ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4100/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin Sentința penală nr. 136 din 12 mai 2009, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.A. împotriva Rezoluției nr. 1671/II/2/2008 din 15 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. L-a obligat pe petent să plătească 200 RON cheltuieli judiciare statului din care 100 RON onorariu avocatului din oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele: Prin plângerea penală din 29 oct.

2007, condamnatul R.A., aflat în executarea unei pedepse în Penitenciarul București Jilava, a solicitat efectuarea de cercetări penale față de numiții: 1. P.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și neglijență în serviciu prevăzute și pedepsite de art. 289 și 249 C. pen., constând în aceea că în calitate de șef serviciu integrare socială, la o petiție adresată acesteia privind activitatea desfășurată în penitenciar, a întocmit un scris cuprinzând "răspuns general valabil și fictiv" și a refuzat să îi soluționeze petiția din 22 august 2007, nu i-a comunicat programul de activitate socio-educativ, conform pct. 1 din plângere; 2. G.B., pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, prev. de art. 129 C. pen., constând în aceea că refuză să pună în libertate deținuții cărora le-a expirat mandatul de arestare preventivă, menționând cu titlu de exemplu pe numitul P.T., al cărui mandat din 10 aprilie 2006 - emis de Judecătoria Buftea a expirat la 19 februarie 2007, a fost eliberat abia la 8 martie 2007; 3. P.G., inspector penitenciar, care a luat măsuri discriminatorii împotriva sa în raport cu alți deținuți, cu același regim de detenție, cu privire la condițiile de cazare și efectuarea plimbării zilnice, a săvârșit, potrivit aprecierii petentului, infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen.

și pe aceea prev. de art. 263 constând în omisiunea sesizării organelor judiciare, făptuitorul refuzând în mod constant să sesizeze procurorul în legătură cu infracțiunile pe care le constata în exercitarea atribuțiilor de serviciu. 4. S.M., C.G. și P.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, supunere la rele tratamente, abuz sau neglijență în serviciu, fals material, favorizarea infractorului și omisiunea sesizării organelor judiciare constând în esență în faptul că rațiile de alimente sunt diminuate și nu respectă normele de hrană, alimentele sunt transportate în recipiente de aluminiu, făptuitorii emit adrese către instanțele de judecată și autoritățile publice în care sunt consemnate aspecte nereale și îl supun la rele tratamente, prin menținerea sa în regim de izolare severă.

Prin rezoluția din 17 septembrie 2008 dată în Dosarul nr. 2039/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (dosar urmărire penală) s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de inspectorii S.M., C.G. și inspectorul șef principal P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 267, 247, 263 alin. (1) și (2), 264 alin. (1) și 289 alin. (1) C. pen. toate cu art. 33 lit. a) C. pen.; față de inspectorul principal G.B. pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen. și pentru subinspectorul șef P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de neglijență în serviciu și fals intelectual prev. și ped.

de art. 249 alin. (1) și 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. Împotriva soluției de neurmărire a formulat plângere petentul, plângere respinsă ca nefondată prin Rezoluția nr. 1671/II/2/2008 din 15 octombrie 2008 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Nemulțumit și de această soluție, în termenul legal, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. petentul s-a adresat cu plângere, la 5 noiembrie 2008, înregistrată sub nr. 6925/2/2008 la Curtea de Apel București, secția I-a. A susținut, în esență, că nu s-au făcut cercetări de către procuror motiv pentru care dorește completarea probelor de către procuror. Procedând conform art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., judecătorul a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor depuse de petent și constatând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea ca nefondată. Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul care deși i s-a conexat, la cerere, copie de pe sentința recurată nu a formulat motive de recurs. Prezent în fața Înaltei Curți a adus critici regimului penitenciar, nemulțumit că nu i se mai dau coli de hârtie pentru a putea petiționa, că apa nu este potabilă și alte nereguli. Cerându-i-se să formuleze critici privind hotărârea recurată a arătat că hotărârea este nelegală pentru că intimații făptuitori nu s-au prezentat în instanță și nu au avut avocat din oficiu și nici nu au fost reprezentanți, fiind prejudiciat deoarece nu a putut să le adreseze întrebări.

A mai arătat că prima instanță trebuia să facă cercetări și să audieze părțile și în fine că plângerea trebuia să fie soluționată conform dispozițiilor capitolului din care face parte. În final a cerut casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea de cercetări iar în măsura în care este posibil instanța de recurs să se pronunțe pe probele din dosar. Recursul este nefondat. Prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 a fost introdus articolul 278 1 C. proc. pen. cu titlu marginal "plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată". În cele 13 aliniate ale articolului nou introdus sunt cuprinse dispoziții privind competența materială, titularii plângerii, desfășurarea ședinței de judecată, participarea părților, soluțiile ce pot fi pronunțate și calea de atac.

Potrivit art. 278 1 alin. (4) C. proc. pen., persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și persoana care a făcut plângere se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate, nu împiedică soluționarea cauzei. Judecătorul, la termenul fixat pentru judecarea plângerii dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea și persoanei față de care s-a dispus soluția de neurmărire (în măsura în care aceștia sau unul din ei este prezent) după care dă cuvântul procurorului, și conform art. 278 1 alin. (7) soluționează plângerea verificând rezoluția pe baza lucrărilor și a materialelor din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Din cuprinsul lucrărilor de la dosarul cauzei rezultă că judecătorul care a soluționat cauza de față a respectat întrutotul dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. Mai rezultă din conținutul hotărârii recurate că a analizat punctual acuzațiile formulate de petent și soluția pentru fiecare intimat făptuitor și a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Așa fiind, cum nu se constată alte motive care luate în considerare din oficiu să ducă la casarea sentinței Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.A. împotriva Sentinței penale nr. 136 din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 decembrie 2009.