ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1154/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1154/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 109/16 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul

penal nr. 1531/97/2013 au fost condamnați inculpații:

- 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de introducere în țară, fără

drept, de droguri de risc, prev. și ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen.,

- 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de

risc, prev. și ped. de art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap.

la art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-a contopit pedepsele de mai sus și s-a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestului preventiv de la data de 09 ianuarie 2013 până la data de

16 mai 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest preventiv.

S-a respins cererea de revocare a

măsurii arestării preventive.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea

sumei de 300 euro, echivalentul în lei la data confiscării, și s-a obligat

inculpatul T.M.F. la plata acestei sume.

- 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de introducere

în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen.,

- 3 ani închisoare și 2 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de

risc, prev. și ped. de art. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 14 lit. c) C. pen., art. 74 alin.

(1) lita C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen.,

- 2.000 lei amendă penală pentru

infracțiunea de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu,

prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap.

la art. 34 lit. e) C. pen. și art. 35 C. pen. s-a contopit pedepsele de mai sus

și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestului preventiv de la data de 09 ianuarie 2013 până la data de

16 mai 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C.proc.pen,

s-a menținut starea de arest preventiv.

S-a constatat că nu a mai fost

susținută cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008,

s-a dispus prelevarea de la inculpați de probe biologice în vederea

introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

S-a obligat inculpați la câte 1.450

lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În considerente instanța de fond a

reținut că la data de 30 august 2012, în Dosarul cu nr. 57 D/P/2012 al D.I.I.C.O.T.-B.T.

Hunedoara s-a dispus, prin ordonanță a procurorului, autorizarea unui

investigator sub acoperire cu nume de cod “D.” (fila 6 vol. I dup) care, în

cursul zilei de 30 august 2012 s-a întâlnit în municipiul Vulcan cu învinuitul S.C.A.,

de la care a procurat o cantitate de hașiș contra sumei de 50 lei.(fila 52 vol.

I d.u.p.). Din raportul de constatare tehnico-științifică din 06 septembrie 2012

al L.A.P.D. din cadrul Brigăzii Cluj-Napoca rezultă faptul că proba înaintată

este constituită din 0,9 grame de rezină cannabis.(fila 57 vol. I dup).

La data de 09 octombrie 2012, prin

ordonanța procurorului, s-a dispus autorizarea un investigator sub acoperire cu

nume de cod “P.” (fila 12 vol. I dup) iar la data de 07 decembrie 2012, prin Ordonanța

nr. 29/A/2012, s-a dispus autorizarea unui colaborator al investigatorului sub

acoperire cu nume de cod "P.", numele de cod al colaboratorului fiind

“V.”.(fila 17 vol. I dup), care, la aceeași dată, s-a întâlnit în municipiul

Vulcan cu învinuitul S.C.A. în vederea procurării de la acesta din urmă a

cantității de 1 gram marijuana, contra sumei de 70 lei, așa cum rezultă din

procesul verbal aflat la fila 20 vol. I dup. învinuitul S.C.A. i-a spus

investigatorului sub acoperire că el nu are „iarbă" de vânzare, însă poate

să-i procure de la persoanele care îl aprovizionează și pe el. în acest sens,

învinuitul S.C.A. l-a contactat telefonic pe un anume “J.”, cu care s-a și

întâlnit, iar acesta i-a spus că are „iarbă" de vânzare, dar este de o

calitate slabă, iar dacă vrea calitate mai bună să mai aștepte câteva zile. în

cursul aceleiași zile, - învinuitul S.C.A., care se afla împreună cu

investigatorul sub acoperire cu nume de cod “P.” a fost contactat telefonic de “J.”

și au stabilit o întâlnire pentru a discuta despre comercializarea de droguri

de mare risc.

Organele de poliție au efectuat

cercetări în vederea identificării persoanei cu numele „J.", iar în urma

verificărilor a rezultat faptul că acesta se numește L.L.Ș., iar drogurile pe

care le comercializează diverșilor consumatori din municipiul Vulcan îi sunt

puse la dispoziție de un anume „G.", identificat în persoana inculpatului

D.G.V. De asemenea, din investigațiile efectuate de organele de poliție a

rezultat faptul că inculpatul D.G.V. distribuie droguri de risc, atât personal,

cât și prin intermediul inculpaților L.L.Ș. și L.M.C.

Din probele administrate în cauză

coroborate cu declarația învinuitului S.C.A. a rezultat faptul că acesta este

consumator de droguri de risc și, din luna ianuarie 2012 până în luna noiembrie

2012 a cumpărat câte un gram de rezină de cannabis sau cannabis, săptămânal,

contra sumei de 60-70 lei/gram de la inculpatul D.G.V. sau de la inculpatul L.L.Ș.

zis „J." în perioada ianuarie - noiembrie 2012, învinuitul S.C.A. a

cumpărat de la aceștia aproximativ 30 grame de droguri de risc pentru consum

propriu. Această stare de fapt este confirmată de S.C.A. în declarația dată în

faza de urmărire penală la fila 263 vol. I dup. iar revenirea asupra acestei

declarații, în faza de judecată, cu motivarea că a fost dată „sub dictare,

doamna procuror mi-a spus să declar în acest sens" nu are o justificare

rezonabilă cu atât mai mult cu cât declarația a fost dată în prezența unui

apărător ales. De altfel, același martor declară că „doamna procuror a dictat

mai gramatical" aspect care confirmă că fondul declarației nu ar fi fost

modificat în nicio împrejurare.

În legătură cu preocupările

inculpatului D. în sfera traficului de droguri de risc, sub forma vânzării sau

oferirii, a declarat și învinuitul V.A.l. care, în cursul urmăririi penale a

arătat că a achiziționat de la inculpatul D.G.V., o dată, marijuana contra

sumei de 40 lei/gram, pentru consum propriu și că acesta i-a oferit în două

rânduri pentru consum „un cui de marijuana" (fila 287 vol. I dup). Având

calitatea de martor în fața instanței de judecată și acesta a revenit asupra

declarației date în faza de urmărire penală, cu aceeași motivare constând în

scrierea după dictare a declarației (fila 148 instanță), motiv apreciat de către

instanță ca nerezonabil cu atât mai mult cu cât declarația a fost dată în

prezența unui apărător ales. De altfel, declarația inițială este confirmată de

cea a martorului B.R.A. care, în cursul urmăririi penale (fila 358 vol. I dup),

a relatat faptul că, la sfârșitul lunii octombrie 2012, învinuitul V.A.l. i-a

arătat o substanță vegetală de culoare verde, despre care a afirmat că o are de

la inculpatul D.G.V.

La începutul lunii noiembrie 2012,

inculpații D.G.V., T.M.F., învinuitul N.l. și numita T.A.G. au plecat în

Olanda, în localitatea Amsterdam. Din probele administrate în cauză a rezultat

că inculpatul T.M.F. a achiziționat o cantitate de droguri din Olanda, contra

sumei de 3-4 euro/gram și a stabilit cu inculpatul D.G.V. să le trimită în

România pentru a fi vândute de acesta din urmă, iar după comercializarea

drogurilor să trimită o parte din bani inculpatului T.M.F.

Inculpatul D.G.V. zis “G.” a revenit

în România la sfârșitul lunii noiembrie 2012 și, după câteva zile, a primit de

la inculpatul T.M.F. un colet care conținea cannabis. Acel colet conținea

cantitatea de aproximativ 250 grame cannabis și a fost trimis de inculpatul T.M.F.

pentru a fi introdus în țară, de o persoană care efectuează transporturi de

bunuri și persoane din Olanda. Coletul a fost transportat până în municipiul

Deva, unde a fost preluat de inculpații D.G.V. și L.M.C.. Conform înțelegerii

pe care inculpatul D.G.V. a avut-o cu inculpatul T.M.F., după vânzarea

drogurilor cu prețul de 50 lei/gram, inculpatul D.G.V. trebuia să trimită bani

în Olanda inculpatului T.M.F., respectiv suma de 700 euro.

Din exploatarea autorizațiilor de

interceptare autorizată a convorbirilor telefonice a rezultat faptul că

inculpatul D.G.V. zis “G.” din municipiul Vulcan desfășura activități de trafic

de droguri de risc de mai multe luni, el distribuind și comercializând droguri

de risc, atât personal, cât și prin intermediul inculpaților L.L.Ș. și L.M.C.

Aceștia doi, după ce vindeau drogurile, îi înmânau banii inculpatului D.G.V.,

care cunoștea faptul că inculpatul L.L.Ș. era minor.

Din cantitatea de 250 grame droguri

primite de la inculpatul T.M.F., aproximativ 100 grame cannabis au fost

transportate de inculpatul D.G.V. cu autoturismul învinuitului A.A.N. la

domiciliul învinuitului C.G.A. Acesta din urmă a vândut drogurile primite și

i-a trimis banii rezultați din vânzare inculpatului T.M.F.

La data de 27 noiembrie 2012, D.G.V. a

purtat mai multe discuții telefonice cu T.M.F., aflat în Olanda cu privire la

activitatea infracțională desfășurată de el în România, ocazie cu care,

inculpatul T.M.F. i-a cerut, în mod insistent, lui D.G.V. să-și schimbe cartela

telefonică, iar acesta din urmă i-a spus că în cel mai scurt timp își va

schimba, atât cartela, cât și telefonul.

Inculpatul D.G.V. a distribuit

drogurile de risc primite de la inculpatul T.M.F., prin intermediul inculpaților

L.M.C., L.L.Ș.

Învinuitul N.l. a declarat în faza de

urmărire penală că este consumator de droguri, droguri care îi erau oferite cu

titlu gratuit de inculpatul D.G.V., iar la începutul lunii noiembrie 2012 a

plecat în Olanda, împreună cu inculpații T.M.F. și D.G.V. dar și cu martora

T.A.G. (fostă O.). învinuitul a declarat că inculpatul D.G.V. i-a spus că

inculpatul T.M.F. a trimis un colet cu droguri (aproximativ 250 grame de

„iarbă") prin intermediul unui cetățean bulgar, iar în România coletul a

fost ridicat de inculpatul D.G.V. învinuitul N.l. a declarat că o parte din

drogurile trimise din Olanda au fost date de inculpatul D.G.V. lui C.G.A.

pentru a fi vândute de acesta din urmă și, ulterior, să trimită banii rezultați

din contravaloarea drogurilor lui T.M.F. învinuitul N.l. a mai relatat că

inculpatul D.G.V. a rugat-o pe prietena sa, învinuita B.A.A. să trimită în

Olanda suma de 300 euro pe numele soției lui T.M.F., lucru pe care prietena sa

l-a și făcut, pentru ca numele lui să nu apară în documentele de

transfer.(filele 271-275 vol. I dup.)

În fața instanței de judecată, acest

învinuit, citat în calitate de martor, a revenit asupra declarațiilor date în

faza de urmărire penală cu motivarea că declarația a fost dată sub presiune

(fila 146 instanță) deși, în faza de urmărire penală, a arătat că dorește să

dea declarație, fără să se prevaleze de dreptul la tăcere sau dreptul la

apărare, dimpotrivă arătând că nu dorește să-și angajeze apărător, astfel că

presiunea invocată nu se conturează ci apare ca o manifestare subiectivă a

martorului.

Cu privire la aceleași aspecte,

martora B.A.A., audiată în calitate de învinuită în faza de urmărire penală

(fila 265 și urm. vol. I dup.), a declarat că a aflat de la inculpatul D.G.V.

că acesta a primit un colet cu droguri din Olanda, droguri care au fost

comercializate de inculpații L.L.Ș. și L.M.C., aceștia din urmă fiind folosiți

ca intermediari de inculpatul D.G.V. De asemenea, învinuita a mai declarat că

la începutul lunii decembrie 2012, inculpatul D.G.V. i-a dus suma de 750 lei

numitului T.I. - tatăl inculpatului T.M.F., iar în timp ce se deplasau spre

locuința acestuia, D.G.V. a afirmat că banii provin din vânzarea de marijuana.

învinuita a recunoscut că inculpatul D.G.V. i-a cerut să trimită de pe numele

ei suma de 300 de euro soției inculpatului T.M.F. și de pe telefonului mobil al

inculpatului D.G.V. a trimis un mesaj text prin care a indicat codul prin care

s-au trimis banii. Martora a mai declarat că inculpatul D.G.V. a vândut mai

multor persoane droguri de risc cu prețul de 50 lei/gram, enumerând aceste

persoane, cărora le cunoaște doar poreclele, respectiv G., G., L., C., K., dar

și învinuitului V.A.l.

În fața instanței de judecată martora

a revenit asupra declarațiilor cu motivarea că au fost date sub presiune (fila 107

instanță), instanța constatând că declarația a fost dată în prezența unui

apărător desemnat din oficiu și față de elementele de detaliu ale declarației

date, nu decelează elemente de „presiune" invocate de martoră astfel că

motivul invocat nu este apreciat ca fiind pertinent cu consecința înlăturării

declarației date în faza de urmărire penală.

Martorul A.A.N. zis „N." este

consumator de droguri de risc și a declarat că l-a ajutat pe inculpatul D.G.V.

să transporte un colet cu autoturismul proprietate personală la domiciliul învinuitului

C.G.A., iar ulterior a aflat că în acel colet se aflau droguri de risc. A mai

arătat că a consumat, ocazional, droguri de risc care îi erau oferite de

inculpatul D. (fila 254 vol. I dup. și 106 instanță). în faza de urmărire

penală martorul arată că, de la inculpat, a aflat că acesta ar fi dus o

cantitate de droguri unei alte persoane, la sfârșitul lunii noiembrie.

Declarația a fost dată în prezența apărătorului ales care este și apărătorul

inculpatului D. în fața instanței, martorul arată că nu a vorbit serios cu

inculpatul despre droguri, că aveau bănuiala că le sunt ascultate telefoanele

și făceau glume la telefon iar din zvon public au aflat și despre descinderea

de a doua zi a organelor judiciare.

Din procesele verbale de redare a

convorbirilor telefonice purtate de inculpații D.G.V. și T.M.F. precum și

învinuitul C.G.A., a rezultat, în mod evident, faptul că între cei doi

inculpați a existat o înțelegere anterioară, conform căreia după ce inculpatul T.M.F.

a trimis drogurile de risc în țară, în timp ce se afla în Olanda, D.G.V.

trebuia să-i trimită o parte din banii rezultați în urma vânzării drogurilor.

Sunt relevante în acest sens discuțiile purtate în perioada 01-08 decembrie

2012 de învinuitul C.G.A. cu inculpatul T.M.F., discuții în care inculpatul T.M.F.

se plânge că nu a primit banii și că inculpatul D.G.V. „o are

împrăștiată". Inculpatul T.M.F. îi spune învinuitului C.G.A. că inculpatul

D.G.V. trebuia să facă „treabă cu o sută jumătate, a luat el vreo 40 și ceva,

cadou"(fila 83 și urm. vol. II dup.). Aceste convorbiri coroborate cu

declarațiile învinuiților B.A. și N.I. conturează pe deplin activitatea

infracțională reținută în sarcina inculpaților, respectiv că inculpatul D.G.V.

a oprit pentru consum propriu 40 grame cannabis, iar cantitatea de 150 grame

droguri a fost vândută de inculpații L.L.Ș. și L.M.C. sau personal de

inculpatul D.G.V. (vezi fila 226 și urm. vol. II dup.)

Inculpații L.M.C. și L.L.Ș., care în

prezenta cauză s-au prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

au recunoscut că au vândut droguri de risc până la jumătatea lunii decembrie

2012, contra sumei de 50-70 lei/gram, cantitățile vândute de aceștia fiind de

aproximativ 30 grame droguri de risc, fiecare, cea mai mare parte din droguri

fiindu-le pusă la dispoziție de inculpatul D.G.V. în scopul comercializării,

iar din sumele obținute din vânzarea drogurilor, îi înmânau inculpatului D.G.V.

o parte din bani(filele 314, 322 dup.), iar revenirea asupra declarației date

în faza de urmărire penală de către L.M.C. nu are nicio justificare rațională

care să formeze convingerea instanței că starea de fapt ar fi fost alta decât

cea reținută.

Inculpații, prin martorii propuși dar

și prin declarațiile date în cauză, au încercat să acrediteze ideea că sumele

de bani date de inculpatul D. inculpatului T. (în mod indirect), au reprezentat

un împrumut însă, acest argument a fost contrazis de celelalte probe

administrate, așa cum au fost reținute de instanță.

Fapta inculpatului T.M.F. care a

introdus, fără drept, în țară, în scopul de a fi comercializată de inculpatul D.G.V.,

cantitatea de 250 grame cannabis întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și pentru care

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Fapta aceluiași inculpat care, în luna

noiembrie 2012, a procurat și deținut cantitatea de 250 grame cannabis

întrunește elementele întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

și pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare.

Totodată, i-au fost interzise

inculpatului, pe o durata de 2 ani și, respectiv 1 an, în condițiile art. 65 C.

pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34

lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), (2) C. pen., inculpatul va executa

pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului, în

condițiile art. 71 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

La stabilirea pedepselor aplicate

inculpatului T.M.F., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.,

limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000, cu modificările și

completările ulterioare, persoana inculpatului care are antecedente penale,

gradul de pericol social al faptelor săvârșite determinat nu doar de natura

faptelor dar și cantitatea mare de droguri introdusă în țară și traficată (250

grame) dar și circumstanțele atenuante date de vârsta inculpatului, situația

familială, circumscrise disp. art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința

reducerii pedepsei aplicate potrivit disp. art. 76 lit. a) C. pen.

La stabilirea pedepselor complementare

si a pedepselor accesorii, instanța a avut in vedere principiul proporționalității

garantat de Constituție in cuprinsul art. 53 apreciind ca o persoana condamnata

se face nedemna de exercițiul drepturilor interzise.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată, durata arestării preventive la zi, de la 09 ianuarie 2013

până la 16 mai 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului apreciind că

temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri subzista. Astfel, este

evident ca inculpatul prezintă in continuare același grad de pericol concret

pentru ordinea publica in condițiile in care a traficat o cantitate mare de

droguri și a pus în pericol sănătatea și chiar viața mai multor consumatori

doar pentru a-și asigura în mod facil venituri substanțiale. A fost respinsă

cererea de revocare a măsurii arestării preventive în condițiile în care nu au

fost decelate împrejurări de fapt sau de drept care să justifice o asemenea

măsură.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea

sumei de 300 euro, echivalentul în lei la data confiscării, și s-a obligat pe

inculpatul T.M.F. la plata acestei sume.

Fapta inculpatului D.G.V. care, în

baza unei înțelegeri avute cu inculpatul T.M.F. în luna noiembrie 2012, conform

căreia după introducerea în țară a coletului cu droguri în cantitate de 250

grame, urma să comercializeze aceste droguri și să îi trimită o parte din

sumele de bani rezultate în urma vânzării, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, în

forma complicității, prev.și ped.de art. 26 C. pen. rap.la art. 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 și pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4

ani închisoare.

Fapta aceluiași inculpat, care în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie - decembrie 2012, a

deținut, vândut și distribuit, atât personal, cât și prin intermediul

inculpaților L.M.C. și L.L.Ș., despre acesta din urmă cunoscând că este minor,

cantitatea de aproximativ 150 grame cannabis, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev.și ped.de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

14 alin. (1) lit. c) din. Legea nr. 143/2000, și pentru care inculpatul a fost

condamnat la 3 ani închisoare.

Fapta aceluiași inculpat care, a

deținut droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii, prev.și ped.de art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 și pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2000 lei

amendă penală.

Totodată, i-au fost interzise

inculpatului, pe o durata de 2 ani în condițiile art. 65 C. pen., drepturile

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34

lit. e) C. pen. și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea

de 4 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului, in

condițiile art. 71 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

La stabilirea pedepselor aplicate

inculpatului D.G.V., instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.,

limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000, cu modificările și

completările ulterioare, persoana inculpatului care are antecedente penale,

gradul de pericol social al faptelor săvârșite determinat nu doar de natura

faptelor dar și cantitatea mare de droguri introdusă în țară și traficată (250

grame), faptul că în procesul de traficare a. substanțelor interzise au fost

atrase și persoane minore, dar și circumstanțele atenuante date de conduita

bună avută anterior săvârșirii faptelor circumscrisă disp. art. 74 alin. (1) lit.

a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicate potrivit disp. art. 76 lit.

a), c) și e) C. pen., avându-se în vedere, totodată și disp. art. 80 alin. (2) C.

pen.

La stabilirea pedepselor complementare

si a pedepselor accesorii, instanța a avut în vedere principiul

proporționalității garantat de Constituție în cuprinsul art. 53, apreciind că o

persoană condamnată se face nedemnă de exercițiul drepturilor interzise.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată, durata arestării preventive la zi, de la 09 ianuarie 2013

până la 16 mai 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului apreciind că

temeiurile avute in vedere la luarea acestei măsuri subzistă. Astfel, ca și în

cazul inculpatului T., este evident ca inculpatul prezintă același grad de

pericol concret pentru ordinea publica in condițiile in care a traficat o

cantitate mare de droguri și a pus în pericol sănătatea și chiar viața mai

multor consumatori de droguri doar pentru a-și asigura în mod facil venituri

substanțiale.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008,

s-a dispus prelevarea de la inculpați de probe biologice în vederea

introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpații au fost obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel inculpații T.M.F. și D.G.V., inculpatul T.M.F. solicitând achitarea în

baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu există care să ateste săvârșirea

infracțiunii de introducere în țară fără drept de droguri de risc și de trafic

de droguri de risc, iar inculpatul D.G.V., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. b) pentru infracțiunile prev. de 3 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 și,

respectiv art. 10 lit. b)

1

și aplicarea unei amenzi administrative

pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000.

Prin deCizia penală nr. 181 din 23

octombrie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate apelurile

declarate de inculpații T.M.F. și D.G.V. împotriva sentinței penale nr. 109 din

16 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar penal nr. 1531/97/2013.

S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestului

preventiv începând cu data de 09 ianuarie 2013 și până la data de 23 octombrie 2013

și s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.

Pentru a decide astfel, instanța de

prim control judiciar, analizând apărările inculpaților din perspectiva

evoluției cauzei, în care o parte din cei cercetați au solicitat judecarea în

procedura prev. de art. 320

1

C. proc. pen. în baza acelorași probe

care au stat la baza inculpării apelanților, a reținut, cu referire la apelul

inculpatului T.M.F., că aspectele relevate de persoanele audiate la urmărire

penală care se coroborează cu rezultatul interceptărilor convorbirilor

telefonice efectuate în perioada 1-8 decembrie 2012, reținute și analizate de

judecătorul fondului dovedesc, fără putință de tăgadă împrejurarea că:

- inculpatul T.M.F. a procurat și

deținut și ulterior a introdus, fără drept în țară, în scopul comercializării

de către inculpatul D.G.V., cantitatea de 250gr. cannabis;

- inculpatul D.G.V., în baza unei

înțelegeri cu inculpatul T.M.F. în sensul de a comercializa cantitatea de 250

gr. canabis ulterior introducerii acesteia în țară și de a-i transmite

partenerului său cota aferentă vânzării, a deținut, vândut și distribuit prin

intermediul inculpaților L.M.C. și L.L.Ș. (cunoscând că acesta din urmă este

minor) cantitatea de 150 gr. cannabis dar a și deținut pentru consum propriu

droguri de risc.

În acest context, criticile formulate

în sensul lipsei probelor ori al prelevării lor în condițiile de nelegalitate

în raport de dispoziția art. 68 C. proc. pen. au fost apreciate, ca nefondate,

iar, împrejurarea că la percheziția domiciliară nu au fost găsite substanțe de

natura celor pentru care sunt inculpați a fost considerată nesugestivă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul T.M.F., apreciind că s-a făcut o greșită aplicare a legii,

critică circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 172 C.

proc. pen. anterior și, rejudecând, aplicând legea penală mai favorabilă, în

principal, achitarea în temeiul art. 17 C. proc. pen. rap la art. 16 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, redozarea sancțiunii.

Examinând recursul prin prisma

dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat numai sub aspectul

aplicării legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen.,

declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii

vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează

să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile

de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerințelor

formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se

apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea

obligațiilor impuse de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare invocat,

cel prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. anterior, instanța

reține că recurentul a criticat decizia instanței de apel, apreciind că s-a făcut

o greșită aplicare a legii, întrucât nu există probe care să îl incrimieze, pe

de o parte, D.G.V., inculpat în aceeași cauză, a recunoscut comiterea faptelor,

iar, pe de altă parte, la percheziția domiciliară nu au fost găsite droguri.

De la început instanța de ultim

control judiciar constată că aceste apărări au fost invocate și în fața

instanței de apel.

Invocarea de către recurent a

nevinovăției sale cu privire la comiterea infracțiunilor de introducere în țară

fără drept de droguri de risc și de trafic de droguri de risc nu constituie o

critică ce poate fi încadrată cazului de casare inocat, după cum nu poate fi

încadrată nici în celelalte cazuri expres prevăzute de lege.

În realitate, inculpatul nu invocă

nelegalități comise cu ocazia soluționării cauzei și nu contestă încadrarea

juridică sau întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care

a fost condamnat, ci contestă situația de fapt (raportat la recunoașterea

coinculpatului D.G.V.), astfel cum a fost stabilită de instanța de fond și

confirmată de instanța de apel, susținând că nu el este autorul infracțiunilor

de introducere în țară fără drept de droguri de risc și de trafic de droguri de

risc.

Având în vedere dispozițiile ce

reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte

constată că dispozițiile C. proc. pen. astfel cum a fost modificate prin Legea nr.

2/2013 sunt restrictive în ceea ce privește cazurile de casare, implicit-

referitor la criticile ce pot fi formulate împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond și a deciziei pronunțată de instanța de apel, reducând astfel

și limitele investirii instanței de recurs.

Pe cale de consecință, examinarea

cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni

de drept și nu la chestiuni de fapt. Modificarea situației de fapt în recurs nu

mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalități care ar putea

influența valabilitatea mijloacele de probă și care ar determina înlăturarea

acestora, precum și reevaluarea elementelor faptice.

În speță, asemenea aspecte nu au fost

invocate și nici nu pot fi constatate. Așa cum rezultă din actele și lucrările

dosarului, desfășurarea judecății a avut loc cu respectarea dispozițiilor

procedurale, atât instanța de fond cât și instanța de apel au evaluat întregul

material probator, au analizat apărările inculpatului și motivat corespunzător

soluția de condamnare.

În concluzie, se constată că

stabilirea situației de fapt s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 63 C.

proc. pen. anterior, iar instanța de recurs nu este îndrituită să procedeze la

o nouă apreciere a materialului probator, așa încât trebuie să aibă în vedere

această situație de fapt, pe care nu o mai poate schimba.

Referitor la solicitarea de redozare a

sancțiunii, Înalta Curte constată că nu poate fi primită atât timp cât

modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data

pronunțării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel,

după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. anterior, permite instanței să analizeze sancțiunea doar în

ceea ce privește aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de

lege. Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile

de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de

atac a recursului la probleme de drept. în același sens Legea nr. 2/2013 a

înlăturat, odată cu abrogarea art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice

reformare a hotărârii pronunțate în apel este, în consecință, strict legată de

aplicarea legii. În consecință, având în vedere că înlăturarea textului de lege

din art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a

cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina în cauza de față

critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrai cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. anterior. Nici chiar în

ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu

poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă

proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu,

sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către

minimum, mediu, sau maximul special).

În ceea ce privește aplicarea legii

mai favorabile, instanța de recurs constată că este în prezența situației

descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până

la judecarea definitivă a cauzei.

Cum faptele reținute în sarcina

inculpatului au fost comise sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea

definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., înalta Curte va supune

analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la

elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 2

din Legea nr. 143/2000, în forma anterioarătraficul de droguri constând în

cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,

transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea

cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori

alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc

cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. în alin. (2) al

aceluiași articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect

droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și

interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012

a modificat acest articol sub aspect sancționator, infracțiunea având același

conținut, în sensul că traficul de droguri constând în cultivarea, producerea,

fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea,

punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu,

trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni

privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare

de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, iar, dacă faptele prevăzute la alin.

(1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12

ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea

nr. 143/2000, în forma anterioară, introducerea în țară, precum și importul ori

exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 10

la 20 ani și interzicerea unor drepturi.în alin. (2) al aceluiași articol se

arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc,

pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Art.

81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 a modificat și acest text de lege sub aspect

sancționator, infracțiunea având în continuare același conținut, în sensul că

introducerea în țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără

drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor

drepturi.în alin. (2) al aceluiași articol se arată că dacă faptele prevăzute

la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la

7 la 15 de ani și interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare sancțiunile

prevăzute pentru cele două infracțiuni sunt mai severe, înalta Curte consideră

că dispozițiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012,

stabilind o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea

nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul

legii vechi.

În ce privește concursul de

infracțiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul

concursului de infracțiuni este reglementată de dispozițiile art. 34, potrivit

căruiaîn situația în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică

pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar

dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5

ani.

În noul C. pen. regimul sancționator

al concursului de infracțiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie

obligația pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o

treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speța de față ar

duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privința

concursului de infracțiuni, ca instituție autonomă, lege penală mai favorabilă

este Codul penal anterior.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca

lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din

Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale

intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele

accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca

lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce

proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare

inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă

de 2 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe

durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege și de a fi ales

în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b )dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art.

66 lit. a) și b) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care

implică exercițiul autorității de stat.

Așadar, Înalta Curte va constata că

pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.anterior, pe o perioadă de 2 ani are

corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen.,urmând a se executa în acest

conținut pentru o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a

interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a

se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

va admite recursul declarat de inculpatul T.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 181

din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală și pentru

cauze cu minori, va casa, în parte, decizia recurată și, în parte, sentința

penală nr. 109 din 16 mai 2013 a Tribunalului Hunedoara și, în rejudecare, va

descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni și 2 ani și 1 an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în pedepsele

componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. conform art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de introducere în țară,

fără drept, de droguri de risc, prevăzută de art. art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C.

pen.

- 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. conform art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc,

prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin.

(2) C. pen. rap. la art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna inculpatul T.M.F. la o

pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66

lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de introducere în țară, fără drept,

de droguri de risc și va face aplicarea art. 66 lit. a) și b) C. pen. conform art.

65 C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna același inculpat la 2 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C.

pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și, va face aplicarea art.

66 lit. a) și b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., va contopi pedepsele și va

aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Va face aplicarea art. 66 lit. a) și

b) C. pen. conform art. 65 C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale

deciziei și sentinței atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată

prevenția din 09 ianuarie 2013 la 01 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân sarcina

statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

recurentul inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

T.M.F. împotriva Deciziei penale nr. 181 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cuminori.

Casează, în parte, decizia recurată

și, în parte, sentința penală nr. 109 din 16 mai 2013 a Tribunalului Hunedoara

și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4

ani și 6 luni și 2 ani și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în

individualitatea lor:

- 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. conform art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de introducere în țară,

fără drept, de droguri de risc, prevăzută de art. art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C.

pen.,

- 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. conform art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc,

prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin.

(2) C. pen. rap. la art. 76 lit. x) C. pen.

Condamnă inculpatul T.M.F. la o

pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66

lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de-introducere în țară, fără drept,

de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 5 C. pen.

Face aplicarea art. 66 lit. a) și b) C.

pen. conform art. 65 C. pen.

Condamnă același inculpat la 2 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C.

pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Face aplicarea art. 66 lit. a) și b) C.

pen. conform art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., contopește pedepsele și

aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art 66 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea art. 66 lit. a) și b) C.

pen. conform art. 65 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei și sentinței atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată prevenția

din 09 ianuarie 2013 la 01 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân sarcina

statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul

inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul

Ministerului Justițieie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică azi, 01 aprilie 2014.