ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, reclamanții B.C. și B.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Argeș, anularea Deciziilor nr. 77 din 28 aprilie 2010

și 78 din 28 aprilie 2010, date în soluționarea contestațiilor formulate

împotriva Deciziilor de impunere nr. 7786 din 27 ianuarie 2010 și nr. 7785 din 27

ianuarie 2010, privind obligațiile fiscale de plată stabilite de inspecția

fiscală, în baza Raportului de Inspecție Fiscală încheiat la 27 ianuarie 2010,

înregistrat la D.G.F.P. Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul

Inspecție Fiscală - Persoane Fizice 2, sub nr. 7784 din 21 ianuarie 2010.

Reclamanții au solicitat totodată și

exonerarea de la plata obligațiilor fiscale, stabilite în mod nelegal iar în

temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea

executării actelor administrative menționate, până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a contestației formulată împotriva acestora.

În motivarea cererii de suspendare,

precizată la termenul din 23 iunie 2010, reclamanții au arătat că în cauză sunt

îndeplinite cele două cerințe legale, respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă, așa cum sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr.

554/2004.

Prin sentința nr. l52/F-CONT din 25

iunie 2010, Curtea de Apel Pitești a admis cererea formulată de reclamanții B.C.

și B.I.D. și a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 77 și nr. 78 din 28

aprilie 2010, a Deciziilor de impunere nr. 7785 și 7786 din 27 ianuarie 2010 și

a Raportului de Inspecție Fiscală înregistrat sub nr. 7784 din 21 ianuarie 2010,

emise de pârâtă, până la soluționarea definitiva și irevocabilă a contestației

formulată împotriva acestora.

Instanța de fond a reținut că în

ceea ce privește criticile pe care reclamanții le-au adus actelor

administrative fiscale atacate sunt serioase și de natură să creeze o îndoială

asupra legalității lor, fiind astfel îndeplinită condiția cazului bine

justificat.

Referitor la condiția prevenirii

unei pagube iminente, Curtea a apreciat că și această condiție este

îndeplinită, deoarece punerea în executare a titlurilor executorii este de

natură să blocheze activitatea reclamanților, în timp ce pârâta nu suferă nici

un prejudiciu în suspendarea executării, dobânzile și penalitățile curgând până

la achitarea debitului, în cazul respingerii contestației pentru anularea actelor

administrative fiscale.

recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond în termen legal a declarat recurs Direcția Generală a

Finanțelor Publice Argeș.

Invocând ca temei legal al

recursului promovat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și ale art. 304

1

C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în primul rând că în mod greșit instanța

de fond a respins excepția inadmisibilității invocată, în condițiile în care

s-a solicitat printr-o acțiune comună suspendarea a două acte administrativ

fiscale distincte. Astfel, în opinia recurentei, împrejurarea că cei doi

reclamanți au înțeles să conteste împreună două decizii diferite de impunere

(nr. 7786 din 27 ianuarie 2010 și nr. 7785 din 27 ianuarie 2010) este de natură

a atrage inadmisibilitatea cererii, obligațiile de plată stabilite în cadrul fiecărei

decizii de impunere având caracter personal, coparticiparea procesuală nefiind posibilă,

chiar dacă reclamanții sunt soți.

În al doilea rând recurenta a

susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ

cerințele textului de lege aplicabil, respectiv existența unui caz bine

justificat și iminența producerii unei pagube.

Autoritatea recurentă a arătat că reclamanții

nu au adus nici un argument din care să rezulte că subzistă pericolul producerii

unei pagube iminente ori că ar fi prejudiciați de emiterea actelor administrativ

fiscale a căror anulare o solicită, după cum nu au demonstrat nici care sunt elementele

de natură se creeze o îndoială asupra legalității actelor fiscale emise.

instanței de recurs

Recursul este întemeiat în sensul și

pentru considerentele în continuare arătate.

Într-adevăr, potrivit art. 15 cu

referire la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și

completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoană vătămată poate

să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral ".

Cu alte cuvinte, un act

administrativ, în general, precum și un act administrativ-fiscal, ca specie a

actului administrativ, dat fiind că se bucură de o puternică prezumție de

legalitate, este executoriu din oficiu, suspendarea efectelor sale fiind un

eveniment care poate surveni în existența sa numai în mod excepțional, atunci

când se dovedește că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de

textul legal citat mai sus, adică existența unui caz temeinic justificat și

iminența producerii unei pagube dificil de reparat.

Cazurile bine justificate sunt

definite la art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege ca fiind „acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", în

timp ce paguba iminentă, definită la art. 2 alin. (1) lit. t) trebuie să

constea din „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public”.

În cauza de față, Înalta Curte apreciază,

în acord cu criticile recurentei, că instanța de fond nu a reușit să identifice

nici măcar sumar, astfel cum se impune într-o astfel de procedură, acele împrejurări

de fapt și de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă, cu

privire la legalitate actelor, simplele susțineri ale reclamanților intimați

vizând „aparentele inconsecvențe de raționament” ale echipei de control neputând

constitui, per se, asemenea împrejurări, mai cu seamă că au fost preluate de

instanță, fără nici un fel de analiză sau exemplificări, pentru a demonstra incidența

textului de lege arătat.

Totodată, numai afirmația în sensul

că punerea în executare a titlurilor executorii este de natură să blocheze activitatea

reclamanților - intimați, astfel cum a statuat deja Înalta Curte în

jurisprudența sa, nu este de natură să demonstreze îndeplinirea cerinței prevenirii

pagubei iminente, în exigența prevederii legale incidente.

În fine, Înalta Curte menționează că

nu este fondat motivul de recurs vizând neîntemeiata respingere de către instanța

de fond a excepției de inadmisibilitate a cererii de suspendare formulată față

de ambele decizii de impunere, dată fiind calitatea de soți și coproprietari a

reclamanților asupra celor două blocuri de locuințe la care s-au efectuat lucrări

de amenajări interioare, supuse ulterior tranzacțiilor imobiliare.

În considerarea argumentelor

înfățișate vizând neîndeplinirea cerințelor art. 15 cu referire la art. 14 din Legea

nr. 554/2004, republicată, pentru a se putea dispune suspendarea de executare

solicitată, în temeiul art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., urmează ca recursul să fie admis iar soluția instanței modificată în

sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a actelor fiscale

administrative arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței nr. 152/F-CONT din 25 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge cererea de suspendare a actelor administrative formulată de reclamanții

B.C. și B.I.D., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 martie 2011.