ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2010

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. l02/

F din 3 noiembrie  2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins ca

nefondată plângerea petentei S.V.C. împotriva rezoluției nr. 498/P/2009 din 24

iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Petiționara

S.C., a formulat la data de 11 decembrie 2008, plângere penală împotriva

numitului D.M.C., avocat în cadrul Baroului Argeș, solicitând cercetarea

acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și mărturie

mincinoasă.

Plângerea a

făcut obiectul Dosarului nr. 498/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, iar prin rezoluția din 24 iunie 2009, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate, reținându-se vă în

sarcina avocatului D.M.C. nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni,

întrucât acesta și-a exercitat atribuțiile specifice funcției de avocat în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei

de avocat.

Rezoluția a

fost atacată de petiționara S.C. la procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, iar la data de 7 august 2009, printr-o altă

rezoluție dată de acest procuror, s-a respins ca neîntemeiată plângerea (Dosar

nr. 609/II/2/2009).

Împotriva

rezoluției procurorului, petiționara S.C. a formulat, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., plângere la prezenta instanță,

susținând, și de această dată, că avocatul D.M.C. și-a exercitat abuziv funcția

de avocat, a indus-o în eroare și i-a cauzat astfel prejudicii materiale.

Verificând

rezoluția atacata, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei în

sensul dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., se constată

că plângerea formulată este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.

Astfel, rezultă

că soluția de neîncepere a urmăririi penale este concordantă cu actele

dosarului și cu dispozițiile legale pertinente în cauză.

Într-adevăr,

intimatul D.M.C., în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeș, a fost

apărătorul numitei S.M. - mama vitregă a petiționarei S.C. iar, între mamă și

fiică, au avut loc mai multe procese, prin care-și disputau bunuri succesorale

ale autorului S.V. Sub acest aspect au fost pronunțate sentința civilă nr.

3959/1999 (Judecătoria Pitești) și Deciziile civile nr. 1794/1999 și nr.

l706/R/2000 ale Tribunalului Argeș și, respectiv Curții de Apel Pitești, prin

care s-a sistat indiviziunea asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului

S.V. Deoarece bunurile succesorale au fost atribuite în natură petiționarei

S.C., aceasta a fost obligată la sultă către creditoarea S.M. care, pentru a-și

recupera creanța, a pornit executarea silită (Dosar nr. 36/2001).

În toate

cauzele, S.M. a fost apărată de intimatul D.M.C., în calitate de avocat la

Baroul Argeș, nerezultând încălcarea vreunei dispoziții legale în dauna

petiționarei S.C. și nici a Legii nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei de

avocat.

Prin urmare, în

mod corect organul de urmărire penală nu a început urmărirea penală împotriva

avocatului D.M.C. și, pentru că soluția dată de parchet este legală și

temeinică, se va respinge ca nefondată plângerea, în temeiul dispozițiilor art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

sentinței, în termen legal, petenta S.V.C. a declarat prezentul recurs.

Deși

la termenul anterior recurenta a solicitat amânarea judecării cauzei pentru

lipsă de apărare (fil. 33), aceasta nu și-a angajat avocat susținând personal

motivele de recurs cu ocazia dezbaterilor, astfel cum s-a menționat în partea

introductivă a deciziei.

Motivele

de recurs ale petentei s-au referit la faptul că, la judecarea plângerii de

către instanța de fond, nu a fost citată, că nu a fost prezentă la termenul

când au avut loc dezbaterile, precum și la faptul că instanța nu s-a pronunțat

asupra probelor administrate.

În final, petenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței,

desființarea rezoluțiilor procurorilor și trimiterea dosarului în vederea

începerii urmăririi penale.

Recursul

petentei S.V.C. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

1)

criticile petentei cu privire la procedura de citare și participarea acesteia

la judecarea plângerii de către prima instanță sunt neîntemeiate.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (4) C. proc.

pen. pentru termenul când a avut loc judecarea plângerii a fost realizată

procedura de citare a persoanei care a făcut plângerea și, respectiv, a

persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale (fil. 38 și 39

d.p.i.).

Neprezentarea persoanei care a făcut plângerea și, respectiv, a

persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, ambele legal

citate, nu împiedică soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., prezența acestora nefiind obligatorie potrivit legii (art. 278

1

alin. (4) C. proc. pen.).

Din partea introductivă a sentinței atacate rezultă că petenta a lipsit,

iar pentru intimat s-a prezentat apărător ales (fil. 33 d.p.i.).

2) neîntemeiată este și critica referitoare la neexaminarea de către

instanța de fond a probelor administrate.

În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5

2

din C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția

României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea

unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind

posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire

penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen.,

dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului

de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din

cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de

art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin.

(1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire

penală poate efectua acte premergătoare.

În

respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte

premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format

Dosarul penal nr. 498/P/2008.

În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru

soluționarea plângerii penale, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a

vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii

temeinice - în sensul art. 68

1

C. proc. pen. - care să justifice

presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat actele

premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în

plângerea penală.

Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului

prevăzut de art. 10 lit. b) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în

mișcare a acțiunii penale.

Așa cum rezultă din motivarea sentinței atacate (pag. 2 sentință), prima

instanță a examinat actele premergătoare efectuate de procuror și, motivat, a

respins ca nefondată plângerea petentei împotriva soluției de netrimitere în

judecată a intimatului avocat.

În

final, Înalta Curte constată că recurenta-petentă, deși a solicitat adoptarea

soluției prevăzute de art. 278

1

alin. (8) lit. b) din C. proc. pen.

(trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

intimatul avocat), nu a menționat motivele care justifică legal această

soluție, faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume

mijloace de probă.

În

raport cu cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) din C.

proc. pen., recursul petentei urmează a fi respins ca nefondat

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petenta S.C. împotriva sentinței penale nr. 102/ F din 3 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petentă să

plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

2 martie 2010.