ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2169/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2169/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

cauzei de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19

din 07 februarie 2012 Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins ca nefondată plângerea formulată de petenta P.G.C. împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale față de numita M.A.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev.de art. 246 C. pen., din 6 aprilie 2011 dată în Dosarul nr.

56/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, verificată și menținută

prin rezoluția din 26 mai 2011 dată de Procurorul General în Dosar nr.

491/11/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, pe care o

menține.

A obligat

petenta să achite statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.

Pentru

a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Petenta

P.G.C. a formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.,

înregistrată la această instanță sub nr. 498/45/2011, împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale față de intimata M.A.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev.de art. 246 C. pen., din 6 aprilie 2011 dată în Dosar nr.

56/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași care a fost verificată

și menținută prin rezoluția din 26 mai 2011 a Procurorului General dată în Dosarul

nr. 491/ll/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, criticând-o

pentru neegalitate și netemeinicie, apreciind că rezoluția este nelegală și

netemeinică întrucât procurorul de caz nu a efectuat nici un act de urmărire

penală, nu a fost audiată, nu i s-a luat declarație pentru ca apoi să poate

formula probe în susținerea plângerii. A reclamat modul abuziv al judecătoarei

în exercitarea profesiei, mod care a afectat grav derularea procesului ce

formează obiectul Dosarului nr. 26697/245/2010 al Judecătoriei lași în care a

fost chemată în judecată alături de părinții ei, în calitate de pârâtă de

reclamanta A.E. (fosta soacră) și C.I.M. (fostul soț) pentru a se dispune

reintegrarea lor în casa proprietatea părinților ei din sat V.U., comuna M.,

județul lași.

La

termenul de judecată din 12 ianuarie 2011, judecătorul cauzei M.A.C., înainte

de a da cuvântul la probe, a dispus luarea interogatoriului ei, din oficiu,

deși procesul civil este guvernat de principiul disponibilității. Nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 129 pct. 5 C. proc. civ. care reglementează

principiul rolului activ al judecătorului, instanța nu se substituie părților

așa cum a făcut judecătorul cauzei. La acel termen de judecată, doamna

judecător, înainte de a se discuta și admite probele părților, a procedat la

luarea interogatoriului din oficiu. Mai mult a „venit pregătită" cu

întrebările la interogatoriu pe care le avea scrise pe o foaie separat făcut de

ea sau date de reclamantă, ceea ce demonstrează interesul personal - abuz în

serviciu - precum și interesul de a o ajuta pe reclamantă.

La

termenul de judecată din 2 februarie 2011, primul termen de judecată la care

erau citați toți martorii, doamna judecător, în mod abuziv, a dispus decăderea

sa din proba cu martori. La primul termen, instanța a dispus aducerea

martorilor cu mandat de aducere și deși cauza nu suporta amânarea pentru lipsa

martorilor, care nu au primit citația, instanța a dispus decăderea din probă,

încălcându-i grav dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil. La

același termen, doamna judecător s-a substituit reclamantei, care prin avocat

nu a solicitat interogarea părților concomitent, fiind aceea care a întrebat-o

sugestiv dacă nu dorește acest lucru și a dispus în acest sens. Prin măsurile

luate abuziv, doamna judecător a încălcat legea, a dovedit interes personal în

soluționarea dosarului și s-a antepronunțat fiind evidentă favorizarea

reclamantei.La cele trei termene de judecată grefierul de ședință s-a schimbat.

A

solicitat desființarea rezoluțiilor, trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale și administrarea probelor care se impun cu privire

la latura subiectivă, audierea de martori care au constatat în mod direct

conduita judecătorului, audierea sa pentru dovedirea vinovăției doamnei

judecător.

Plângerea

a fost considerată ca nefondată.

S-a

atașat ca probă Dosarul civil nr. 26697/245/2010 al Judecătoriei lași și

dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași. Petenta a depus

înscrisuri. Prin rezoluția din 6 aprilie 2011 dată în Dosarul nr. 56/2011 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de numita M.A.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.

246 C. pen., deoarece faptele nu există. Pentru a pronunța rezoluția,

procurorul a reținut următoarele: „Printr-o plângere din data de 14 februarie 20011,

numita P.G.C. a reclamat-o pe M.A.C. -magistrat judecător la Judecătoria lași -

pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei,

prev.de art. 246 C. pen., cu ocazia judecării Dosarului civil nr.

26697/245/2010.

Astfel,

numita P.G.C. a imputat judecătoarei următoarele fapte: - la termenul de

judecată de la 12 ianuarie 2011, magistratul judecător ar fi procedat, în mod

abuziv, la luarea unui interogatoriu numitei P.G.C. ; ilegalitatea efectuării

acestui act de cercetare judecătorească ar consta, în opinia persoanei

vătămate, în faptul că interogatoriul a fost luat înainte de a se da cuvântul

la probe; de asemenea, magistratul judecător ar fi avut pregătite întrebările

din interogatoriu, fapt considerat ca fiind rezultatul unei lipse de

imparțialitate;- la termenul din data de 19 ianuarie 2011, numita P.G. a

invocat „excepția imparțialității", care a fost respinsă chiar de către

magistratul reclamat în prezenta cauză;

La

termenul din data de 2 februarie 2011 magistratul judecător M.A. ar fi dispus,

în mod ilegal, decăderea numitei P.G.C. din proba cu martori. Analizându-se

faptele reclamate de către numita P.G.C. se constată următoarele: Infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C. pen.,

constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de

serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei

persoane. Ca atare, pentru existența primei infracțiuni este necesar ca

funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o

inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune -îndeplinirea

defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor

legale ale unei persoane. Ca regulă generală, orice litigiu presupune existența

unor interese contrarii promovate în fața justiției. Magistratul chemat să

rezolve diferendul astfel ivit (după caz, judecător) va examina justețea

aspectelor sesizate, prin prisma elementelor probatorii strânse în cauză, iar

pe baza acestora își va forma o convingere fermă asupra temeiniciei acuzațiilor

și va da o soluție care, în mod invariabil, este nefavorabilă pentru cel puțin

una dintre părțile aflate în litigiu. Emiterea sau pronunțarea unei soluții, în

detrimentul uneia dintre părți, nu echivalează însă cu o îndeplinire

defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, prin care ar fi lezate interesele

legale ale persoanei și nici nu se circumscrie conținutului constitutiv al

vreunei alte fapte prevăzute de legea penală. Împrejurarea că magistratul

acuzat de numita P.G.C. de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor a

procedat la efectuarea unor acte de cercetare judecătorească ce au determinat

opinia persoanei vătămate de lipsă de imparțialitate, nu se poate circumscrie

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. De asemenea, toate actele

decizionale ale judecătorului sunt supuse controlului în căile de atac ce pot

fi exercitate după pronunțarea unei sentințe civile. Prin urmare, se constată

că nu există infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei,

prev. de art. 246 C. pen. Prin rezoluția din 26 mai 2011 dată în Dosarul nr.

491/ll/2/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, Procurorul

General a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta P.G.C.

împotriva soluției dispusă în Dosarul penal nr. 56/P/2011 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel lași.

Pentru

a pronunța această rezoluție s-au reținut următoarele: „La data de 14 februarie

2011, numita P.G.C. a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași

plângere penală împotriva numitei M.A.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii

„ abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", prev.de art. 246 C.

pen.

În

fapt, persoana vătămată a susținut că magistratul judecător M.A.C. și-a

îndeplinit în mod abuziv atribuțiile specifice funcției cu ocazia judecării

cauzei civile nr. 26697/245/2010, prin luarea interogatoriului înaintea

formulării probelor prin respingerea excepției „ de imparțialitate" și

prin decăderea părții din proba cu martori. Prin rezoluția din data de 06

aprilie 2011, emisă în Dosarul penal nr. 56/P/2011 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel lași s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și

art. 10 lit. a) C. proc. pen., a nu se începe urmărirea penală față de numita M.A.C.,

cercetată sun aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 246 C. pen.

Soluția

a fost dispusă în urma cercetărilor care au demonstrat că fapta reclamată nu

există, iar actele decizionale ale jucătorului din cursul cercetării

judecătorești sunt supuse controlului în căile de atac ce pot fi exercitate de

părțile nemulțumite de dispozițiile magistratului împotriva rezoluției din data

de 06 aprilie 2011 a formulat plângere numita P.G.C., care a susținut că

soluția este nelegală întrucât în cursul cercetărilor nu a fost audiată

persoana vătămată și nu i s-a dat posibilitatea propunerii și administrării

probelor necesare confirmării plângerii. Analizând actele și lucrările Dosarului

penal nr. 56/P/201 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, s-a

constatat că rezoluția prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală

față de M.A.C. este legală și temeinică și nu se impune a fi infirmată.

Din

ansamblul materialului probator rezultă că faptele reclamate nu există,

întrucât magistratul judecător investit cu soluționarea cauzei civile nr.

26697/245/2010 și-a exercitat atribuțiile specifice funcției cu respectarea

dispozițiilor legale și cu obiectivitate, fapt ce rezultă și din încheierea

Judecătoriei din data de 17 ianuarie 2011, prin care a fost respinsă cererea de

recuzare a magistratului M.A.C., formulată de P.G.C.. Totodată, este nefondată

critica petentei referitoare la insuficienta cercetare, prin neadministrarea

mai multor acte premergătoare, deoarece, în etapa actelor premergătoare,

procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării

verificărilor pe care le apreciază asupra oportunității efectuării

verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente, iar pe de altă

parte, au fost efectuate numeroase acte premergătoare. Invocarea de către

petiționar a neadministrării probelor de către procuror (neaudierea persoanei

vătămate și neadministrarea probelor solicitate de aceasta) nu poate fi avută

în vedere, deoarece administrarea actelor vizează procesul penal numai după

începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru

efectuarea unei urmăriri penale complete. În etapa actelor premergătoare, etapă

care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de

probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupusele fapte penale (a se

vedea în acest sens sentința nr. 1064/2008 a Î.C.C.J., secția penală). De

altfel, din momentul depunerii plângerii (14 februarie 2011) și până la data

emiterii soluției (06 aprilie 2011), persoana vătămată a avut timpul necesar

depunerii cererilor de administrare a probelor ori formulării precizărilor

necesare plângerii inițiale".

Examinând

actele și lucrările dosarului s-au reținut următoarele: obiectul cauzei civile

nr. 26697/245/2010 al Judecătoriei lași îl constituie cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanții A.E. și C.M.I. împotriva pârâților P.G., P.F.

și C.G.C. pentru a se dispune reintegrarea lor în imobilul situat în sat V.U.,

comuna M., județul lași. Cauza a fost finalizată prin sentința civilă nr. 11258

din 14 iunie 2011 a Judecătoriei lași care este supusă apelului în curs de

judecată la Tribunalul lași. Plângerea de față vizează actele de judecată

procesuale și procedurale efectuate de intimata M.A. judecător al cauzei la

perioada respectivă, la termenul de judecată din 12 ianuarie 2011, la termenul

din 19 ianuarie 2011 și respectiv 2 februarie 2011, când judecătorul cauzei a

luat interogatoriul petentei din oficiu, când s-a respins excepția

imparțialității invocată, de chiar judecătorul cauzei și respectiv a dispus

decăderea din proba cu martori.

Verificând

încheierile de ședință incriminate s-a constatat că la termenul de judecată din

12 ianuarie 2011, instanța, în temeiul art. 129 alin. (3) C. proc. civ. a

procedat la interogarea petentei din oficiu, întrebările și răspunsurile

pârâtei fiind consemnate în încheierea de ședință, a acordat cuvântul la probe

părților, după propunerea probelor, pârâții formulând cerere de recuzare a

judecătorului, cauza s-a amânat la 19 ianuarie 2011, pentru soluționarea

cererii de recuzare. La termenul de judecată din 19 ianuarie 2011, părțile prin

apărător au invocat excepția de imparțialitate cu precizări scrise, judecătorul

întrucât a respins cererea ca inadmisibilă față de prevederile art. 28 alin.

(3) C. proc. civ. La termenul de judecată din 2 februarie 2011, după citarea martorilor

F.L. și F.A., inclusiv cu mandate de aducere, constatând că au fost legal

citați și din dovada de îndeplinire a mandatelor de aducere rezultă că martorii

nu au putut fi aduși întrucât nu mai locuiesc la adresa indicată, a constatat

aplicabile dispozițiile art. 188 alin. (3) C. proc. civ. S-a formulat și la

acel termen de judecată cerere de recuzare a judecătorului, cauza fiind amânată

pentru soluționarea cererii. Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2011 a

fost admisă cererea de abținere formulată la 22 februarie 2011 de doamna

judecător M.C. și a fost respinsă cererea de recuzare formulată la 16 februarie

20111 de petenta P.G. ca rămasă fără obiect. Prin încheierea din 17 ianuarie 2011

Judecătoria lași a fost respinsă cererea de recuzare formulată la 12 ianuarie

2011, astfel cum a fost completată la 14 ianuarie 2011 cu privire la

președintele de completului de judecată M.A.C.

Rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale s-a apreciat că este legală și temeinică.

Activitatea

de judecată, actele procesuale și procedurale dispuse de judecătorul cauzei

prin încheierea de ședință sunt fundamentate în drept în dispozițiile legale

procesual civile aplicate de judecătorul intimat, și sunt, în general,

rezultatul interpretării și aplicării legii civile, inclusiv de procedură

civilă, care intră în competențele judecătorului cauzei. Mai mult decât atât,

încheierile premergătoare judecății în fond sunt supuse acelorași căi de atac

ca și hotărârea dată în fondul cauzei, astfel încât sunt supuse jurisdicției civile

superioare atât sub aspectul legalității cât și cel al temeiniciei lor. Critica

formulată pe fondul plângerii penale de față constă în esență într-o

interpretare diferită făcută de petentă, a dispozițiilor de procedură civilă

aplicate de judecătorul cauzei și care au dus la măsurile dispuse în cursul

judecății civile care pot constitui motive de apel civil și implicit de analiză

a cauzei civile în apelul aflat pe rolul Tribunalului lași. Activitatea de

judecată care este rezultatul interpretării și aplicării legii relevantă în

cauză de competența materială și funcțională a judecătorului cauzei și care

presupune examinarea și analiza legii aplicate, a doctrinei relevantă și a

jurisprudenței obligatorie care este izvor de drept nu intră în sfera ilicitului

penal și implicit a infracțiunii prev.de art. 246 C. pen., prin rezoluția

atacată stabilindu-se în mod just că fapta imputată nu există din punct de

vedere penal raportat la judecătorul intimat. Cazul prevăzut de art. 10 lit. a)

C. proc. pen. este un caz în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare,

și față de incidența acestui caz, audierea petentei de procuror ori

administrarea probelor respectiv audierea unor martori prezenți în sală la

judecarea cauzei nu erau utile cauzei având în vedere și faza procesuală a

actelor premergătoare în urma cărora rezoluția a fost dispusă. Planificarea

grefierilor în ședințele de judecată se realizează potrivit Regulamentului de

ordine interioară al instanțelor și nu intră în atribuțiile judecătorului

cauzei. Fiind aplicabile disp.art. 10 lit. a) C. proc. pen., rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția atacată este legală și

temeinică, iar instanța va reține considerentele cuprinse în rezoluțiile

dispuse ca fiind fundamentate pe datele cauzei.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petiționara P.G.C.

La

primul termen de judecată fixat pentru soluționarea recursului, respectiv 20

iunie 2012, petiționara a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a

recalificat cererea formulată, precizând că a formulat contestație în anulare

împotriva sentinței penale nr. 19 din 07 februarie 2012 a Curții de Apel lași,

secția penală și pentru cauze cu minori, la Curtea de Apel lași și nu recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 389 C. proc. pen. cu referire la art. 278

1

alin.

(8) C. proc. pen., cu modificările ulterioare, competența de soluționare a

contestației în anulare, aparține Curții de Apel lași.

Înalta

Curte în raport de dispozițiile legale anterior evocate va trimite contestația

în anulare formulată de contestatoarea P.G.C. împotriva sentinței penale nr. 19

din 07 februarie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori, la Curtea de Apel lași spre competentă soluționare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Trimite

contestația în anulare formulată de contestatoarea P.G.C. împotriva sentinței

penale nr. 19 din 07 februarie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și

pentru cauze cu minori, la Curtea de Apel lași spre competentă soluționare.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 iunie 2012.