ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4746/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1212 din 19

decembrie 2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul M.G. la 20 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută

de art. 174 – art. 175 lit. d) și i) și art. 176 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 C. pen., cu referire

la art. 34 și art. 36 C. pen., a contopit pedeapsa de 20 ani închisoare,

aplicată în cauză, cu pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 868 din 21 decembrie 2001, pronunțată de aceeași instanță, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 113 alin. (1) și (3) C.

pen., instanța a obligat pe inculpat la tratament medical până la însănătoșire.

Inculpatul a mai fost obligat la

plata sumei de 100.000.000 lei daune morale câtre partea civilă C.C., luându-se

act că aceasta renunță la plata daunelor materiale.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 31 octombrie 200, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care 400.000

lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu urmează a fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 9 septembrie 2001, în timp ce se afla arestat

preventiv în Penitenciarul Jilava, pentru tentativă la infracțiunea de omor,

inculpatul M.G. i-a aplicat deținutului B.V. două lovituri de cuțit,

producându-i moartea.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 150/ A din 3 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

prin care partea civilă C.C. solicita casarea hotărârii pronunțate, motivând că

instanța de fond trebuia să dispună introducerea în cauză, în calitate de parte

responsabilă civilmente a D.G.P. și obligarea acesteia, în solidar, cu

inculpatul la plata despăgubirilor civile, întrucât salariații locurilor de

deținere au obligația să asigure paza deținuților.

Împotriva menționatelor hotărâri,

partea civilă C.C. a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., susținând că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, prin

neintroducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a D.G.P.

Examinând hotărârea atacată, în

raport de motivul de casare invocat în recursul părții civile, cât și din

oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, încadrarea juridică fiind cea corespunzătoare.

Din probele administrate, care au

fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu că la

data de 9 septembrie 2001, în timp ce se afla arestat preventiv în

Penitenciarul Jilava, pentru tentativă la infracțiunea de omor, inculpatul M.G.

I-a ucis, cu două lovituri de cuțit, pe deținutul B.V.

Totodată, se constată că instanța de

fond a respins, în mod just, cererea de introducere în cauză a D.G.P. în

calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât la data comiterii faptei,

între instituția respectivă și inculpat nu existau raporturi de prepușenie așa

cum cer dispozițiile legale în vigoare.

Pentru a fi angajată răspunderea

comitentului, conform art. 1000 alin. (3) C. civ., este necesară îndeplinirea

unor condiții esențiale, respectiv existența raportului de prepușenie, precum

și condiția ca prepusul să fi săvârșit fapta în funcțiile încredințate.

Cum în cauză, cele două condiții nu

sunt îndeplinite, inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Jilava pentru

săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, urmează ca recursul declarat

de partea civilă C.C. să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă C.C. împotriva deciziei penale nr. 150 din 3 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta parte civilă la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2004.