ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3660/2012

ÎNALTA CURTE DE

CASAflE Șl JUSTIȚIE

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din

17 mai 2012, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenlul B.Ș. împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă la data de 25 noiembrie

2011 în Dosarul nr. 606/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași,

verificată prin rezoluția din 6 martie 2012 dispusă în Dosar nr. 143/11/2/2012.

Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 35 din 15 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fot respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.Ș.

împotriva rezoluțiilor nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011, nr. 652/P72011 din

13 decembrie 2011 și nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 date de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel lași.

S-a reținut că

această sentință este definitivă și are a autoritate de lucru judecat, calea de

atac a plângerii prev. de art. 278

1

C. proc. pen. este o cale

devolutivă, iar rezoluția de neîncepere a urmăriri penale pronunțată în Dosar nr.

606/P/2011 din 25 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași,

fiind examinată sub toate aspectele de fapt și de drept prin sentința penală

menționată în cadru procesual al plângerii formulată de petent.

S-a mai reținut

că dispozițiile procedural penale nu prevăd posibilitatea formulării de

plângeri multiple împotriva aceleiași rezoluții de neîncepere a urmăriri

penale, Curtea stabilind astfel că plângerea este inadmisibilă.

Împotriva

sentinței penale nr. 35 din 15 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală

și pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul B.Ș., cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 252/454/2012.

Examinând

hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 3856 alin.

ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul

formulat de recurentul petentul B.Ș., este inadmisibil, având în vedere că

decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați este definitivă.

Înalta Curte

reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine

atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl

prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui

drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art.

385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care

pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile ordinare

de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor

și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta

cauză prin sentința penală nr. 35 din 15 martie 2012 a Curții de Apel lași,

secția penală și pentru cauze cu minori, a fot respinsă ca nefondată plângerea

formulată de petentul B.Ș. împotriva rezoluțiilor nr. 606/P/2011 din 25

noiembrie 2011, nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 și nr. 659/P/2011 din 13

decembrie 2011 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, în condițiile

în care textul de lege prevăzut la art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual,

hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras

inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar în

fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte

constată, pe de altă parte, constată că petentul, ulterior a mai formulat o

altă plângere împotriva rezoluției nr. 606/P din 25 noiembrie 2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, plângere soluționată anterior prin

sentința penală nr. 35 din 15 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Astfel,

exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul

astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1)pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul B.Ș. împotriva sentinței penale nr. 90 din 17 mai

2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul B.Ș. împotriva sentinței penale nr.

90 din 17 mai 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Irevicabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 8 noiembrie 2012