ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2778/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2778/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei penale de față;

Prin sentința penală nr. 243 din 28

martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3737/3/2012, Tribunalul București, secția

I penală, rejudecând cauza în fond după casare, a hotărât următoarele:

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.S. la pedeapsa de 10 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc.

În

baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată

din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a Il-a penală,

definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, și a contopit restul de 2.164

zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 15 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de introducere

de droguri de mare risc pe teritoriul României, fără drept.

În

baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată

din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a Il-a penală,

definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, și a contopit restul de 2.164

zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

În

baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe

același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În

baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată

din executarea pedepsei de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a Il-a penală,

definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, și a contopit restul de 2.164

zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b)

și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele sus-menționate, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., a dedus detenția de la 20 mai 2011 la

zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

Totodată, în baza art. 118 lit. b) C.

pen., a dispus confiscarea telefonului cu SIM aparținând inculpatului V.S., ridicat

de la numitul D.F.M. și indisponibilizat la D.G.P.M.B. - S.C.J.E.O. conform dovezii

din data de 19 octombrie 2010.

În

baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul

la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul

parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 RON, urmând să fie avansat din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1543D/P/2010 din

07 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

- Serviciul Teritorial București, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția

I penală, la data de 07 decembrie 2010, sub nr. 59261/3/2010, a fost trimis în judecată,

alături de alți inculpați, inculpatul V.S., arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea

infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii

de infracțiuni privind regimul drogurilor, complicitate la infracțiunea de droguri

de mare risc și complicitate la infracțiunea de introducere pe teritoriul României

de droguri de mare risc, fără drept, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 26 C. pen. raportat la

art. 3 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În

actul de sesizare al instanței s-a reținut că, împreună cu

T.E., G.G. și D.F., inculpatul V.S. a constituit un grup infracțional în vederea

săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, sens în care, în perioada

23 septembrie 2010-03 octombrie 2010, a făcut demersuri și l-a ajutat pe inculpatul

T.N. să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2 grame heroină și să introducă

apoi pe teritoriul României, acționând astfel atât pe teritoriul României, cât și

în Turcia.

În

cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace

de probă: proces-verbal de depistare a inculpatului T.N. în timp ce deținea cantitatea

de 768,2 grame heroină, procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate

și interceptate în baza autorizațiilor emise de către instanță, raport de constatare

tehnico-științifică din 07 octombrie 2010, declarațiile inculpatului T.N., declarațiile

martorilor asistenți F.G., N.N. și T.D.

În

primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 342 din

25 martie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 26 C.

pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.S., la o pedeapsă de 18 ani

închisoare pentru infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc.

În

baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă

de 10 ani.

În

baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată

privind restul de 2.164 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată

inculpatului V.S. prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie

2008, și s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu acest rest, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare.

În

baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 22 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate

la introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României, fără drept.

În

baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen., pe o perioadă de 10 ani.

În

baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată

privind restul de 2.164 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare,

aplicată inculpatului V.S. prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie

2008, și s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu acest rest, inculpatul urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare.

În

baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea

criminalității organizate, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.

În

baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată

privind restul de 2.164 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare,

aplicată inculpatului V.S. prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie

2008 și s-a contopit

pedeapsa

aplicată în cauză cu acest rest, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea,

de 12 ani închisoare.

În

baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b)

C. pen., s-au contopit pedepsele sus-menționate, inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, de 22 ani închisoare, care a fost sporită cu 3 ani închisoare, urmând

ca în final acesta să execute 25 ani închisoare.

În

baza art. 35 alin. (1), (2) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Prin decizia penală nr. 274/A din 21

septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost desființată,

în parte, sentința penală nr. 342 din 25 martie 2011 a Tribunalului București, secția

I penală, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul V.S., cauza fiind trimisă spre

rejudecare la aceeași instanță, constatându-se că inculpatul este arestat din data

de 20 mai 2011.

Prin decizia penală nr. 208 din 25

ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a luat act de retragerea

recursului declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 274/A din 21

septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Ca urmare, cauza a fost reînregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția I penală, la data de 07 februarie 2012,

sub nr. 3737/3/2012.

În

cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că

recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata

să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Ca urmare, conform dispozițiilor art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia

fiind consemnată în scris și atașată la dosar.

Analizând materialul probator administrat

în cursul urmăririi penale, precum și declarația inculpatului dată în fața instanței,

Tribunalul a reținut în fapt și în drept următoarele:

În

perioada 23 septembrie 2010-03 octombrie 2010, inculpații

G.G., T.E., V.S. și D.F., au constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii

de infracțiuni privind regimul drogurilor și l-au ajutat pe inculpatul T.N. să intre

în Turcia în posesia cantității de 768,2 grame heroină pe care ulterior a introdus-o

pe teritoriul României.

Inculpații G.G. și T.E. au acționat din

incinta Penitenciarului Rahova, unde se aflau în executarea unor pedepse cu închisoarea

pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, iar inculpații

D.F. și V.S. și-au desfășurat

activitatea infracțională atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul Turciei.

În

aceste sens, s-a reținut că la data de 02 august 2010, lucrători

din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O. București s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul

că A.M., cetățean turc, încarcerat la Penitenciarul Rahova, coordona o grupare infracțională

care se ocupă cu traficul de droguri (heroină) pe ruta Turcia-România, heroină ce

era distribuită pe raza municipiului București, la prețul de 8.000 euro/kg.

Tribunalul București a emis mai multe autorizații

de interceptare a convorbirilor telefonice purtate de numitul A.M. și alte persoane

din anturajul său, ocazie cu care s-a stabilit că de la posturile telefonice folosite

de A.M. obișnuiesc să vorbească și alți colegi de cameră ai acestuia, identificați

ulterior în persoana inculpaților T.E. și G.G., care la rândul lor făceau demersuri,

pe o altă filieră, pentru a introduce pe teritoriul României o cantitate de heroină

pe care să o valorifice în interes personal.

S-a reținut în acest sens că, la data de

23 septembrie 2010, inculpații G.G. și V.S. au purtat o discuție telefonică din

care rezulta că inculpatul V.S. urma să plece la data de 24 septembrie 2010 în Turcia

pentru a intra în posesia heroinei.

Ulterior acestei discuții, inculpatul T.E.

a luat legătura cu narcotraficantul din Turcia, căruia i-a comunicat că „persoana”

(inculpatul V.S.) urma să ajungă sâmbătă în Turcia și să-i caute la „fabricanți”

(furnizorii de droguri) o „mașină curată” (heroină) pe care să o dea acestuia.

Inculpatul V.S. a plecat în Turcia împreună

cu inculpatul D.F.

În

convorbirea din 25 septembrie 2010, inculpatul V.S. l-a asigurat

pe inculpatul G.G. că „drumul a fost bun”, precizând însă că avea probleme în legătură

cu intrarea în posesie a „mărfii”. În aceste condiții, inculpatul G.G. i-a promis

că va interveni pentru a rezolva problema, urmând să-i dea un mesaj în acest sens.

În

seara de 25 septembrie 2010, după ce a intrat în posesia heroinei,

inculpatul V.S. a telefonat în țară cerându-i ginerelui său, D.F.M., să-l trimită

în Turcia pe T.N.

Ulterior, la data de 26 septembrie

2010, inculpatul V.S. s-a întors în București, lăsându-l pe inculpatul D.F. în Turcia.

Nemulțumit de calitatea heroinei, inculpatul

V.S. i-a reproșat acest lucru inculpatului G.G.

Ca urmare, inculpatul G.G. l-a asigurat

că a fost o greșeală de-a „doctorului” (apelativ folosit cu privire la furnizorul

de droguri), solicitându-i inculpatului V.S. să restituie heroina, urmând ca el

personal să facă demersuri pentru obținerea uneia de calitate superioară.

Aceste aspecte au rezultat din discuțiile

purtate între inculpații V.S., G.G. și D.F., acesta din urmă fiind direcționat să

restituie heroină, cu promisiunea că va primi alta mai bună.

În

aceste condiții, inculpatul T.E. a lua legătura în Turcia

și a comunicat prin SMS cu o persoană necunoscută de naționalitate turcă căreia

i-a spus că va veni „fratele” său, care „va verifica marfa dacă este originală”,

în caz afirmativ, urmând a o lua.

După restituirea heroinei, inculpatul V.S.

a mers personal în vizită la inculpatul G.G. la Penitenciarul Rahova, la data de

29 septembrie 2010, pentru a discuta „în siguranță” detalii cu privire la „afacerea”

pe care o aveau împreună, iar la data de 30 septembrie 2010, l-a trimis pe inculpatul

T.N. în Turcia pentru a se întâlni cu inculpatul D.F. și a intra în posesia heroinei

care ulterior trebuia introdusă în România.

Ajuns în Turcia, în Istanbul, inculpatul

T.N. s-a întâlnit cu inculpatul D.F. și a intrat în posesia heroinei pe care trebuia

să o aducă în București. Heroina a fost predată celor doi de un individ necunoscut

de naționalitate turcă și a fost ambalată în două pungi.

După intrarea în posesia heroinei, inculpatul

T.E. a primit un mesaj de la un post telefonic din Turcia fiind anunțat: „da le-am

dat cheile, au văzut casa (înțelegând prin aceasta heroina) le-a plăcut casa”.

După acest mesaj între T.E. și persoana

neidentificată din Turcia a avut loc o discuție telefonică din care a rezultat că

respectivele „chei” au fost luate de două persoane, chiria urmând a fi plătită peste

o lună.

De asemenea, inculpatul V.S. a fost informat

de inculpatul D.F. că heroină este bună, dar că nu i s-a dat cantitatea solicitată,

adică 1 kg., ci numai aproximativ 800 grame.

Ca urmare, între inculpații V.S., D.F.

și T.N. au loc discuții aprinse, ultimii doi fiind bănuiți că ar fi luat din heroină.

Folosind indiciile oferite de inculpații

V.S., G.G., T.E., D.F. și T.N. în convorbirile telefonice purtate la data de 03

octombrie 2010, organele de urmărire penală au procedat la instalarea unui dispozitiv

de supraveghere în apropierea sediului firmei T. din București, unde urma să ajungă

autocarul firmei de transport care circula pe ruta Istanbul-Turcia și în care se

afla inculpatul T.N.

Astfel, în jurul orei 02.20, în fața sediului

firmei și-a făcut apariția inculpatul D.F.M., conducând un autoturism.

După aproximativ 10 minute, în zonă și-a

făcut apariția un autocar din care a coborât inculpatul T.N., care a luat două genți

din cala autocarului și s-a îndreptat către autoturismul inculpatului D.F.M., aruncând

pe bancheta din spate cele două genți.

În

aceste împrejurări, organele de poliție prezente la fața locului

au intervenit și i-au imobilizat pe inculpații T.N. și D.F.M.

La controlul corporal efectuat asupra inculpatului

T.N. s-au găsit în jurul gambelor înfășurate cu bandă adezivă de culoare albă două

pungi din celofan ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, cu privire

la care inculpatul a precizat că este heroină.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică

din data de 07 octombrie 2010, cele două pungi conțineau cantitatea de 768,2 grame

heroină cu o concentrație în heroină de 55%.

Cantitatea de 5 grame heroină reprezentând

contraprobă și cantitatea de 752,5 grame heroină și 52,3 grame ambalaj, precum și

un cântar electronic găsit în bagajul de mână al inculpatului T.N., au fost predate

la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii din data de 13 octomrie 2010.

S-a stabilit că situația de fapt reținută

rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale,

respectiv: procesele-verbale întocmite de I.G.P.R. - D.C.C.O. de constatare a infracțiunii

flagrante și privind analiza drogurilor, care se coroborează cu declarațiile martorilor

F.G., N.N., T.D., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate,

raportul de constatare tehnico-științifică din 07 octombrie 2010, declarațiile inculpatului

V.S., care a recunoscut săvârșirea faptelor în fața instanței, în condițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

În

drept,

s-a

constatat că fapta inculpatului V.S. care, în perioada 23 septembrie 2010-03

octombrie 2010, l-a ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia în posesia cantității

de 768,2 grame heroină pe care apoi să o introducă în România, acționând din incinta

Penitenciarului Rahova, unde se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic ilicit

de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Fapta aceluiași inculpat care, în perioada

23 septembrie 2010-03 octombrie 2010, l-a ajutat pe inculpatul T.N. să intre în

Turcia în posesia cantității de 768,2 grame heroină și apoi să o introducă în România,

acționând din incinta Penitenciarului Rahova, unde se afla în executarea unei pedepse

cu închisoarea, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

de complicitate la introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută de

art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Deopotrivă, s-a apreciat că fapta aceluiași

inculpat care, în perioada 23 septembrie 2010-03 octombrie 2010, împreună cu inculpații

G.G., T.E. și D.F., a constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni

privind regimul drogurilor, care nu este un grup infracțional organizat în sensul

art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2000, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2000, privind prevenirea și combaterea criminalității

organizate.

Tribunalul a reținut, totodată, că inculpatul

a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută la

art. 37 lit. a) C. pen., faptele fiind comise anterior executării a pedepsei aplicate

prin sentința penală nr. 802 din 01 iulie 2008 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, din executarea

căreia fusese liberat condiționat la data de 04 mai 2010, cu un rest de 2.164 zile

rămas neexecutat.

La aplicarea pedepselor principale, instanța

de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen., reținând gradul de pericol social al faptei săvârșite, atitudinea

sinceră a inculpatului în cursul cercetării judecătorești, vârsta și starea de sănătate

a acestuia, dar și perseverența infracțională demonstrată de inculpat.

Deopotrivă, au fost avute în vedere și

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., constatându-se îndeplinite cerințele

textului de lege sus-menționat în raport de declarația de recunoaștere a vinovăției

făcută de inculpat.

În

ceea ce privește pedepsele accesorii, prin raportare la principiile

jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că gravitatea

faptelor săvârșite de inculpat și perseverența infracțională a acestuia în comiterea

aceluiași gen de infracțiuni relevă concluzia că acuzatul nu este în măsură să aprecieze

asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegea

corpului legislativ.

Ca urmare, s-a apreciat ca fiind proporțională

și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale pe durata executării pedepsei,

motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,

a declarat apel inculpatul V.S. invocând greșita individualizare judiciară a pedepselor

aplicate în primă instanță.

Prin decizia penală nr. 208/A din 23 iulie

2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul V.S., menținându-se starea de arest a inculpatului și deducându-se

prevenția la zi.

În

considerentele acestei hotărâri s-a reținut că instanța de

fond a realizat o evaluare judicioasă și obiectivă a ansamblului probelor administrate

în cauză, în cursul urmăririi penale, determinând în mod corect situația de fapt

dedusă judecății și vinovăția inculpatului V.S., în raport de elementele de fapt

ce caracterizează activitatea infracțională, stabilind în mod corespunzător și încadrarea

juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

Totodată, s-a apreciat ca fiind neîntemeiate

criticile formulate de inculpat în apel, reținându-se că pedepsele aplicate de prima

instanță, deși destul de severe în raport de orientarea lor către limita maximului

special la care se poate ajunge ca efect al reducerii cu o treime a limitelor de

pedeapsă prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., sunt proporționale cu gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite,

pus în evidență de natura, împrejurările și modalitatea de comitere a acestora -

fiind vorba despre implicarea conștientă și deliberată a inculpatului în activitatea

unei grupări infracționale constituită împreună cu numiții D.F., G.G. și T.E., ultimii

doi aflați în stare de detenție în Penitenciarul Rahova, în executarea unor pedepse

privative de libertate aplicate tot pentru infracțiuni comise în sfera infracționalității

cu substanțe interzise, și care avea ca scop procurarea din Turcia a unei importante

cantități de heroină ce urma a fi introdusă ilegal pe teritoriu României și apoi

distribuită în cadrul Penitenciarului Rahova sau pe raza municipiului București,

contribuția sa infracțională concretă în cadrul acestei grupări constând în aceea

că l-a ajutat pe numitul T.N. să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2

grame heroină și apoi să introducă în țară fără drept acest drog de mare risc destinat

comercializării frauduloase), scopul infracțional urmărit (obținerea în mod facil,

dar ilegal, a unor importante avantaje pecuniare), dar mai ales de urmările dezastruoase

ale consumului de stupefiante asupra sănătății publice, în condițiile creșterii

alarmante a numărului consumatorilor de droguri, mai cu seamă în rândul tinerilor.

Deopotrivă, s-a apreciat că pedepsele aplicate

inculpatului de prima instanță reflectă în mod corespunzător și circumstanțele personale

ale inculpatului care, în pofida faptului că la momentul comiterii faptelor avea

o vârstă respectabilă - 61 de ani - și o stare de sănătate foarte șubredă, confruntându-se

de multă vreme cu serioase afecțiuni grave care au determinat și încadrarea sa în

categoria persoanelor cu handicap, după numai aproximativ 4 luni și jumătate de

la data când fusese liberat condiționat din executarea unei pedepse de 9 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 802/2008 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, tot pentru comiterea unor infracțiuni privitoare la regimul substanțelor

psihotrope, având un rest neexecutat de 2.164 zile închisoare, s-a implicat din

nou, cu mare dezinvoltură, în activitățile ilicite cu droguri, în antecedența sa

penală înscriindu-se, conform fișei de cazier judiciar, și alte două condamnări

definitive de 7 ani și respectiv 6 ani închisoare aplicate prin sentințele penale

nr. 551/2004 și respectiv nr. 907/2007 ale Tribunalului București pentru același

gen de infracțiuni, aspecte ce denotă o veritabilă specializare din partea acestuia

în sfera ilicitului penal având ca obiect substanțele stupefiante și ineficiența

din punct de vedere educativ a condamnărilor anterioare, justificând aplicarea în

cazul de față a unui tratament sancționant mai aspru.

Totodată, instanța de apel a apreciat că

starea de sănătate precară a inculpatului nu justifică manifestarea unui grad mai

sporit de clemență sub aspectul individualizării tratamentului sancționator aplicabil,

întrucât afecțiunile medicale cu care inculpatul a fost diagnosticat de-a lungul

timpului nici nu l-au împiedicat și nici nu au fost de natură să-l determine a se

abține de la comiterea unor grave infracțiuni privitoare la regimul drogurilor,

ci, dimpotrivă, acesta a comis unele dintre faptele pentru care a fost anterior

condamnat chiar în perioada în care se afla în întreruperea executării pedepsei

închisorii pentru motive de sănătate.

Față de considerentele expuse, constatând

că hotărârea dată asupra fondului cauzei este legală și temeinică, instanța de apel

a respins calea de atac formulată de inculpat, ca nefondată.

Recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva

hotărârii instanței de apel a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, sub nr. 3737/3/2012, în cauză fixându-se termen pentru

verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului

la data de 11 septembrie 2012 și termen pentru judecarea pe fond a recursului la

data de 23 octombrie 2012.

Premergător ședinței de judecată din 11

septembrie 2012, constatându-se că dovada de citare a recurentului inculpat V.S.

a fost restituită cu mențiunea „destinatar decedat”, s-au efectuat diligente la

Penitenciarul Spital Colibași - unitatea de deținere a inculpatului, în vederea

clarificării situației juridice a acuzatului.

În

anexa adresei din 10 septembrie 2012, Penitenciarul Spital

Colibași a transmis instanței supreme copia certificatului de deces al persoanei

private de libertate V.S., decedat la data de 12 august 2012.

Ca urmare, în raport de înscrisul constatator

al morții aflat la dosarul cauzei, luând act de decesul recurentului-inculpat V.S.,

survenit la data de 12 august 2012, Înalta Curte constată incidența în cauză a cazului

de încetare a procesului penal prevăzut de dispozițiilor art. 10 lit. g) C.

proc. pen., sens în care va dispune admiterea recursului declarat de inculpatul

V.S. împotriva deciziei penale nr. 208/A din 23 iulie 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală, casarea deciziei penale atacate și a sentinței penale nr. 243/F

din 28 martie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, și, în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesul

penal pornit împotriva inculpatului V.S.

Având în vedere și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

V.S. împotriva deciziei penale nr. 208/A din 23 iulie 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Casează decizia penală atacată și sentința

penală nr. 243/F din 28 martie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, și,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează

procesul penal pornit împotriva inculpatului V.S., pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen. și art. 8 din

Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru recurentul-inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 septembrie 2012.