ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 744/2011

Asupra

recursului de față

În baza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 105 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală

și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a), C.

proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul C.C., împotriva

Rezoluției Procurorului din 04 februarie 2010, dată în dosarul nr. 507/P/2009,

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, fiind menținută rezoluția

atacată.

În motivarea

plângerii petentul a solicitat aplicarea prevederile legale, desființarea

soluția procurorului și începerea urmăririi penale împotriva celor doi

polițiști numiții D.(actual S.)M. și

C.C. cercetați

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor „abuz

în serviciu contra

intereselor persoanelor și mărturie mincinoasă" prevăzute de art. 246 și art.

260 C. pen., pe baza probelor de la dosar, deoarece petentul a fost condamnat

doar pe baza declarațiilor lor mincinoase. Prin rezoluția nr. 507 /P/2009 din 4

februarie 2010 a Parchetului de

pe lângă

Curtea de Apel lași, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale

față de

intimații D. (actual S.)M. și C.C., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.

246 și art. 260 alin. (1) C. pen.

În urma

cercetărilor efectuate a rezultat că faptele reclamate nu

există. Astfel, s-a reținut că intimații D.

(actual S.)M. -

subinspector de poliție - și C.C.- agent principal - din

cadrul Poliției municipiului lași nu și-au

încălcat nici o atribuție de serviciu

la data de 12 martie 2006, când au

procedat la identificarea, percheziționarea corporală și conducerea la sediul

poliției a numitului C.C. Aceste activități au fost motivate de existența unor

suspiciuni întemeiate de comitere a infracțiunii de tâlhărie de către C.C. în

dauna numitului M.G.

Prin rezoluția

din 2 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel lași a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarului C.C.

împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluția atacată fiind

menținută ca temeinică și legală.

În termenul

prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul C.C. a formulat

plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul

Curții de Apel lași la data de 17 iunie 2010 sub numărul 422/45/2010.

În motivarea

hotărârii, Curtea de Apel lași a reținut că nu pot fi reținute în sarcina

intimaților, faptele imputate acestora neavând nici un suport probator,

acuzațiile fiind total nefondate.

S-a apreciat că

organele de cercetare au efectuat toate

investigațiile

necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, fiind

verificate

declarațiile intimaților, susținerile petiționarului, precum și înscrisurile

depuse la dosarul cauzei. Neputându-se stabili vinovăția

persoanelor cercetate, în mod corect și legal

procurorul de caz a dispus

neînceperea urmăririi penale.

S-a reținut

totodată, că numitul C.C. a înțeles să formuleze plângere penală, cu privire la

pretinsele fapte penale comise de lucrătorii de poliție, la aproximativ trei

ani și jumătate de la data comiterii lor.

În acest

context, instanța a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față

de intimații D. (actual S.)M. și C.C., sub aspectul infracțiunii prevăzute de

art. 246 și art. 260 alin. (1) C. pen., este temeinică și legală, fiind

menținută ca atare.

Împotriva

acestei hotărârii a declarat recurs petiționarul C.C., criticând hotărârea

pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a

plângerii sale.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului petiționarului au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi

reluate.

Examinând cauza,

înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul petiționar C.C.

împotriva sentinței penale nr. 105 din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel lași,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, este inadmisibil pentru

următoarele considerente:

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen. astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 202/2010

"Hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă".

Sentința penală nr. 105 din 2 decembrie 2010 a

fost pronunțată de

Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în calitate de instanță de fond fiind rămasă definitivă

potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage

inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar.

Această sancțiune procesuală este incidență în

cauză în raport și cu

principiul unicității exercitării căilor de atac

decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate.

Pentru

considerentele anterior arătate recursul în cauză se va

respinge ca inadmisibil în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a)

teza a II-a C. proc. pen.

cu consecința obligării petiționarului

potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 300 lei cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva sentinței penale

nr. 105 din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 februarie 2011.