ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4100/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4100/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția I penală, prin Sentința

penală nr. 136 din 12 mai 2009, a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul R.A. împotriva Rezoluției nr. 1671/II/2/2008 din 15 octombrie 2008

dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

L-a obligat pe petent să plătească

200 RON cheltuieli judiciare statului din care 100 RON onorariu avocatului din

oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel a reținut

următoarele:

Prin plângerea penală din 29 oct.

2007, condamnatul R.A., aflat în executarea unei pedepse în Penitenciarul

București Jilava, a solicitat efectuarea de cercetări penale față de numiții:

infracțiunilor de fals intelectual și neglijență în serviciu prevăzute și

pedepsite de art. 289 și 249 C. pen., constând în aceea că în calitate de șef

serviciu integrare socială, la o petiție adresată acesteia privind activitatea

desfășurată în penitenciar, a întocmit un scris cuprinzând "răspuns

general valabil și fictiv" și a refuzat să îi soluționeze petiția din 22

august 2007, nu i-a comunicat programul de activitate socio-educativ, conform

pct. 1 din plângere;

infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, prev. de art. 129 C. pen.,

constând în aceea că refuză să pună în libertate deținuții cărora le-a expirat

mandatul de arestare preventivă, menționând cu titlu de exemplu pe numitul

P.T., al cărui mandat din 10 aprilie 2006 - emis de Judecătoria Buftea a

expirat la 19 februarie 2007, a fost eliberat abia la 8 martie 2007;

a luat măsuri discriminatorii împotriva sa în raport cu alți deținuți, cu

același regim de detenție, cu privire la condițiile de cazare și efectuarea

plimbării zilnice, a săvârșit, potrivit aprecierii petentului, infracțiunea de

abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen. și pe

aceea prev. de art. 263 constând în omisiunea sesizării organelor judiciare,

făptuitorul refuzând în mod constant să sesizeze procurorul în legătură cu

infracțiunile pe care le constata în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

săvârșirea infracțiunilor de delapidare, supunere la rele tratamente, abuz sau

neglijență în serviciu, fals material, favorizarea infractorului și omisiunea

sesizării organelor judiciare constând în esență în faptul că rațiile de

alimente sunt diminuate și nu respectă normele de hrană, alimentele sunt

transportate în recipiente de aluminiu, făptuitorii emit adrese către instanțele

de judecată și autoritățile publice în care sunt consemnate aspecte nereale și

îl supun la rele tratamente, prin menținerea sa în regim de izolare severă.

Prin rezoluția din 17 septembrie

2008 dată în Dosarul nr. 2039/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București (dosar urmărire penală) s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C.

proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de inspectorii S.M., C.G. și inspectorul șef principal P.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 267, 247, 263 alin. (1) și (2), 264

alin. (1) și 289 alin. (1) C. pen. toate cu art. 33 lit. a) C. pen.; față de

inspectorul principal G.B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1)

C. pen. și pentru subinspectorul șef P.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de neglijență în serviciu și fals intelectual prev. și ped. de

art. 249 alin. (1) și 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen.

Împotriva soluției de neurmărire a

formulat plângere petentul, plângere respinsă ca nefondată prin Rezoluția nr.

1671/II/2/2008 din 15 octombrie 2008 al procurorului general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București.

Nemulțumit și de această soluție, în

termenul legal, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. petentul s-a

adresat cu plângere, la 5 noiembrie 2008, înregistrată sub nr. 6925/2/2008 la

Curtea de Apel București, secția I-a. A susținut, în esență, că nu s-au făcut

cercetări de către procuror motiv pentru care dorește completarea probelor de

către procuror.

Procedând conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., judecătorul a verificat rezoluția atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor depuse de

petent și constatând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală

și temeinică, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

respins plângerea ca nefondată.

Împotriva hotărârii a declarat

recurs petentul care deși i s-a conexat, la cerere, copie de pe sentința

recurată nu a formulat motive de recurs. Prezent în fața Înaltei Curți a adus

critici regimului penitenciar, nemulțumit că nu i se mai dau coli de hârtie

pentru a putea petiționa, că apa nu este potabilă și alte nereguli.

Cerându-i-se să formuleze critici privind hotărârea recurată a arătat că hotărârea

este nelegală pentru că intimații făptuitori nu s-au prezentat în instanță și

nu au avut avocat din oficiu și nici nu au fost reprezentanți, fiind

prejudiciat deoarece nu a putut să le adreseze întrebări.

A mai arătat că prima instanță

trebuia să facă cercetări și să audieze părțile și în fine că plângerea trebuia

să fie soluționată conform dispozițiilor capitolului din care face parte. În

final a cerut casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror pentru

efectuarea de cercetări iar în măsura în care este posibil instanța de recurs

să se pronunțe pe probele din dosar.

Recursul este nefondat.

Prin art. I pct. 168 din Legea nr.

281/2003 a fost introdus articolul 278

1

C. proc. pen. cu titlu

marginal "plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată".

În cele 13 aliniate ale articolului

nou introdus sunt cuprinse dispoziții privind competența materială, titularii

plângerii, desfășurarea ședinței de judecată, participarea părților, soluțiile

ce pot fi pronunțate și calea de atac.

Potrivit art. 278

1

alin.

(4) C. proc. pen., persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale și persoana care a făcut plângere se citează. Neprezentarea acestor

persoane legal citate, nu împiedică soluționarea cauzei.

Judecătorul, la termenul fixat

pentru judecarea plângerii dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea și

persoanei față de care s-a dispus soluția de neurmărire (în măsura în care

aceștia sau unul din ei este prezent) după care dă cuvântul procurorului, și

conform art. 278

1

alin. (7) soluționează plângerea verificând

rezoluția pe baza lucrărilor și a materialelor din dosarul cauzei și a oricăror

înscrisuri noi prezentate.

Din cuprinsul lucrărilor de la

dosarul cauzei rezultă că judecătorul care a soluționat cauza de față a

respectat întrutotul dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Mai rezultă din conținutul hotărârii recurate că a

analizat punctual acuzațiile formulate de petent și soluția pentru fiecare

intimat făptuitor și a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale

este legală și temeinică.

Așa fiind, cum nu se constată alte

motive care luate în considerare din oficiu să ducă la casarea sentinței Înalta

Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul R.A. împotriva Sentinței penale nr. 136 din 12 mai

2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

8 decembrie 2009.