ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3270/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

A.1. Petentul P.C. a adresat mai multe

petiții, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaților A.A.C.,

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și, respectiv, O.L.A.,

inspector principal în cadrul I.P.J. Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului,

fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 246, 264, 289 și 291 C. pen.

În motivarea

plângerilor s-a arătat, în esență, că intimații au săvârșit aceste infracțiuni

cu ocazia instrumentării și soluționării Dosarului nr. 2052/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, care a fost apoi reînregistrat pe

rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani sub numărul 445/P/2008.

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din 15 martie 2010 în Dosarul

nr. 57/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții A.A.C. și

O.L.A., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea

infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual și uz de fals

prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen. C. pen.

formulată de către petent împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția nr. 125/II/2/2010 din 19 aprilie 2010 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu

motivarea că soluția atacată este legală și temeinică.

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, petentul P.C. a formulat

plângere, în termenul legal prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., criticând rezoluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

plângerii, s-a arătat, în esență, că procurorii nu au efectuat cercetări cu

privire la toate infracțiunile pentru care au fost sesizați, nu au manifestat

un rol activ pentru aflarea adevărului prin aceea că nu au procedat la

administrarea probei cu expertiza dactiloscopică ce se impunea a fi

administrată, solicitând admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecare,

în aplicarea art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen. Totodată, una

din criticile petentului referitoare la rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale vizează faptul că "nu au elucidat mobilul sustragerii prin fraudă a

dosarului de urmărire penală nr. 2052/P/2007 de la Parchetului de pe lângă

Judecătoria Botoșani, de către procuror A.A. odată cu promovarea la Parchetul

de pe lângă Tribunalul Botoșani unde l-a înregistrat sub nr. 445/P/2008 și fără

a avea competența materială a dispus neînceperea urmăririi penale …".

Prin Sentința penală

nr. 49 din 28 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.C.,

acesta fiind obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

În baza înscrisurilor

aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că transferul dosarului de

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Botoșani, superior ierarhic, nu este de natură a duce la nulitatea

actelor sau răspunderea penală a celor învestiți a-l soluționa. Acest lucru

rezultă din faptul că organizarea parchetelor este supusă principiului privind

subordonarea ierarhică, atât în ceea ce privește raporturile între organele

poliției judiciare, procurori și procurorii cu funcții de conducere, cât și

raporturile între parchetele de bază și cele ierarhic superioare. Astfel,

potrivit art. 209 alin. (4

1

) C. proc. pen., procurorii din

parchetele ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi

penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, restul condițiilor

impuse de acest text legal pentru transferul dosarului la un parchet ierarhic

superior devenind inaplicabile ca efect al Deciziei nr. 1058/2007 a Curții

Constituționale, prin care s-a constatat neconstituționalitatea lor.

În ceea ce privește

celelalte critici privitoare la modul cum a fost instrumentat și soluționat

Dosarul nr. 2052/P/2007 - neelucidarea mobilului sustragerii, distrugerea urmelor

infracțiunii, contrafacerea susbscrierii procesului-verbal etc., ce au dus la

contaminarea radioactivă și vătămarea intereselor sale legitime - prima

instanță a reținut că acestea sunt speculații fără o susținere probatorie, fără

existența unor indicii care să ridice o suspiciune rezonabilă care să impună

efectuarea de noi cercetări și care ar fi susceptibile de cercetare sub

aspectul infracțiunii de denunț calomnios prevăzută de art. 259 C. pen., în

privința petentului.

În ceea ce privește

critica privind neefectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de fals

material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen., prima instanță

a reținut că încadrarea juridică dată de organele de urmărire penală

activității infracționale reclamate de petent a fost cea de fals intelectual,

prevăzută de art. 289 C. pen., pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale. În consecință, din moment ce nu s-a constatat existența falsificării

vreunui înscris, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și pentru infracțiunea

de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.,, aceasta având ca situație

premisă existența unui înscris fals.

Prima instanță a mai

reținut că restul criticilor formulate de petent în ceea ce privește cele două

rezoluții supuse controlului judiciar, vizează aspecte ce au fost soluționate

prin rezoluțiile din 30 martie 2010 și 17 mai 2007 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava; rezoluțiile din 19 februarie 2008 și 11 aprilie 2008

ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, asupra cărora instanțele de

judecată s-au pronunțat în mod definitiv prin Sent. pen. nr. 1967/2008 a

Judecătoriei Botoșani, confirmată prin Dec. pen. nr. 1179 R/2008 a Tribunalului

Botoșani. În aceste condiții, cele stabilite în mod definitiv prin aceste hotărâri

nu mai pot fi reanalizate, conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (1

1

)

C. proc. pen.

B. Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs petentul P.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând, în esență, criticile din plângerea penală și plângerea

adresată instanței în baza art. 278

1

C. proc. pen. și susținând că

sentința penală recurată este rezultatul unei judecați sumare.

Examinând recursul

declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond a

constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor

premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod

corect că activitățile desfășurate de intimați nu întrunesc elemente

constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală.

Din actele

premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu

exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimata A.A., procuror

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în scopul prejudicierii

intereselor procesuale ale petentului, cu ocazia instrumentării Dosarului penal

nr. 445/P/2008 în care, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., a confirmat

propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmării penale față de

grefierul V.D.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 242 alin.

(1) și 246 C. pen.

Totodată, nici actele

întocmite de intimatul O.L.A., inspector principal în cadrul I.P.J. Botoșani,

cu ocazia efectuării actelor premergătoare în Dosarul nr. 2052/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, reînregistrat pe rolul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani sub numărul 445/P/2008, nu prezintă

indiciile încălcării vreunei atribuții de serviciu, neîntrunind elementele

constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, favorizarea infractorului

sau abuz în serviciu, iar soluția propusă, de neîncepere a urmăririi penale,

reprezintă rezultatul analizei actelor aflate la dosarul cauzei, fiind

confirmată de procurorul ce supraveghea urmărirea penală, intimata A.A.

Referitor la

condițiile angajării răspunderii penale a magistraților, trebuie menționat că

potrivit dispozițiilor art. 278 - 278

1

C. proc. pen., orice persoană

care se consideră vătămată în interesele sale printr-un act al procurorului,

poate contesta legalitatea acestuia pe cale ierarhică, pentru soluțiile de

netrimitere în judecată, existând totodată și posibilitatea declanșării

controlului judecătoresc, prin sesizarea instanței competente să judece în fond

și ulterior, prin utilizarea căii de atac a recursului. Așadar, legiuitorul a

înțeles să stabilească strict cadrul și condițiile în care se poate interveni

în modul de soluționare a unei cauze penală, nefiind permisă imixtiunea în

actul de justiție la intervenția subiectivă a uneia din părțile pretins

defavorizate, cenzura unei rezoluții/ordonanțe a procurorului realizându-se

numai de instanțele de judecată sau procurorul ierarhic, iar nu în cadrul unei

anchete penale. Concret, în speță, soluția dispusă de magistratul procuror

intimat a fost supusă controlului judecătoresc, fiind menținută prin Sentința

penală nr. 1967 din 4 septembrie 2008 a Judecătoriei Botoșani, confirmată prin

Decizia penală nr. 1179 R din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Botoșani.

Totodată, trebuie

menționat că în cauzele încredințate spre soluționare, magistrații-procurori se

supun numai legii, dispunând soluții în funcție de probele administrate,

interpretate potrivit propriei convingeri și nici un magistrat nu poate fi tras

la răspundere penală pentru raționamentele logico-juridice pe care s-a bazat în

adoptarea unei soluții. Practic, nemulțumirea uneia dintre părțile implicate în

litigiu față de soluția adoptată, fără prezentarea nici unui element de natură

să susțină indicii privind existența unui raport juridic de drept penal, nu

poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale.

Ca atare, pentru

aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința

pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar

în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva Sentinței penale nr.

49 din 28 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 septembrie 2010.