ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 744/2011

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 105 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a), C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul C.C., împotriva Rezoluției Procurorului din 04 februarie 2010, dată în dosarul nr. 507/P/2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, fiind menținută rezoluția atacată. În motivarea plângerii petentul a solicitat aplicarea prevederile legale, desființarea soluția procurorului și începerea urmăririi penale împotriva celor doi polițiști numiții D.(actual S.)M. și C.C.

cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și mărturie mincinoasă" prevăzute de art. 246 și art. 260 C. pen., pe baza probelor de la dosar, deoarece petentul a fost condamnat doar pe baza declarațiilor lor mincinoase. Prin rezoluția nr. 507 /P/2009 din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de intimații D. (actual S.)M. și C.C., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 și art. 260 alin. (1) C. pen. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că faptele reclamate nu există. Astfel, s-a reținut că intimații D. (actual S.)M. - subinspector de poliție - și C.C.- agent principal - din cadrul Poliției municipiului lași nu și-au încălcat nici o atribuție de serviciu la data de 12 martie 2006, când au procedat la identificarea, percheziționarea corporală și conducerea la sediul poliției a numitului C.C.

Aceste activități au fost motivate de existența unor suspiciuni întemeiate de comitere a infracțiunii de tâlhărie de către C.C. în dauna numitului M.G. Prin rezoluția din 2 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarului C.C. împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluția atacată fiind menținută ca temeinică și legală. În termenul prevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul C.C. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul Curții de Apel lași la data de 17 iunie 2010 sub numărul 422/45/2010. În motivarea hotărârii, Curtea de Apel lași a reținut că nu pot fi reținute în sarcina intimaților, faptele imputate acestora neavând nici un suport probator, acuzațiile fiind total nefondate.

S-a apreciat că organele de cercetare au efectuat toate investigațiile necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, fiind verificate declarațiile intimaților, susținerile petiționarului, precum și înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Neputându-se stabili vinovăția persoanelor cercetate, în mod corect și legal procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale. S-a reținut totodată, că numitul C.C. a înțeles să formuleze plângere penală, cu privire la pretinsele fapte penale comise de lucrătorii de poliție, la aproximativ trei ani și jumătate de la data comiterii lor. În acest context, instanța a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații D. (actual S.)M.

și C.C., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 și art. 260 alin. (1) C. pen., este temeinică și legală, fiind menținută ca atare. Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiționarul C.C., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale. Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului petiționarului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând cauza, înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul petiționar C.C. împotriva sentinței penale nr. 105 din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, este inadmisibil pentru următoarele considerente: Astfel, în conformitate cu prevederile art. 278/1 pct. 10 C. proc.

pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă". Sentința penală nr. 105 din 2 decembrie 2010 a fost pronunțată de Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în calitate de instanță de fond fiind rămasă definitivă potrivit art. 278/1 pct. 10 C. proc. pen., împrejurare ce atrage inadmisibilitatea noului control judiciar prin recurs solicitat de petiționar. Această sancțiune procesuală este incidență în cauză în raport și cu principiul unicității exercitării căilor de atac decurgând din aceleași dispoziții legale anterior citate. Pentru considerentele anterior arătate recursul în cauză se va respinge ca inadmisibil în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc.

pen. cu consecința obligării petiționarului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva sentinței penale nr. 105 din 2 decembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2011.