațiile martorilor F.G., N.N., T.D., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, raportul de constatare tehnico-științifică din 07 octombrie 2010, declarațiile inculpatului V.S., care a recunoscut săvârșirea faptelor în fața instanței, în condițiile art. 320 1 C. proc.

pen. În drept, s-a constatat că fapta inculpatului V.S. care, în perioada 23 septembrie 2010-03 octombrie 2010, l-a ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2 grame heroină pe care apoi să o introducă în România, acționând din incinta Penitenciarului Rahova, unde se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 23 septembrie 2010-03 octombrie 2010, l-a ajutat pe inculpatul T.N.

să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2 grame heroină și apoi să o introducă în România, acționând din incinta Penitenciarului Rahova, unde se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Deopotrivă, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat care, în perioada 23 septembrie 2010-03 octombrie 2010, împreună cu inculpații G.G., T.E. și D.F., a constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, care nu este un grup infracțional organizat în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2000, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2000, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

Tribunalul a reținut, totodată, că inculpatul a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută la art. 37 lit. a) C. pen., faptele fiind comise anterior executării a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, din executarea căreia fusese liberat condiționat la data de 04 mai 2010, cu un rest de 2.164 zile rămas neexecutat. La aplicarea pedepselor principale, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., reținând gradul de pericol social al faptei săvârșite, atitudinea sinceră a inculpatului în cursul cercetării judecătorești, vârsta și starea de sănătate a acestuia, dar și perseverența infracțională demonstrată de inculpat.

Deopotrivă, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., constatându-se îndeplinite cerințele textului de lege sus-menționat în raport de declarația de recunoaștere a vinovăției făcută de inculpat. În ceea ce privește pedepsele accesorii, prin raportare la principiile jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că gravitatea faptelor săvârșite de inculpat și perseverența infracțională a acestuia în comiterea aceluiași gen de infracțiuni relevă concluzia că acuzatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegea corpului legislativ. Ca urmare, s-a apreciat ca fiind proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale pe durata executării pedepsei, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul V.S. invocând greșita individualizare judiciară a pedepselor aplicate în primă instanță. Prin decizia penală nr. 208/A din 23 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.S., menținându-se starea de arest a inculpatului și deducându-se prevenția la zi. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că instanța de fond a realizat o evaluare judicioasă și obiectivă a ansamblului probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, determinând în mod corect situația de fapt dedusă judecății și vinovăția inculpatului V.S., în raport de elementele de fapt ce caracterizează activitatea infracțională, stabilind în mod corespunzător și încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

Totodată, s-a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile formulate de inculpat în apel, reținându-se că pedepsele aplicate de prima instanță, deși destul de severe în raport de orientarea lor către limita maximului special la care se poate ajunge ca efect al reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., sunt proporționale cu gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite, pus în evidență de natura, împrejurările și modalitatea de comitere a acestora - fiind vorba despre implicarea conștientă și deliberată a inculpatului în activitatea unei grupări infracționale constituită împreună cu numiții D.F., G.G.

și T.E., ultimii doi aflați în stare de detenție în Penitenciarul Rahova, în executarea unor pedepse privative de libertate aplicate tot pentru infracțiuni comise în sfera infracționalității cu substanțe interzise, și care avea ca scop procurarea din Turcia a unei importante cantități de heroină ce urma a fi introdusă ilegal pe teritoriu României și apoi distribuită în cadrul Penitenciarului Rahova sau pe raza municipiului București, contribuția sa infracțională concretă în cadrul acestei grupări constând în aceea că l-a ajutat pe numitul T.N.

să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2 grame heroină și apoi să introducă în țară fără drept acest drog de mare risc destinat comercializării frauduloase), scopul infracțional urmărit (obținerea în mod facil, dar ilegal, a unor importante avantaje pecuniare), dar mai ales de urmările dezastruoase ale consumului de stupefiante asupra sănătății publice, în condițiile creșterii alarmante a numărului consumatorilor de droguri, mai cu seamă în rândul tinerilor.

Deopotrivă, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpatului de prima instanță reflectă în mod corespunzător și circumstanțele personale ale inculpatului care, în pofida faptului că la momentul comiterii faptelor avea o vârstă respectabilă - 61 de ani - și o stare de sănătate foarte șubredă, confruntându-se de multă vreme cu serioase afecțiuni grave care au determinat și încadrarea sa în categoria persoanelor cu handicap, după numai aproximativ 4 luni și jumătate de la data când fusese liberat condiționat din executarea unei pedepse de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 802/2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, tot pentru comiterea unor infracțiuni privitoare la regimul substanțelor psihotrope, având un rest neexecutat de 2.164 zile închisoare, s-a implicat din nou, cu mare dezinvoltură, în activitățile ilicite cu droguri, în antecedența sa penală înscriindu-se, conform fișei de cazier judiciar, și alte două condamnări definitive de 7 ani și respectiv 6 ani închisoare aplicate prin sentințele penale nr. 551/2004 și respectiv nr. 907/2007 ale Tribunalului București pentru același gen de infracțiuni, aspecte ce denotă o veritabilă specializare din partea acestuia în sfera ilicitului penal având ca obiect substanțele stupefiante și ineficiența din punct de vedere educativ a condamnărilor anterioare,

justificând aplicarea în cazul de față a unui tratament sancționant mai aspru. Totodată, instanța de apel a apreciat că starea de sănătate precară a inculpatului nu justifică manifestarea unui grad mai sporit de clemență sub aspectul individualizării tratamentului sancționator aplicabil, întrucât afecțiunile medicale cu care inculpatul a fost diagnosticat de-a lungul timpului nici nu l-au împiedicat și nici nu au fost de natură să-l determine a se abține de la comiterea unor grave infracțiuni privitoare la regimul drogurilor, ci, dimpotrivă, acesta a comis unele dintre faptele pentru care a fost anterior condamnat chiar în perioada în care se afla în întreruperea executării pedepsei închisorii pentru motive de sănătate.

Față de considerentele expuse, constatând că hotărârea dată asupra fondului cauzei este legală și temeinică, instanța de apel a respins calea de atac formulată de inculpat, ca nefondată. Recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva hotărârii instanței de apel a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 3737/3/2012, în cauză fixându-se termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului la data de 11 septembrie 2012 și termen pentru judecarea pe fond a recursului la data de 23 octombrie 2012. Premergător ședinței de judecată din 11 septembrie 2012, constatându-se că dovada de citare a recurentului inculpat V.S.

a fost restituită cu mențiunea „destinatar decedat”, s-au efectuat diligente la Penitenciarul Spital Colibași - unitatea de deținere a inculpatului, în vederea clarificării situației juridice a acuzatului. În anexa adresei din 10 septembrie 2012, Penitenciarul Spital Colibași a transmis instanței supreme copia certificatului de deces al persoanei private de libertate V.S., decedat la data de 12 august 2012. Ca urmare, în raport de înscrisul constatator al morții aflat la dosarul cauzei, luând act de decesul recurentului-inculpat V.S., survenit la data de 12 august 2012, Înalta Curte constată incidența în cauză a cazului de încetare a procesului penal prevăzut de dispozițiilor art. 10 lit. g) C. proc.

pen., sens în care va dispune admiterea recursului declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 208/A din 23 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, casarea deciziei penale atacate și a sentinței penale nr. 243/F din 28 martie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului V.S. Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 208/A din 23 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 243/F din 28 martie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului V.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. și art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2012.