ÎCCJ, decizie (scj.ro #84105)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84105) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Introducerea în țară
de droguri de risc. Elemente constitutive.
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul
de droguri
Indice alfabetic:
Drept penal
-
introducerea în țară de droguri de risc
Legea nr. 143/2000,
art. 3 alin. (1)
Fapta inculpatului, de a solicita
cumpărarea drogurilor de risc din străinătate de către o altă persoană, de a
trimite bani pentru achiziționarea acestora și de a le primi prin serviciul
poștal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în
țară de droguri de risc, fără drept, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, întrucât legea
privind prevenirea și
combaterea traficului și consumului ilicit de droguri nu sancționează, în art.
3 alin. (1), numai persoana care introduce, în mod nemijlocit, drogurile de risc
în țară, ci și persoana care le expediază, precum și cea căreia îi sunt
destinate.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3547 din 4
noiembrie 2008
Prin
sentința penală nr. 598 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov,
în
baza art. 334 C.
proc
.
pen
.,
s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina
inculpatului V.N. prin actul de sesizare a instanței de judecată, din
infracțiunile prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C.
pen
., în
infracțiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea
art. 41 alin. (2) C.
pen
. și
infracțiunea prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C.
pen
.
În baza dispozițiilor art. 2 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C.
pen
. și art. 76 alin. (1) lit. c) C.
pen
.,
a fost
condamnat inculpatul
V.N.
la o pedeapsă de 2 ani
închisoare
și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen
., pe o
perioadă de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc
în formă continuată (patru acte materiale).
În baza dispozițiilor art. 3 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen
., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C.
pen
. și art. 76 alin. (1) lit. a) C.
pen
.,
a fost condamnat
inculpatul V.N. la o
pedeapsă de 3 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen
. pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de
introducere în țară de droguri de risc, fără drept, în formă continuată (două
acte materiale).
În baza art. 4 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C.
pen
. și art. 76 alin. (1) lit. e) C.
pen
.,
a fost
condamnat inculpatul V.N. la o
pedeapsă de 4 luni
închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere
de droguri de risc în vederea consumului propriu.
În baza dispozițiilor art. 33 lit.
a) C.
pen
. și art. 34 alin. (1) lit. b) C.
pen
., precum și a dispozițiilor art. 35 C.
pen
., a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului
V.N., astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare
și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a
lI-a
și lit. b) C.
pen
. pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 86
1
C.
pen
. a dispus suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, inculpatul V.N. fiind obligat,
între altele, în baza art. 86
3
alin. (3) C.
pen
.,
să nu ia legătura cu inculpatul C.A.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul
C.A.
la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a
și lit. b) C.
pen
. pe o
perioadă de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc.
În baza dispozițiilor art. 86
1
C.
pen
. s-a dispus suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut
următoarele:
Inculpatul V.N. făcea parte dintr-un
grup de persoane care se ocupau cu traficul și consumul de droguri. În acest
grup a fost introdus colaboratorul L. care a furnizat organelor de cercetare
penală relații despre acest grup.
La data de 11
octombrie 2006, în timp ce se afla în pizzeria M.,
inculpatul V.N. a oferit colaboratorului
sub acoperire L. cantitatea de 0,41 g rezină de
cannabis
.
Din raportul tehnico-științific reiese că proba prezentată este constituită din
0,41 g rezină de
cannabis
, punându-se în evidență
tetrahidrocannabinol
(THC), substanță psihotropă
biosintetizată
de planta
cannabis
.
La data de 20
octombrie 2006 între inculpatul V.N. și colaboratorul L. a avut loc o nouă
întâlnire, întrucât
în
acea seară urma ca inculpatul V.N. să achiziționeze de la inculpatul C.A.
cannabis
. În acest sens, în seara de 20 octombrie 2006,
inculpatul V.N. s-a întâlnit în pizzeria M. cu colaboratorul L., care
a predat inculpatului V.N. suma
de 200 de
lei, bani pe care acesta urma să îi folosească pentru tranzacția ce urma să se
consume. În jurul orelor
24,00 la locul de
întâlnire a venit inculpatul C.A., cu autoturismul.
Inculpatul V.N. a ieșit în fața
pizzeriei și s-a deplasat la mașina inculpatului C.A., iar prin geamul de la
portieră ce a fost deschis de inculpatul C.A. a avut loc predarea banilor de
către inculpatul V.N. și respectiv primirea de către acesta de la inculpatul
C.A. a unui pachețel. După ce a
primit
pachețelul, inculpatul V.N. s-a întors în pizzerie și l-a predat
colaboratorului L.
Din analiza
raportului tehnico-științific reiese
că proba prezentată cu masa de 0,78 g este
cannabis
,
punându-se în evidență
tetrahidrocannabinol
(THC).
Inculpatul V.N. a trimis în Italia
lui P.C. suma de 185 de euro, prin intermediul serviciului Western
Union
, iar la data de 17 noiembrie 2006 a sosit la Brașov,
prin intermediul firmei A., pachetul trimis de P.C. din Italia. Anterior
acestui moment, P.C. i-a comunicat inculpatului numele și adresa expeditorului
și data aproximativă a sosirii pachetului, printr-un mesaj SMS pe telefonul
mobil.
La data de 17 noiembrie 2006
inculpatul V.N. a ridicat pachetul la sediul poștei, apoi s-a întâlnit cu
colaboratorul L. și, în mașina inculpatului, acesta a tăiat o bucată din
substanța primită în pachet și a dat-o colaboratorului L. Din raportul
tehnico-științific reiese că proba prezentată cu masa de 5,30 g este rezină de
cannabis
, punându-se în evidență
tetrahidrocannabinol
(THC).
În aceeași seară de 17 noiembrie
2006, colaboratorul L. a fost invitat de inculpatul V.N. la Restaurantul C.
Astfel, în
seara respectivă colaboratorul
L. s-a deplasat la restaurant, la masă fiind prezenți mai mulți prieteni din
anturajul inculpatului V.N., între care N.A. și D.J., iar m
ai târziu
inculpatul a confecționat șase
joint-uri
(țigări) cu hașiș. După aceasta cu toții au mers
într-un apartament închiriat de D.J. pentru a consuma droguri, patru din
joint-uri
au fost vândute lui N.A. cu suma de 100-150 de
lei și oferite de acesta spre consum celor prezenți, iar două dintre ele au
fost date de inculpat spre consum celor prezenți.
La data de 19 aprilie 2007, inculpatul
V.N. s-a întâlnit cu colaboratorul L., care la rândul său a primit suma de 300
de euro de la organele de cercetare penală pentru a contribui la suma ce urma
să fie expediată de inculpatul V.N. în Italia către P.C. În acest sens,
inculpatul V.N. a expediat prin intermediul
serviciului Western
Union
suma de 1.500 de euro
către P.C.
La data de 5
mai 2007, inculpatul V.N.
s-a deplasat la sediul firmei A., de unde a ridicat un pachet. Revenind la
mașină, a pus pachetul
pe bancheta din
spate și a rulat pe strada A., iar la
aproximativ 50 de metri a fost
oprit de un echipaj de poliție. Inculpatul a desfăcut pachetul în prezenta
organelor de poliție și a martorilor asistenți, unde în interior au fost
identificate un număr de trei pachete în dimensiune de 10x6x1,5 cm, ce
conțineau o substanță solidă de culoare maro și un pachet de dimensiuni 6x6x1,5
cm, de asemenea, care conținea același tip de substanță solidă de culoare maro.
Prin raportul tehnico-științific
s-a stabilit că proba
prezentată cu masa
de 346,63 g este rezină de
cannabis
, punându-se în
evidență
tetrahidrocannabinol
(THC).
Prin
decizia nr. 41 Ap din 8 mai 2008 a Curții de Apel
Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori,
a fost admis apelul
declarat de procuror
împotriva sentinței penale nr. 598 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov,
care a
fost desființată numai sub aspectul
conținutului obligației prevăzute în art. 86
3
alin. (3) lit. d) C.
pen
.,
stabilită în sarcina inculpatului V.N.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 86
3
alin. (3) lit. d) C.
pen
., a fost obligat inculpatul V.N. să nu intre în
legătură cu inculpatul C.A., cu numiții P.C. și N.A., menținându-se celelalte
dispoziții ale hotărârii atacate.
Au fost respinse apelurile declarate
de inculpații C.A. și V.N. împotriva aceleiași hotărâri.
Împotriva acestei decizii
au declarat recurs procurorul
și
inculpații C.A. și V.N.
Procurorul a invocat cazul de casare
prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct.
14 C.
proc
.
pen
. cu
referire la pedeapsa aplicată inculpatului V.N., susținând în esență că aceasta
nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute
în art. 72 C.
pen
. și nici dispozițiilor art. 52 C.
pen
. referitoare la scopul și finalitatea pedepsei,
reținându-se greșit în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare.
Inculpatul C.A. a invocat cazul de
casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1)
pct. 18 C.
proc
.
pen
. și a
solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.
proc
.
pen
.
Inculpatul V.N. a invocat cazurile
de casare prevăzute în art. 385
9
alin.
(1) pct. 14, 17 și 18 C.
proc
.
pen
.,
criticând în principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de trafic
internațional de droguri, întrucât el nu a introdus în țară droguri, ci doar a
ridicat două colete de la poștă pe teritoriul României. În subsidiar, s-a
solicitat aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât pe baza declarațiilor
sale organele de anchetă au început cercetări în alte cauze similare, aspectele
sesizate de el dovedindu-se a fi reale.
Examinând decizia atacată prin
prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de
Casație și Justiție constă că
recursurile
sunt nefondate.
În privința
inculpatului C.A.,
acesta a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de risc, constând în aceea că
în noaptea de 20/21 octombrie 2006, prin intermediul inculpatului V.N., a
vândut colaboratorului L. cantitatea de 0,78 g
cannabis
.
În declarațiile date în cauză,
inculpatul a negat comiterea infracțiunii pentru care este cercetat.
Vinovăția inculpatului C.A. este
dovedită însă de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, inculpatul V.N. a infirmat, inclusiv în fața instanței,
susținerile inculpatului C.A., arătând că în urma unei discuții
telefonice
purtate cu acesta s-au întâlnit în fața pizzeriei, unde prin geamul
întredeschis al autoturismului cu care inculpatul C.A. venise, acesta din urmă
i-a dat un plic conținând droguri, în schimbul căruia inculpatul V.N. i-a dat
suma de 2.000.000 lei vechi.
Aceeași activitate infracțională
este probată și de procesele-verbale întocmite de către investigatorul acoperit
M., precum și de declarațiile date de acesta și de colaboratorul L. în fața
instanței de fond.
De asemenea, drogurile cumpărate de
la inculpatul C.A. au fost supuse expertizării, constatându-se că este vorba
despre o cantitate de 0,78 g
cannabis
.
În ce privește activitatea
colaboratorului L., aceasta nu a încălcat dispozițiile art. 68 alin. (2) C.
proc
.
pen
., nefiind vorba despre
o provocare a săvârșirii infracțiunii, în condițiile în care implicarea
inculpatului C.A. în traficul de droguri era
cunoscută anterior
atât de către colaborator, cât și de către coinculpatul
V.N. Cu alte cuvinte, inculpatul C.A. avea deja o predispoziție de a comite
asemenea infracțiuni (mărturie fiind și faptul că la momentul respectiv el era
deja trimis în judecată pentru fapte similare); împrejurarea că inculpatul a
comis infracțiunea după ce a fost contactat în acest sens de către inculpatul
V.N., care la rândul său purtase o discuție cu colaboratorul L. privitoare la
achiziționarea unei cantități de droguri, nu conferă demersului acestuia din
urmă un caracter provocator, în accepțiunea prevăzută în art.
68 C.
proc
.
pen
. și
sancționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa.
În fine, în ce privește împrejurarea
că activitatea inculpatului nu a fost surprinsă în flagrant, aceasta nu poate
conduce la concluzia inexistenței faptei, așa cum a solicitat inculpatul C.A.
în recurs, câtă vreme ea este dovedită prin celelalte mijloace de probă,
flagrantul neavând decât rolul de a ușura probațiunea în cazul oricărei
infracțiuni. Este adevărat că infracțiunile circumscrise traficului de droguri
sunt de cele mai multe ori probate prin surprinderea în flagrant a autorului,
fără ca aceasta să însemne că în lipsa flagrantului dovedirea săvârșirii infracțiunii
nu ar mai fi posibilă.
În concluzie, cu referire la
recursul declarat de inculpatul C.A., Înalta Curte de Casație și Justiție
apreciază că acesta este nefondat și urmează a-l respinge, întrucât atât
instanța de fond, cât și cea de apel au analizat și au perceput în mod
corespunzător întregul material probator administrat în cauză, neexistând o
contradicție între acesta și starea de fapt reținută prin hotărârile
instanțelor inferioare.
În privința
inculpatului V.N.,
acesta a recunoscut săvârșirea faptelor
menționate în rechizitoriu, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul
judecății, contestând în esență doar schimbarea încadrării juridice dispusă de
prima instanță și menținută de instanța de apel (prin reținerea infracțiunii de
introducere în țară de droguri de risc, alături de cele de trafic de droguri și
deținere de droguri în vederea consumului propriu), precum și nereținerea art.
16 din Legea nr. 143/2000.
Referitor la încadrarea juridică,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin actul de sesizare s-a
reținut, între altele, că inculpatul V.N. a procurat
din Italia în două rânduri droguri de risc, fapte recunoscute
de
către inculpat.
În acest sens, din probatoriul
administrat în cauză rezultă că inculpatul V.N. a trimis în Italia numitului
P.C., în două rânduri, sume de bani în valută prin serviciul Western
Union
, în schimbul cărora acesta din urmă a trimis
inculpatului două colete
cu droguri (
cannabis
și rezină de
cannabis
),
folosind serviciul poștal
A., pe care inculpatul Ie-a ridicat personal
din România.
Or, câtă vreme introducerea în țară
a drogurilor s-a făcut practic la solicitarea și din inițiativa inculpatului
V.N., el fiind
destinatarul acestora și cel
care a ridicat coletele, această activitate
infracțională este circumscrisă
celei incriminate în art. 3 din Legea nr. 143/2000.
Legea nu are în
vedere sancționarea exclusiv a
celui care în mod nemijlocit introduce în țară drogurile (cărăușul), ci
și a celui care le expediază sau căruia îi sunt adresate, căci fără acțiunea
acestora din urmă transportul nu ar fi posibil sau nu ar avea finalitate.
Referitor la incidența art. 16 din
Legea nr. 143/2000, critica inculpatului V.N. vizează practic individualizarea
pedepsei, context în care urmează a fi analizat și motivul de recurs formulat
de procuror.
În acest sens,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpatul a avut o atitudine
constant sinceră, contribuind la
aflarea adevărului și facilitând probarea întregii activități infracționale,
desfășurate atât de către cei doi inculpați din prezenta cauză, cât și de alte
persoane, față de care cercetările s-au disjuns.
Această conduită procesuală a
inculpatului V.N. nu a fost însă suficientă pentru a se reține incidența cauzei
de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută în art. 16 din Legea nr.
143/2000, însă ea a fost valorificată în mod corespunzător de către prima
instanță, atât la stabilirea cuantumului pedepsei, cât și a modalității ei de
executare.
Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că, pe lângă sinceritatea manifestată de către inculpat, au mai fost avute în vedere și
celelalte criterii prevăzute în art. 72 C.
pen
., respectiv atât gradul de pericol social concret
al faptelor comise (toate având ca obiect droguri
de risc), caracterul
continuat al infracțiunilor, dar și circumstanțele
sale personale (fără antecedente penale, student, încadrat în muncă,
beneficiind de perspective favorabile în ce privește reintegrarea în societate,
fapt ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune).
În aceste condiții, în mod corect
s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare,
coborându-se pedepsele sub minimul special, până la o limită aptă să asigure
realizarea scopului general al acestora înscris în art. 52 C.
pen
.
În același timp, s-a apreciat
întemeiat că prin ea însăși pronunțarea condamnării din prezenta cauză va
constitui un
avertisment pentru inculpat
și, chiar fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate, acesta nu va
săvârși alte infracțiuni, conduita sa
viitoare urmând a fi verificată pe
un termen îndelungat, de 8 ani, prin supravegherea exercitată de către
Serviciul de Probațiune.
În consecință, Înalta Curte de
Casație și Justiție apreciază că individualizarea pedepselor aplicate
inculpatului V.N. reflectă criteriile prevăzute în
art. 72 C.
pen
. și
răspunde exigențelor înscrise în art. 52 C.
pen
.,
astfel
încât atât criticile procurorului, cât și cele ale inculpatului
sunt neîntemeiate.
Așa fiind, constatând că toate
recursurile declarate în cauză sunt nefondate, Înalta Curte de Casație și
Justiție le-a respins, ca nefondate, conform art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C.
proc
.
pen
.