ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1085/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 4 octombrie 2010 reclamanta SC O. SA Câmpulung a chemat în judecată D.G.F.P. Argeș din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1081 din 12 octombrie 2009 și a deciziei de impunere nr. 182 din 20 martie 2009 prin care s-a stabilit suplimentar în sarcina societății plata sumei de 1.819.415 RON reprezentând TVA și impozit pe profit, cu penalitățile de întârziere aferente. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât cazul bine justificat, existând o puternică îndoială asupra legalității impunerii, cât și prevenirea unei pagube iminente, întrucât executarea debitului ar pune societatea în imposibilitate de a-și achita creditul bancar contractat pentru activitatea de producție.

Prin sentința nr. 251 din 5 noiembrie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării celor două acte administrative. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la nivel de aparență a legalității actelor administrative fiscale atacate, este justificată solicitarea reclamantei, impunându-se suspendarea executării până la stabilirea situației juridice în privința debitului calculat cu titlu suplimentar. Referitor la cea de-a doua condiție, a producerii unei pagube iminente, instanța a constatat că sunt întrunite cerințele art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, atât pentru limitarea pierderilor ce s-ar crea reclamantei, cât și pentru oferirea unei protecții eficiente în vederea îndeplinirii obligațiilor curente ale societății.

Împotriva sentinței a declarat recurs D.G.F.P. Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că instanța de fond a fost sesizată prin declinare de competență dispusă de Tribunalul Argeș doar cu soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 182 din 20 martie 2009 și în mod nelegal s-a pronunțat și asupra suspendării executării deciziei de impunere nr. 1081 din 12 octombrie 2009, efectele căreia au fost deja suspendate prin sentința tribunalului nr. 887 din 13 septembrie 2010, atacată cu recurs. Pârâta a arătat de asemenea, că în cauză nu se regăsește condiția cazului bine justificat, în raport de împrejurarea că reclamanta a înregistrat în contabilitate facturi emise de furnizori care sunt inactivi, nu funcționează la sediul declarat și nu au depus la organul fiscal teritorial declarații fiscale ori bilanțuri contabile.

Referitor la cerința privind iminența pagubei s-a învederat că reclamanta nu a demonstrat în ce măsură ar afecta-o executarea debitului, cuantumul ridicat al sumei nefiind de natură a satisface condiția prevăzută de lege pentru a se dispune suspendarea executării. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Referitor la primul motiv de recurs, se constată că prin cererea introductivă din 4 octombrie 2010, reclamanta a solicitat suspendarea executării ambelor decizii emise de D.G.F.P.

Argeș, nr. 1081 din 12 octombrie 2009 și nr. 182 din 20 martie 2009. La aceeași dată, 4 octombrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, Dosarul nr. 3240/109/2010 al Tribunalului Argeș în care, prin sentința civilă nr. 887 din 13 septembrie 2010 s-a disjuns capătul de acțiune privind suspendarea executării deciziei nr. 1081/2009, admițându-se cererea, iar prin sentința nr. 930 din 20 septembrie 2010 s-a dispus declinarea competenței în privința petitului de suspendare a executării deciziei nr. 182/2009. Cele două cauze au fost conexate în ședința publică de la 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești fiind învestită așadar cu solicitarea de suspendare a efectelor ambelor decizii de impunere, până la soluționarea acțiunii în anulare, cerere reiterată și în concluziile orale ale reprezentantului societății reclamante, consemnate în practicaua sentinței recurate.

Referitor la critica privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, susținerile pârâtei sunt de asemenea, neîntemeiate. Potrivit textului de lege susmenționat, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. În ceea ce privește existența cazului bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, se constată că instanța a examinat sumar situațiile de fapt și de drept invocate de reclamantă, reținând în mod întemeiat că acestea sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative în litigiu.

În acest sens, s-a reținut că reclamanta s-a aprovizionat cu materia primă necesară desfășurării activității de producție de la furnizori cu care avea relații comerciale de durată, luându-și măsuri pentru verificarea seriozității acestora, prin solicitarea tuturor documentelor justificative însoțitoare ale transporturilor de marfă și efectuarea plății numai prin sistemul bancar. Referitor la cerința privind prevenirea unei pagube iminente, din actele depuse la dosar rezultă și îndeplinirea acestei condiții, executarea silită a debitului stabilit prin cele două decizii de impunere fiind de natură a determina blocarea activității societății reclamante. În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate de pârâtă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Argeș - Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței nr. 251/F-CONT din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.