ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4341/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4341/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față;
Prin Sentința penală nr. 74 din 23 septembrie
2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza
dispozițiilor art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost
respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta M.R. cu domiciliul ales la
Cabinet Avocat L.L.M., împotriva Rezoluției din 1 iunie 2010 emisă în Dosarul
nr. 102/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, menținută prin
Rezoluția nr. 441/11/2/2010 prin care s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) și
art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de numitul
S.C. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 250 alin.
(1) și (3) C. pen.
S-a menținut
rezoluția atacată.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta să plătească statului suma de
100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că prin
plângerea înregistrată la Curtea de Apel lași sub nr. 528/45/2010, petenta M.R.
prin avocat L.L.M. a criticat Rezoluția din 6 iulie 2010 a procurorului general
adjunct de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, prin care a fost
menținută rezoluția procurorului de caz din data de 1 iunie 2010 emisă în
Dosarul nr. 102/P/2010 privind neînceperea urmăririi penale în conformitate cu
prevederile art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., față de
numitul S.C., cercetat sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 250 alin. (1)
și (3) C. pen. și art. 246 C. pen.
În motivarea
plângerii petenta a susținut că soluția pronunțată este nelegală și
netemeinică, apreciind că nu s-au efectuat verificări cu privire la existența
vinovăției persoanei reclamate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de
purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. și abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., ceea ce impune
desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii
urmăririi penale.
Examinând rezoluția
atacată în baza actelor și lucrărilor Dosarului penal nr. 102/P/2010, curtea de
apel a constatat următoarele:
Petenta M.R. a
formulat plângere împotriva numitului S.C. - subcomisar de poliție în cadrul
Secției VI Poliția Municipiului lași -, acuzându-l de comiterea infracțiunilor
de purtare abuzivă și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
A susținut în
motivarea plângerii că, în ziua de 21 ianuarie 2010, urmare unui control
efectuat la punctul de lucru SC „D.C." SRL, unde este administrator, a
fost insultată și lovită pentru că a refuzat să-l însoțească pe polițist la o
altă locație, iar amendarea persoanei juridice a fost în scop de răzbunare, și
nu ca urmare a nerespectării legii de către comerciant.
Prin Rezoluția
procurorului din 1 iunie 2010, dată în Dosar nr. 102/P/2010, s-a dispus
neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 250
alin. (1) și (3) C. pen. și art. 246 C. pen. față de numitul S.C., reținându-se
că în cauză nu poate fi angajată răspunderea penală a persoanei cercetate, în
condițiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii
de purtare abuzivă - lucrătorul de poliție acționând în mod legal în conformitate
cu prevederile Dispoziției nr. 643/2005 - iar fapta ofițerului de poliție de
încălcare a atribuțiilor de serviciu prin constatarea și sancționarea
contravențională a petentei nu exista în materialitatea ei.
În urma plângerii
formulate de petentă soluția adoptată în Dosarul nr. 102/P/2010 al Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel lași a fost supusă controlului procurorului general
adjunct care, prin Rezoluția din 6 iulie 2010 a respins ca neîntemeiată
plângerea și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Învestită în
condițiile art. 278
1
C. proc. pen. cu judecarea plângerii promovate
de petentă, curtea de apel a constatat că soluția dată de procuror este legală
și temeinică, bazându-se pe o corectă analiză și o justă evaluare a actelor și
lucrărilor dosarului.
Din actele
premergătoare efectuate în cauză rezultă că în ziua de 21 ianuarie 2010 numitul
S.C., în calitate de lucrător de poliție, a efectuat un control la punctul de
lucru al SC „D.C." SRL - administrator M.R., din Piața S. a municipiului
lași; constatând nereguli cu privire la unele mărfuri expuse spre vânzare,
subcomisarul de poliție a procedat la sancționarea contravențională a petentei
conform Legii nr. 12/1990.
În acest sens,
petenta a fost invitată să-l însoțească pe polițist, în vederea identificării,
pentru întocmirea procesului-verbal de contravenție la camera Politiei
comunitare din piață. Față de refuzul petentei de a-l însoți pe polițist,
acesta a prins-o inițial de mână și apoi de gluga cojocului, fără a-i adresa cuvinte
sau expresii jignitoare. De altfel, numitul S.C. a întocmit un raport de
folosire a forței (din 22 ianuarie 2010), raport verificat ulterior de ofițerii
superiori din cadrul Secției a VI-a Poliție, constatându-se că lucrătorul de
poliție a acționat în mod legal, în conformitate cu prevederile Dispoziției nr.
643/2005.
În aceste condiții
rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de
purtare abuzivă, prev. de art. 250 C. pen., nici în formă simplă prin folosirea
de cuvinte de natură să atingă demnitatea persoanei, nici în varianta agravată,
prin exercitarea de violențe.
Totodată, ofițerul de
poliție, prin constatarea și sancționarea contravențională a petentei M.R., în
calitate de administrator, ca urmare a neregulilor constatate la punctul de
lucru al SC „D.C." SRL din Piața S. și-a îndeplinit atribuțiile de
serviciu conform planului de acțiune din ziua de 21 ianuarie 2010, fără a
urmări lezarea sau prejudicierea materială a intereselor legale ale petentei, o
eventuală apreciere eronată a existenței contravenției fiind supusă controlului
instanțelor de judecată.
Aspectele vizate de
petentă nu pot fi reținute drept indicii privind săvârșirea faptelor reclamate
în sarcina ofițerului de poliție.
Singurul temei al
răspunderii penale este săvârșirea unei infracțiuni, iar existența infracțiunii
implică în mod necesar existența unei fapte care prezintă anumite trăsături
caracteristice.
Din actele
premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privind comiterea vreunei
acțiuni sau inacțiuni susceptibile de a se circumscrie conținutului
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.
246 C. pen., iar expresia utilizată de polițist față de petentă („nu o
consideră o doamnă") nu este de natură să aducă atingere onoarei ori
reputației persoanei, nefiind întrunit elementul material al infracțiunii de
purtare abuzivă, prev. de art. 250 C. pen.
Soluția de neîncepere
a urmăririi penale dispusă de procuror este legală și temeinică, întrucât prin
activitatea desfășurată, intimatul și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile de
serviciu, fără a acționa intenționat sau din neglijență într-o manieră de
natură a încălca sau îngrădi drepturile petentei și fără a avea o comportare
necuviincioasă prin folosirea de cuvinte sau expresii jignitoare ori a actelor
de violență fizică, criticile petentei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor
reclamate fiind lipsite de orice fundament.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs petiționara M.R., fără a-și motiva calea de atac
declarată.
Examinând din oficiu
hotărârea atacată conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta
Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele și
lucrările dosarului rezultă că petentă M.R. a formulat plângere penală
împotriva intimatului S.C., subinspector în cadrul Poliției Municipiului lași,
sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunilor prev. de art. 246 și
250 C. pen., constând în aceea că, cu ocazia unui control efectuat la punctul
de lucru al societății petentei, situat în Piața S., a insultat-o și lovit-o,
sancționând-o totodată contravențional în mod abuziv.
Curtea constată că,
cu ocazia actelor premergătoare, organul de urmărire penală a procedat la
ascultarea intimatului și a altor 6 persoane, două dintre acestea chiar la
solicitarea petentei, iar din toate aceste depoziții rezultă faptul că între
părți a existat un conflict, fără însă ca intimatul să folosească expresii
jignitoare la adresa petentei.
În ce privește
lovirea acesteia din urmă, singurul act de folosire a forței de către intimat a
constat în prinderea petentei de gluga cojocului, în condițiile în care aceasta
a refuzat legitimarea, fapt ce l-a determinat pe intimat să o conducă forțat la
camera polițistului comunitar din piață.
În aceste condiții,
în mod legal și temeinic s-a apreciat că faptele intimatului nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 250 C. proc. pen.,
dispunându-se neînceperea urmăririi penale, cu referire la art. 10 lit. d) C.
proc. pen.
Referitor la
infracțiunea de abuz în serviciu, corect s-a constatat că fapta reclamată nu
există, în condițiile în care întocmirea în condiții de nelegalitate sau
netemeinice a procesului-verbal de contravenție poate fi sancționată pe calea
controlului judiciar exercitat în urma unei plângeri contravenționale promovate
de către petentă.
În consecință, câtă
vreme din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat incidența unor
cazuri de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale (art. 10 lit. a)
și d) C. proc. pen.), în mod corect s-a dispus o soluție de neîncepere a
urmăririi penale față de intimat, sens în care recursul petentei este nefondat
și va fi respins conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu
obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.
192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.R. împotriva Sentinței
penale nr. 74 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Obligă
recurenta-petiționară la plata sumei de 100 RON, cu titlul de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 2 decembrie 2010.