ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 742/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 februarie 2007, societatea comercială SC B. SA Buzău a solicitat ca în contradictoriu cu D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F. și D.G.F.P. a județului Buzău să se dispună anularea Deciziei nr. 81 din 29 decembrie 2006, emisă de pârâta secundă, precum și a Deciziilor de impunere nr. 20361 – 20614 din 31 decembrie 2005, emise de prima autoritate publică, ca nelegale. Pe cale de consecință, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligația de plată a sumelor de bani pretins datorate către bugetul de stat consolidat, stabilite prin acele decizii de impunere. Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 77 din 10 mai 2007 a admis acțiunea, continuată de administratorul judiciar SC F.F.I.C.I.

SRL Constanța și a anulat actele administrativ - fiscale supuse controlului jurisdicțional. De asemenea, a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 2,30 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a județului Buzău. Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că reclamanta nu a dat dovadă de rea credință în ceea ce privește obligațiile sale față de bugetul de stat, din moment ce în planul de reorganizare judiciară s-a prevăzut că acestea se vor achita în sem.

II al anului 2007. Că, la data declarării recursului, societatea comercială debitoare nu a înțeles să-și îndeplinească nici obligațiile curente de la data confirmării planului de reorganizare și până la zi, cu toate că termenul final a fost stabilit la 30 iunie 2007. Oral, la termenul de astăzi, fixat pentru judecarea recursului, reprezentantul recurentei a invocat excepția de necompetență materială a curții de apel de a soluționa, în prima instanță, prezentul litigiu de contencios administrativ. Această excepție de procedură este întemeiată. Atât din Decizia nr. 81 din 29 decembrie 2006, emisă de pârâta D.G.F.P.

a județului Buzău (filele 63-65), cât și din conținutul întâmpinării depuse de această autoritate publică în cursul primului ciclu procesual (filele 42-44) rezultă fără echivoc cuantumul creanțelor bugetare care este de 320.354 RON și reprezintă dobânzi și penalități de întârziere aferente unor obligații fiscale ale agentului economic neachitate la termen, înainte și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară. Deși excepția de necompetență materială a fost invocată în scris prin întâmpinare și ulterior, susținută oral de reprezentantul pârâtei, curtea de apel a respins-o ca neîntemeiată, reținând că „acțiunea este formulată împotriva unor decizii emise de D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F.

pentru care competența revine în primă instanță curții de apel”. Hotărârea pronunțată în privința excepției și a fondului cauzei este însă, nelegală deoarece competența de soluționare în primă instanță a litigiilor ce au ca obiect acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora se stabilește, conform art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în favoarea tribunalului sau a Curții de Apel, în funcție de valoare, după cum aceasta este mai mică sau mai mare de 500.000 lei, neavând nici o relevanță dacă actul administrativ a fost emis de o autoritate centrală sau de o autoritate locală. Întrucât Curtea de Apel Ploiești a ignorat această reglementare legală derogatorie de la normele C. proc.

civ. precum și cuantumul total al creanțelor bugetare contestate (de 320.354 lei) și prin sentință a pășit la soluționarea în primă instanță a litigiului deși nu era competentă material, urmează a se admite recursul, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal. Văzând și dispozițiile art. 158 alin. (3) art. 304 pct. 3 art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă A.N.A.F., prin D.F.P. Buzău împotriva sentinței civile nr. 77 din data de 10 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.