ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2136/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.D., încarcerat în Penitenciarul Rahova și a menținut rezoluția atacată. A obligat petentul la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din 11 decembrie 2008 dată în dosarul nr. 2029/II-2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de C.D.

împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 1885/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.A.L.G., subinspector șef de penitenciar pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu și fals intelectual, prevăzută de art. 246 C. pen., și respectiv art. 249 C. pen. și art. 289 C. pen. Parchetul a opinat că cele învederate de petent, deținut în Penitenciarul Rahova, cum că medicul stomatolog din cadrul penitenciarului nu i-ar fi acordat un tratament de specialitate corespunzător sunt fără suport probator, fiind infirmate de actele medicale aflate la dosar.

Nemulțumit de modul de soluționare al plângerii sale, petiționarul s-a adresat instanței de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Instanța de fond a apreciat soluția Parchetului ca fiind legală având la bază actele medicale de la dosarul cauzei din care rezultă că acesta a fost consultat în repetate rânduri de medicul stomatolog al penitenciarelor care i-a stabilit diagnosticul și tratamentul de urmat iar faptul că afecțiunile stomatologice i-au provocat dureri nu are legătură cu asistența medicală acordată, ci țin de patologia bolii. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petiționarul C.D. solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru începerea urmăririi penale.

Recurentul critică hotărârea și sub aspectul că instanța nu i-a dat posibilitatea să administreze probe în apărare. Recurentul a atașat un set de acte. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul petiționarului sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată recursul fondat pentru următoarele considerente: Art. 6 alin. (5) C. proc. pen., prevede că instanța are obligația de a asigura inculpatului și celorlalte părți posibilitatea de a-și pregăti și exercita apărarea. Din conținutul practicalei sentinței penale nr. 56 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, rezultă că petentul a solicitat acordarea unui termen pentru a depune un set de acte în apărare, pe care nu le avea asupra sa, deoarece nu a primit citația, fiind mutat de la Penitenciarul Rahova la Penitenciarul Giurgiu, cerere pe care instanța a respins-o.

Înalta Curte, prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. (5) C. proc. pen., apreciază că prin respingerea cererii petiționarului a fost încălcat dreptul la apărare al acestuia, întrucât a solicitat un termen pentru a-și pregăti apărarea (era primul termen la care acesta era prezent și tot primul solicitat pentru pregătirea apărării) acestuia nu i s-a dat posibilitatea de a-și apăra interesele și a demonstra că susținerile sale sunt întemeiate. Este cunoscută împrejurarea că stabilirea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, stabilirea vinovăției și a răspunderii fiecărei persoane în scopul de a se constata dacă există sau nu temeiuri de vinovăție nu se pot realiza decât prin intermediul probelor.

Astfel, apare justificată cererea petiționarului de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, iar instanța de fond prin respingerea nejustificată a acesteia, a încălcat dispozițiile art. 6 și art. 171 C. proc. pen., cu privire la garantarea dreptului la apărare, art. 6 din C.E.D.O. cu privire la un proces echitabil, producându-i petiționarului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii. Pentru aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță care va respecta dispozițiile privind garantarea dreptului la apărare și va manifesta rol activ în administrarea probelor propuse de către petiționar pentru soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul petiționar C.D. împotriva sentinței penale nr. 56 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.