ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2367/2009

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 36/A din 27 martie 2009 a Tribunalului Caraș-Severin, inculpatul D.I.M. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Au fost interzise inculpatului pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul, față de părțile civile B.A. și S.N.L., la 12.500,00 lei despăgubiri civile (daune materiale) și la suma de 100.000,00 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, față de părțile civile B.A. și S.N.L., la 3.000,00 lei cheltuieli de judecată.

A fost obligat inculpatul la 575,00 lei cheltuieli de spitalizare față de Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, cu dobânda legală aferentă.

S-a constatat că Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.800,00 lei cheltuieli judiciare față de stat; s-a dispus plata sumei de 806,00 lei în contul I.M.L. Timișoara.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 19 august 2008, în timp ce traversa pe trecerea de pietoni strada X din municipiul Caransebeș, inculpatul D.I.M. a fost atins pe pantaloni de autoturismul D. condus de victima B.G.. Inculpatul a insultat victima, iar aceasta, după ce a oprit autovehiculul, s-a îndreptat spre el, având o atitudine agresivă. Cei doi s-au injuriat reciproc, victima l-a lovit pe inculpat cu palma peste față, dându-i ochelarii jos, iar inculpatul a ripostat, îmbrâncind-o. În timpul altercației, în urma unei lovituri primite din partea inculpatului, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de asfalt.

Victima a decedat în aceeași seară, la spital, cauza morții sale violente fiind traumatismul cranio-cerebral soldat cu fractură de boltă craniană, hematom subdural și contuzii cerebrale.

Atât inculpatul, cât și victima se aflau sub influența băuturilor alcoolice la momentul faptei (1 gr %o și, respectiv, 1,05 gr %o alcool în sânge).

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, acte medicale și medico-legale, proces-verbal de reconstituire, declarațiile martorilor M.L.E., M.F.V., S.F.I., I.M., M.G.F., M.E.N., S.P.A.G., A.V., B.E., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia penală nr. 36/A din 27 martie 2009, a respins apelul declarat de părțile civile S.N.L. și B.A.

Apelul declarat de inculpat a fost admis, iar sentința atacată a fost desființată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării, în baza art. 86

2

C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 5 ani pe seama inculpatului, iar în baza art. 86

3

C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-

să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorului, conform programului stabilit de aceștia;

-

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea acestei măsuri.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligate părțile civile S.N.L. și B.A. la plata sumei de 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpatul D.I.M., precum și părțile civile B.A. și S.N.L.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a criticat hotărârea instanței de apel pentru netemeinicie întrucât a aplicat inculpatului suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii conform art. 86

1

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., modalitate de executare care nu corespunde gradului de pericol social al acestei fapte.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

S-a solicitat admiterea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.

Părțile civile și-au întemeiat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) și art. 74 lit. b) C. pen., majorarea pedepsei aplicate inculpatului și executarea ei prin privare de libertate, iar în subsidiar, menținerea sentinței Tribunalului Timiș.

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 44 C. pen., susținând că victima, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a comis asupra sa un atac material, direct și injust în timp ce el traversa regulamentar strada.

În subsidiar, a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei. Totodată, a susținut că despăgubirile civile la care a fost obligat sunt exagerat de mari.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate pentru următoarele considerente :

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului D.I.M.

Conflictul izbucnit spontan între părți s-a datorat unui incident rutier minor provocat de conduita incorectă în trafic a victimei; aceasta, aflată la volanul unui autoturism, a trecut prin fața inculpatului care traversa strada regulamentar, pe trecerea de pietoni, atingându-i pantalonii.

Gestul său – consecință a nerespectării regulilor de circulație, pe fondul consumului de alcool – nu are însă pe departe conotația unui atac intenționat asupra persoanei inculpatului, neputând fi asimilat unui atentat la viața, integritatea corporală sau sănătatea acestuia; în consecință, nici riposta inculpatului nu poate fi înscrisă în limitele legitimei apărări, aplicarea acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale nefiind posibilă și justificată în condițiile concrete ale speței.

Pe de altă parte, atitudinea provocatoare a victimei care, pe lângă faptul că s-a comportat necorespunzător în trafic, a ținut să riposteze verbal și fizic injuriilor inculpatului, a fost corect reținută de instanțele de judecată care i-au acordat consecințele juridice juste și necesare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, având în vedere toate datele referitoare la persoana inculpatului (vârstă, pregătire școlară, ocupație, conduită socială, atitudinea procesuală), precum și dovezile că acesta este în măsură să înțeleagă și să-și asume atât responsabilitatea și consecințele faptei sale, cât și urmările aplicării instituției suspendării sub supraveghere a pedepsei stabilite în sarcina sa.

Înalta Curte constată că este necesară și oportună menținerea unor obligații cărora inculpatul să li se supună pe durata suspendării supravegheate a pedepsei, pentru ca scopul preventiv al pedepsei să poată fi realizat.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, Înalta Curte constată că acesta a fost corect stabilit, în conformitate cu dovezile administrate și în raport de prejudiciul moral suferit de părțile civile.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului D.I.M. a fost pe deplin stabilită, condamnarea acestuia și obligarea sa la despăgubiri civile fiind consecința necesară a săvârșirii de către acesta a infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. a cărei victimă a fost B.G.

Cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea ei de executare sunt în concordanță cu condițiile prevăzute de art. 72 C. pen. și stabilite în vederea realizării scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale, neimpunându-se modificarea acestora.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat și recurentele părți civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare.

Onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C., conform art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, de inculpatul D.I.M. și de părțile civile B.A. și S.N.L. împotriva Deciziei penale nr. 36/A din 27 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurentele părți civile să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.