ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2010

Asupra

recursului de față

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 112 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționara SC K.U.V.O., prin reprezentant O.I., împotriva rezoluției din 6

mai 2009 dată în dosarul nr. 36/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel lași.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, petiționara a

solicitat efectuarea de cercetări față de C.C., avocat în cadrul Baroului

Vaslui, pentru pretinsa

săvârșire a

infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen., susținând că

acesta, în

calitate de avocat al numitului F.M. în patru dosare ale instanțelor din

Vaslui, a făcut afirmații mincinoase în

cuprinsul

întâmpinărilor formulate și depuse la dosar și în concluziile

asupra

fondului.

Prin

rezoluția din 6 mai 2009, dată în dosarul nr. 36/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel lași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

pretinsul făptuitor, pentru infracțiunea reclamată, reținându-se că nu a fost

dovedit caracterul

nereal al afirmațiilor

făcute de acesta, atât prin întâmpinările depuse

în cauzele menționate,

cât și prin concluziile orale prezentate instanțelor de judecată, toate

declarațiile fiind, în fapt, susținerile părții pe care a asistat-o. în acest

mod, avocatul a depus toate diligentele în îndeplinirea serviciului profesional

încredințat, folosind strategii și tactici în favoarea clientului și în

limitele informațiilor furnizate de acesta.

Prin

rezoluția din 22 iunie 2009, dată în dosarul nr. 489/ll/2/2009 de către

procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, a

fost menținută rezoluția de

neîncepere a

urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționara a solicitat

desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarei, reținând, în esență,

din

actele premergătoare, că simplele afirmații ale avocatului C.C.

sub

forma unor apărări în favoarea clientului său F.M., în cauze civile soluționate

de instanțele vasluiene, nu se

circumscriu

conținutului infracțiunii reclamate, de fals în declarații.

În exercitarea îndatoririlor sale profesionale, avocatul C.C.

a depus toate diligentele necesare pentru realizarea serviciului

avocațial pentru care a fost angajat și a urmărit doar lămurirea împrejurărilor

ce pledează în favoarea părții ale cărei interese le susține și le apără,

referindu-se doar la aspectele favorabile acesteia.

În

concluzie, instanța a apreciat că, în mod corect, procurorul a stabilit că

faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, latura

obiectivă, deoarece simplele afirmații ale intimatului avocat nu au fost apte

să servească la producerea unor consecințe juridice, un proces implicând

administrarea de probe și analizarea lor de către instanță.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petiționara, pe care l-a motivat în scris la filele

9-11 și 30 din dosar.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, se constată că, în mod

corect,

instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de

petiționară,

ca nefondată.

Din

actele premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că activitatea avocatului

nu poate fi incriminată, în sensul pretinsei infracțiuni de fals în declarații.

În

acest sens, se constată că în mod corect s-a reținut că lipsește unul dintre

elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât elementul material al

infracțiunii de fals în declarații nu poate consta

în susținerile avocatului, făcute cu ocazia exercitării profesiei sale,

a

cărei natură presupune depunerea tuturor diligentelor pentru a asigura

apărarea intereselor părții pe care o reprezintă într-un proces. De altfel,

soluția este pronunțată de instanță pe baza întregului material probatoriu din

dosar, eventualele susțineri sau înscrisuri false ale avocatului neputând

constitui temei pentru pronunțarea hotărârii.

Criticile

petiționarei referitoare la soluția pronunțată în cauza civilă pot fi invocate

prin intermediul exercitării căilor de atac legale, unde are posibilitatea

verificării acestora de către instanțele de control judiciar.

De

altfel, nemulțumirile oricărei persoane referitoare la prestația avocaților pot

fi invocate în condițiile Legii nr. 51/1995, la baroul din care aceștia fac

parte, fiind prevăzute sancțiuni specifice acestei profesii liberale.

Nici

critica petiționarei, referitoare la faptul că ultima rezoluție nu a fost emisă

de procurorul general, ci de procurorul general adjunct și că, așa cum s-a

statuat și prin decizia penală nr. 1270 din 27 februarie 2006 a instanței

supreme, dispozițiile art. 278 C. proc. pen. nu prevăd posibilitatea ca

procurorul ierarhic superior să fie substituit, înlocuirea sa cu altă persoană echivalând

cu nesolutionarea acesteia, fapt ce ar împiedica instanța să se pronunțe pe

fond, pentru că ar încălca

dreptul la un

grad de jurisdicție, nu este întemeiată.

Sub acest aspect, Curtea de Apel lași, a motivat

că procurorul

general adjunct este procuror ierarhic

superior celui care a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale

(procurorul I.D.), având, în același timp, funcție de conducere și, deci, drept

de control profesional ierarhic, astfel că au fost respectate prevederile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.

În

raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este

temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de

recurenta petiționară SC K.U.V.O.,

prin

reprezentant O.I. împotriva sentinței penale nr. 112 din 5

noiembrie

2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, cu

obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurenta petiționară SC K.U.V.O., prin reprezentant O.I. împotriva

sentinței penale nr. 112 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 martie 2010.