ÎCCJ, decizie (scj.ro #84839)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84839) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Suspendarea judecății când dezlegarea pricinii
atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui
drept care face obiectul unei alte judecăți. Caracterul facultativ al
măsurii.
Codul
de procedură civilă, 244 alin. pct. 1
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: judecată
Suspendare
Adoptarea
măsurii suspendării judecării cauzei în temeiul art. 244 alin.
pct. 1 din Codul de procedură civilă depinde de aprecierea instanței,
care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre
cauze ci și oportunitatea suspendării judecății.
Decizia
nr. 2331 din 19 aprilie 2011
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești,
reclamanta SC V Argeș SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a Finanțelor
Publice Argeș, a solicitat anularea Deciziei nr.133/18.08.2010, a Deciziei
de impunere nr.902/14.05.2010 și a Raportului de inspecție
fiscală nr.41466/14.05.2010, emise de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Argeș.
Totodată,
reclamanta a solicitat suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244
pct.1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea
irevocabilă a contestației formulată împotriva Deciziei de
impunere nr.3/04.08.2009, cât și a Raportului de inspecție
fiscală nr.18838/03.08.2009.
Prin
Încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2010
,
Curtea de Apel Pitești a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 244
pct.1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea
irevocabilă a dosarului nr.837/46/2010, aflat pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Pentru
a pronunța această soluție, Curtea de Apel Argeș a reținut,
în esență, că actele administrative contestate obligă reclamanta
la plata sumei de 430.049 lei TVA și 81.180 lei majorări de întârziere,
sume calculate în baza accizelor , al căror cuantum nu este definitivat.
De, asemenea, Curtea de apel a constatat că nu ar putea
face aprecieri asupra legalității actelor fiscale din cauză, în
condițiile în care nu este soluționat litigiul precedent, având în
vedere și faptul că litigiul inițial ar putea să se
finalizeze cu o variantă modificată de plată a accizelor, caz în
care s-ar modifica și obligația de plată a TVA și a
accesoriilor aferente.
Având în vedere că prin Sentința
nr.l62/F-CONT/15.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești
s-a dispus obligarea pârâtei ANAF să soluționeze contestația
reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr.3/04.08.2009, cât și faptul
că prin Decizia nr.l33/l8.08.2010 se reține obligația de
plată a TVA aferente accizelor datorate în baza Deciziei de impunere
nr.3/04.08.2009, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art.244 pct.1 din Codul de procedură
civilă.
Prin Încheierea de ședință din data de 15
decembrie 2010,
Curtea de Apel Pitești a admis
cererea formulată de reclamanta SC V Argeș, în contradictoriu cu
pârâtul Ministerul Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a
Finanțelor Publice Argeș, dispunând suspendarea executării
Deciziei de impunere nr.902/14.05.2010, până la soluționarea
irevocabilă a cauzei de fond.
Pentru
a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut în
esență, că prin Încheierea de ședință din 24
noiembrie 2010 s-a dispus suspendarea soluționării cauzei, însă
în privința cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere
nr.902/14.05.2010 s-a fixat termen de judecată la data de 15 decembrie
2010 pentru când reclamanta a fost obligată plătească
cauțiunea, în limitele impuse de legiuitor.
Totodată,
instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, având în vedere dependența
plății TVA și accesoriilor ce fac obiectul cauzei, de plata
accizelor nesoluționată irevocabil, o eventuală executare silită
conducând la blocarea activității reclamantei., fără a fi
stabilită o culpă în sarcina acesteia.
Ministerul
Finanțelor Publice-prin Direcția Generală a Finanțelor
Publice Argeș, în termen legal a declarat recurs atât împotriva
Încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2010, cât
și a Încheierii de ședință din data de 15 decembrie 2010,
pronunțate de Curtea de Apel Pitești - Secția comercială,
contencios administrativ și fiscal în cauza de fond, având ca obiect
contestația formulată de reclamanta SC Vinalcol Argeș SA.
Recursul declarat împotriva Încheierii din data de 24
noiembrie 2010
prin care, în temeiul art. 244 pct.1
Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea soluționării
cauzei de față, până la soluționarea irevocabilă a
dosarului nr. 837/46/2010, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
Recurentul-pârât, invocând motivul de nelegalitate
prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă a
susținut că în mod nelegal s-a dispus suspendarea
soluționării cauzei, pe temeiul arătat, arătând că,
în realitate, ceea ce urmărește reclamanta nu este decât
prelungirea fără justificare a achitării obligațiilor
bugetare stabilite în sarcina sa.
În opinia recurentei nu sunt întrunite cerințele art.
244 pct.1 Cod procedură civilă în condițiile în care, în
dosarul menționat, aflat în curs de soluționare în recurs, pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a pronunțat
o hotărâre prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC V
și a fost obligată recurenta să soluționeze
contestația acesteia împotriva unei decizii de impunere din 2009
(nr. 3/4 august 2009).
Nu există nici o legătură, în sensul art. 244 Cod
procedură civilă între această cauză și dosarul de
față, în opinia recurentului.
Recursul declarat de același recurent împotriva Încheierii
din 15 decembrie 2010
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice-Direcția
Generală a Finanțelor Publice a atacat cu recurs și Încheierea
din 15 decembrie 20110, pronunțată de instanța de fond, în
același dosar, prin care, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004,
republicată, s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr.
902/14 mai 2010.
Invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură
civilă cu referire la art. 304
1
Cod procedură
civilă, recurentul a criticat și această soluție, sub
următoarele aspecte:
-instanța a stabilit o insuficientă cauțiune
(10.345 lei), suma ce se impunea a fi depusă cu acest titlu fiind de 20%
din suma contestată;
-nu sunt îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr.
554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor
administrativ fiscale atacate.
Nu s-a dovedit în cauză existența unei îndoieli
puternice asupra legalității actelor administrativ fiscale
contestate și în plus, recurentul a remarcat că instanța de
fond, în motivarea cererii de suspendare a analizat practic fondul cauzei ceea
ce evident nu este admisibil în procedura sumară a suspendării
executării actelor administrativ fiscale.
Apărările intimatei-reclamante
Intimata-reclamantă S.C. V S.A. a formulat întâmpinare la
recursurile declarate de recurentul-pârât, solicitând, în esență,
respingerea acestora ca nefondate, dată fiind aplicarea corectă
de către prima instanță a textelor de lege incidente.
Soluția și considerentele instanței de recurs
Recursurile sunt fondate.
Înalta Curte, examinând încheierile atacate raportat la actele
și lucrările dosarului și față de prevederile legale
aplicabile, apreciază că au fost pronunțate cu greșita
aplicare a legii astfel că se impune casarea lor, în limitele și
pentru considerentele în continuare arătate, cu consecința
trimiterii cauzei spre continuarea judecății, în temeiul art.
312 alin.2 Cod procedură civilă, cu referire la art. 244
1
și 245 Cod procedură civilă și art. 304 pct.9 Cod
procedură civilă.
Asupra recursului promovat împotriva Încheierii din 24
noiembrie 2010
Prin această încheiere, astfel cum s-a arătat deja în
expunerea rezumativă a considerentelor primei instanțe
judecătorul fondului, făcând aplicarea prevederilor art. 244 pct.1
Cod procedură civilă a suspendat judecarea cauzei până la
soluționarea irevocabilă a dosarului 837/46/2010 aflat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Contrar celor reținute de prima instanță
și în acord cu susținerile recurentului pe acest aspect, Înalta
Curte reține că nu se impunea în cauză suspendarea
soluționării cauzei pe temeiul art. 244 pct.1 Cod procedură
civilă.
Cu toate că între părți, în mod evident
există mai multe litigii în curs, astfel cum a stabilit și
instanța de fond, ceea ce desigur că generează și
apariția unor legături în sensul în care s-ar putea
susține și existența unei „influențe”, Înalta Curte
apreciază că esențial, în sensul instituției art. 244
pct.1 Cod procedură civilă, este caracterul său facultativ.
Astfel, adoptarea acestei măsuri depinde de aprecierea
instanței care este datoare să examineze și să aibă
în vedere nu numai legătura dintre cauze ci și oportunitatea
suspendării judecății.
Din această perspectivă este evident că
interesul reclamantei-intimate, care a promovat o multitudine de cauze
și apoi a obținut succesiv suspendarea executării actelor
contestate sau a soluționării acestora, este acela de a
menține și de a prelungi pe o durată cât mai mare de timp
incertitudinea referitoare la obligațiile suplimentare de plată
stabilite în sarcina sa.
Fără a susține că judecata trebuie
realizată cu încălcarea drepturilor procesuale ale tuturor
părților implicate și în conformitate cu prevederile legale
incidente, Înalta Curte apreciază că un astfel de interes nu se
impunea a fi proteguit pe această cale, cu atât mai mult cu cât
cauza juridică a tuturor acțiunilor o reprezintă Decizia nr.
12/25 martie 2009, emisă de Direcția Județeană pentru
Accize și Operațiuni Vamale Argeș prin care au fost anulate
deciziile nr. 9/25 iunie 2008 și 11/2 octombrie 2008 de utilizator
fiscal, cererea de suspendare a executării acestei decizii fiind irevocabil
respinsă (Decizia nr. 1322/8 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești).
Așadar, în considerarea celor mai sus arătate, se va
admite recursul declarat împotriva acestei încheieri, cu consecința
casării măsurii dispuse și a trimiterii cauzei la
aceeași instanță spre continuarea judecății.
Asupra recursului promovat împotriva Încheierii din 15
decembrie 2010
Examinând și această încheiere atacată cu recurs
de către recurentul-pârât, Înalta Curte potrivit art. 304
1
Cod procedură civilă apreciază că aceasta a fost pronunțată
cu vădita încălcare a prevederilor art. 244
1
și
245 Cod procedură civilă astfel că se impune analizarea
regularității căii de atac exercitate, cu prioritate din
această perspectivă.
Încheierea din 15 decembrie 2010 prin care, în temeiul art. 14
și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată s-a dispus suspendarea
executării Deciziei nr. 902/14 mai 2010, a fost pronunțată, fără îndoială, după ce, la un termen
anterior, soluționarea cauzei în ansamblul ei fusese suspendată în
temeiul art. 244 pct.1 Cod procedură civilă.
Odată ce cauza a fost suspendată pe temeiul
arătat, în sensul și spiritul prevederilor art. 244
1
și 245 Cod procedură civilă care reglementează calea de
atac ce poate fi exercitată împotriva încheierii de suspendare a
judecării procesului și respectiv modalitățile de
reîncepere a judecății, este evident că nu mai pot fi
efectuate acte noi de procedură și în orice caz nu mai pot fi
adoptate soluții care, la rândul lor, sunt susceptibile de căi de
atac.
Înalta Curte apreciază așadar că în mod
nelegal, cu încălcarea prevederilor sus menționate din Codul de
procedură civilă, incidente în temeiul art. 28 alin.1 din Legea nr.
554/2004, republicată, prima instanță a trecut la
soluționarea cererii de suspendare, cu citarea părților în
ședință publică, în condițiile în care fusese deja
suspendat cursul judecății în cauză, fiind irelevantă din
perspectivă procesuală mențiunea judecătorului fondului
în sensul că termenul de judecată pentru această cerere de
suspendare a fost fixat la data la care prima instanță a
rămas în pronunțare pe cererea de suspendare a judecății,
pe temeiul art. 244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Față de temeiurile de drept analizate, de natură
a antrena casarea și a acestei încheieri, cu consecința
înlăturării măsurii dispuse în condiții de
vădită încălcare a normelor de procedură, celelalte
motive de recurs formulate de recurentul-pârât, vizând întrunirea
cerințelor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr.
554/2004, republicată, n-au mai fost examinate.