ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2120/2012

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin încheierea din 7 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3737/3/2012 (1349/2012), Curtea de Apel București, secția I penală, printre altele, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului V.Ș.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală, că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.

S-a mai reținut că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 143 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 68

1

C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost cercetat precum și dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul V.Ș. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și judecarea sa în stare de libertate.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinica arestării preventive.

De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept (art. 136 alin. (1), art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.) care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă, impunând în continuare privarea acestuia de libertate.

Analizând actele și lucrările dosarului se constată că prin rechizitoriul nr. 1543D/P/2010 din data de 7 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a fost trimis, printre alții, în judecată inculpatul V.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, complicitate la infracțiunea de droguri de mare risc și complicitate la infracțiunea de introducere pe teritoriul României de droguri de mare risc, fără drept, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul, împreună cu T.E., G.G. și D.F. a constituit un grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni privind regimul drogurilor, astfel încât în perioada 23 septembrie 2010 - 03 octombrie 2010 a făcut demersuri și l-a ajutat pe inculpatul T.N. să intre în Turcia în posesia cantității de 768,2 grame heroină și să introducă pe teritoriul României respectiva cantitate de heroină, acționând atât pe teritoriul României cât și pe teritoriul Turciei.

Prin sentința penală nr. 243/ F din 28 martie  2012, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.Ș. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 802 din 1 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurate la 15 septembrie 2008 și a contopit restul de 2164 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la introducere de droguri de mare risc pe teritoriul României, fără drept și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 802 din 1 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, și a contopit restul de 2164 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 802 din 1 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 15 septembrie 2008, și a contopit restul de 2164 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatului urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus detenția de la 20 mai 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea telefonului model N. aparținând inculpatului V.Ș., ridicat de la numitul D.F.M. și indisponibilizat la D.G.P.M.B. – S.C.J.E.O. conform dovezii din data de 19 octombrie 2010 (f.193 vol. 2, DUP).

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 de lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Procedând la verificarea legalității măsurii arestării preventive luată față de inculpatul V.Ș. se constată că în mod corect Curtea de Apel București a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului reținând că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri prevăzute de art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen. se constată că la dosar există probe temeinice în sensul art. 68

1

C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele prevăzute de legea penală ce fac obiectul prezentei cauze.

Și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. sunt întrunite în cauză în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În analiza celei de a doua condiții se are în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținută a fi fost săvârșită de inculpat reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea concretă de comitere a acesteia, avându-se în vedere și starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului care anterior a mai suferit condamnări pentru fapte similare.

Faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză chiar nedefinitivă, nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

V.Ș.

împotriva încheierii din 7 iunie 2012 a Curții de Apel București,

secția

I

penală

, pronunțată în

Dosarul nr.

3737/3/2012 (1349/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 iunie 2012.