ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 597/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC „A.F." SA Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, obligarea la punerea în executare a Hotărârii nr. 233 din 15 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, în sensul de a se conforma pârâta dispozițiilor instanței de anulare a Deciziei nr. 77/2005 și a Procesului-verbal din 14 septembrie 2004, a măsurilor dispuse prin actele de control nr. 1/2003 și nr. 2/2003 și să pună în executare efectiv scutirea de plată a obligațiilor bugetare restante la data de 30 ale lunii în care s-a semnat contractul de privatizare, prin operarea scutirii și a exonerării în evidențele sale.

Totodată, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri și să se aplice conducătorului autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. A arătat reclamanta că s-a adresat autorității pârâte cu scrisoarea nr. 33509 din 28 august 2007 pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul de contencios administrativ, solicitând ca aceasta să se conformeze titlului executor reprezentat de Sentința civilă nr. 233/2006 a Curții de Apel Ploiești, sentință menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâta refuzând în mod nejustificat executarea sentinței în termenul stabilit de instanță.

Prin Sentința civilă nr. 131 din 20 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă în parte acțiunea formulată, instanța dispunând obligarea intimatei să plătească reclamantei suma de 10.9613 RON daune interese, compusă din 17.933 RON reactualizarea sumelor din titlu și 91.680 RON profit nerealizat, conform raportului de expertiză, precum și aplicarea conducătorului autorității publice a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere. S-a reținut, în ce privește capătul de cerere vizând punerea în executare a hotărârii, că pe rolul Curții de Apel Ploiești există o contestație la executare privind întinderea și aplicarea titlului, în cadrul căreia se invocă probleme de drept legate de executare.

În ce privește sumele pretinse, instanța a procedat la omologarea variantei î din raportul de expertiză, întrucât aceasta respectă titlul executor ce face obiectul litigiului. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău care a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din art. 304 și ale art. 304 1 C. proc. civ., cerând admiterea acestuia pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 2136 din 9 aprilie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău ca tardiv. Împotriva acestei decizii recurenta-pârâtă a formulat contestație în anulare, criticând Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 318 teza I C. proc.

civ. S-a apreciat în această cale extraordinară de atac că hotărârea dată în recurs reprezintă o greșeală materială. S-a precizat că eroarea materială a instanței de recurs a constat în aceea că nu a luat în calcul borderoul de corespondență dintre instituția recurentă și Oficiul Poștal Buzău din care rezultă că recursul a fost formulat în termen legal. Contestația în anulare este inadmisibilă și va fi respinsă. Contestația în anulare prevăzută de art. 318 (1) C. proc. civ., prevede pentru admisibilitate două motive: când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul „unei greșeli materiale”, când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, „a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”.

De asemenea, nu orice hotărâre poate face obiect al contestației în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ., ci doar aceea prin care s-a soluționat recursul. În speță, prin Decizia atacată nr. 2136/2009 s-a respins recursul ca tardiv formulat. Față de considerentele mai sus invocate și de prevederile textului de lege - art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că această cale extraordinară de atac este inadmisibilă, motiv pentru care se va respinge contestația în anulare formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău împotriva Deciziei nr. 2136 din 9 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.