ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,
reclamanta SC D.S.G. Negrești Oaș SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală –
Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor suspendarea efectelor Deciziei
de Impunere nr. 241 din 28 octombrie 2009 privind obligațiile fiscale
suplimentare de plată, stabilite de D.G.A.M.C. - A.I.F. Regiunea IX Arad, suspendarea
efectelor Dispoziției nr. 27985 din 28 octombrie 2009 privind măsurile
stabilite de organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.A.M.C. – A.I.F.
Regiunea IX Arad și obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a
tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că
în perioada 07 iulie 2009 - 28 octombrie 2009, D.G.A.M.C. - A.I.F. Regiunea IX
Arad, prin Inspectorii fiscali, în baza ordinului de serviciu nr. 1861 din 02
iulie 2009, a efectuat la sediul reclamantului, un control fiscal, având ca
obiect verificarea modului de determinare, înregistrare și declararea a taxei
pe valoare adăugată de plată/de recuperat de la bugetul de stat, ca urmare a
rambursării soldului sumei negative TVA, aferent perioadei 01 decembrie 2005-31
august 2008.
A mai arătat reclamantul că în urma
controlului fiscal, la data de 28 octombrie 2009, a fost încheiat Raportul de
Inspecție Fiscală nr. 27984 din 28 octombrie 2009 însoțit de decizia de
impunere nr. 241 din 28 octombrie 2009, prin care s-a dispus în sarcina sa
obligația fiscală suplimentară de plată a sumei de 191.198 lei, cu titlu de TVA
majorări de întârziere aferente TVA, precum și amenda contravențională în
cuantum de 14,000 lei.
În ceea ce privește existența
cazului bine justificat, a arătat reclamanta că baza de impozitare stabilită
suplimentar și Decizia de impunere nr. 241 din 28 octombrie 2009 și Dispoziția
nr. 27985 din 28 octombrie 2009 au fost emise având la bază informații fiscale
eronate și incomplete.
La întocmirea raportului de
inspecție fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere, a bazei de
impozitare suplimentare, precum și a dispoziției privind măsurile stabilite de
organele de inspecție fiscală, nu au fost avute în vedere toate documentele
justificative, care să ateste plata debitelor către stat.
A mai apreciat reclamanta că
stabilirea unei obligații de plată suplimentare, în cuantum de 191.207 lei,
este de natură a-i crea un prejudiciu iminent care constă în indisponibilizarea
acestei sume de bani pentru o creanță nedatorată.
Prin sentința nr. 341/CA din 17
decembrie 2010, Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiată cererea de
suspendare formulată de reclamanta SC D.S.G. Negrești Oaș SA.
Reclamanta nu a dovedit iminența
producerii pagubei invocate, simplele afirmații făcute sub acest aspect fiind
lipsite de relevanță, situație în care instanța a constatat că nu este
îndeplinită această condiție, cu atât mai mult cu cât s-a arătat de către
reclamantă că a și achitat aceste obligații prevăzute prin actul administrativ
în litigiu.
Referitor la motivele de
nelegalitate a actului administrativ, invocate de reclamantă, s-a constatat că
acestea sunt aspecte care pot fi analizate doar de instanța sesizată cu o
acțiune în anulare a actului administrativ.
Cazul bine justificat nu poate fi
argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului
administrativ și care nu pot fi primite pentru constatarea îndeplinirii acestei
condiții, respectiv dacă documentele prezentate de organului fiscal sunt sau nu
documente justificative în accepțiunea legii fiscale sau dacă informațiile
fiscale sunt sau nu eronate și incomplete.
În concluzie s-a reținut că nu sunt
îndeplinite condițiile legale de suspendare a executării Deciziei de impunere
nr. 241 din 28 octombrie 2009 și a Dispoziției nr. 27985 din 28 octombrie 2009,
emise de D.G.A.M.C.
Împotriva acestei hotărâri,
reclamanta SC D.S.G. Negrești Oaș a declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs
invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile
art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu,
constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă,
astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,
motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312
alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă
soluționare la Tribunalul Satu-Mare, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la această soluție,
Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
În privința competenței materiale,
legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu natura juridică a
actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora sau, cu alte
cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba de un act
administrativ fiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul
local sau central al autorității emitente, potrivit prevederilor art. 2 și art.
3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie soluționat de instanța de contencios
administrativ a tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau
instituții locale și respectiv, instanței de contencios administrativ a Curții
de apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu
competență națională.
Dar, dacă obiectul litigiului îl
formează un act administrativ fiscal, competența materială va aparține
instanței de contencios administrativ și fiscal a tribunalului sau a Curții de
apel, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau egală cu 5 miliarde
ROL, ori o valoare mai mare de 5 miliarde ROL (500.000 RON).
În concluzie, în cazul actelor
administrative fiscale, competența materială a instanței de contencios
administrativ este atrasă în mod exclusiv de criteriul valoric, după cum
valoarea contestată este mai mică sau egală cu 500.000 RON, ori este mai mare
de această sumă.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care
privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale
acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele
administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau
încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și
impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5
miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ
și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Față de dispozițiile legale invocate
și având în vedere și cuantumul sumei contestate, în prezenta cauză, respectiv 191.198
lei cu titlu de TVA, majorări de întârziere aferente TVA, precum și amenda
contravențională în cuantum de 14.000 lei rezultă că instanța competentă este
Tribunalul Satu-Mare, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru considerentele arătate,
Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauze
spre competentă soluționare la Tribunalul Satu-Mare, secția de contencios administrativ
și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC D.S.G.
Negrești Oaș SA împotriva sentinței nr. 341/CA din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite
cauze spre competentă soluționare la Tribunalul Satu-Mare, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 8 martie 2011.