ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2136/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56

din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.D.,

încarcerat în Penitenciarul Rahova și a menținut rezoluția atacată.

A obligat petentul la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din 11 decembrie 2008

dată în dosarul nr. 2029/II-2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de C.D. împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 1885/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.A.L.G.,

subinspector șef de penitenciar pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu și fals

intelectual, prevăzută de art. 246 C. pen., și respectiv art. 249 C. pen. și art.

289 C. pen.

Parchetul a opinat că cele

învederate de petent, deținut în Penitenciarul Rahova, cum că medicul

stomatolog din cadrul penitenciarului nu i-ar fi acordat un tratament de

specialitate corespunzător sunt fără suport probator, fiind infirmate de actele

medicale aflate la dosar.

Nemulțumit de modul de

soluționare al plângerii sale, petiționarul s-a adresat instanței de judecată

în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Instanța de fond a apreciat

soluția Parchetului ca fiind legală având la bază actele medicale de la dosarul

cauzei din care rezultă că acesta a fost consultat în repetate rânduri de

medicul stomatolog al penitenciarelor care i-a stabilit diagnosticul și

tratamentul de urmat iar faptul că afecțiunile stomatologice i-au provocat

dureri nu are legătură cu asistența medicală acordată, ci țin de patologia

bolii.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat recurs petiționarul C.D. solicitând casarea

hotărârii și trimiterea cauzei pentru începerea urmăririi penale. Recurentul

critică hotărârea și sub aspectul că instanța nu i-a dat posibilitatea să

administreze probe în apărare.

Recurentul a atașat un set

de acte.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând recursul petiționarului sub aspectul motivelor invocate,

cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată recursul

fondat pentru următoarele considerente:

Art. 6 alin. (5) C. proc.

pen., prevede că instanța are obligația de a asigura inculpatului și celorlalte

părți posibilitatea de a-și pregăti și exercita apărarea.

Din conținutul practicalei

sentinței penale nr. 56 din 12 martie 2009 a

Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, rezultă că petentul a

solicitat acordarea unui termen pentru a depune un set de acte în apărare, pe

care nu le avea asupra sa, deoarece nu a primit citația, fiind mutat de la

Penitenciarul Rahova la Penitenciarul Giurgiu, cerere pe care instanța a

respins-o.

Înalta Curte, prin prisma

dispozițiilor art. 6 alin. (5) C. proc. pen., apreciază că prin respingerea

cererii petiționarului a fost încălcat dreptul la apărare al acestuia, întrucât

a solicitat un termen pentru a-și pregăti apărarea (era primul termen la care

acesta era prezent și tot primul solicitat pentru pregătirea apărării) acestuia

nu i s-a dat posibilitatea de a-și apăra interesele și a demonstra că

susținerile sale sunt întemeiate.

Este cunoscută împrejurarea că

stabilirea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, stabilirea

vinovăției și a răspunderii fiecărei persoane în scopul de a se constata dacă

există sau nu temeiuri de vinovăție nu se pot realiza decât prin intermediul

probelor. Astfel, apare justificată cererea petiționarului de amânare a cauzei

pentru pregătirea apărării, iar instanța de fond prin respingerea nejustificată

a acesteia, a încălcat dispozițiile art. 6 și art. 171 C. proc. pen., cu

privire la garantarea dreptului la apărare, art. 6 din C.E.D.O. cu privire la

un proces echitabil, producându-i petiționarului o vătămare ce nu poate fi

înlăturată decât prin casarea hotărârii.

Pentru aceste considerente,

conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul,

va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță care

va respecta dispozițiile privind garantarea dreptului la apărare și va

manifesta rol activ în administrarea probelor propuse de către petiționar

pentru soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul petiționar C.D. împotriva sentinței penale nr. 56 din 12 martie 2009

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2009.