ÎCCJ, decizie (scj.ro #84020)

Trafic de droguri. Introducerea în țară de droguri. Concurs de infracțiuni Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul de droguri Indice alfabetic: Drept penal - trafic de droguri - introducerea în țară de droguri Legea nr . 143/2000, art . 2, art . 3 Fapta de a introduce în țară droguri, fără drept, urmată de fapta de a transporta drogurile pe teritoriul României în vederea scoaterii acestora din țară, întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art . 3 din Legea nr . 143/2000, cât și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art . 2 din aceeași lege, aflate în concurs real de infracțiuni, infracțiunea prevăzută în art . 3 din Legea nr . 143/2000 neabsorbind infracțiunea prevăzută în art . 2 din aceeași lege.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr . 4150 din 11 decembrie 2009 Prin sentința penală nr . 65/2009, pronunțată de Tribunalul Arad , în baza art . 2 alin. (2) raportat la art . 2 alin. (1) din Legea nr . 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art . 74 alin. (1) lit . a) și art . 76 alin. (1) lit . a) C. pen ., a fost condamnat inculpatul S.E. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru trafic ilicit de droguri de mare risc. În temeiul art . 2 alin. (2) din Legea nr . 143/2000 raportat la art . 65 alin. (2) C. pen ., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe durata a 2 ani după executarea pedepsei principale, și s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) și b) C. pen ., mai puțin dreptul de a alege.

În baza art . 11 pct . 2 lit . a) raportat la art . 10 alin. (1) lit . a) C. proc . pen ., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art . 3 alin. (2) raportat la art . 3 alin. (1) teza I din Legea nr . 143/2000, modificată și completată prin Legea nr . 522/2004, în urma schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu. În baza art . 20 C. pen . raportat la art . 3 alin. (2), iar acesta raportat la art . 3 alin. (1) teza a II-a din Legea nr . 143/2000, în urma schimbării încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, și cu aplicarea art . 74 alin. (1) lit . a) și art . 76 alin. (1) lit . a) C. pen ., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la scoaterea din țară de droguri de mare risc.

În temeiul art . 3 alin. (2) din Legea nr . 143/2000 raportat la art . 65 alin. (2) C. pen ., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe durata a 2 ani după executarea pedepsei principale, și s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) și b) C. pen ., mai puțin dreptul de a alege. Au fost contopite cele două pedepse principale aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor. Au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului, ce au același conținut, în cea de 2 ani. Pe durata și în condițiile prevăzute în art . 71 C. pen ., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie și i s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) și b) C. pen ., mai puțin dreptul de a alege.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr . 33/D/P/2008 întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad , înregistrat la această instanță la 24 noiembrie 2008, a fost trimis în judecată inculpatul S.E., cetățean străin, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art . 2 alin. (2) raportat la art . 2 alin. (1) din Legea nr . 143/2000, modificată și completată prin Legea nr.522/2004, și de art . 3 alin. (2) raportat la art . 3 alin. (1) din aceeași lege, cu aplicarea art . 33 lit . b) C. pen . Prin rechizitoriu, în fapt, în sarcina inculpatului s-au reținut următoarele: La data de 15 iulie 2008, în jurul orelor 18 00 , inculpatul S.E.

s-a prezentat la Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, pentru a ieși din România, conducând un automărfar și remorca acestuia, având ca pasager pe numita S.G., efectuând un transport de bunuri din Turcia către Budapesta. Cu ocazia controlului de frontieră s-a constatat că prelata remorcii în partea superioară din față prezenta o tăietură de aproximativ 40 cm lipită cu bandă adezivă, motiv pentru care s-a procedat la efectuarea unui control amănunțit împreună cu organele vamale. În urma verificărilor automărfarului s-a constatat că acesta era încărcat cu un număr de 300 colete conținând cuptoare electrice și un colet conținând o plită electrică.

Deasupra încărcăturii de colete , la locul corespunzător tăieturii observate în prelată, au fost găsite un număr de 4 cutii de carton de diferite mărimi și fiecare dintre aceste cutii conținea mai multe pachete ambalate în folie de plastic, în care se găsea o substanță pulverulentă, de culoare galben-maroniu, care a reacționat pozitiv la testul MMC pentru heroină.

În total, în cele 4 cutii au fost găsite un număr de 83 pachete, masa totală a acestora fiind de 58,97 kg . Inculpatul nu a recunoscut că ar fi știut de existența drogurilor din remorca automărfarului pe care-l conducea, însă, conform probelor administrate în cauză, respectiv actele întocmite de către poliția din Rotterdam - Olanda, în baza cererii de comisie rogatorie solicitată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad , a rezultat că inculpatul era în legătură cu o grupare criminală din Olanda, condusă de mai mulți cetățeni străini rezidenți în Olanda, care transportă droguri din Turcia spre Olanda. Inculpatul a negat orice implicare în operațiunea de tăiere a prelatei și introducere a drogurilor în tir, invocând eroarea de fapt.

Din probatoriul administrat, prima instanță a apreciat că inculpatul nu s-a aflat în eroare cu privire la conținutul transportului pe care îl efectua, deoarece cunoștea faptul că în tir-ul pe care-l conducea ca șofer, angajat al unei firme, pe teritoriul României urmau să fie introduse droguri pe care trebuie să le transporte în Szeged , trecând prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac. Prin urmare, instanța de fond a constatat că activitatea desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art . 2 alin. (2) raportat la art . 2 alin. (1) din Legea nr.143/2000. Nu s-a reținut ca probată infracțiunea de introducere în țară a drogurilor de mare risc, vinovăția inculpatului fiind reținută cert doar pentru activitatea de transport al drogurilor pe teritoriul României.

Pentru infracțiunea prevăzută în art . 3 alin. (2) din Legea nr . 143/2000, având în vedere că drogurile au fost descoperite pe sensul de ieșire din țară, prima instanță nu a considerat-o consumată, ci în forma tentativei, executarea hotărârii de scoatere din țară a drogurilor fiind întreruptă în vama Nădlac prin controlul efectuat pe sensul de ieșire din țară, astfel că s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art . 20 C. pen . raportat la art . 3 alin. (2) raportat la art . 3 alin. (1) din Legea nr . 143/2000. Împotriva sentinței au declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și inculpatul S.E.

Instanța de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de fond este greșită, fiind corectă aceea dată prin rechizitoriu, respectiv trafic de droguri de mare risc, prevăzută în art . 2 alin. (2) raportat la art . 2 alin. (1) din Legea nr . 143/2000 și introducere în România de droguri de mare risc fără drept, prevăzută în art . 3 alin. (2) raportat la art . 3 alin. (1) din Legea nr . 143/2000. Nefondată s-a apreciat solicitarea de reducere a pedepsei și, dimpotrivă, s-a motivat necesitatea înlăturării circumstanțelor atenuante, astfel cum s-a solicitat de parchet. Pentru aceste motive, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, prin decizia nr . 113 A din 27 octombrie 2009, a admis apelul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arad și a desființat, în parte, sentința primei instanțe.

Rejudecând , în baza art . 2 alin. (2) raportat la art . 2 alin. (1) din Legea nr . 143/2000, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în baza art . 3 alin. (2) raportat la art . 3 alin. (1) din Legea nr . 143/2000, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare. În baza art . 33 lit . a) și art . 34 alin. (1) lit . b) C. pen ., a contopit pedepsele, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a și lit . b) C. pen . În baza art . 65 alin. (2) C. pen ., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a) teza a II-a și lit . b) C. pen ., pe o durată de 5 ani.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins, ca nefondat , apelul inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.E., care invocând cazurile de casare prevăzute în art . 385 9 alin. (1) pct . 17, 18 și 14 C. proc . pen ., a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art . 2 alin. (2) raportat la art . 2 alin. (1) din Legea nr . 143/2000 în infracțiunea prevăzută în art . 3 alin. (2) raportat la art . 3 alin. (1) din Legea nr . 143/2000 și achitarea pentru această infracțiune, în baza art . 10 alin. (1) lit . d) C. proc . pen . În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea art . 74 și art . 76 C. pen . Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia recurată în raport cu criticile formulate, precum și în conformitate cu prevederile art . 385 9 alin. (3) C. proc . pen ., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Primul motiv de recurs vizează încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului (caz de casare prevăzut în art . 385 9 alin. 1 pct . 17 C. proc . pen .). Se susține că infracțiunile prevăzute în art . 2 și art . 3 din Legea nr . 143/2000 nu pot fi reținute ca infracțiuni distincte, deoarece, atât introducerea în țară, cât și scoaterea din țară fără drept a drogurilor de mare risc nu se pot realiza, ca și acțiune materială, fără activitatea de transport.

În aceste condiții, se apreciază că infracțiunea prevăzută în art . 2, în modalitatea transportului, este absorbită în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută în art . 3 din Legea nr . 143/2000. Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază critica nefondată . Fapta de introducere în țară și aceea de deținere și transport de droguri constituie infracțiuni distincte, prevăzute în art . 3 și, respectiv, art . 2 din Legea nr . 143/2000, aflate în concurs, cea dintâi neabsorbind-o pe cea din urmă.

Art . 2 incriminează „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor ... fără drept.” Art . 3 privește „introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri ... fără drept.” Din analiza comparată a celor două norme incriminatoare se constată că cele două infracțiuni diferă în ceea ce privește obiectul juridic și elementul material al laturii obiective. Obiectul juridic al infracțiunii prevăzute în art . 2 din Legea nr . 143/2000 îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică.

În cazul infracțiunii prevăzute în art . 3, obiectul juridic este complex, pe lângă relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, fiind ocrotit și regimul juridic vamal. De aceea, în acest text este incriminată „contrabanda cu droguri”, căci, potrivit principiului subsidiarității, norma de incriminare pentru contrabanda calificată, cuprinsă în art . 271 C. vamal, nu se aplică dacă legea penală prevede o pedeapsă mai mare.

Cât privește elementul material al laturii obiective, acesta este de asemenea definit, „deținerea” și „transportul” din art . 2 neregăsindu-se în art . 3. Nu este obligatoriu ca introducerea drogurilor în țară și apoi transportul acestora către altă graniță, cu scopul de a fi scoase din țară, să se realizeze de aceeași persoană, dar în speță, chiar dacă inculpatul este cel care a trecut drogurile prin vama de la granița cu Bulgaria și ulterior le-a și transportat spre Ungaria , reținerea celor două infracțiuni în concurs este corectă, una nefiind absorbită de cealaltă. De altfel, așa cum reiese din datele dosarului, cantitatea de droguri introduse în țară a fost mai mare decât cea depistată în transportul inculpatului, fiind de presupus că o parte din acestea au fost lăsate pe teritoriul României.

Incriminarea separată a acestor acțiuni este în acord cu Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988, la care România a aderat prin Legea nr . 118/1992. În cea de-a doua critică, invocându-se cazul de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 18 C. proc . pen ., se solicită achitarea inculpatului, în baza art . 10 alin. (1) lit . d) C. proc . pen ., cu motivarea că infracțiunile reținute în sarcina sa pot fi săvârșite, sub aspect subiectiv, numai cu intenție, iar inculpatul nu a știut de existența drogurilor găsite în remorca mașinii sale. Nici această critică nu este fondată.

Înalta Curte de Casație și Justiție observă că, așa cum și-a formulat apărarea, inculpatul susține că nu a cunoscut că în tir i-au fost încărcate și droguri; prin urmare, s-ar fi aflat în eroare cu privire la natura mărfurilor transportate, ceea ce ar conduce la achitare, în baza art . 10 alin. (1) lit . e) C. proc . pen ., și nu în baza art . 10 alin. (1) lit . d) C. proc . pen . Apărarea sa este, însă, contrazisă de probele administrate în cauză. În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii, iar poliția din Rotterdam a comunicat mai multe acte din care rezultă că inculpatul era în legătură cu o grupare criminală din Olanda, condusă de mai mulți cetățeni străini, rezidenți în Olanda, care transportă droguri din Turcia spre Olanda.

Din actele comunicate a rezultat că inculpatul urma să se întâlnească în localitatea Szeged - Ungaria cu cetățeanul străin B.L., pentru a-i preda acestuia cantitatea de droguri, cei doi ținând legătura prin intermediul unui alt cetățean străin, B.I. Interceptările telefonice au evidențiat că B.I. a vorbit de mai multe ori la telefon cu inculpatul și i-a comunicat acestuia că urma să se întâlnească cu B.L. în Szeged pentru a-i preda drogurile. Din declarațiile cetățenilor străini menționați mai sus, date în fața autorităților olandeze, rezultă că inculpatul cunoștea despre existența drogurilor. Aceste declarații se coroborează și cu declarația dată de patronul firmei de transport, din care rezultă că inculpatul a asistat la încărcarea remorcii, deși acesta a susținut că nu a participat la încărcare.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut că inculpatul a cunoscut că transportă droguri, pe care le-a introdus în țară și a încercat să le ducă în Ungaria , la Szeged , unde urma să le predea altui cetățean străin, astfel că solicitarea sa de achitare nu poate fi primită.

Inculpatul a mai invocat, în subsidiar, cazul de casare prevăzut în art . 385 9 alin. (1) pct . 14 C. proc . pen ., solicitând reducerea pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute în art . 74 alin. (1) lit . a) C. pen . Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază și acest motiv de recurs ca nefondat . În mod corect instanța de apel a apreciat întemeiată critica parchetului și a înlăturat circumstanțele atenuante reținute de prima instanță, circumstanțe ce nu pot fi luate în considerare având în vedere pericolul social al faptei comise de inculpat, cantitatea mare de droguri ce au făcut obiectul traficării, dar și conduita inculpatului, care a negat orice implicare în comiterea infracțiunilor, în pofida dovezilor care, așa cum s-a arătat, conduc la o altă concluzie.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art . 385 15 pct . 1 lit . b) C. proc . pen ., a respins, ca nefondat , recursul declarat de inculpat.