ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, petiționarul G.F.N., deținut în Penitenciarul Giurgiu, a solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistratul R.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., motivând că acesta a instrumentat defectuos cauza penală în care petiționarul a figurat ca inculpat, cauzându-i o vătămare a intereselor sale. Prin ordonanța nr. 58/P/2010 din data de 15 martie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, întrucât magistratul Rusu Gheorghe, în prezent pensionar, are gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Curte de Apel.

Prin rezoluția nr. 329/P/2010 din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul Rusu Gheorghe sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., apreciindu-se că fapta reclamată nu există. Rezoluția fost supusă controlului, prev. de art. 278 alin. (1) C. proc. pen., fiind menținută ca legală și temeinică prin rezoluția nr. 4237/1961/II/2/2010 din 18 mai 2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc.

pen., petiționarul G.F.N. a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, reiterând susținerile din plângerea penală inițială și solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului pentru infracțiunea reclamată. Excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de petiționar a fost respinsă de Înalta Curte, având în vedere că faptele imputate magistratului procuror, în prezent pensionat, au legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, fiind incidente prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar plângerea a fost înregistrată la instanță,anterior intrării în vigoare a modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010.

Analizând actele premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror este legală și temeinică și urmează a fi menținută. Principala acuză adusă de petiționar intimatului constă în aceea că a instrumentat defectuos dosarul nr. 542/P/1996 și a întocmit un rechizitoriu „abuziv”, pe baza unor probe nelegale și netemeinice. Acuzele nu sunt susținute de nicio probă și, astfel cum corect s-a reținut în cuprinsul rezoluției atacate, exercitarea de către procuror a atribuțiilor conferite de Codul de procedură penală nu poate constitui un abuz în sens penal. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc.

pen., va respinge plângerea petiționarului, menținând rezoluția atacată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.F.N. împotriva rezoluției nr. 329/P/2010 din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2010.