ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 742/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 8 februarie 2007, societatea

comercială SC B. SA Buzău a solicitat ca în contradictoriu cu D.G.A.M.C. din

cadrul A.N.A.F. și D.G.F.P. a județului Buzău să se dispună anularea Deciziei nr.

81 din 29 decembrie 2006, emisă de pârâta secundă, precum și a Deciziilor de

impunere nr. 20361 – 20614 din 31 decembrie 2005, emise de prima autoritate

publică, ca nelegale.

Pe cale de consecință,

reclamanta a cerut exonerarea sa de obligația de plată a sumelor de bani

pretins datorate către bugetul de stat consolidat, stabilite prin acele decizii

de impunere.

Curtea de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

77 din 10 mai 2007 a admis acțiunea, continuată de administratorul judiciar SC F.F.I.C.I.

SRL Constanța și a anulat actele administrativ - fiscale supuse controlului

jurisdicțional.

De asemenea, a

obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 2,30 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a județului Buzău.

Recurenta a

susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că reclamanta nu a dat

dovadă de rea credință în ceea ce privește obligațiile sale față de bugetul de

stat, din moment ce în planul de reorganizare judiciară s-a prevăzut că acestea

se vor achita în sem. II al anului 2007.

Că, la data

declarării recursului, societatea comercială debitoare nu a înțeles să-și

îndeplinească nici obligațiile curente de la data confirmării planului de

reorganizare și până la zi, cu toate că termenul final a fost stabilit la 30

iunie 2007.

Oral, la

termenul de astăzi, fixat pentru judecarea recursului, reprezentantul

recurentei a invocat excepția de necompetență materială a curții de apel de a

soluționa, în prima instanță, prezentul litigiu de contencios administrativ.

Această

excepție de procedură este întemeiată.

Atât din Decizia

nr. 81 din 29 decembrie 2006, emisă de pârâta D.G.F.P. a județului Buzău

(filele 63-65), cât și din conținutul întâmpinării depuse de această autoritate

publică în cursul primului ciclu procesual (filele 42-44) rezultă fără echivoc

cuantumul creanțelor bugetare care este de 320.354 RON și reprezintă dobânzi și

penalități de întârziere aferente unor obligații fiscale ale agentului economic

neachitate la termen, înainte și după deschiderea procedurii de reorganizare

judiciară.

Deși excepția

de necompetență materială a fost invocată în scris prin întâmpinare și

ulterior, susținută oral de reprezentantul pârâtei, curtea de apel a respins-o

ca neîntemeiată, reținând că „acțiunea este formulată împotriva unor decizii

emise de D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. pentru care competența revine în primă

instanță curții de apel”.

Hotărârea

pronunțată în privința excepției și a fondului cauzei este însă, nelegală

deoarece competența de soluționare în primă instanță a litigiilor ce au ca

obiect acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora se stabilește, conform art. 10 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în favoarea tribunalului sau a

Curții de Apel, în funcție de valoare, după cum aceasta este mai mică sau mai

mare de 500.000 lei, neavând nici o relevanță dacă actul administrativ a fost

emis de o autoritate centrală sau de o autoritate locală.

Întrucât Curtea

de Apel Ploiești a ignorat această reglementare legală derogatorie de la

normele C. proc. civ. precum și cuantumul total al creanțelor bugetare

contestate (de 320.354 lei) și prin sentință a pășit la soluționarea în primă

instanță a litigiului deși nu era competentă material, urmează a se admite

recursul, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre competentă

soluționare la Tribunalul Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Văzând și

dispozițiile art. 158 alin. (3) art. 304 pct. 3 art. 312 alin. (3) și art. 313 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurenta - pârâtă A.N.A.F., prin D.F.P. Buzău împotriva sentinței civile nr. 77

din data de 10 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Buzău, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 februarie 2008.