ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

Prin sentința penală nr. 10 din 11 ianuarie 2011

a Tribunalului

lași, secția penală, a fost admisă excepția necompetenței

materiale, excepție ridicata din oficiu.

În temeiul art.

39 alin. (1) C. proc. pen., art. 278 ind.1 alin. (1) C. proc. pen. cu referire

la art. 28 ind.1 lit. b) C. proc. pen. s-a declinat competenta de soluționare a

plângerii formulate de petentul B.I.C. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale din data de 19 aprilie 2010

data

în dosarul 2308/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

lași, în

favoarea Curții de Apel lași.

S-a reținut că prin plângerea înregistrata pe

rolul Tribunalului

lași, petentul B.I.C. a formulat în baza art. 278

indice 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale din data de 19 decembrie 2002 în dosarul 2308/P/2008, comunicată la data

de 03 mai 2010, solicitând admiterea plângerii, infirmarea rezoluției

menționate și trimiterea cauzei la procuror în vederea administrării întregului

probatoriu ce se impune a fi administrat.

La solicitarea

instanței la dosarul cauzei a fost înaintat dosarul 2308/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul lași.

În cauza, au

fost atașate din oficiu ordonanța din 06 iulie 2010

în doar 892/11/2/2010 a prim procurorului Parchetului de pe lângă

Tribunalul lași și ordonanța 553/11/2/2010 din 24 iunie 2010 a prim

procurorului

adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul lași.

Petentul a depus precizări la plângerea

formulata.

Fața de

solicitarea petentului, din oficiu s-a emis adresă la Baroul de Avocați

București, care a comunicat prin adresa nr. 10922 din 15 decembrie 2010 că

numita S. (fostă G., fostă B.) A.C. a fost transferata din Baroul București în Baroul

Bacău, începând cu data de 01 februarie 2010.

Instanța a pus

în discuție excepția necompetenței materiale

a

Tribunalului, la termenul din 11 ianuarie 2011, reținând următoarele:

Potrivit 278

indice 1 alin. (1) C. proc. pen. după respingerea plângerii făcute conform art.

275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței

ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penala sau

de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămata, precum si

orice alte persoane ale căror

interese

legitime sunt vătămate pot face plângere, in termen de 20

de zile de la

data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si

art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competenta sa judece cauza in prima instanța.

Reiese că, în materia reglementată de art. 278

indice 1 alin. (1)

C. proc. pen., competența este cea de drept comun,

indiferent de organul de urmărire penala care a realizat actele de cercetare

penala.

Or, în cauza,

în dosarul penal nr. 2308/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul lași s-a

dispus prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 19 decembrie

2002 în dosarul 2308/P/2008, și neînceperea urmăririi penale fața de numita B.A.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 23 din Legea 656/2002.

Din adresa nr.

10922 din 15 decembrie 2010 emisă de Baroul București rezultă că numita S.

(fostă G., fostă B.) A.C. este avocat definitiv, fiind transferata din Baroul

București în Baroul Bacău, începând cu data de 01 februarie 2010.

Chiar dacă

instanța constată că din actele de urmărire penală lipsesc orice demersuri

privind identificarea identității reale a persoanelor reclamate, instanța

reține că petentul a precizat expres în fața instanței că plângerea penală a

vizat-o pe B.A.C., avocat în cadrul Baroului București.

Potrivit art. 28

ind.1 lit. b) C. proc. pen. Curtea de Apel judecă infracțiunile săvârșite de

judecătorii de la judecătorii si tribunale si de procurorii de la parchetele

care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum si de avocați, notari

publici, executori judecătorești si de controlorii financiari ai Curții de

Conturi;

Având în

vedere că s-a instituit în favoarea Curții de Apel o competența specială ținând

de calitatea persoanei cercetate, în temeiul în temeiul art. 39 alin. (1) C.

proc. pen. s-a admis excepția de necompetenta materială și în baza art. 278

ind.1 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art .28 ind.1 lit. b) C. proc.

pen., s-a declinat competenta de soluționare a plângerii formulate de petentul B.J.C.,

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 19 aprilie 2010

data în dosarul 2308/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul lași, în

favoarea Curții de Apel lași.

Prin sentința

penală nr. 73 din 12 mai 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru

cauze cu minori, s-a admis excepția necompetenței materiale ridicată din

oficiu.

În baza disp.

art. 42 alin. (1) și art. 39 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența

de soluționare a plângerii formulate de petentul B.I.C. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dată la 10 aprilie 2010 în dosarul nr. 2308/P/2010

de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași, în favoarea Tribunalului

lași.

În baza disp.

art. 43 alin. (1) C. proc. pen. s-a

constatat

conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel

lași și

Tribunalul lași și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu

rezolvarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut că

în conformitate cu disp. art. 28 ind. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea de

Apel este competentă să judece, între altele, și infracțiunile săvârșite de

avocați calitate pe care o aveau cele două intimate.

Ca atare,

competența de efectuare a actelor de urmărire penală și a cercetărilor

prealabile sunt de competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, în

conformitate cu disp. art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen.

În speță,

actele de urmărire penală au fost efectuate de un organ necompetent material

(procurorul Parchetului de pe lângă

Tribunalul

lași neverificându-și competența în conformitate cu disp.

art. 210 alin.

(1), (2) C. proc. pen.

Potrivit art.

197 alin. (2), (3) C. proc. pen. dispozițiile referitoare la competența

materială și după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității,

care nu poate fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stare

a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu.

Astfel, s-a

constatat că Tribunalul lași, în mod nelegal a

dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulate

de

petentul B.I.C. împotriva unei rezoluții pronunțate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul lași (chiar dacă motivarea soluției se referă asupra competenței

organului de urmărire penală după calitatea persoanei), ci această instanță

trebuia să dispună trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

lași pentru efectuarea cercetărilor competente în cauză.

Fiind

investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte

reține că orice organ judiciar este dator, mai înainte de toate, să-și verifice

propria competență în soluționarea cauzei cu care a fost învestit, prin

raportare la dispozițiile Codului de procedură penală sau, după caz, a

dispozițiilor de procedură din legile speciale.

În ce privește

instanța de judecată, numai după verificarea propriei competențe (materiale,

teritoriale sau după calitatea persoanei), aceasta urmează a cenzura și

competența organului de urmărire penală care a instrumentat cercetările penale.

În speță,

Tribunalul lași a constat în mod corect că nu are competența după calitatea

persoanelor cercetate (între intimați

regăsindu-se

și un avocat) să soluționeze plângerea întemeiată pe

disp. art. 278/1 C.

proc. pen., în condițiile în care instanța căreia o asemenea plângere trebuie

adresată, este cea căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece

cauza în primă instanță.

Or, potrivit

art. 28/1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel este cea care judecă

infracțiunile săvârșite de avocați și, prin urmare, singura instanță care poate

analiza plângerea petentului, inclusiv în ce privește competența organului care

a efectuat cercetările în cauză și a dispus, prin rezoluția atacată,

neînceperea urmăririi penale.

Așa fiind,

competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel lași, instanță

căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe petiționarul B.I.C. în favoarea Curții

de Apel lași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iulie 2011.