ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4341/2010

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 74 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta M.R. cu domiciliul ales la Cabinet Avocat L.L.M., împotriva Rezoluției din 1 iunie 2010 emisă în Dosarul nr. 102/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, menținută prin Rezoluția nr. 441/11/2/2010 prin care s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de numitul S.C. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 250 alin. (1) și (3) C. pen.

S-a menținut rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta să plătească statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a reținut că prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel lași sub nr. 528/45/2010, petenta M.R. prin avocat L.L.M. a criticat Rezoluția din 6 iulie 2010 a procurorului general adjunct de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, prin care a fost menținută rezoluția procurorului de caz din data de 1 iunie 2010 emisă în Dosarul nr. 102/P/2010 privind neînceperea urmăririi penale în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., față de numitul S.C., cercetat sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen.

și art. 246 C. pen. În motivarea plângerii petenta a susținut că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică, apreciind că nu s-au efectuat verificări cu privire la existența vinovăției persoanei reclamate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., ceea ce impune desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale. Examinând rezoluția atacată în baza actelor și lucrărilor Dosarului penal nr. 102/P/2010, curtea de apel a constatat următoarele: Petenta M.R. a formulat plângere împotriva numitului S.C. - subcomisar de poliție în cadrul Secției VI Poliția Municipiului lași -, acuzându-l de comiterea infracțiunilor de purtare abuzivă și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

A susținut în motivarea plângerii că, în ziua de 21 ianuarie 2010, urmare unui control efectuat la punctul de lucru SC „D.C." SRL, unde este administrator, a fost insultată și lovită pentru că a refuzat să-l însoțească pe polițist la o altă locație, iar amendarea persoanei juridice a fost în scop de răzbunare, și nu ca urmare a nerespectării legii de către comerciant. Prin Rezoluția procurorului din 1 iunie 2010, dată în Dosar nr. 102/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 246 C. pen.

față de numitul S.C., reținându-se că în cauză nu poate fi angajată răspunderea penală a persoanei cercetate, în condițiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă - lucrătorul de poliție acționând în mod legal în conformitate cu prevederile Dispoziției nr. 643/2005 - iar fapta ofițerului de poliție de încălcare a atribuțiilor de serviciu prin constatarea și sancționarea contravențională a petentei nu exista în materialitatea ei. În urma plângerii formulate de petentă soluția adoptată în Dosarul nr. 102/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași a fost supusă controlului procurorului general adjunct care, prin Rezoluția din 6 iulie 2010 a respins ca neîntemeiată plângerea și a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Învestită în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. cu judecarea plângerii promovate de petentă, curtea de apel a constatat că soluția dată de procuror este legală și temeinică, bazându-se pe o corectă analiză și o justă evaluare a actelor și lucrărilor dosarului. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că în ziua de 21 ianuarie 2010 numitul S.C., în calitate de lucrător de poliție, a efectuat un control la punctul de lucru al SC „D.C." SRL - administrator M.R., din Piața S. a municipiului lași; constatând nereguli cu privire la unele mărfuri expuse spre vânzare, subcomisarul de poliție a procedat la sancționarea contravențională a petentei conform Legii nr. 12/1990. În acest sens, petenta a fost invitată să-l însoțească pe polițist, în vederea identificării, pentru întocmirea procesului-verbal de contravenție la camera Politiei comunitare din piață.

Față de refuzul petentei de a-l însoți pe polițist, acesta a prins-o inițial de mână și apoi de gluga cojocului, fără a-i adresa cuvinte sau expresii jignitoare. De altfel, numitul S.C. a întocmit un raport de folosire a forței (din 22 ianuarie 2010), raport verificat ulterior de ofițerii superiori din cadrul Secției a VI-a Poliție, constatându-se că lucrătorul de poliție a acționat în mod legal, în conformitate cu prevederile Dispoziției nr. 643/2005. În aceste condiții rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 C. pen., nici în formă simplă prin folosirea de cuvinte de natură să atingă demnitatea persoanei, nici în varianta agravată, prin exercitarea de violențe.

Totodată, ofițerul de poliție, prin constatarea și sancționarea contravențională a petentei M.R., în calitate de administrator, ca urmare a neregulilor constatate la punctul de lucru al SC „D.C." SRL din Piața S. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu conform planului de acțiune din ziua de 21 ianuarie 2010, fără a urmări lezarea sau prejudicierea materială a intereselor legale ale petentei, o eventuală apreciere eronată a existenței contravenției fiind supusă controlului instanțelor de judecată. Aspectele vizate de petentă nu pot fi reținute drept indicii privind săvârșirea faptelor reclamate în sarcina ofițerului de poliție. Singurul temei al răspunderii penale este săvârșirea unei infracțiuni, iar existența infracțiunii implică în mod necesar existența unei fapte care prezintă anumite trăsături caracteristice.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privind comiterea vreunei acțiuni sau inacțiuni susceptibile de a se circumscrie conținutului infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., iar expresia utilizată de polițist față de petentă („nu o consideră o doamnă") nu este de natură să aducă atingere onoarei ori reputației persoanei, nefiind întrunit elementul material al infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 C. pen.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror este legală și temeinică, întrucât prin activitatea desfășurată, intimatul și-a îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu, fără a acționa intenționat sau din neglijență într-o manieră de natură a încălca sau îngrădi drepturile petentei și fără a avea o comportare necuviincioasă prin folosirea de cuvinte sau expresii jignitoare ori a actelor de violență fizică, criticile petentei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate fiind lipsite de orice fundament. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara M.R., fără a-și motiva calea de atac declarată. Examinând din oficiu hotărârea atacată conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că petentă M.R. a formulat plângere penală împotriva intimatului S.C., subinspector în cadrul Poliției Municipiului lași, sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunilor prev. de art. 246 și 250 C. pen., constând în aceea că, cu ocazia unui control efectuat la punctul de lucru al societății petentei, situat în Piața S., a insultat-o și lovit-o, sancționând-o totodată contravențional în mod abuziv. Curtea constată că, cu ocazia actelor premergătoare, organul de urmărire penală a procedat la ascultarea intimatului și a altor 6 persoane, două dintre acestea chiar la solicitarea petentei, iar din toate aceste depoziții rezultă faptul că între părți a existat un conflict, fără însă ca intimatul să folosească expresii jignitoare la adresa petentei.

În ce privește lovirea acesteia din urmă, singurul act de folosire a forței de către intimat a constat în prinderea petentei de gluga cojocului, în condițiile în care aceasta a refuzat legitimarea, fapt ce l-a determinat pe intimat să o conducă forțat la camera polițistului comunitar din piață. În aceste condiții, în mod legal și temeinic s-a apreciat că faptele intimatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 250 C. proc. pen., dispunându-se neînceperea urmăririi penale, cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, corect s-a constatat că fapta reclamată nu există, în condițiile în care întocmirea în condiții de nelegalitate sau netemeinice a procesului-verbal de contravenție poate fi sancționată pe calea controlului judiciar exercitat în urma unei plângeri contravenționale promovate de către petentă.

În consecință, câtă vreme din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat incidența unor cazuri de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale (art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.), în mod corect s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimat, sens în care recursul petentei este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară M.R. împotriva Sentinței penale nr. 74 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta-petiționară la plata sumei de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2010.