ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 828/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 122 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca tardivă plângerea formulată de petentul C.M., reprezentat prin curator M.C., împotriva rezoluției din 06 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași și, respectiv, a rezoluției din 27 mai 2009, dată în dosarul nr. 28/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, cu obligarea petentului la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. Prin rezoluția procurorului din 27 mai 2009, dată în dosarul nr. 28/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții A.A., G.N.

și A.V., sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 247 C. pen., deoarece faptele nu există. Procurorul a constatat că numitul C.M. - persoană lipsită de capacitate de exercițiu, reprezentat de curator M.C., a formulat o plângere penală împotriva magistraților judecători A.A., G.N. și A.V., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 247 C. pen. Î n fapt, s-a reclamat că sus numiții, judecători la Tribunalul Vaslui, cu prilejul soluționării dosarului nr. 726/89/2008, ar fi pronunțat cu intenție o soluție nelegală, respectiv decizia civilă nr. 691/R din 14 mai 2008, M.C. arătând că, în cuprinsul expozitivului deciziei civile nr. 691/R din 14 mai 2008, judecătorii au inserat mai multe date care nu sunt conforme cu realitatea.

Astfel, persoana vătămată enumără aceste date nereale: - în loc de „decizia Tribunalului Vaslui" trebuia scris decizia Tribunalului Regional Vaslui; - în loc de „dispoziția nr. 45/1995" trebuia scris „dispoziția nr. 41 din 25 februarie 1995"; - în loc de „decizia Tribunalului Raion Huși" trebuia scris „decizia Tribunalului Regional lași nr. 2590 din 15 noiembrie 1955". De asemenea, în plângerea penală, numitul M.C. face aprecieri asupra competențelor profesionale a magistraților judecători, declarându-se nemulțumit de soluția dispusă de către completul de judecată. Astfel, reclamantul a arătat că judecătorii nu au dat dovadă de bună credință în judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 74 din 11 februarie 1994 a Tribunalului Vaslui.

Din analiza plângerii lui C.M., formulată de curatorul său, M.C., precum și a copiei după decizia civilă nr. 691 /R/2008, a rezultat că nu se poate reține în sarcina intimaților nici una din infracțiunile sesizate. Astfel, nu există nici un indiciu din care să rezulte că, prin faptele menționate de către M.C., judecătorii ar fi cauzat, cu rea-credință, vreo vătămare a intereselor legitime ale persoanei fizice C.M. În cauză, este vorba despre hotărârea unei instanțe judecătorești care nu s-a dovedit a fi pronunțată cu rea credință, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea judecătorilor. Pe de altă parte, a constatat că mențiunile eronate arătate mai sus nu constituie cauze ale vreunor vătămări ale intereselor persoanei fizice.

În este condiții, a reținut că fapta prev. de art. 246 C. pen. nu există, că infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul presupun ca subiectul activ al infracțiunii să nu-și îndeplinească, cu știință, atribuțiile de serviciu sau să le îndeplinească în mod necorespunzător. Or, nici una din aceste situații nu rezultă din actele de cercetare penală efectuate, de altfel, chiar din analiza plângerii formulate constatându-se că motivele invocate nu constituie o încălcare a atribuțiilor de serviciu.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 247 C. pen., s-a constatat că nici aceasta nu există, deoarece presupune îngrădirea folosinței sau a exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situații de inferioritate iar această îngrădire sau creare a stării de inferioritate trebuie să fie datorată unor temeiuri de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză. S-a mai precizat că aceiași judecători au mai fost reclamați de către petent cu privire la pronunțarea aceleiași decizii civile, plângerea făcând obiectul dosarului nr. 268/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, soluționat prin rezoluția nr. 268/P/2008 din data de 20 noiembrie 2008, deosebirea constând doar în motivele invocate de către reclamant.

Î n cauză de față, rezoluția a fost comunicată petentului la data de 29 mai 2009. 2. Plângerea formulată de către petent în baza art. 278 C. proc. pen., la data de 16 iunie 2009, a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 06 iulie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, aceasta reținând că rezoluția atacată îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie pentru a fi menținută. Copie de pe această rezoluție i-a fost comunicată petentului, la adresa precizată în plângere, la data de 10 iulie 2009. 3. Î nvestită la 4 august 2009 cu plângerea împotriva rezoluției deneîncepere a urmăririi penale formulată de petent, instanța de fond a reținut că, în contextul reglementării plângerii contra actelor procurorului, prin art. 278 alin. (3) C. proc.

pen. se prevede că „în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate...". Tot astfel, în cadrul art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., prin care este reglementată plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, se precizează că o asemenea plângere se poate face „în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278"..., pentru ca în alin. (2) al aceluiași articol să se precizeze că în cazul în care procurorul ierarhic superior „nu a soluționat plângerea în termenul prev. în art. 277, termenul prev. în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile". Î n speță, termenul se socotește de la data de 16 iunie 2009 și se împlinea la 27 iulie 2009. Or, în aceste condiții, fiind evident că termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin. (3) și în art. 278 1 alin. (2) C. proc.

pen., pentru exercitarea căii de atac a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, sunt termene procedurale peremptorii, s-a apreciat că nerespectarea lor atrage decăderea din dreptul la acea cale de atac, astfel că plângerea a fost respinsă ca tardivă, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând pe fond susținerile din plângerea penală și cele din plângerile împotriva rezoluției procurorului. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond, în baza actelor aflate la dosarul cauzei a apreciat, în mod corect, că plângerea adresată judecătorului a fost formulată cu depășirea termenului legal de 20 + 20 zile (40 zile), calculat de la data formulării plângerii la procurorul ierarhic superior celui care a soluționat plângerea penală, respectiv de la data de 16 iunie 2009, în acest sens fiind dispozițiile art. 278 alin. (3), art. 277 și art. 278/1 alin. (1) și (2) C. proc. pen. , invocate textual de instanța de fond. Cum termenul se împlinea la data de 27 iulie 2009 iar plângerea adresată judecătorului a fost formulată la data de 4 august 2009, este corectă constatarea instanței de fond în sensul tardivității plângerii formulate de petent în baza art. 278/1 C. proc.

pen. În consecință, pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.M., prin reprezentant legal M.C., împotriva sentinței penale nr. 122 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie 2010.