ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3754/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 505 din 5 mai 2011, Curtea de Apel lași, secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de

petentul M.C. împotriva Sentinței penale nr. 3464 din data de 20 decembrie 2010

a Judecătoriei lași, hotărâre pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel a

reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3464 din 20

Decembrie 2010 a Judecătoriei Iași, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul

M.C., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă la data de

04 august 2010 în Dosarul nr. l4606/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria lași, menținută prin Rezoluția nr. 4327/11/2/2010 a

prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria lași.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a

reținut că la data de 23 noiembrie 2009 numitul M.C., angajat la Direcția

Generală a Finanțelor Publice lași - serviciul inspecție fiscală, în funcția de

consilier superior, a solicitat tragerea la răspundere penală a lui A.D.,

consilier superior în cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului

lași, pentru săvârșirea infracțiunilor de "neglijența în serviciu",

prev. și ped. de art. 249 C. pen., "abuzul în serviciu contra intereselor

persoanelor", prev. și ped. de art. 246 C. pen., și "sustragerea sau

distrugerea de documente", prev. și ped. de art. 242 C. pen.

Plângerea petentului a făcut obiectul

Dosarului nr. l4606/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria lași.

Prin Rezoluția dispusă la data de 04 august

2010 în Dosarul nr. l4606/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria lași

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul A.D. pentru

săvârșirea infracțiunilor de "neglijența în serviciu", prev. și ped.

de art. 249 C. pen., "abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor", prev. și ped. de art. 246 C. pen. și "sustragerea sau

distrugerea de document", prev. și ped. de art. 242 C. pen., în temeiul

art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei soluții, petentul a

formulat plângere la prim-procuror, iar după respingerea acestei plângeri,

petentul s-a adresat Judecătoriei Iași cu plângerea ce a făcut obiectul cauzei

de față.

Din probele administrate în cursul urmăririi

penale, instanța a reținut că plângerea adresată de petent instanței este

neîntemeiată constatând că prin rezoluția atacată s-a reținut în mod corect

faptul că afirmațiile petentului privind săvârșirea de către A.D. a

infracțiunilor reclamate nu sunt sprijinite de niciun alt mijloc de probă pentru

a avea valoare probantă, iar, conform art. 75 C. proc. pen., declarația părții

vătămate dobândește valoare probantă doar prin coroborarea cu acte și

împrejurări care rezultă din ansamblul probator.

Instanța a constatat astfel că în cauză au

fost efectuate cercetările necesare pentru soluționarea plângerii penale

formulate de petent și că procurorul, în mod legal și temeinic a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimat în temeiul art. 228 alin. (6) și

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat

recurs petentul M.C., care a invocat nelegalitatea și netemeinicia ei, cauza

fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel lași.

Examinând recursul din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și drept, Curtea de Apel lași a constatat că acesta este

inadmisibil, având în vedere modificările aduse Codului de procedură penală de

către Legea nr. 202/2010, în cauza de față fiind incidente noile prevederi

specifice art. 278

1

C. proc. pen., inclusiv noua formă a alin. (10)

al acestui text de lege, conform căruia hotărârea dată în cauză de prima

instanță este definitivă.

Împotriva Sentinței penale nr. 505 din 5 mai

2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat

recurs petiționarul M.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub

nr. 31551/245/2010.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu,

astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

lit. a)

teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurentul

petiționar M.C., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de

Curtea de Apel lași este definitivă.

Înalta Curte reține că inadmisibilitatea

reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate

în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum

și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale

procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc.

pen. enumeră hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură

dată cu recurs.

Căile ordinare de atac sunt strict și

limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a

persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor

în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză prin Sentința nr. 505/2011

din 5 mai 2011, Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins, ca inadmisibil, recursul formulat de către petentul M.C. împotriva Sentinței

penale nr. 3464 din 20 decembrie 2010 a Judecătoriei lași, în condițiile în

care textul de lege prevăzut la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.

nu permitea formularea niciunei căi de atac în acest context procesual,

hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras

inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționar în

fața Curții de Apel lași și, ulterior în fața Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara

condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu

inadmisibilitatea.

Față de considerentele precizate, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 505/2011 din 5 mai

2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petiționar la plata

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționarul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 505/2011 din 5 mai 2011 a

Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

octombrie 2011.

Procesat

de GGC - CL