ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 893/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la 16 aprilie 2011reclamanta S.C. "A." S.R.L. Negrești - Oaș a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Satu - Mare, să se dispună anularea Deciziei de impunere nr. 321 din 18 iulie 2006, a raportului de inspecție fiscală din 13 iulie 2006 și a Deciziei nr. 341.904 din 7 octombrie 2010 cu privire la obligații fiscale în sumă de 792.998 RON, reprezentând impozit pe profit, taxa pe valoare adăugată, dobânzi, majorări și penalități de întârziere, precum și dobânzi și penalități la impozitul pe profit și la TVA evidențiate cu întârziere.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința nr. 332/CA - PI din 16 octombrie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. Negrești Oaș.

Împotriva Sentinței menționate a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. Negrești Oaș, solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și anulării Deciziei de impunere nr. 321 din 18 iulie 2006, a raportului de inspecție fiscală nr. x din 13 iulie 2006 și a Deciziei nr. 341.904 din 7 octombrie 2010 cu privire la obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 792.998 RON.

Prin Decizia nr. 3830 din 15 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul declarat de S.C. A. S.R.L. Negrești Oaș împotriva Sentinței nr. 332/CA-PI din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, cu privire la modul de calcul și de înregistrare a amortizării, cu influențe asupra profitului și impozitului pe profit, că societatea recurentă nu a respectat prevederile art. 24 pct. 2 lit. a) din Codul fiscal pentru deducerea amortizării acestor utilaje în condițiile în care nu a dovedit veniturile realizate din folosirea lor în producția agricolă.

Nefiind dovedită o altă situație de fapt cu privire la fiecare din utilajele menționate anterior, instanța de fond a constatat, în mod corect, legalitatea măsurii prin care autoritatea intimată a procedat la recalcularea impozitului pe profit aferent cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe și a deducerii suplimentare de amortizare în cotă de 20%.

Cu privire la înregistrarea în perioada mai - decembrie 2005 în contul 6.022 "Cheltuieli privind combustibilul" a contravalorii bonurilor fiscale emise de stațiile de distribuire a carburanților, reprezentând aprovizionări cu motorină sau benzină în valoare totală de 169.109 RON, s-a reținut legalitatea măsurii de recalculare a impozitului pe profit pentru o diferență în sumă de 23.440 RON și de neadmitere la deducere a TVA în sumă de 27.835 RON.

S-a avut în vedere că societatea recurentă nu a prezentat documente primare, iar în evidența contabilă nu s-au înregistrat venituri care să justifice achiziționarea cantităților mari de combustibil.

Cu privire la suma de 271.586 RON înscrisă în facturi de aprovizionare cu materiale, s-a constatat că înregistrarea facturilor în contabilitate nu s-a efectuat în baza unor documente din care să rezulte modul concret în care au fost folosite bunurile achiziționate, pentru calculul impozitului pe profit și pentru deducerea TVA aferentă.

S-a reținut că anularea obligațiilor fiscale suplimentare calculate ca urmare a diminuării profitului impozabil cu suma de 271.474 RON a fost solicitată neîntemeiat de către societatea recurentă, în condițiile în care nu a respectat cerințele impuse de lege, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) și art. 143 alin. (3) din Codul fiscal.

Cu privire la obligațiile fiscale suplimentare aferente contractului de execuție nr. x din 27 februarie 2004 încheiat cu S.C. "B." S.R.L. Satu-Mare, s-a reținut că nu pot fi considerate deductibile cheltuielile de 425.497,57 RON, față de reglementarea cuprinsă în art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, care prevede că, pentru determinarea profitului impozabil, sunt considerate deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

S-a constatat că, prin actele administrativ - fiscale întocmite de autoritatea intimată, au fost corect stabilite obligații fiscale suplimentare în sumă de 561.780 RON, reprezentând impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată, dobânzi, majorări și penalități de întârziere, menținute de instanța de fond printr-o interpretare judicioasă a tuturor elementelor de fapt și de drept deduse judecății, față de obiectul contestației formulate pentru acest debit, precizat de recurentă cu adresa nr. x din 31 august 2006 înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu-Mare, iar nu pentru debitul în cuantum de 792.998 RON, indicat în mod eronat, atât la fond, cât și în recurs.

II.Contestația în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 3830 din 15 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare reclamanta S.C. A. S.R.L. Negrești Oaș, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor căii de atac exercitate, contestatoarea a arătat că instanța de recurs a omis a se pronunța asupra unor motive de recurs, respectiv:

- cu privire la suma contestată în ceea ce privește plata TVA în cuantum de 160.115 RON, a penalităților în cuantum de 36.935 RON și a sumei de 10.460 RON reprezentând penalități de întârziere la TVA stabilit suplimentar, deși acest lucru a fost contestat în motivele de recurs scrise și în concluziile scrise;

- cu privire la neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 271.586 RON înscrise în facturi de aprovizionare cu materiale în baza Codul fiscal și a Ordinelor nr. 1849/2003 și nr. 1850/2004 emise de Ministerul Finanțelor, care prevăd ca documentul justificativ care stă la baza înregistrării în contabilitate este factura fiscală și nu situația de lucrări sau alte documente, care sunt doar estimative;

- cu privire la omisiunea de a soluționa toate motivele de recurs invocate în baza Directivei nr. 2006/12/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al tva și a jurisprudenței CJUE.

S-a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea Deciziei civile nr. 3830 din 15 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și fixarea unui termen de judecată pentru soluționarea recursului.

Apărările intimatului

În cauză s-a formulat întâmpinare în condițiile art. 320 alin. (2) C. proc. civ., la data de 11 ianuarie 2016 prin care s-a solicitat respingerea contestației, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

III. Considerentele înaltei Curți asupra contestației în anulare.

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția tardivității, invocată în cauză, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va o va admite.

Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".

În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată în data de 15 octombrie 2014, iar prezenta cale de atac a fost declarată la data de 12 noiembrie 2015 (data comunicării prin poștă electronică, din dosar).

Decizia recurată, pronunțată în recurs, nu este una susceptibilă de executare silită, norma procedurală reglementând ca, în cazul hotărârilor nesusceptibile de executare silită, contestația în anulare să fie exercitată în termenul de 15 zile de la data când partea a cunoscut efectiv existența și conținutul hotărârii, dar pentru a nu se perpetua starea de incertitudine asupra finalizării procesului, s-a prevăzut și un termen maxim de un an de la data hotărârii irevocabile, termen care nu poate fi depășit chiar dacă, în anumite situații concrete, cele 15 zile de la data luării la cunoștință s-ar împlini ulterior.

Astfel, indiferent de momentul la care a cunoscut efectiv hotărârea contestată, calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi exercitată împotriva unei astfel de hotărâri numai în intervalul de 1 an de la data rămânerii ei irevocabile.

Prin concluziile scrise formulate depuse la dosar în combaterea excepției tardivității, contestatoarea a susținut că executarea silită începută a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească, astfel că de la data anulării curge un nou termen, interpretare lipsită de orice fundament legal.

Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar contestatorul nu a invocat existența unei împrejurări mai presus de voința sa, în accepțiunea art. 103 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., care să îl fi împiedicat să exercite contestația în anulare în termenul legal.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 103 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea excepției inadmisibilității și a motivelor căii de atac, conform art. 137 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de societatea A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 3830 din 15 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2016.

Procesat de GGC - MM