ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1026/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 2/ F din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul V.N.A. împotriva

rezoluției nr. 236/P/2008 din 09 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești.

S-a reținut că petiționarul a formulat plângere împotriva

magistratului B.D.M., judecător la Tribunalul

Argeș,

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

În motivarea plângerii, petiționarul a solicitat tragerea la răspundere

penală a judecătorului sub aspectul săvârșirii infracțiunii menționate deoarece

acesta și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu

ocazia soluționării dosarului civil nr. 1073/2003

al Judecătoriei Topoloveni, când magistratul funcționa la această instanță,

pronunțând încheierea din

data de 22 august 2003 cu nerespectarea

normelor procedurale în materie.

Prin rezoluția din 09 octombrie 2009, dată în dosarul nr. 236/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimată pentru

infracțiunea reclamată, în baza art.

10 lit. a) C. proc. pen.

Rezoluția a fost verificată de Procurorul

General al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apei,

potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care prin rezoluția nr. 941/11/2/2008

din 26 noiembrie 2008 a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului.

Plângerea formulată de petiționar împotriva celor două rezoluții s-a

respins ca neîntemeiată prin sentința penală nr. 2 din 13 ianuarie 2009, reținându-se

că nu sunt temeiuri a se considera că intimata ar fi comis infracțiunea

reclamată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs

petiționarul V.N.A., arătând că este nemulțumit de soluția pronunțată, intimata

împotriva căreia a formulat plângere fiind vinovată de săvârșirea infracțiunii

reclamate.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanțe în baza motivelor

de recurs, dar și potrivit art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., apreciază

că aceasta este legală și temeinică.

Înalta Curte reține că, întemeiat, prin rezoluția atacată s-a dat o

soluție de neîncepere a urmăririi penale față de

intimata judecător, întrucât

aceasta și-a îndeplinit în mod corect

atribuțiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei

persoane, astfel că infracțiunile reclamate nu există.

Fapta judecătorilor de a pronunța hotărâri în exercitarea atribuțiilor

de serviciu sau a procurorilor de a instrumenta un dosar nu constituie o faptă

prevăzută de legea penală, iar partea nemulțumită de măsurile luate poate să le

conteste folosindu-se de căile de atac, ordinare și extraordinare, prevăzute de

lege.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționar, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.N.A. împotriva

sentinței penale nr. 2/ F din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2009.