ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 916/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 916/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 reclamanta
A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâții R.Ș. și SC M.C. SA,
solicitând instanței să dispună obligarea pârâților să
lase în deplină proprietate și posesie pachetul de 42.440
acțiuni deținut de pârâtul R.Ș. la SC M.C. SA București.
Prin sentința civilă nr. 2735 din
22 aprilie 2004 a Judecătoriei sector 6 București a fost
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția comercială, cererea fiind înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, prin sentința comercială nr. 11405 din 29 octombrie
2008 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune iar cererea
formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâții R.Ș. și SC
M.C. SA București a fost respinsă ca prescrisă. În motivarea
sentinței, instanța de fond a reținut în raport de precizarea
acțiunii, respectiv acțiune în revendicare, că în cauză
sunt aplicabile dispozițiile art. 1909 alin. (2) C. civ. Termenul de
prescripție a dreptului material la acțiune de 3 ani prevăzut de
art. 1909 alin. (2) C. civ. începe să curgă de la data pierderii
dreptului de proprietate de către reclamanta, aceasta invocând ca
dată de referință data de 22 martie 2004 când pârâta SC M.C. SA
București a solicitat efectuarea mențiunilor rezultând din
hotărârea A.G.A. din data de 12 martie 2004 și din actul
adițional la contractul de societate din data 17 martie 2004 prin care
aceasta își arogă în mod public calitatea de proprietar al unui
pachet de 42.440 acțiuni.
Cererea cu care reclamanta a investit
instanța este formulată la 10 iulie 2007, cu depășirea
termenul de prescripție de 3 ani reținut de instanță.
Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, prin decizia nr. 129/2009, a respins ca nefondat apelul
formulat de reclamanta A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 11405/2008.
În motivarea deciziei, instanța de apel
a reținut că în mod corect a fost aplicată norma specială
instituită de dispozițiile art. 1909 C. civ. în raport cu
dispozițiile art. 1890 C. civ. care constituie norma generală.
Față de prevederile exprese ale dispozițiilor art. 1909 C. civ.
nu se poate reține imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare
mobiliară, similar acțiunii în revendicare imobiliară. Deoarece
dispozițiile art. 1909 C. civ. nu disting cu privire la buna sau reaua
credință a posesorului bunului mobil, nu are relevanță
aspectul relei sau bunei credințe a posesorului bunurilor mobile
revendicate.
Împotriva deciziei menționate a declarat
recurs reclamanta A.V.A.S. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot
a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, desființarea
sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere
că în mod greșit a fost soluționată cauza pe excepția
prescripției dreptului material la acțiune fără să
intre în cercetarea fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate
în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta
arată că instanța a interpretat și aplicat greșit legea,
întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1909 C. civ.
și în consecință nici termenul de prescripție de 3 ani. SC M.C.
SA este posesor de rea credință a acțiunilor în litigiu, iar
posesia de rea credință nu are valoarea unui titlu de proprietate .
Astfel, prin contractul de
vânzare-cumpărare de acțiuni A.V.A.S. a vândut către SC C.P.I.
SA un număr de 174.472 acțiuni la SC M.C. SA.
Prin sentința nr. 5305 din 12 aprilie
2002 a tribunalului București irevocabilă prin decizia nr. 1374/2003
a Curții de Apel București, s-a dispus rezoluțiunea contractului
de vânzare-cumpărare, părțile fiind puse în situația
anterioară. La data de 7 noiembrie 2003, A.V.A.S. a solicitat SC M.C. SA
înscrierea ca acționar în Registrul Acționarilor. Ulterior cererii de
reînscriere, SC M.C. SA reprezentată de pârâtul R.Ș. a formulat
cerere de executare silită prin poprire împotriva debitoarei SC C.P.I. SA,
asupra acțiunilor despre care știa că nu mai aparțin
acesteia ci sunt proprietatea A.V.A.S.
Încheierea de încuviințare a
executării silite a popririi a fost pronunțată de
Judecătoria sector 6 la data de 10 decembrie 2003.
Reaua credință a SC M.C. SA
rezultă și din faptul că deși avea la
cunoștință faptul că SC C.P.I. SA pierduse retroactiv
calitatea de proprietar al acțiunilor SC M.C. SA a acceptat să
primească în contul unei creanțe un număr de 42.440 acțiuni
al căror proprietar era A.V.A.S., astfel cum rezultă din Hotărârea
A.G.A. din 12 martie 2004 și din cererea de înscrieri mențiuni din 22
martie 2004 prin care s-a solicitat modificarea structurii acționariatului
conform actului adițional din 17 martie 2004.
Ca urmare fiind vorba că posesorul de
rea credință în cauză nu este aplicabil termenul general de
posesie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și nici
dispozițiile art. 1909 C. civ. reținute greșit de ambele
instanțe.
În concluzie solicită în temeiul art. 304
pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul
admiterii apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea
cauzei pentru rejudecare la aceiași instanță pentru a se pronunța
pe fondul cauzei.
Examinând decizia recurată în raport de
criticile formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte
constată că recursul este fondat.
Astfel, prin acțiunea formulată,
reclamanta a solicitat obligarea pârâților SC M.C. SA București
și R.Ș. să lase în deplină proprietate și posesie
pachetul de 42.440 acțiuni deținute de aceștia la SC M.C. SA.
Temeiul de drept invocat în susținerea
acțiunii și precizat la data de 3 aprilie 2008 au fost
dispozițiile art. 480 C. civ. privind revendicarea mobiliară.
Este evident că cele 42.440 acțiuni
revendicate de reclamantă sunt bunuri mobile prin determinarea legii
conform art. 474 C. civ. și incorporale.
Potrivit art. 91 din Legea nr. 31/1990
republicată în societatea pe acțiuni capitalul social este
reprezentat prin acțiunile emise de societate, care, după modul de
transmitere, pot fi nominative sau la purtător.
Art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,
republicată, dispune că dreptul de proprietate asupra acțiunilor
nominative emise în formă materializată se transmite prin
declarație făcută în registrul acționarilor și prin
mențiunea făcut pe titlu, semnată de cedent și de cesionar.
Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative, emise în formă
dematerializată se transmite prin declarație făcută în
registrul acționarilor, iar potrivit art. 99 din același act normativ
- dreptul de proprietate asupra acțiunilor la purtător se transmite
prin simpla tradițiune a acestora.
Regula cuprinsă în art. 1909 C. civ., se
aplică numai bunurilor mobile care pot fi posedate, adică bunurile
mobile corporale. Dintre bunurile corporale, numai titlurile la purtător
cad sub incidența art. 1909 C. civ.
Cele 42.440 acțiuni revendicate de A.V.A.S.
sunt acțiuni nominative, bunuri mobile incorporale, care nu intră sub
incidența dispozițiilor art. 1909 C. civ., întrucât această
regulă se aplică numai bunurilor mobile corporale.
Ca urmare, în mod greșit atât
instanța de fond cât și instanța de apel au dat eficiența
unor dispoziții legale care nu sunt aplicabile în speța de
față, ambele hotărâri fiind lipsite de temei legal.
Având în vedere că ambele instanțe
au soluționat cauza pe excepția prescripției ce nu era
aplicabilă în speță, fără a cerceta fondul cauzei,
Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a admite recursul formulat
de A.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 129 a Curții de Apel
București, secția a VI-a comercială, casează decizia
și sentința apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului
București, secția a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S.
București împotriva deciziei comerciale nr. 129 din 18 martie 2009 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,
casează decizia recurată și sentința comercială nr. 11405
din 29 octombrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a
comercială, și trimite cauza Tribunalului București pentru
rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 martie 2010.