ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2399/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2399/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Tribunalul Satu Mare, la data de 20 august 2008, sub dosar nr. 3129/83/2008 și
precizată ulterior, reclamanta SC N.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu
pârâta D.G.F.P. SATU MARE anularea în parte a Deciziei de Impunere nr. 79/2008
privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția
fiscală și a Raportului de Inspecție fiscală nr. 33224 din 30 aprilie 2008 cu
privire la plata sumelor de 223529 lei reprezentând T.V.A și 201060 lei cu
titlu de accesorii TVA, precum și anularea în parte a Deciziei nr. 39629 din 07
iulie 2008 emisă de pârâtă în soluționarea contestației, cu cheltuieli de
judecată.
În motivare acțiunii reclamanta a
arătat că, în perioada 09 aprilie 2008-30 aprilie 2008, M.E.F.- A.N.A.F. - D.G.F.P
a Județului Satu Mare - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili
Mijlocii - Serviciul de Inspecție Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, în
baza cererii de rambursare de TVA formulată de SC N.C. SRL și a decontului de
TVA nr. 731 din 25 iunie 2007, a efectuat un control privind modul de calculare
și evidențiere de către societate a taxei pe valoarea adăugată pentru perioada
01 mai 2005-31 decembrie 2007.
În urma verificărilor efectuate, s-a
încheiat Raportul de inspecție fiscală la data de 30 aprilie 2008, în baza
căruia s-a emis Decizia de impunere nr. 79 din 30 aprilie 2008, reținându-se că
societatea nu este îndreptățită la deducerea TVA-ului aferent bunurilor
cumpărate, prin facturile fiscale
nr. BV
VEX nr. 09331801/31 din 31 iulie 2005, BV VEX nr. 09331802 din 31 iulie 2005,
BV
VEX nr. 09331803 din 31 iulie 2005, BV VEX nr. 09331814 din 12 decembrie 2005,
BV VEX nr. 093318-15 din 18 decembrie 2005, BV VEX nr. 09331816 din 22
decembrie 2005 și, pe cale de consecință, s-a stabilit în sarcina societății
obligația de plată a sumelor de: 223.529 lei cu titlu de taxă pe valoarea
adăugată și 201.060 lei cu titlu de accesorii.
A mai considerat reclamanta că în mod
nelegal, contestația a fost respinsă ca nemotivată și nesusținută, arătând că
în cuprinsul acesteia, a prezentat argumentele de fapt și de drept pentru care
a apreciat cele două acte administrative, ca fiind nelegale și netemeinice și,
totodată, a anexat înscrisurile doveditoare.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat
că, organul de control a stabilit în mod nelegal o taxă pe valoarea adăugată
suplimentară pentru perioada 01 ianuarie 2005-31 decembrie 2007, în sumă totală
de 223.529 lei, sumă la care a aplicat majorări de întârziere în sumă totală de
197.477 lei și penalități de întârziere în sumă de 3.583 lei, invocând
"lipsa elementelor care să confirme realitatea efectuării tranzacțiilor
derulate de SC N.C. SRL cu SC B.D.C.C.S. SRL Brașov, punct de vedere însușit și
de organul investit cu soluționarea contestației, pe cale administrativă.
Pentru a se ajunge la această concluzie, total greșită, s-a reținut că,
reprezentanții SC B.D.C.C.S. SRL Brașov nu au dat curs invitației de a se
prezenta la sediul organelor de control - în luna aprilie 2008 și că SC B.D.C.C.S.
SRL nu a înregistrat venituri în situațiile financiare anuale depuse pentru
anul 2005 și 2006, în scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor
datorate, aspecte care nu legătură cu tranzacțiile efectuate vânzări-cumpărări
de utilaje și materiale de construcții în perioada 31 iulie 2005-22 decembrie 2005.
A mai precizat reclamanta că, așa cum
rezultă din înscrisurile prezentate organului de control și anexate prezentei
toate operațiunile derulate cu SC B.D.C.C.S. SRL Brașov sunt reale și se
încadrează în dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 -
tranzacțiile având un caracter economic.
A mai arătat că în baza înțelegerii
părților, SC N.C. SRL a achiziționat de la SC B.D.C.C.S. SRL Brașov bunurile
menționate în facturile fiscale la care se face referire în raportul de
inspecție fiscală. Prețul a fost achitat integral, potrivit extraselor de cont
nr. 11, 12, 13, 14, 24, 51, 54, iar bunurile au fost recepționate de SC N.C.
SRL, după cum rezultă din notele de recepție nr. 802 din 31 iulie 2005, 814 din
12 decembrie 2005, 816 din 22 decembrie 2005, 815 din 19 decembrie 2005.
Prin sentința nr. 289/CA din 30
aprilie 2009, Tribunalul Satu Mare a admis acțiunea reclamantei SC N.C. SRL
împotriva pârâtei D.G.F.P. SATU MARE și în consecință a anulat în parte Decizia
nr. 39629 din 07 iulie 2008 emisă de pârâtă în soluționarea contestației.
A dispus anularea în parte a Deciziei
de Impunere nr. 79 din 30 aprilie 2008 privind obligațiile fiscale suplimentare
de plată stabilite de inspecția fiscală și, a Raportului de inspecție fiscală
nr. 33224 din 30 aprilie 2008 cu privire la plata sumelor de 223529 lei reprezentând
TVA și 201060 lei cu titlu de accesorii TVA și a obligat pârâta să plătească
reclamantei suma de 9965 lei cheltuieli de judecată.
Prin acțiunea înregistrată la
Tribunalul Satu Mare sub dosar nr. 3220/83/2008, la data de 20 august 2008,
reclamanta SC N.C. SRL Negrești Oaș a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.
SATU MARE, anularea Deciziei de impunere nr. 80 din 30 aprilie 2008 privind
obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de Inspecția fiscală, a
Raportului de inspecție fiscală nr. 33226 din 30 aprilie 2008 și a Deciziei nr.
39629 din 07 iulie 2008 în ceea ce privește soluționarea contestației formulate
împotriva celor două acte administrative apreciate ca fiind nelegale și
netemeinice și înlăturarea obligației stabilite în sarcina societății privind
plata sumelor de 96.670 lei impozit pe profit și 96.594 lei accesorii.
Prin decizia nr. 55/CA din 28 ianuarie
2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 3219/83/2008 s-au
admis recursurile declarate de recurenta D.G.F.P. Satu Mare în nume propriu și
în reprezentarea A.F.P. Satu Mare în contradictoriu cu intimata reclamantă SC N.C.
SRL NEGREȘTI OAȘ împotriva sentințelor nr. 289/CA din 30 aprilie 2009 și 565/CA
din 19 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Satu Mare, care au fost casate
cu reținere spre soluționare de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ,
în primă instanță.
Prin sentința nr. 186/CA din 14 mai
2010 Curtea de Apel Oradea a respins acțiunile formulate de reclamanta SC N.C. SRL
ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat
recurs reclamanta SC N.C. SRL.
Analizând lucrările dosarului, Curtea
retine următoarele cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs
formulată de SC N.C. SRL, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ.
Prin cererea de repunere în termenul
de recurs se arată că procedura de comunicare a hotărârii recurate nu a fost
legal îndeplinită, întrucât agentul poștal nu a procedat la afișarea hotărârii
la sediul societății, ci a introdus hotărârea în gardul imobilului.
Se mai arată că persoana împuternicită
cu ridicarea și expedierea corespondenței s-a aflat în concediu legal de
odihnă, fiind în imposibilitate obiectivă de promovare a căii de atac.
In sensul art. 103 alin. (1) C. proc.
civ. împrejurarea mai sus de voința părții trebuie să fie una obiectivă,
asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de către
recurentă.
Împrejurările invocate de
recurenta-reclamantă nu constituie împrejurări mai presus de voința sa, care să
o fi pus pe aceasta în imposibilitatea obiectivă de a declara calea de atac a
recursului, respectiv nu constituie caz de forță majoră.
Prin urmare având în vedere că cererea
nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,
urmează a fi respinsă, constatându-se astfel tardivitatea recursului.
În conformitate cu dispozițiile art.
20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea pronunțată în primă instanță
poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Cum sentința recurată a fost
comunicată reclamantei la data de 14 iunie 2010 iar recursul a fost înregistrat
la Curtea de Apel Oradea la data de 15 septembrie 2010, (fila 2 din prezentul
dosar), rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de
15 zile de la data comunicării hotărârii.
Față de situația constatată, în
temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca
tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în
termenul de exercitare a recursului formulată de SC N.C. SRL Negrești Oaș.
Respinge recursul declarat de SC N.C.
SRL Negrești Oaș împotriva sentinței nr. 186/CA din 14 mai 2010 a Curții de
Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
28 aprilie 2011.