ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2331/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Soluțiile primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanta SC V.A. SA, în

contradictoriu cu pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. Argeș, a solicitat anularea

Deciziei nr. 133 din 18 august 2010, a Deciziei de impunere nr. 902 din 14 mai 2010

și a Raportului de inspecție fiscală nr. 41466 din 14 mai 2010, emise de D.G.F.P.

Argeș.

Totodată, reclamanta

a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a contestației formulată împotriva

Deciziei de impunere nr. 3 din 04 august 2009, cât și a Raportului de inspecție

fiscală nr. 18838 din 03 august 2009.

1.1. Prin Încheierea

de ședință din data de 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești a dispus

suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la

soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 837/46/2010, aflat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Argeș a reținut, în esență, că actele

administrative contestate obligă reclamanta la plata sumei de 430.049 lei TVA

și 81.180 lei majorări de întârziere, sume calculate în baza accizelor, al

căror cuantum nu este definitivat.

De asemenea, Curtea

de apel a constatat că nu ar putea face aprecieri asupra legalității actelor

fiscale din cauză, în condițiile în care nu este soluționat litigiul precedent,

având în vedere și faptul că litigiul inițial ar putea să se finalizeze cu o

variantă modificată de plată a accizelor, caz în care s-ar modifica și

obligația de plată a TVA și a accesoriilor aferente.

Având

în vedere că prin Sentința nr. l62/ F-CONT din 15 februarie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești s-a dispus obligarea pârâtei A.N.A.F. să soluționeze

contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. 3 din 04 august 2009,

cât și faptul că prin Decizia nr. l33 din l8 august 2010 se reține obligația de

plată a TVA aferente accizelor datorate în baza Deciziei de impunere nr. 3 din 04

august 2009, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

1.2. Prin Încheierea

de ședință din data de 15 decembrie 2010,

Curtea de Apel Pitești a admis cererea

formulată de reclamanta SC V.A., în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P.

Argeș, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 902 din 14 mai

2010, până la soluționarea irevocabilă a cauzei de fond.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că prin încheierea

de ședință din 24 noiembrie 2010 s-a dispus suspendarea soluționării cauzei,

însă în privința cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 902

din 14 mai 2010 s-a fixat termen de judecată la data de 15 decembrie 2010

pentru când reclamanta a fost obligată plătească cauțiunea, în limitele impuse

de legiuitor.

Totodată,

instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, având în vedere dependența plății TVA și accesoriilor

ce fac obiectul cauzei, de plata accizelor nesoluționată irevocabil, o

eventuală executare silită conducând la blocarea activității reclamantei., fără

a fi stabilită o culpă în sarcina acesteia.

2.

Motivele de recurs înfățișate de recurentul-pârât M.F.P. prin D.G.F.P. Argeș,

în termen legal a declarat recurs atât împotriva încheierii de ședință din data

de 24 noiembrie 2010, cât și a încheierii de ședință din data de 15 decembrie

2010, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal în cauza de fond, având ca obiect contestația formulată

de reclamanta SC V.A. SA

2.1.

Recursul declarat împotriva Încheierii din data de 24 noiembrie 2010 prin care,

în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea soluționării

cauzei de față, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 837/46/2010,

aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurentul-pârât,

invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a

susținut că în mod nelegal s-a dispus suspendarea soluționării cauzei, pe temeiul

arătat, arătând că, în realitate, ceea ce urmărește reclamanta nu este decât prelungirea

fără justificare a achitării obligațiilor bugetare stabilite în sarcina sa.

În

opinia recurentei nu sunt întrunite cerințele art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în

condițiile în care, în dosarul menționat, aflat în curs de soluționare în

recurs, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a pronunțat o hotărâre

prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC V.A. și a fost obligată recurenta

să soluționeze contestația acesteia împotriva unei decizii de impunere din 2009

(nr. 3 din 4 august 2009).

Nu

există nici o legătură, în sensul art. 244 C. proc. civ., între această cauză

și dosarul de față, în opinia recurentului.

2.2.

Recursul declarat de același recurent împotriva încheierii din 15 decembrie 2010

Recurentul

M.F.P. – D.G.F.P. a atacat cu recurs și încheierea din 15 decembrie 20110,

pronunțată de instanța de fond, în același dosar, prin care, în temeiul art. 15

din Legea nr. 554/2004, republicată, s-a dispus suspendarea executării Deciziei

nr. 902 din 14 mai 2010.

Invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304

1

C.

proc. civ., recurentul a criticat și această soluție, sub următoarele aspecte:

-

instanța a stabilit o insuficientă cauțiune (10.345 lei), suma ce se impunea a

fi depusă cu acest titlu fiind de 20 % din suma contestată;

-

nu sunt îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea

dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate.

Nu

s-a dovedit în cauză existența unei îndoieli puternice asupra legalității actelor

administrativ fiscale contestate și în plus, recurentul a remarcat că instanța

de fond, în motivarea cererii de suspendare a analizat practic fondul cauzei

ceea ce evident nu este admisibil în procedura sumară a suspendării executării actelor

administrativ fiscale.

3.

Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă

SC V.A. SA a formulat întâmpinare la recursurile declarate de recurentul-pârât,

solicitând, în esență, respingerea acestora ca nefondate, dată fiind aplicarea corectă

de către prima instanță a textelor de lege incidente.

4.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Recursurile

sunt fondate.

Înalta

Curte, examinând încheierile atacate raportat la actele și lucrările dosarului

și față de prevederile legale aplicabile, apreciază că au fost pronunțate cu

greșita aplicare a legii astfel că se impune casarea lor, în limitele și pentru

considerentele în continuare arătate, cu consecința trimiterii cauzei spre continuarea

judecății, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 244

1

și 245 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

4.1.

Asupra recursului promovat împotriva încheierii din 24 noiembrie 2010

Prin

această încheiere, astfel cum s-a arătat deja în expunerea rezumativă a

considerentelor primei instanțe judecătorul fondului, făcând aplicarea prevederilor

art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei până la

soluționarea irevocabilă a dosarului 837/46/2010 aflat pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Contrar

celor reținute de prima instanță și în acord cu susținerile recurentului pe acest

aspect, Înalta Curte reține că nu se impunea în cauză suspendarea soluționării cauzei

pe temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Cu

toate că între părți, în mod evident există mai multe litigii în curs, astfel

cum a stabilit și instanța de fond, ceea ce desigur că generează și apariția

unor legături în sensul în care s-ar putea susține și existența unei „influențe”,

Înalta Curte apreciază că esențial, în sensul instituției art. 244 pct. 1 C.

proc. civ., este caracterul său facultativ.

Astfel,

adoptarea acestei măsuri depinde de aprecierea instanței care este datoare să

examineze și să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze ci și oportunitatea

suspendării judecății.

Din

această perspectivă este evident că interesul reclamantei-intimate, care a

promovat o multitudine de cauze și apoi a obținut succesiv suspendarea

executării actelor contestate sau a soluționării acestora, este acela de a

menține și de a prelungi pe o durată cât mai mare de timp incertitudinea

referitoare la obligațiile suplimentare de plată stabilite în sarcina sa.

Fără

a susține că judecata trebuie realizată cu încălcarea drepturilor procesuale

ale tuturor părților implicate și în conformitate cu prevederile legale

incidente, Înalta Curte apreciază că un astfel de interes nu se impunea a fi proteguit

pe această cale, cu atât mai mult cu cât cauza juridică a tuturor acțiunilor o

reprezintă Decizia nr. 12 din 25 martie 2009, emisă de D.J.A.O.V. Argeș prin

care au fost anulate Deciziile nr. 9 din 25 iunie 2008 și 11 din 2 octombrie 2008

de utilizator fiscal, cererea de suspendare a executării acestei decizii fiind irevocabil

respinsă (Decizia nr. 1322 din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești).

Așadar,

în considerarea celor mai sus arătate, se va admite recursul declarat împotriva

acestei încheieri, cu consecința casării măsurii dispuse și a trimiterii cauzei

la aceeași instanță spre continuarea judecății.

4.2.

Asupra recursului promovat împotriva încheierii din 15 decembrie 2010

Examinând

și această încheiere atacată cu recurs de către recurentul-pârât, Înalta Curte potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că aceasta a fost pronunțată cu vădita

încălcare a prevederilor art. 244

1

și 245 C. proc. civ., astfel că

se impune analizarea regularității căii de atac exercitate, cu prioritate din această

perspectivă.

Încheierea

din 15 decembrie 2010 prin care, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,

republicată s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 902 din 14 mai 2010,

a fost pronunțată, fără îndoială, după ce, la un termen anterior, soluționarea cauzei

în ansamblul ei fusese suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Odată

ce cauza a fost suspendată pe temeiul arătat, în sensul și spiritul prevederilor

art. 244

1

și 245 C. proc. civ., care reglementează calea de atac ce

poate fi exercitată împotriva încheierii de suspendare a judecării procesului și

respectiv modalitățile de reîncepere a judecății, este evident că nu mai pot fi

efectuate acte noi de procedură și în orice caz nu mai pot fi adoptate soluții

care, la rândul lor, sunt susceptibile de căi de atac.

Înalta

Curte apreciază așadar că în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor sus

menționate C. proc. civ., incidente în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

republicată, prima instanță a trecut la soluționarea cererii de suspendare, cu

citarea părților în ședință publică, în condițiile în care fusese deja suspendat

cursul judecății în cauză, fiind irelevantă din perspectivă procesuală mențiunea

judecătorului fondului în sensul că termenul de judecată pentru această cerere

de suspendare a fost fixat la data la care prima instanță a rămas în pronunțare

pe cererea de suspendare a judecății, pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ.

Față

de temeiurile de drept analizate, de natură a antrena casarea și a acestei încheieri,

cu consecința înlăturării măsurii dispuse în condiții de vădită încălcare a

normelor de procedură, nu se mai impune așadar examinarea și a celorlalte motive

de recurs formulate de recurentul-pârât, vizând întrunirea cerințelor prevăzute

de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de M.F.P. prin D.G.F.P. Argeș împotriva încheierii de ședință din

data de 24 noiembrie 2010 și a încheierii de ședință din data de 15 decembrie

2010, ambele pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre continuarea judecății la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2011.