ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

plângerii de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la

data de 4 martie 2011, petentul P.G.G. a formulat, în acord cu prevederile art.

278

1

C. proc. pen. plângere împotriva rezoluției procurorului de

neîncepere a urmăririi penale față de B.E.S., prim procuror al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Vaslui pentru infracțiunea de abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen., respectiv rezoluția

din 5 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, nr. 822/P/2009, soluții menținute

în urma controlului exercitat potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen. de

către procurorul șef Secție Urmărire Penală și Criminalistică, prin rezoluția

din 1 noiembrie 2010 (dos. 9259/4069/II/2/2010) prin care a fost respinsă

plângerea petentului.

În plângerea

formulată la instanță potrivit art. 278

1

C. proc. pen., în vederea

supunerii soluției de netrimitere în judecată adoptate de procuror controlului

jurisdicțional, petiționarul își exprimă nemulțumirea față de modul în care a

fost soluționată plângerea sa împotriva soluției de neîncepere a urmăririi

penale, arătând, într-un amplu memoriu, că 16 polițiști și procurori nu

respectă legea și nu-și exercită atribuțiile de a efectua cercetări în urma

celor sesizate.

Examinând actele

efectuate în cauză, Înalta Curte constată că prin rezoluția din 5 octombrie

2010 procurorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi

penale față de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui B.E.S.,

procuror promovat pe loc în funcția de procuror la parchetul de pe lângă Curtea

de apel, prin ordinul nr. 424 din 16 februarie 2000, întrucât fapta sesizată de

petentul P.G.G. nu există.

Inițial, plângerea

penală a petiționarului fusese înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, iar prin ordonanța din 20 iulie 2010 s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, apreciindu-se că gradul profesional al magistratului procuror B.E.S.

era cel corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petiționarul a

contestat soluția adoptată de procuror formulând plângere conform art. 278

alin. (3) C. proc. pen. la procurorul ierarhic superior în data de 20 octombrie

2010, iar prin rezoluția din 1 noiembrie 2010 i-a fost respinsă.

Și împotriva acestei

rezoluții petiționarul a formulat plângere conform art. 278

1

C.

proc. pen. sesizând în acest sens instanța, la data de 1 martie 2011

(registratură), la data de 4 martie 2011 cauza fiind înregistrată pe rolul Secției

penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificându-și

competența materială în soluționarea prezentei plângeri, în raport cu

prevederile art. 29 alin. (1) C. proc. pen., dar și ale art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen. și având în vedere dispozițiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010

– publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la 25

noiembrie 2010, Înalta Curte constată că în cauză competența de soluționare

aparține Curții de Apel Iași.

Astfel, prevederile

invocate în precedent precum și dispozițiile art. 28

1

lit. b) C.

proc. pen. statuează că, urmare a modificării intervenite în materia procesual

penală, prin Legea nr. 202/2010, competența de soluționare a plângerii

formulate de petentul P.G.G. aparține Curții de Apel Iași, în împrejurarea în

care sesizarea instanței s-a produs după intrarea în vigoare a Legii micii

reforme (respectiv la 1 martie 2011), iar normele tranzitorii au prevăzut că

dispozițiile referitoare la competența instanței din Codul de procedură penală,

republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse

de legea în discuție, se aplică numai cauzelor cu care instanțele au fost

sesizate după intrarea în vigoare a legii.

În virtutea

considerentelor ce preced, Înalta Curte va trimite cauza având ca obiect

plângerea formulată de petiționarul P.G.G. împotriva rezoluției nr. 822/P/2010

din 5 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică la Curtea de Apel Iași, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite cauza având

ca obiect plângerea formulată de petiționarul P.G.G. împotriva rezoluției nr. 822/P/2010

din 5 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, la Curtea de Apel Iași, spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 mai 2011.