ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe

lângă Tribunalul Botoșani, petiționarul

G.F.N., deținut în Penitenciarul Giurgiu, a

solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistratul R.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., motivând că

acesta a instrumentat defectuos cauza penală în care petiționarul a figurat ca

inculpat, cauzându-i o vătămare a intereselor sale.

Prin ordonanța nr. 58/P/2010

din data de 15 martie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava s-a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, întrucât magistratul Rusu Gheorghe, în prezent pensionar, are

gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Curte de Apel.

Prin rezoluția nr. 329/P/2010

din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimatul Rusu Gheorghe sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246

C. pen., în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., apreciindu-se că fapta

reclamată nu există.

Rezoluția fost supusă

controlului, prev. de art. 278 alin. (1) C. proc. pen., fiind menținută ca legală

și temeinică prin rezoluția nr. 4237/1961/II/2/2010 din 18 mai 2010 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În conformitate cu

prevederile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul G.F.N. a formulat plângere

împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, reiterând susținerile din

plângerea penală inițială și solicitând tragerea la răspundere penală a

intimatului pentru infracțiunea reclamată.

Excepția de

necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de

petiționar a fost respinsă de Înalta Curte, având în vedere că faptele imputate

magistratului procuror, în prezent pensionat, au legătură cu atribuțiile de

serviciu ale acestuia, fiind incidente prevederile art. 40 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., iar plângerea a fost înregistrată la instanță,anterior intrării în

vigoare a modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 202/2010.

Analizând actele premergătoare

efectuate în cauză, Înalta Curte apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi

penale dispusă de procuror este legală și temeinică și urmează a fi menținută.

Principala acuză

adusă de petiționar intimatului constă în aceea că a instrumentat defectuos dosarul

nr. 542/P/1996 și a întocmit un rechizitoriu „abuziv”, pe baza unor probe nelegale

și netemeinice.

Acuzele nu sunt

susținute de nicio probă și, astfel cum corect s-a reținut în cuprinsul

rezoluției atacate, exercitarea de către procuror a atribuțiilor conferite de

Codul de procedură penală nu poate constitui un abuz în sens penal.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C.

proc. pen., va respinge plângerea petiționarului, menținând rezoluția atacată,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.F.N. împotriva rezoluției nr. 329/P/2010

din 19 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

decembrie 2010.