ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2010

Asupra recursului de față Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 112 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC K.U.V.O., prin reprezentant O.I., împotriva rezoluției din 6 mai 2009 dată în dosarul nr. 36/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, petiționara a solicitat efectuarea de cercetări față de C.C., avocat în cadrul Baroului Vaslui, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen., susținând că acesta, în calitate de avocat al numitului F.M.

în patru dosare ale instanțelor din Vaslui, a făcut afirmații mincinoase în cuprinsul întâmpinărilor formulate și depuse la dosar și în concluziile asupra fondului. Prin rezoluția din 6 mai 2009, dată în dosarul nr. 36/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pretinsul făptuitor, pentru infracțiunea reclamată, reținându-se că nu a fost dovedit caracterul nereal al afirmațiilor făcute de acesta, atât prin întâmpinările depuse în cauzele menționate, cât și prin concluziile orale prezentate instanțelor de judecată, toate declarațiile fiind, în fapt, susținerile părții pe care a asistat-o. în acest mod, avocatul a depus toate diligentele în îndeplinirea serviciului profesional încredințat, folosind strategii și tactici în favoarea clientului și în limitele informațiilor furnizate de acesta.

Prin rezoluția din 22 iunie 2009, dată în dosarul nr. 489/ll/2/2009 de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționara a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei, reținând, în esență, din actele premergătoare, că simplele afirmații ale avocatului C.C. sub forma unor apărări în favoarea clientului său F.M., în cauze civile soluționate de instanțele vasluiene, nu se circumscriu conținutului infracțiunii reclamate, de fals în declarații.

În exercitarea îndatoririlor sale profesionale, avocatul C.C. a depus toate diligentele necesare pentru realizarea serviciului avocațial pentru care a fost angajat și a urmărit doar lămurirea împrejurărilor ce pledează în favoarea părții ale cărei interese le susține și le apără, referindu-se doar la aspectele favorabile acesteia. În concluzie, instanța a apreciat că, în mod corect, procurorul a stabilit că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, latura obiectivă, deoarece simplele afirmații ale intimatului avocat nu au fost apte să servească la producerea unor consecințe juridice, un proces implicând administrarea de probe și analizarea lor de către instanță. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara, pe care l-a motivat în scris la filele 9-11 și 30 din dosar.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționară, ca nefondată. Din actele premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că activitatea avocatului nu poate fi incriminată, în sensul pretinsei infracțiuni de fals în declarații. În acest sens, se constată că în mod corect s-a reținut că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât elementul material al infracțiunii de fals în declarații nu poate consta în susținerile avocatului, făcute cu ocazia exercitării profesiei sale, a cărei natură presupune depunerea tuturor diligentelor pentru a asigura apărarea intereselor părții pe care o reprezintă într-un proces.

De altfel, soluția este pronunțată de instanță pe baza întregului material probatoriu din dosar, eventualele susțineri sau înscrisuri false ale avocatului neputând constitui temei pentru pronunțarea hotărârii. Criticile petiționarei referitoare la soluția pronunțată în cauza civilă pot fi invocate prin intermediul exercitării căilor de atac legale, unde are posibilitatea verificării acestora de către instanțele de control judiciar. De altfel, nemulțumirile oricărei persoane referitoare la prestația avocaților pot fi invocate în condițiile Legii nr. 51/1995, la baroul din care aceștia fac parte, fiind prevăzute sancțiuni specifice acestei profesii liberale. Nici critica petiționarei, referitoare la faptul că ultima rezoluție nu a fost emisă de procurorul general, ci de procurorul general adjunct și că, așa cum s-a statuat și prin decizia penală nr. 1270 din 27 februarie 2006 a instanței supreme, dispozițiile art. 278 C. proc.

pen. nu prevăd posibilitatea ca procurorul ierarhic superior să fie substituit, înlocuirea sa cu altă persoană echivalând cu nesolutionarea acesteia, fapt ce ar împiedica instanța să se pronunțe pe fond, pentru că ar încălca dreptul la un grad de jurisdicție, nu este întemeiată. Sub acest aspect, Curtea de Apel lași, a motivat că procurorul general adjunct este procuror ierarhic superior celui care a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale (procurorul I.D.), având, în același timp, funcție de conducere și, deci, drept de control profesional ierarhic, astfel că au fost respectate prevederile art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară SC K.U.V.O., prin reprezentant O.I.

împotriva sentinței penale nr. 112 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară SC K.U.V.O., prin reprezentant O.I. împotriva sentinței penale nr. 112 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2010.