ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3270/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.1. Petentul P.C. a adresat mai multe petiții, solicitând tragerea la răspundere penală a intimaților A.A.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și, respectiv, O.L.A., inspector principal în cadrul I.P.J. Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 246, 264, 289 și 291 C. pen. În motivarea plângerilor s-a arătat, în esență, că intimații au săvârșit aceste infracțiuni cu ocazia instrumentării și soluționării Dosarului nr. 2052/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, care a fost apoi reînregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani sub numărul 445/P/2008.

2. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din 15 martie 2010 în Dosarul nr. 57/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții A.A.C. și O.L.A., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen. C. pen. 3. Plângerea formulată de către petent împotriva soluției procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 125/II/2/2010 din 19 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu motivarea că soluția atacată este legală și temeinică.

4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, petentul P.C. a formulat plângere, în termenul legal prevăzut de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., criticând rezoluția pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea plângerii, s-a arătat, în esență, că procurorii nu au efectuat cercetări cu privire la toate infracțiunile pentru care au fost sesizați, nu au manifestat un rol activ pentru aflarea adevărului prin aceea că nu au procedat la administrarea probei cu expertiza dactiloscopică ce se impunea a fi administrată, solicitând admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecare, în aplicarea art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. Totodată, una din criticile petentului referitoare la rezoluția de neîncepere a urmăririi penale vizează faptul că "nu au elucidat mobilul sustragerii prin fraudă a dosarului de urmărire penală nr. 2052/P/2007 de la Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, de către procuror A.A.

odată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani unde l-a înregistrat sub nr. 445/P/2008 și fără a avea competența materială a dispus neînceperea urmăririi penale …". Prin Sentința penală nr. 49 din 28 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.C., acesta fiind obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că transferul dosarului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, superior ierarhic, nu este de natură a duce la nulitatea actelor sau răspunderea penală a celor învestiți a-l soluționa.

Acest lucru rezultă din faptul că organizarea parchetelor este supusă principiului privind subordonarea ierarhică, atât în ceea ce privește raporturile între organele poliției judiciare, procurori și procurorii cu funcții de conducere, cât și raporturile între parchetele de bază și cele ierarhic superioare. Astfel, potrivit art. 209 alin. (4 1 ) C. proc. pen., procurorii din parchetele ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, restul condițiilor impuse de acest text legal pentru transferul dosarului la un parchet ierarhic superior devenind inaplicabile ca efect al Deciziei nr. 1058/2007 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat neconstituționalitatea lor.

În ceea ce privește celelalte critici privitoare la modul cum a fost instrumentat și soluționat Dosarul nr. 2052/P/2007 - neelucidarea mobilului sustragerii, distrugerea urmelor infracțiunii, contrafacerea susbscrierii procesului-verbal etc., ce au dus la contaminarea radioactivă și vătămarea intereselor sale legitime - prima instanță a reținut că acestea sunt speculații fără o susținere probatorie, fără existența unor indicii care să ridice o suspiciune rezonabilă care să impună efectuarea de noi cercetări și care ar fi susceptibile de cercetare sub aspectul infracțiunii de denunț calomnios prevăzută de art. 259 C. pen., în privința petentului.

În ceea ce privește critica privind neefectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen., prima instanță a reținut că încadrarea juridică dată de organele de urmărire penală activității infracționale reclamate de petent a fost cea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. În consecință, din moment ce nu s-a constatat existența falsificării vreunui înscris, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.,, aceasta având ca situație premisă existența unui înscris fals.

Prima instanță a mai reținut că restul criticilor formulate de petent în ceea ce privește cele două rezoluții supuse controlului judiciar, vizează aspecte ce au fost soluționate prin rezoluțiile din 30 martie 2010 și 17 mai 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava; rezoluțiile din 19 februarie 2008 și 11 aprilie 2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, asupra cărora instanțele de judecată s-au pronunțat în mod definitiv prin Sent. pen. nr. 1967/2008 a Judecătoriei Botoșani, confirmată prin Dec. pen. nr. 1179 R/2008 a Tribunalului Botoșani. În aceste condiții, cele stabilite în mod definitiv prin aceste hotărâri nu mai pot fi reanalizate, conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (1 1 ) C. proc.

pen. B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând, în esență, criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc. pen. și susținând că sentința penală recurată este rezultatul unei judecați sumare. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimați nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală.

Din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimata A.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, cu ocazia instrumentării Dosarului penal nr. 445/P/2008 în care, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., a confirmat propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmării penale față de grefierul V.D.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 242 alin. (1) și 246 C. pen. Totodată, nici actele întocmite de intimatul O.L.A., inspector principal în cadrul I.P.J.

Botoșani, cu ocazia efectuării actelor premergătoare în Dosarul nr. 2052/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, reînregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani sub numărul 445/P/2008, nu prezintă indiciile încălcării vreunei atribuții de serviciu, neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, favorizarea infractorului sau abuz în serviciu, iar soluția propusă, de neîncepere a urmăririi penale, reprezintă rezultatul analizei actelor aflate la dosarul cauzei, fiind confirmată de procurorul ce supraveghea urmărirea penală, intimata A.A. Referitor la condițiile angajării răspunderii penale a magistraților, trebuie menționat că potrivit dispozițiilor art. 278 - 278 1 C. proc.

pen., orice persoană care se consideră vătămată în interesele sale printr-un act al procurorului, poate contesta legalitatea acestuia pe cale ierarhică, pentru soluțiile de netrimitere în judecată, existând totodată și posibilitatea declanșării controlului judecătoresc, prin sesizarea instanței competente să judece în fond și ulterior, prin utilizarea căii de atac a recursului. Așadar, legiuitorul a înțeles să stabilească strict cadrul și condițiile în care se poate interveni în modul de soluționare a unei cauze penală, nefiind permisă imixtiunea în actul de justiție la intervenția subiectivă a uneia din părțile pretins defavorizate, cenzura unei rezoluții/ordonanțe a procurorului realizându-se numai de instanțele de judecată sau procurorul ierarhic, iar nu în cadrul unei anchete penale.

Concret, în speță, soluția dispusă de magistratul procuror intimat a fost supusă controlului judecătoresc, fiind menținută prin Sentința penală nr. 1967 din 4 septembrie 2008 a Judecătoriei Botoșani, confirmată prin Decizia penală nr. 1179 R din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Botoșani. Totodată, trebuie menționat că în cauzele încredințate spre soluționare, magistrații-procurori se supun numai legii, dispunând soluții în funcție de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri și nici un magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raționamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluții. Practic, nemulțumirea uneia dintre părțile implicate în litigiu față de soluția adoptată, fără prezentarea nici unui element de natură să susțină indicii privind existența unui raport juridic de drept penal, nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale.

Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva Sentinței penale nr. 49 din 28 mai 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2010.