ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 765/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 29 septembrie

2010, reclamanta SC C.C. SRL Pitești a chemat în judecată D.G.F.P. Argeș,

solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1176 din 17 iunie

2010 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații fiscale în valoare

de 800.059 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit și contribuții de asigurări

sociale, cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că există îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului

administrativ, atât cu privire la taxa pe valoarea adăugată cât și la impozitul

pe profit, stabilite suplimentar de organul de control, nefăcându-se dovada

încălcării prevederilor legale în materie.

Reclamanta a mai arătat că și

cerința prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, executarea debitului

putând determina încetarea activității societății.

Prin sentința nr. 230 din 14

octombrie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus suspendarea executării

deciziei de impunere până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2010.

Referitor la cerința cazului bine

justificat, instanța a constatat că se regăsesc condițiile impuse de art. 2

lit. t) din Lege, care reglementează această sintagmă, criticile aduse actului

administrativ în litigiu fiind serioase și de natură să creeze îndoieli cu

privire la legalitatea deciziei.

Cât privește condiția prevenirii unei

pagube iminente, s-a reținut că punerea în executare a titlului constând în

decizia de impunere ar putea conduce la blocarea activității societății.

Împotriva sentinței a declarat

recurs D.G.F.P. Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, întrucât a dispus suspendarea executării actului administrativ,

deși în cauză nu au fost administrate dovezi cu privire la îndeplinirea cumulativă

a condițiilor referitoare la existența cazului bine justificat și la prevenirea

unei pagube iminente.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Suspendarea executării actelor administrative

constituie un instrument eficient pentru a se asigura respectarea principiului

legalității, putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres

prevăzute de lege, respectiv de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În sensul acestor dispoziții,

cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt

și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material

viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se

prevede prin art. 2 lit. t) și ș) din legea contenciosului administrativ.

În cauză, examinând sumar actele dosarului,

fără a fi posibilă antamarea fondului, prima instanță a concluzionat în mod

corect că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în raport de

conținutul raportului de inspecție fiscală și de facturile fiscale emise de

reclamantă și înregistrate în contabilitate.

Probele dosarului și ansamblul

circumstanțelor cauzei atestă totodată, îndeplinirea condiției privind iminența

pagubei, raportat la specificul societății reclamante, executarea silită a

debitului putând genera dificultăți reale în executarea obligațiilor

contractuale asumate și chiar blocarea activității.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Argeș

împotriva sentinței nr. 230/F-CONT din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

februarie 2011.