ÎCCJ, decizie (scj.ro #84105)

Introducerea în țară de droguri de risc. Elemente constitutive. Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul de droguri Indice alfabetic: Drept penal - introducerea în țară de droguri de risc Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (1) Fapta inculpatului, de a solicita cumpărarea drogurilor de risc din străinătate de către o altă persoană, de a trimite bani pentru achiziționarea acestora și de a le primi prin serviciul poștal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât legea privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri nu sancționează, în art. 3 alin. (1), numai persoana care introduce, în mod nemijlocit, drogurile de risc în țară, ci și persoana care le expediază, precum și cea căreia îi sunt destinate.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3547 din 4 noiembrie 2008 Prin sentința penală nr. 598 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov, în baza art. 334 C. proc . pen ., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului V.N. prin actul de sesizare a instanței de judecată, din infracțiunile prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., în infracțiunile prevăzute în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și infracțiunea prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . În baza dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen . și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen ., a fost condamnat inculpatul V.N.

la o pedeapsă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen ., pe o perioadă de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată (patru acte materiale). În baza dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen . și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen ., a fost condamnat inculpatul V.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen . pe o durată de 3 ani, pentru comiterea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen . și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen ., a fost condamnat inculpatul V.N. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen . și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen ., precum și a dispozițiilor art. 35 C. pen ., a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului V.N., astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lI-a și lit. b) C. pen . pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 86 1 C. pen . a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, inculpatul V.N. fiind obligat, între altele, în baza art. 86 3 alin. (3) C. pen ., să nu ia legătura cu inculpatul C.A. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul C.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen . pe o perioadă de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc. În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen . s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul V.N.

făcea parte dintr-un grup de persoane care se ocupau cu traficul și consumul de droguri. În acest grup a fost introdus colaboratorul L. care a furnizat organelor de cercetare penală relații despre acest grup. La data de 11 octombrie 2006, în timp ce se afla în pizzeria M., inculpatul V.N. a oferit colaboratorului sub acoperire L. cantitatea de 0,41 g rezină de cannabis . Din raportul tehnico-științific reiese că proba prezentată este constituită din 0,41 g rezină de cannabis , punându-se în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis . La data de 20 octombrie 2006 între inculpatul V.N. și colaboratorul L. a avut loc o nouă întâlnire, întrucât în acea seară urma ca inculpatul V.N.

să achiziționeze de la inculpatul C.A. cannabis . În acest sens, în seara de 20 octombrie 2006, inculpatul V.N. s-a întâlnit în pizzeria M. cu colaboratorul L., care a predat inculpatului V.N. suma de 200 de lei, bani pe care acesta urma să îi folosească pentru tranzacția ce urma să se consume. În jurul orelor 24,00 la locul de întâlnire a venit inculpatul C.A., cu autoturismul. Inculpatul V.N. a ieșit în fața pizzeriei și s-a deplasat la mașina inculpatului C.A., iar prin geamul de la portieră ce a fost deschis de inculpatul C.A. a avut loc predarea banilor de către inculpatul V.N. și respectiv primirea de către acesta de la inculpatul C.A. a unui pachețel. După ce a primit pachețelul, inculpatul V.N.

s-a întors în pizzerie și l-a predat colaboratorului L. Din analiza raportului tehnico-științific reiese că proba prezentată cu masa de 0,78 g este cannabis , punându-se în evidență tetrahidrocannabinol (THC). Inculpatul V.N. a trimis în Italia lui P.C. suma de 185 de euro, prin intermediul serviciului Western Union , iar la data de 17 noiembrie 2006 a sosit la Brașov, prin intermediul firmei A., pachetul trimis de P.C. din Italia. Anterior acestui moment, P.C. i-a comunicat inculpatului numele și adresa expeditorului și data aproximativă a sosirii pachetului, printr-un mesaj SMS pe telefonul mobil. La data de 17 noiembrie 2006 inculpatul V.N.

a ridicat pachetul la sediul poștei, apoi s-a întâlnit cu colaboratorul L. și, în mașina inculpatului, acesta a tăiat o bucată din substanța primită în pachet și a dat-o colaboratorului L. Din raportul tehnico-științific reiese că proba prezentată cu masa de 5,30 g este rezină de cannabis , punându-se în evidență tetrahidrocannabinol (THC). În aceeași seară de 17 noiembrie 2006, colaboratorul L. a fost invitat de inculpatul V.N. la Restaurantul C. Astfel, în seara respectivă colaboratorul L. s-a deplasat la restaurant, la masă fiind prezenți mai mulți prieteni din anturajul inculpatului V.N., între care N.A. și D.J., iar m ai târziu inculpatul a confecționat șase joint-uri (țigări) cu hașiș.

După aceasta cu toții au mers într-un apartament închiriat de D.J. pentru a consuma droguri, patru din joint-uri au fost vândute lui N.A. cu suma de 100-150 de lei și oferite de acesta spre consum celor prezenți, iar două dintre ele au fost date de inculpat spre consum celor prezenți. La data de 19 aprilie 2007, inculpatul V.N. s-a întâlnit cu colaboratorul L., care la rândul său a primit suma de 300 de euro de la organele de cercetare penală pentru a contribui la suma ce urma să fie expediată de inculpatul V.N. în Italia către P.C. În acest sens, inculpatul V.N. a expediat prin intermediul serviciului Western Union suma de 1.500 de euro către P.C. La data de 5 mai 2007, inculpatul V.N. s-a deplasat la sediul firmei A., de unde a ridicat un pachet.

Revenind la mașină, a pus pachetul pe bancheta din spate și a rulat pe strada A., iar la aproximativ 50 de metri a fost oprit de un echipaj de poliție. Inculpatul a desfăcut pachetul în prezenta organelor de poliție și a martorilor asistenți, unde în interior au fost identificate un număr de trei pachete în dimensiune de 10x6x1,5 cm, ce conțineau o substanță solidă de culoare maro și un pachet de dimensiuni 6x6x1,5 cm, de asemenea, care conținea același tip de substanță solidă de culoare maro. Prin raportul tehnico-științific s-a stabilit că proba prezentată cu masa de 346,63 g este rezină de cannabis , punându-se în evidență tetrahidrocannabinol (THC).

Prin decizia nr. 41 Ap din 8 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 598 din 14 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov, care a fost desființată numai sub aspectul conținutului obligației prevăzute în art. 86 3 alin. (3) lit. d) C. pen ., stabilită în sarcina inculpatului V.N. Rejudecând în aceste limite, în baza art. 86 3 alin. (3) lit. d) C. pen ., a fost obligat inculpatul V.N. să nu intre în legătură cu inculpatul C.A., cu numiții P.C. și N.A., menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Au fost respinse apelurile declarate de inculpații C.A. și V.N. împotriva aceleiași hotărâri.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs procurorul și inculpații C.A. și V.N. Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc . pen . cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului V.N., susținând în esență că aceasta nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen . și nici dispozițiilor art. 52 C. pen . referitoare la scopul și finalitatea pedepsei, reținându-se greșit în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare. Inculpatul C.A. a invocat cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc . pen . și a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc . pen . Inculpatul V.N.

a invocat cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 14, 17 și 18 C. proc . pen ., criticând în principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de trafic internațional de droguri, întrucât el nu a introdus în țară droguri, ci doar a ridicat două colete de la poștă pe teritoriul României. În subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât pe baza declarațiilor sale organele de anchetă au început cercetări în alte cauze similare, aspectele sesizate de el dovedindu-se a fi reale. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constă că recursurile sunt nefondate.

În privința inculpatului C.A., acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de risc, constând în aceea că în noaptea de 20/21 octombrie 2006, prin intermediul inculpatului V.N., a vândut colaboratorului L. cantitatea de 0,78 g cannabis . În declarațiile date în cauză, inculpatul a negat comiterea infracțiunii pentru care este cercetat. Vinovăția inculpatului C.A. este dovedită însă de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, inculpatul V.N. a infirmat, inclusiv în fața instanței, susținerile inculpatului C.A., arătând că în urma unei discuții telefonice purtate cu acesta s-au întâlnit în fața pizzeriei, unde prin geamul întredeschis al autoturismului cu care inculpatul C.A.

venise, acesta din urmă i-a dat un plic conținând droguri, în schimbul căruia inculpatul V.N. i-a dat suma de 2.000.000 lei vechi. Aceeași activitate infracțională este probată și de procesele-verbale întocmite de către investigatorul acoperit M., precum și de declarațiile date de acesta și de colaboratorul L. în fața instanței de fond. De asemenea, drogurile cumpărate de la inculpatul C.A. au fost supuse expertizării, constatându-se că este vorba despre o cantitate de 0,78 g cannabis . În ce privește activitatea colaboratorului L., aceasta nu a încălcat dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc . pen ., nefiind vorba despre o provocare a săvârșirii infracțiunii, în condițiile în care implicarea inculpatului C.A.

în traficul de droguri era cunoscută anterior atât de către colaborator, cât și de către coinculpatul V.N. Cu alte cuvinte, inculpatul C.A. avea deja o predispoziție de a comite asemenea infracțiuni (mărturie fiind și faptul că la momentul respectiv el era deja trimis în judecată pentru fapte similare); împrejurarea că inculpatul a comis infracțiunea după ce a fost contactat în acest sens de către inculpatul V.N., care la rândul său purtase o discuție cu colaboratorul L. privitoare la achiziționarea unei cantități de droguri, nu conferă demersului acestuia din urmă un caracter provocator, în accepțiunea prevăzută în art. 68 C. proc . pen . și sancționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa.

În fine, în ce privește împrejurarea că activitatea inculpatului nu a fost surprinsă în flagrant, aceasta nu poate conduce la concluzia inexistenței faptei, așa cum a solicitat inculpatul C.A. în recurs, câtă vreme ea este dovedită prin celelalte mijloace de probă, flagrantul neavând decât rolul de a ușura probațiunea în cazul oricărei infracțiuni. Este adevărat că infracțiunile circumscrise traficului de droguri sunt de cele mai multe ori probate prin surprinderea în flagrant a autorului, fără ca aceasta să însemne că în lipsa flagrantului dovedirea săvârșirii infracțiunii nu ar mai fi posibilă.

În concluzie, cu referire la recursul declarat de inculpatul C.A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat și urmează a-l respinge, întrucât atât instanța de fond, cât și cea de apel au analizat și au perceput în mod corespunzător întregul material probator administrat în cauză, neexistând o contradicție între acesta și starea de fapt reținută prin hotărârile instanțelor inferioare. În privința inculpatului V.N., acesta a recunoscut săvârșirea faptelor menționate în rechizitoriu, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, contestând în esență doar schimbarea încadrării juridice dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel (prin reținerea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, alături de cele de trafic de droguri și deținere de droguri în vederea consumului propriu), precum și nereținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Referitor la încadrarea juridică, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin actul de sesizare s-a reținut, între altele, că inculpatul V.N. a procurat din Italia în două rânduri droguri de risc, fapte recunoscute de către inculpat. În acest sens, din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul V.N. a trimis în Italia numitului P.C., în două rânduri, sume de bani în valută prin serviciul Western Union , în schimbul cărora acesta din urmă a trimis inculpatului două colete cu droguri ( cannabis și rezină de cannabis ), folosind serviciul poștal A., pe care inculpatul Ie-a ridicat personal din România. Or, câtă vreme introducerea în țară a drogurilor s-a făcut practic la solicitarea și din inițiativa inculpatului V.N., el fiind destinatarul acestora și cel care a ridicat coletele, această activitate infracțională este circumscrisă celei incriminate în art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Legea nu are în vedere sancționarea exclusiv a celui care în mod nemijlocit introduce în țară drogurile (cărăușul), ci și a celui care le expediază sau căruia îi sunt adresate, căci fără acțiunea acestora din urmă transportul nu ar fi posibil sau nu ar avea finalitate. Referitor la incidența art. 16 din Legea nr. 143/2000, critica inculpatului V.N. vizează practic individualizarea pedepsei, context în care urmează a fi analizat și motivul de recurs formulat de procuror. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, contribuind la aflarea adevărului și facilitând probarea întregii activități infracționale, desfășurate atât de către cei doi inculpați din prezenta cauză, cât și de alte persoane, față de care cercetările s-au disjuns.

Această conduită procesuală a inculpatului V.N. nu a fost însă suficientă pentru a se reține incidența cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută în art. 16 din Legea nr. 143/2000, însă ea a fost valorificată în mod corespunzător de către prima instanță, atât la stabilirea cuantumului pedepsei, cât și a modalității ei de executare. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, pe lângă sinceritatea manifestată de către inculpat, au mai fost avute în vedere și celelalte criterii prevăzute în art. 72 C. pen ., respectiv atât gradul de pericol social concret al faptelor comise (toate având ca obiect droguri de risc), caracterul continuat al infracțiunilor, dar și circumstanțele sale personale (fără antecedente penale, student, încadrat în muncă, beneficiind de perspective favorabile în ce privește reintegrarea în societate, fapt ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune).

În aceste condiții, în mod corect s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, coborându-se pedepsele sub minimul special, până la o limită aptă să asigure realizarea scopului general al acestora înscris în art. 52 C. pen . În același timp, s-a apreciat întemeiat că prin ea însăși pronunțarea condamnării din prezenta cauză va constitui un avertisment pentru inculpat și, chiar fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate, acesta nu va săvârși alte infracțiuni, conduita sa viitoare urmând a fi verificată pe un termen îndelungat, de 8 ani, prin supravegherea exercitată de către Serviciul de Probațiune. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.N.

reflectă criteriile prevăzute în art. 72 C. pen . și răspunde exigențelor înscrise în art. 52 C. pen ., astfel încât atât criticile procurorului, cât și cele ale inculpatului sunt neîntemeiate. Așa fiind, constatând că toate recursurile declarate în cauză sunt nefondate, Înalta Curte de Casație și Justiție le-a respins, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen .