ÎCCJ, decizie (scj.ro #84020)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84020) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Trafic de droguri. Introducerea în țară de

droguri. Concurs de infracțiuni

Cuprins pe materii:

Drept

penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni

privind traficul de droguri

Indice alfabetic:

Drept

penal

-

trafic de droguri

-

introducerea în țară de droguri

Legea

nr

.

143/2000,

art

. 2,

art

. 3

Fapta de a introduce în țară droguri, fără drept, urmată de fapta de a

transporta drogurile pe teritoriul României în vederea scoaterii acestora din

țară, întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în

art

. 3 din Legea

nr

. 143/2000,

cât și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în

art

. 2 din aceeași lege, aflate în concurs real de

infracțiuni, infracțiunea prevăzută în

art

. 3 din

Legea

nr

. 143/2000

neabsorbind

infracțiunea prevăzută în

art

. 2 din aceeași lege.

I.C.C.J., Secția penală, decizia

nr

. 4150 din 11 decembrie 2009

Prin sentința penală

nr

. 65/2009, pronunțată de Tribunalul

Arad

,

în baza

art

. 2 alin. (2) raportat la

art

. 2 alin. (1) din Legea

nr

.

143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de

droguri, cu aplicarea

art

. 74 alin. (1)

lit

. a) și

art

. 76 alin. (1)

lit

. a) C.

pen

., a fost condamnat

inculpatul S.E. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru trafic ilicit

de droguri de mare risc. În temeiul

art

. 2 alin. (2)

din Legea

nr

. 143/2000 raportat la

art

. 65 alin. (2) C.

pen

., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pe durata a 2 ani după executarea

pedepsei principale, și s-a interzis acestuia exercitarea drepturilor prevăzute

în

art

. 64 alin. (1)

lit

.

a) și b) C.

pen

., mai puțin dreptul de a alege.

În baza

art

.

11

pct

. 2

lit

. a) raportat

la

art

. 10 alin. (1)

lit

.

a) C.

proc

.

pen

., a fost

achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară

de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de

art

.

3 alin. (2) raportat la

art

. 3 alin. (1) teza I din

Legea

nr

. 143/2000, modificată și completată prin

Legea

nr

. 522/2004, în urma schimbării încadrării

juridice dată faptei prin rechizitoriu.

În baza

art

.

20 C.

pen

. raportat la

art

.

3 alin. (2), iar acesta raportat la

art

. 3 alin. (1)

teza a II-a din Legea

nr

. 143/2000, în urma schimbării

încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, și cu aplicarea

art

. 74 alin. (1)

lit

. a) și

art

. 76 alin. (1)

lit

. a) C.

pen

., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6

ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la scoaterea din țară de droguri de

mare risc. În temeiul

art

. 3 alin. (2) din Legea

nr

. 143/2000 raportat la

art

. 65

alin. (2) C.

pen

., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară, pe durata a 2 ani după executarea pedepsei principale, și s-a

interzis acestuia exercitarea drepturilor prevăzute în

art

.

64 alin. (1)

lit

. a) și b) C.

pen

.,

mai puțin dreptul de a alege.

Au fost contopite cele două

pedepse principale aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6

luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

Au fost contopite pedepsele

complementare aplicate inculpatului, ce au același conținut, în cea de 2 ani.

Pe durata și în condițiile

prevăzute în

art

. 71 C.

pen

.,

a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie și i s-a interzis acestuia

exercitarea drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin.

(1)

lit

. a) și b) C.

pen

.,

mai puțin dreptul de a alege.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

nr

. 33/D/P/2008 întocmit de Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial

Arad

, înregistrat la această instanță la 24 noiembrie 2008,

a fost trimis în judecată inculpatul S.E., cetățean străin, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de

art

. 2 alin.

(2) raportat la

art

. 2 alin. (1) din Legea

nr

. 143/2000, modificată și completată prin Legea

nr.522/2004, și de

art

. 3 alin. (2) raportat la

art

. 3 alin. (1) din aceeași lege, cu aplicarea

art

. 33

lit

. b) C.

pen

.

Prin rechizitoriu, în fapt,

în sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:

La data de 15 iulie 2008, în

jurul orelor 18

00

, inculpatul S.E. s-a prezentat la Punctul de

Trecere a Frontierei Nădlac, pentru a ieși din România, conducând un

automărfar

și remorca acestuia, având ca pasager pe numita

S.G., efectuând un transport de bunuri din

Turcia

către Budapesta.

Cu ocazia controlului de

frontieră s-a constatat că prelata remorcii în partea superioară din față

prezenta o tăietură de aproximativ 40

cm

lipită cu

bandă adezivă, motiv pentru care s-a procedat la efectuarea unui control

amănunțit împreună cu organele vamale. În urma verificărilor

automărfarului

s-a constatat că acesta era încărcat cu un

număr de 300

colete

conținând cuptoare electrice și

un colet conținând o plită electrică. Deasupra încărcăturii de

colete

, la locul corespunzător tăieturii observate în

prelată, au fost găsite un număr de 4 cutii de carton de diferite mărimi și

fiecare dintre aceste cutii conținea mai multe pachete ambalate în folie de

plastic, în care se găsea o substanță pulverulentă, de culoare galben-maroniu,

care a reacționat pozitiv la testul

MMC

pentru

heroină. În total, în cele 4 cutii au fost găsite un număr de 83 pachete, masa

totală a acestora fiind de 58,97

kg

.

Inculpatul nu a recunoscut

că ar fi știut de existența drogurilor din remorca

automărfarului

pe care-l conducea, însă, conform probelor administrate în cauză, respectiv

actele întocmite de către poliția din

Rotterdam

-

Olanda, în baza cererii de comisie rogatorie solicitată de Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul

Teritorial

Arad

, a rezultat că inculpatul era în

legătură cu o grupare criminală din Olanda, condusă de mai mulți cetățeni

străini rezidenți în Olanda, care transportă droguri din

Turcia

spre Olanda.

Inculpatul a negat orice

implicare în operațiunea de tăiere a prelatei și introducere a drogurilor în

tir, invocând eroarea de fapt.

Din probatoriul administrat,

prima instanță a apreciat că inculpatul nu s-a aflat în eroare cu privire la

conținutul transportului pe care îl efectua, deoarece cunoștea faptul că în

tir-ul

pe care-l conducea ca șofer, angajat al unei firme,

pe teritoriul României urmau să fie introduse droguri pe care trebuie să le

transporte în

Szeged

, trecând prin Punctul de Trecere

a Frontierei Nădlac.

Prin urmare, instanța de

fond a constatat că activitatea desfășurată de inculpat întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute în

art

. 2

alin. (2) raportat la

art

. 2 alin. (1) din Legea

nr.143/2000.

Nu s-a reținut ca probată infracțiunea

de introducere în țară a drogurilor de mare risc, vinovăția inculpatului fiind

reținută cert doar pentru activitatea de transport al drogurilor pe teritoriul

României.

Pentru infracțiunea

prevăzută în

art

. 3 alin. (2) din Legea

nr

. 143/2000, având în vedere că drogurile au fost

descoperite pe sensul de ieșire din țară, prima instanță nu a considerat-o

consumată, ci în forma tentativei, executarea hotărârii de scoatere din țară a

drogurilor fiind întreruptă în vama Nădlac prin controlul efectuat pe sensul de

ieșire din țară, astfel că s-a dispus condamnarea inculpatului în baza

art

. 20 C.

pen

. raportat la

art

. 3 alin. (2) raportat la

art

.

3 alin. (1) din Legea

nr

. 143/2000.

Împotriva sentinței au

declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial

Arad

și

inculpatul S.E.

Instanța de apel a constatat

că încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de fond este greșită,

fiind corectă aceea dată prin rechizitoriu, respectiv trafic de droguri de mare

risc, prevăzută în

art

. 2 alin. (2) raportat la

art

. 2 alin. (1) din Legea

nr

.

143/2000 și introducere în România de droguri de mare risc fără drept,

prevăzută în

art

. 3 alin. (2) raportat la

art

. 3 alin. (1) din Legea

nr

.

143/2000.

Nefondată

s-a apreciat solicitarea de reducere a pedepsei și,

dimpotrivă, s-a motivat necesitatea înlăturării circumstanțelor atenuante,

astfel cum s-a solicitat de parchet.

Pentru aceste motive, Curtea

de Apel Timișoara, Secția penală, prin decizia

nr

.

113 A din 27 octombrie 2009, a admis apelul declarat de Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial

Arad

și a desființat, în parte, sentința primei instanțe.

Rejudecând

, în baza

art

. 2 alin. (2)

raportat la

art

. 2 alin. (1) din Legea

nr

. 143/2000, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani

închisoare, iar în baza

art

. 3 alin. (2) raportat la

art

. 3 alin. (1) din Legea

nr

.

143/2000, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza

art

.

33

lit

. a) și

art

. 34 alin.

(1)

lit

. b) C.

pen

., a

contopit pedepsele, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani

închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute în

art

.

64 alin. (1)

lit

. a) teza a II-a și

lit

. b) C.

pen

.

În baza

art

.

65 alin. (2) C.

pen

., a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în

art

.

64 alin. (1)

lit

. a) teza a II-a și

lit

. b) C.

pen

., pe o durată de 5

ani.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței și a fost respins, ca

nefondat

,

apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul S.E., care invocând cazurile de casare prevăzute în

art

. 385

9

alin. (1)

pct

.

17, 18 și 14 C.

proc

.

pen

.,

a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în

art

. 2 alin. (2) raportat la

art

.

2 alin. (1) din Legea

nr

. 143/2000 în infracțiunea

prevăzută în

art

. 3 alin. (2) raportat la

art

. 3 alin. (1) din Legea

nr

.

143/2000 și achitarea pentru această infracțiune, în baza

art

.

10 alin. (1)

lit

. d) C.

proc

.

pen

. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei

prin aplicarea

art

. 74 și

art

.

76 C.

pen

.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând decizia

recurată

în raport cu

criticile formulate, precum și în conformitate cu prevederile

art

. 385

9

alin. (3) C.

proc

.

pen

., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Primul motiv de recurs

vizează încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului (caz

de casare prevăzut în

art

. 385

9

alin. 1

pct

. 17 C.

proc

.

pen

.). Se susține că infracțiunile prevăzute în

art

. 2 și

art

. 3 din Legea

nr

. 143/2000 nu pot fi reținute ca infracțiuni distincte,

deoarece, atât introducerea în țară, cât și scoaterea din țară fără drept a

drogurilor de mare risc nu se pot realiza, ca și acțiune materială, fără

activitatea de transport. În aceste condiții, se apreciază că infracțiunea

prevăzută în

art

. 2, în modalitatea transportului,

este absorbită în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută în

art

. 3 din Legea

nr

. 143/2000.

Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază critica

nefondată

.

Fapta de introducere în țară

și aceea de deținere și transport de droguri constituie infracțiuni distincte,

prevăzute în

art

. 3 și, respectiv,

art

. 2 din Legea

nr

. 143/2000,

aflate în concurs, cea dintâi

neabsorbind-o

pe cea

din urmă.

Art

. 2 incriminează „cultivarea, producerea, fabricarea,

experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în

vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,

transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind

circulația drogurilor ... fără drept.”

Art

. 3 privește „introducerea sau scoaterea din țară, precum

și importul ori exportul de droguri ... fără drept.”

Din analiza comparată a celor

două norme incriminatoare se constată că cele două infracțiuni diferă în ceea

ce privește obiectul juridic și elementul material al laturii obiective.

Obiectul juridic al

infracțiunii prevăzute în

art

. 2 din Legea

nr

. 143/2000 îl constituie relațiile sociale privitoare la

sănătatea publică.

În cazul infracțiunii

prevăzute în

art

. 3, obiectul juridic este complex,

pe lângă relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, fiind ocrotit și

regimul juridic vamal. De aceea, în acest text este incriminată „contrabanda cu

droguri”, căci, potrivit principiului subsidiarității, norma de incriminare

pentru contrabanda calificată, cuprinsă în

art

. 271

C. vamal, nu se aplică dacă legea penală prevede o pedeapsă mai mare.

Cât privește elementul

material al laturii obiective, acesta este de asemenea definit, „deținerea” și

„transportul” din

art

. 2

neregăsindu-se

în

art

. 3.

Nu este obligatoriu ca

introducerea drogurilor în țară și apoi transportul acestora către altă

graniță, cu scopul de a fi scoase din țară, să se realizeze de aceeași

persoană, dar în speță, chiar dacă inculpatul este cel care a trecut drogurile

prin vama de la granița cu

Bulgaria

și ulterior le-a

și transportat spre

Ungaria

, reținerea celor două

infracțiuni în concurs este corectă, una

nefiind

absorbită

de cealaltă.

De altfel, așa cum reiese

din datele dosarului, cantitatea de droguri introduse în țară a fost mai mare

decât cea depistată în transportul inculpatului, fiind de presupus că o parte

din acestea au fost lăsate pe teritoriul României.

Incriminarea separată a

acestor acțiuni este în acord cu Convenția contra traficului ilicit de

stupefiante și substanțe psihotrope din 1988, la care România a aderat prin

Legea

nr

. 118/1992.

În cea de-a

doua critică, invocându-se cazul de casare prevăzut în

art

.

385

9

alin. (1)

pct

. 18 C.

proc

.

pen

., se solicită achitarea

inculpatului, în baza

art

. 10 alin. (1)

lit

. d) C.

proc

.

pen

., cu motivarea că infracțiunile reținute în sarcina sa

pot fi săvârșite, sub aspect subiectiv, numai cu intenție, iar inculpatul nu a

știut de existența drogurilor găsite în remorca mașinii sale.

Nici această critică nu este

fondată.

Înalta Curte de Casație și

Justiție observă că, așa cum și-a formulat apărarea, inculpatul susține că nu a

cunoscut că în tir i-au fost încărcate și droguri; prin urmare, s-ar fi aflat

în eroare cu privire la natura mărfurilor transportate, ceea ce ar conduce la

achitare, în baza

art

. 10 alin. (1)

lit

. e) C.

proc

.

pen

., și nu în baza

art

. 10 alin.

(1)

lit

. d) C.

proc

.

pen

.

Apărarea sa este, însă,

contrazisă de probele administrate în cauză.

În cursul urmăririi penale

s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii, iar poliția din

Rotterdam

a comunicat mai multe acte din care rezultă că

inculpatul era în legătură cu o grupare criminală din Olanda, condusă de mai

mulți cetățeni străini, rezidenți în Olanda, care transportă droguri din

Turcia

spre Olanda.

Din actele comunicate a

rezultat că inculpatul urma să se întâlnească în localitatea

Szeged

-

Ungaria

cu cetățeanul

străin B.L., pentru a-i preda acestuia cantitatea de droguri, cei doi ținând

legătura prin intermediul unui alt cetățean străin, B.I.

Interceptările telefonice au

evidențiat că B.I. a vorbit de mai multe ori la telefon cu inculpatul și i-a

comunicat acestuia că urma să se întâlnească cu B.L. în

Szeged

pentru a-i preda drogurile.

Din declarațiile cetățenilor

străini menționați mai sus, date în fața autorităților olandeze, rezultă că

inculpatul cunoștea despre existența drogurilor.

Aceste declarații se coroborează

și cu declarația dată de patronul firmei de transport, din care rezultă că

inculpatul a asistat la încărcarea remorcii, deși acesta a susținut că nu a

participat la încărcare.

Prin urmare, în mod corect

s-a reținut că inculpatul a cunoscut că transportă droguri, pe care le-a

introdus în țară și a încercat să le ducă în

Ungaria

,

la

Szeged

, unde urma să le predea altui cetățean

străin, astfel că solicitarea sa de achitare nu poate fi primită.

Inculpatul a mai invocat, în

subsidiar, cazul de casare prevăzut în

art

. 385

9

alin. (1)

pct

. 14 C.

proc

.

pen

., solicitând reducerea pedepsei prin reținerea

circumstanței atenuante prevăzute în

art

. 74 alin.

(1)

lit

. a) C.

pen

.

Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază și acest motiv de recurs ca

nefondat

.

În mod corect instanța de

apel a apreciat întemeiată critica parchetului și a înlăturat circumstanțele

atenuante reținute de prima instanță, circumstanțe ce nu pot fi luate în

considerare având în vedere pericolul social al faptei comise de inculpat,

cantitatea mare de droguri ce au făcut obiectul traficării, dar și conduita

inculpatului, care a negat orice implicare în comiterea infracțiunilor, în

pofida dovezilor care, așa cum s-a arătat, conduc la o altă concluzie.

Pentru considerentele ce

preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza

art

.

385

15

pct

. 1

lit

.

b) C.

proc

.

pen

., a

respins, ca

nefondat

, recursul declarat de inculpat.