ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 808/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. l02/
F din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins ca
nefondată plângerea petentei S.V.C. împotriva rezoluției nr. 498/P/2009 din 24
iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Petiționara
S.C., a formulat la data de 11 decembrie 2008, plângere penală împotriva
numitului D.M.C., avocat în cadrul Baroului Argeș, solicitând cercetarea
acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și mărturie
mincinoasă.
Plângerea a
făcut obiectul Dosarului nr. 498/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Pitești, iar prin rezoluția din 24 iunie 2009, s-a dispus neînceperea
urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate, reținându-se vă în
sarcina avocatului D.M.C. nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni,
întrucât acesta și-a exercitat atribuțiile specifice funcției de avocat în
conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei
de avocat.
Rezoluția a
fost atacată de petiționara S.C. la procurorul general al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Pitești, iar la data de 7 august 2009, printr-o altă
rezoluție dată de acest procuror, s-a respins ca neîntemeiată plângerea (Dosar
nr. 609/II/2/2009).
Împotriva
rezoluției procurorului, petiționara S.C. a formulat, în conformitate cu
dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., plângere la prezenta instanță,
susținând, și de această dată, că avocatul D.M.C. și-a exercitat abuziv funcția
de avocat, a indus-o în eroare și i-a cauzat astfel prejudicii materiale.
Verificând
rezoluția atacata, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei în
sensul dispozițiilor art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., se constată
că plângerea formulată este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Astfel, rezultă
că soluția de neîncepere a urmăririi penale este concordantă cu actele
dosarului și cu dispozițiile legale pertinente în cauză.
Într-adevăr,
intimatul D.M.C., în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeș, a fost
apărătorul numitei S.M. - mama vitregă a petiționarei S.C. iar, între mamă și
fiică, au avut loc mai multe procese, prin care-și disputau bunuri succesorale
ale autorului S.V. Sub acest aspect au fost pronunțate sentința civilă nr.
3959/1999 (Judecătoria Pitești) și Deciziile civile nr. 1794/1999 și nr.
l706/R/2000 ale Tribunalului Argeș și, respectiv Curții de Apel Pitești, prin
care s-a sistat indiviziunea asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului
S.V. Deoarece bunurile succesorale au fost atribuite în natură petiționarei
S.C., aceasta a fost obligată la sultă către creditoarea S.M. care, pentru a-și
recupera creanța, a pornit executarea silită (Dosar nr. 36/2001).
În toate
cauzele, S.M. a fost apărată de intimatul D.M.C., în calitate de avocat la
Baroul Argeș, nerezultând încălcarea vreunei dispoziții legale în dauna
petiționarei S.C. și nici a Legii nr. 51/1995, privind exercitarea profesiei de
avocat.
Prin urmare, în
mod corect organul de urmărire penală nu a început urmărirea penală împotriva
avocatului D.M.C. și, pentru că soluția dată de parchet este legală și
temeinică, se va respinge ca nefondată plângerea, în temeiul dispozițiilor art.
278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva
sentinței, în termen legal, petenta S.V.C. a declarat prezentul recurs.
Deși
la termenul anterior recurenta a solicitat amânarea judecării cauzei pentru
lipsă de apărare (fil. 33), aceasta nu și-a angajat avocat susținând personal
motivele de recurs cu ocazia dezbaterilor, astfel cum s-a menționat în partea
introductivă a deciziei.
Motivele
de recurs ale petentei s-au referit la faptul că, la judecarea plângerii de
către instanța de fond, nu a fost citată, că nu a fost prezentă la termenul
când au avut loc dezbaterile, precum și la faptul că instanța nu s-a pronunțat
asupra probelor administrate.
În final, petenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței,
desființarea rezoluțiilor procurorilor și trimiterea dosarului în vederea
începerii urmăririi penale.
Recursul
petentei S.V.C. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
1)
criticile petentei cu privire la procedura de citare și participarea acesteia
la judecarea plângerii de către prima instanță sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (4) C. proc.
pen. pentru termenul când a avut loc judecarea plângerii a fost realizată
procedura de citare a persoanei care a făcut plângerea și, respectiv, a
persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale (fil. 38 și 39
d.p.i.).
Neprezentarea persoanei care a făcut plângerea și, respectiv, a
persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, ambele legal
citate, nu împiedică soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., prezența acestora nefiind obligatorie potrivit legii (art. 278
1
alin. (4) C. proc. pen.).
Din partea introductivă a sentinței atacate rezultă că petenta a lipsit,
iar pentru intimat s-a prezentat apărător ales (fil. 33 d.p.i.).
2) neîntemeiată este și critica referitoare la neexaminarea de către
instanța de fond a probelor administrate.
În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5
2
din C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituția
României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea
unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind
posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire
penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen.,
dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului
de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din
cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de
art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin.
(1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire
penală poate efectua acte premergătoare.
În
respectarea acestor dispoziții legale, procurorul a efectuat acte
premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format
Dosarul penal nr. 498/P/2008.
În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru
soluționarea plângerii penale, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a
vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale
prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii
temeinice - în sensul art. 68
1
C. proc. pen. - care să justifice
presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat actele
premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în
plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența cazului
prevăzut de art. 10 lit. b) din C. proc. pen., caz care împiedică punerea în
mișcare a acțiunii penale.
Așa cum rezultă din motivarea sentinței atacate (pag. 2 sentință), prima
instanță a examinat actele premergătoare efectuate de procuror și, motivat, a
respins ca nefondată plângerea petentei împotriva soluției de netrimitere în
judecată a intimatului avocat.
În
final, Înalta Curte constată că recurenta-petentă, deși a solicitat adoptarea
soluției prevăzute de art. 278
1
alin. (8) lit. b) din C. proc. pen.
(trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de
intimatul avocat), nu a menționat motivele care justifică legal această
soluție, faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume
mijloace de probă.
În
raport cu cele reținute, în temeiul art. 385
15
pct. l lit. b) din C.
proc. pen., recursul petentei urmează a fi respins ca nefondat
Conform
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de petenta S.C. împotriva sentinței penale nr. 102/ F din 3 noiembrie 2009 a
Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta petentă să
plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi
2 martie 2010.