ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4746/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1212 din 19 decembrie 2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul M.G. la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. d) și i) și art. 176 lit. c) C. pen. În baza art. 33 C. pen., cu referire la art. 34 și art. 36 C. pen., a contopit pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată în cauză, cu pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 868 din 21 decembrie 2001, pronunțată de aceeași instanță, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 113 alin. (1) și (3) C. pen., instanța a obligat pe inculpat la tratament medical până la însănătoșire. Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 100.000.000 lei daune morale câtre partea civilă C.C., luându-se act că aceasta renunță la plata daunelor materiale. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 31 octombrie 200, la zi. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 9 septembrie 2001, în timp ce se afla arestat preventiv în Penitenciarul Jilava, pentru tentativă la infracțiunea de omor, inculpatul M.G.

i-a aplicat deținutului B.V. două lovituri de cuțit, producându-i moartea. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 150/ A din 3 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care partea civilă C.C. solicita casarea hotărârii pronunțate, motivând că instanța de fond trebuia să dispună introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a D.G.P. și obligarea acesteia, în solidar, cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, întrucât salariații locurilor de deținere au obligația să asigure paza deținuților. Împotriva menționatelor hotărâri, partea civilă C.C. a declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., susținând că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii, prin neintroducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a D.G.P.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivul de casare invocat în recursul părții civile, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică fiind cea corespunzătoare. Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu că la data de 9 septembrie 2001, în timp ce se afla arestat preventiv în Penitenciarul Jilava, pentru tentativă la infracțiunea de omor, inculpatul M.G. I-a ucis, cu două lovituri de cuțit, pe deținutul B.V. Totodată, se constată că instanța de fond a respins, în mod just, cererea de introducere în cauză a D.G.P. în calitate de parte responsabilă civilmente, întrucât la data comiterii faptei, între instituția respectivă și inculpat nu existau raporturi de prepușenie așa cum cer dispozițiile legale în vigoare.

Pentru a fi angajată răspunderea comitentului, conform art. 1000 alin. (3) C. civ., este necesară îndeplinirea unor condiții esențiale, respectiv existența raportului de prepușenie, precum și condiția ca prepusul să fi săvârșit fapta în funcțiile încredințate. Cum în cauză, cele două condiții nu sunt îndeplinite, inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Jilava pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, urmează ca recursul declarat de partea civilă C.C. să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.C. împotriva deciziei penale nr. 150 din 3 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2004.