ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1592/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.L. al Comunei Brăești a

solicitat, în contradictoriu cu A.P.D.R.P. București și C.R.P.

D.R.P. 2 Constanța, anularea

Deciziei de soluționare a contestației nr. 465 din 16 februarie 2007 pronunțată

de pârâta A.P.D.R.P., a procesului - verbal de control încheiat la data de 18

decembrie 2006 de către C.R.P.D.R.P. 2 Constanța, precum și anularea scrisorii

de notificare a C.L. Brăești din 17 ianuarie 2007 emisă de centrul regional

Constanța.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că recuperarea sumei în speță de la C.L.

Brăești este, în opinia sa, o măsură dispusă

greșit,

deoarece are ca temei manualul A.P. din 24 noiembrie 2003

și, ca atare, actul normativ în discuție nu poate

retroactiva.

A mai precizat reclamantul că, pe de o parte, subcontractarea este

legală, iar pe de altă parte, că nu are cunoștință de subcontractarea acordată

SC C. SA Buzău.

Mai mult, a apreciat reclamantul, o condiție

esențială pentru a se cere

restituirea banilor nu o poate constitui decât neefectuarea

lucrărilor, situație ce nu se regăsește însă.

Prin sentința nr. 132 din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea formulată

a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că

prin încheierea contractului din 24 noiembrie 2003, contract de

subantrepriză cu SC C. SA Buzău au fost încălcate

prevederile art.

7 din contractul de execuție lucrări.

Totodată s-a mai reținut că autoritatea contractantă

poate aplica de

drept

sancțiunile pentru întreruperea contractului, dacă contractantul

subcontractează fără aprobare.

Prima instanță a apreciat, pe de o parte, că dată fiind calitatea

reclamantului de beneficiar al lucrării și al fondurilor S.A.P.A.R.D., nu pot

fi avute în vedere susținerile acestuia în sensul că nu a cunoscut existenta

contractului de subantrepriză, iar, pe de altă parte, că nici mențiunea

relativă la plata lucrărilor efectuate nu este întemeiată, deoarece la calculul

debitului a fost luat în considerare profitul de 7% plătit de reclamant

beneficiarului lucrării precum cheltuială eligibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.L. Brăești,

solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii

și anularea actelor contestate.

Este criticată soluția instanței de fond pentru că a reținut culpa

recurentului în necunoașterea subcontractării lucrării fără să rețină aceeași

culpă și în sarcina pârâtei care a avut organe de control și nu a observat că

lucrarea este executată de către un alt constructor care nu câștigase licitația

și chiar a fost de acord cu plata a două tranșe de plăți către SC I.C. SA București.

Se invocă faptul că chiar dacă ar fi aflat despre cea de-a treia

societate și ar fi acționat în consecință lucrarea nu s-ar mai fi executat,

pentru că termenul era foarte scurt și exista riscul să fie pierdute fondurile

nerambursabile.

Se apreciază că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304

1

C.

proc. civ. deoarece instanța nu a analizat temeinicia motivelor pentru care s-a

dispus recuperarea sumei de la C.L. Brăești deși frauda a făcut-o SC I.C. SA

București.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în

cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele

considerente:

C.L. Brăești, în calitate de beneficiar, a încheiat cu agenția S.A.P.A.R.D.

București, în calitate de autoritate contractantă un contract de finanțare

pentru realizarea unui proiect. Ulterior, între C.L. Brăești, în calitate de

autoritate contractantă și firma SC I.C. SA București, în calitate de

contractant, a fost încheiat un contract de lucrări.

Pe parcursul derulării acestui contract, firma contractantă a

subcontractat firmei SC C. SA Buzău.

Așa cum a reținut și instanța de fond, această subcontractare s-a făcut

cu încălcarea prevederilor art. 7 din contractul de execuție lucrări pentru că

nu a existat autorizare prealabilă, scrisă, a autorității contractante, iar

subcontractanții trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate

aplicabile contractantului la data încheierii contractului.

Deși recurentul susține că nu are nici o culpă pentru că nu a cunoscut

despre încheierea acestui contract nu pot fi reținute astfel de aprecieri

pentru că fiind autoritatea contractantă în cadrul contractului de execuție a

lucrărilor și fiind beneficiar al fondurilor nerambursabile avea tot interesul

să supravegheze întocmai lucrările și respectarea contractelor de finanțare și

executare a lucrărilor.

Nu sunt fondate nici susținerile din motivele de recurs că dacă ar fi

cunoscut acest contract lucrarea nu ar mai fi fost executată, pentru că odată

încheiate contractele ele trebuie respectate, iar contractul de subcontractare

trebuia încheiat cu autorizare prealabilă a autorității contractante.

Prin urmare, soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, pentru a fi incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat pentru că dacă

recurentul apreciază că SC I.C. SA București are vreo culpă în sancționarea

acestuia, are posibilitatea formulării unei acțiuni dar aceasta nu poate fi

soluționată în cadrul litigiului vizând anularea actelor întocmite de A.P.D.R.P.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza

art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.L. al

Comunei Brăești împotriva sentinței

civile nr. 132 din 13 septembrie 2007

a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2008.